Case transfer order held unreviewable; appeal dismissed as inadmissible.

Deliberând, asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei.

Prin încheierea nr. 30 din 17 iunie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Oradea – Secţia I civilă, în dosarul nr. x/35/2024, a fost respinsă cererea de strămutare a dosarului nr. x/296/2024 al Judecătoriei Satu Mare, formulată de petenții A, B, C, D, E.

Împotriva acestei încheieri au formulat recurs petenții, cale de atac cu a cărei soluţionare a fost învestită Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia I civilă, în data de 05 iulie 2024.

Prin cererea de recurs, petenții au solicitat anularea încheierii respective, cererea de strămutare fiind în mod greşit respinsă.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând recursul, în raport cu excepţia inadmisibilității recursului, invocată din oficiu, faţă de dispoziţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., se constată următoarele:

Înalta Curte reține că obiectul căii de atac deduse judecăţii îl reprezintă încheierea prin care a fost respinsă cererea de strămutare a dosarului nr. x/296/2024 aflat pe rolul Judecătoriei Satu Mare.

În ceea ce priveşte obiectul recursului, regula generală este instituită prin dispoziţiile art. 483 alin. (1) C. proc. civ., conform cărora pot fi recurate hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum şi alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege.

În situaţia incidentului procedural al strămutării, sunt aplicabile cu prioritate dispoziţiile speciale ale art. 144 alin. (2) C. proc. civ., conform cărora „hotărârea asupra strămutării se dă fără motivare şi este definitivă”.

Art. 634 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. prevede că sunt hotărâri definitive hotărârile care nu sunt supuse apelului şi nici recursului.

Art. 457 C. proc. civ. consacră principiul legalităţii căii de atac stabilind, la alin. (1), că hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta.

Dispoziţia menţionată consacră o regulă cu valoare de principiu constituţional care decurge din prevederile art. 126 şi 129 din Constituţie, potrivit cărora competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege, iar împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate pot exercita căile de atac, în condiţiile legii. Principiul legalităţii căii de atac nu face altceva decât să stabilească expres că legea este cea care recunoaşte sau nu dreptul la exercitarea unei căi de atac, iar nu judecătorul sau părţile dintr-un proces.

În cazul hotărârii asupra strămutării, legea prevede expres că aceasta este definitivă. În consecinţă, în raport cu dispoziţiile art. 144 alin. (2) C. proc. civ., coroborat cu art. 634 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., precum şi din interpretarea per a contrario a dispoziţiilor art. 483 C. proc. civ., în materia strămutării nefiind reglementată expres calea de atac a recursului, rezultă că hotărârea pronunţată în soluţionarea unei cereri de strămutare nu poate fi atacată cu recurs, fiind definitivă.

Pentru aceste considerente, reţinând că recurenta a utilizat un mijloc procesual pe care legea nu îl prevede, Înalta Curte va respinge recursul, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurenţii-petenţi A, B, C, D, E împotriva încheierii nr. 30/PI/CC din 17 iunie 2024 a Curţii de Apel Oradea – Secţia I civilă, în contradictoriu cu intimaţii F şi G.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 4 februarie 2025.