Bank lacked standing as tax depositary; heir's restitution-tax claim fails.

Deliberând asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

I.1. Obiectul cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti la data de 06 august 2021 sub nr.x/300/2021, reclamanta A a chemat în judecată pe pârâții B Bank S.A. și Ministerul de Finanțe, solicitând obligarea acestora la restituirea sumei totale de 18.034, 56 lei, cu titlu de „pagubă” adusă reclamantei.

Prin sentința civilă nr.264 din 17 ianuarie 2022, Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti a admis excepţia necompetenţei materiale, invocată din oficiu şi a declinat competența de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.

Cauza a fost înregistrată la data de 11 februarie 2022 pe rolul Tribunalului Bucureşti - Secţia a V-a Civilă, sub acelaşi număr de dosar.

I.2. Hotărârea pronunţată de Tribunalul Bucureşti - Secţia a V-a civilă

Prin sentinţa civilă nr.1599 din 21 octombrie 2022, pronunţată de Tribunalul Bucureşti – Secţia a V-a civilă în dosarul nr.x/300/2021, s-a admis acțiunea formulată de reclamanta A, în contradictoriu cu pârâta B Bank S.A., a fost obligată pârâtă să achite reclamantei suma de 17.836,56 lei, reprezentând diferență despăgubiri conform titlurilor de plată nr.0131586 şi nr.0126504 și s-a respins acţiunea formulată în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanţelor, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei hotărâri a formulat apel apelanta-pârâtă B Bank S.A.

I.3. Hotărârea pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a IV-a civilă

Prin decizia civilă nr.1515A din 16 noiembrie 2023, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilă a admis apelul formulat de apelanta-pârâtă B Bank S.A., împotriva deciziei civile nr.1599/21.10.2022, pronunţate de Tribunalul Bucureşti – Secţia a V-a civilă şi a schimbat în parte sentinţa apelată, în sensul că a respins acţiunea formulată în contradictoriu cu B Bank S.A. pentru lipsa calităţii procesuale pasive, menţinând restul dispoziţiilor sentinţei.

I.4. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva deciziei civile nr.1515A din 16 noiembrie 2023 a Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilă, a declarat recurs reclamanta A.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia I civilă la data de 25 ianuarie 2024 și a fost repartizat aleatoriu completului de filtru nr.x, astfel cum reiese din fişa Ecris (aflată la fila 1 din dosar).

Prin cererea formulată, recurenta-reclamantă a solicitat admiterea recursului, schimbarea hotărârii atacate, în sensul admiterii acţiunii aşa cum a fost formulată, respectiv obligarea pârâtei la plata sumei de 17.836,56 lei reprezentând diferență despăgubiri conform titlurilor de plată nr.0131586 și nr.0126504.

Recurenta-reclamantă a susţinut că, potrivit art. 2 alin. (6) din Procedura de plată aprobată prin Ordinul MFP nr.90/2017, Ministerul Finanțelor comunică băncii tabelul centralizator al sumei virate, care cuprinde datele de identificare și suma consemnată pentru beneficiarii titlurilor de plată.

A susţinut că s-a prezentat la punctele de lucru ale B Bank S.A. cu titlurile de plată emise pe numele A şi a solicitat eliberarea sumelor menţionate în respectivele titluri (21.483,20 lei și 156.882,40 lei).

În mod nejustificat B Bank S.A. a refuzat să elibereze reclamantei suma menționată pe titlurile de plată, reținând fără vreun temei legal impozit de 10%, deşi avea obligaţia, potrivit art. 2 alin. (6) din Procedura de Plată aprobată prin Ordinul MFP nr.90/2017, să restituie respectiva sumă. Banca a eliberat însă parțial sumele deja virate de Ministerul Finanțelor Publice.

Potrivit art. 114 alin. (1) C. fisc., venituri din alte surse sunt orice venituri identificate ca fiind impozabile, care nu se încadrează în categoriile prevăzute la art. 61 lit. a) - h) C. fisc. În această categorie se includ, însă nu sunt limitate, următoarele venituri: veniturile obținute de către alte persoane decât titularul dreptului de proprietate, fost proprietar sau moștenitorii legali ori testamentari ai acestuia, de la ANRP ca urmare a valorificării dreptului de creanță dobândit în legătură cu măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, imobilelor preluate abuziv în perioada regimului comunist în România, cu modificările și completările ulterioare, altele decât cele care se încadrează în categoria venituri din activități independente.

Astfel, conform celor două ordine de lichidare în numerar, rezultă faptul că recurenta-reclamantă a încasat, la data de 16.07.2021, suma de 19.334,88 RON din suma consemnată de Ministerul Finanțelor Publice aferentă titlului de plată emis de ANRP în baza Legii nr.165/2013 cu un sold calculat la lichidare de 21.483,20 RON, fiind reținută de bancă suma de 2.148.32 RON reprezentând 10% din soldul menționat, cu titlu de impozit, iar la data de 02.08.2021 a încasat suma de 141.194,16 RON din suma consemnată de Ministerul de Finanțe Publice aferentă titlului de plată emis de ANRP în baza Legii nr.165/2013 cu un sold calculat la lichidare de 156.882,40 RON, fiind reținută de bancă suma de 15.688.24 RON, cu titlu de impozit 10% din soldul menționat.

Recurenta-reclamantă a solicitat să se constate faptul că banca a refuzat în mod nejustificat să îi elibereze suma menționată în cele două titluri de plată, reținerea impozitului de 10% neavând vreun fundament legal.

A menţionat că nu a solicitat plata anticipată, precum şi că banca avea obligația legală, conform procedurii de plată aprobate prin Ordinul MFP nr.90/2017, să elibereze întreaga sumă conform titlurilor de plată, din contul de consemnări speciale deschis de Ministerul de Finanțe.

De asemenea, a susţinut că B Bank S.A. era îndrituită să respecte plata titlurilor de plată așa cum este prevăzut la art. 20 alin. (2) din H.G nr.401/2013 pentru aprobarea Normelor de aplicare a Legii nr.165/2013.

Potrivit alin. (8) , Ministerul Finanţelor deschide un cont special la B Bank S.A. în care virează sumele aferente titlurilor de plată emise în condițiile art. 41 alin. (4) din Legea nr.165/2013, conform prevederilor Ordinului Ministerului Finanțelor Publice nr.670/2013. Toate titlurile de plată timp de 5 ani au fost emise de ANRP pe numele A, unicul moștenitor.

Banca nu poate să stabilească calitatea de titular al dreptului de proprietate, iar recurenta-reclamantă a adus la cunoştinţa băncii faptul că este unicul moştenitor.

A mai susţinut că, în cadrul acțiunii formulate, a învederat faptul că B Bank S.A. a reținut impozit de 10% la sugestia ANRP prin două note sub denumirea „Spre Știință”, aceste note nefiind relevante, întrucât nu au un cadru legal.

Banca este culpabilă de reținerea acestor sume întrucât se cunoştea faptul că titlurile sunt eliberate numai proprietarilor, moștenitorilor. Titlurile de plată sunt emise într-un cadru legal de ANRP cu numele și datele personale ale beneficiarului.

Dispoziţiile art. 114 alin. (1) C. fisc. au în vedere veniturile obținute de dobânditori prin cesiuni de creanțe a drepturilor rezultate din aplicarea prevederilor Legii nr.165/2013. Nu pot intra în această categorie „titularul dreptului de proprietate, fost proprietar sau moștenitorii legali ori testamentari ai acestuia”, persoanele pe care textul de lege citat anterior le exclude expres.

În prezenta cauză, așa cum rezultă din considerentele sentinței civile nr.705/20.05.2016 pronunțate de Tribunalul București - Secția a IV-a civilă, recurenta-reclamantă are calitatea de moștenitoare a autorilor deposedați, astfel încât nu datorează impozit de 10%.

Referitor la partea de drepturi dobândită de celălalt moștenitor îndreptățit la măsuri compensatorii, C, acesta a renunțat în fața instanței la partea sa. Mai mult, acesta a dat și o declarație notarială nr.1737/2015 prin care renunță la tot, în prezent și viitor, în favoarea recurentei-reclamante din prezenta cauză, chestiune ce ține de dezbaterea succesiuni între cei doi moștenitori.

Astfel, nici această sumă nu trebuie să fie considerată venit impozabil. De asemenea, pot fi aplicate prin analogie prevederile referitoare la dreptul de acrescământ prevăzut la art. 4 alin. (4) din Legea nr.10/2001.

Prin urmare, situația din speța de față, în care recurenta-reclamantă, persoană îndreptățită la despăgubiri în virtutea calității de moștenitor al autorilor deposedați abuziv, a dobândit și drepturile celuilalt moștenitor îndreptățit la despăgubiri, nu se încadrează în ipoteza avută în vedere de legiuitor la art. 114 alin. (2) lit. k) ind. 1) C. fisc.

Totodată, recurenta-reclamantă a mai susţinut că au fost aplicate normele de aplicare a Legii nr.165/2013, titlurile fiind emise în condițiile art. 31 alin. (2) și art. 10 alin. (6) din Legea nr.164/2014, art. 149 C. proc. civ., art. 11 alin. (1) și (2) din Legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ coroborat cu art. 21 alin. (1) – (2), art. 41 alin. (1) , art. 16 alin. (2) ind. 1 din Titlul VII al Legii nr.247/2005.

A mai solicitat recurenta-reclamantă să se constate că nu este corectă interpretarea dată de ANRP prin adresa nr.RG/416171/28.12.2021, deoarece recurenta-reclamantă este unica persoană îndreptățită la acordarea măsurilor reparatorii și nu a dobândit cota de 1/2 prin donație de la numitul C, ci prin efectul legii, conform art. 1121 alin. (2) C. civ. și art. 4 alin. (4) din Legea nr.10/2001, despăgubirile încasate neconstituind venituri impozabile, nici măcar pentru cota de 1/2, cum a opinat ANRP. Adresa nr.RG/41671/28.12.2021 nu are efect juridic, reprezentând doar o opinie de interpretare fără caracter obligatoriu pentru nicio instituție publică.

În aceste condiții, recurenta-reclamantă a solicitat să se constate că acţiunea sa este întemeiată, banca având obligația să respecte procedurile legale, în cazul de față procedura de plată prin Ordinul MFP nr.90/2017 punctul 8.

Apărările pârâtei B Bank S.A. în sensul că a solicitat îndrumări de la ANRP nu pot fi primite, întrucât decizia de a nu elibera întreaga sumă către reclamantă aparține pârâtei, iar ANRP nu are atribuții în legătură cu operațiunea finală de plată a sumelor menționate în titlurile emise de aceasta.

Indiferent de situația arătată, reținerea impozitului de 10% asupra Titlurilor de plată s-a efectuat fără o bază legală; ANRP a eliberat conform legii cele două titluri de plată.

În concluzie, a solicitat admiterea recursului astfel cum a fost formulat și pe cale de consecință obligarea pârâtei la plata sumei de 17.836,56 lei, reprezentând diferență despăgubiri conform titlurilor de plată nr.0131586 și nr.0126504.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 331 - 339 alin. (1) – (2) C. proc. civ., art. 33, art. 34, art. 35 C. proc. civ., art. 1 alin. (8) din procedura de plată a sumelor din titlurile de plată emise în condițiile art. 31 alin. (2) şi art. 41alin. (4) din Legea nr.165/2013 aprobată prin Ordinul nr.90/2017.

În probaţiune, s-a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisurile aflate la dosar.

I.5. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea formulată, intimata-pârâtă B Bank S.A. a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Prin răspunsul la întâmpinare depus la dosar, recurenta-reclamantă a solicitat respingerea apărărilor intimatei-pârâte expuse în întâmpinare.

În ceea ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a intimatei-pârâte, recurenta-reclamantă a susţinut că aceasta nu poate fi admisă, întrucât banca este cea care face plăţile conform Ordinului MFP nr.90/2017, având obligaţia legală potrivit procedurii de plată aprobate prin ordinul menţionat să elibereze întreaga sumă conform titlurilor de plată, din contul de consemnări speciale deschis de Ministerul Finanţelor.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate şi prin raportare la actele şi lucrările dosarului şi la dispoziţiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul declarat este nefondat pentru considerentele ce urmează să fie expuse.

Circumstanţele litigiului relevante pentru soluţionarea recursului de faţă, astfel cum au fost reţinute de instanţele de fond şi apel, sunt următoarele:

Recurenta-reclamantă este beneficiară a măsurilor reparatorii conform Legii nr.10/2001, în favoarea sa fiind emisă decizia de compensare nr.5336/19.05.2017, prin care acesteia şi numitului C li s-au acordat 784.412 puncte.

Aceasta împreună cu numitul C sunt moștenitori ai autorilor comuni deposedaţi abuziv, D, E şi F, calitate în care cei doi au formulat notificarea nr.2138/25.10.2001 în temeiul Legii nr.10/2001, iar în baza sentinţei civile nr.705/20.05.2016, pronunţate în dosarul nr.x/3/2015* al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IV-a Civilă, a fost emisă în favoarea celor doi moștenitori decizia de compensare nr.15336/19.05.2017.

Prin contractul de donaţie autentificat sub nr.974/27.04.2018, numitul C a donat în favoarea recurentei-reclamante totalitatea drepturilor ce i-au revenit acestuia conform deciziei emise de CNCI.

Prin demersul dedus judecăţii în cauza de faţă, reclamanta a solicitat obligarea pârâţilor Ministerul de Finanţe şi B Bank S.A. la restituirea sumei totale de 18.034,56 lei, ce reprezintă impozitul de 10% pe venitul din alte surse reţinut cu ocazia plăţii de către B Bank S.A. a titlurilor nr.0131586 şi nr.0126504 emise de Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor.

Tribunalul Bucureşti – Secţia a IV-a civilă a admis acţiunea formulată de reclamantă în contradictoriu cu pârâta B Bank S.A., reţinând, în esenţă, că reclamanta a dobândit şi drepturile celuilalt moştenitor îndreptăţit la despăgubiri, astfel că această situaţie nu se încadrează în ipoteza avută în vedere de legiuitor la art. 114 alin. (2) lit. k) ind. 1) C. fisc., iar banca a refuzat în mod nejustificat să-i elibereze întreaga sumă menţionată în cele două titluri de plată, reţinerea impozitului de 10% neavând vreun fundament legal.

Totodată, prima instanţă a fondului a respins acţiunea în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanţelor, apreciind că neplata integrală a despăgubirilor nu îi este imputabilă acestuia, nerezultând din actele dosarului că acest pârât nu ar fi consemnat întreaga sumă aferentă titlurilor de plată emise pe numele reclamantei în contul de consemnări speciale deschis la B Bank S.A.

Soluţia pronunţată în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanţelor nu a fost atacată cu apel de către reclamantă, astfel încât aceasta a devenit definitivă.

Soluţionând apelul formulat de B Bank S.A., Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a IV-a civilă a apreciat însă că această parte nu are calitate procesuală pasivă, argumentat de faptul că banca este numai un depozitar al banilor, între aceasta şi reclamantă neexistând un raport juridic, prin lege nefiindu-i atribuită competenţa de apreciere şi decizie asupra unor aspecte de fond referitoare la situaţia părţii reclamante.

Obiectul controlului de legalitate în prezenta cale de atac a recursului îl constituie exclusiv calitatea procesuală pasivă a B Bank S.A. în cererea privind restituirea sumelor achitate cu titlu de impozit pe veniturile din alte surse, deoarece acesta a fost obiectul judecat prin decizia recurată, determinat corect de Curtea de Apel conform art. 477 alin. (1) C. proc. civ.

Astfel, recurenta-reclamantă susţine că banca nu era îndreptăţită să aprecieze cu privire la calitatea sa de titular al dreptului de proprietate şi să reţină impozitul pe venitul din alte surse, ci avea obligaţia să îi elibereze întreaga sumă menţionată în titlurile de plată emise de Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor.

Critica astfel cum a fost formulată este nefondată.

Cu titlu prealabil, se impune precizarea că, deşi recurenta-reclamantă nu a procedat la o încadrare a motivelor sale în cazurile de nelegalitate reglementate de dispoziţiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ., criticile formulate se circumscriu motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Procedând în continuare la verificarea hotărârii recurate, prin prisma acestui motiv de casare, Înalta Curte observă că instanţa de apel, analizând calitatea procesuală pasivă a pârâtei B Bank S.A., în sensul dacă aceasta, potrivit atribuţiilor şi competenţelor legale, era îndrituită să aprecieze cu privire la aspectul litigios dedus judecăţii (dacă reclamanta era sau nu plătitor al impozitului de 10% pe venitul din alte surse), a admis apelul declarat de bancă şi a respins acţiunea formulată în contradictoriu cu aceasta pentru lipsa calităţii sale procesuale pasive.

Pentru a ajunge la această soluţie, instanţa de apel a reţinut că în conformitate cu dispozițiile art. 31 alin. (2) , 3 și 6 și art. 41 alin. (4) din Legea nr.165/2013, emiterea certificatului de deținător de puncte și a titlurilor de plată în baza drepturilor recunoscute prin decizia de compensare se face de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților care, potrivit normelor cuprinse în Procedura din 13 ianuarie 2017 de plată a sumelor din respectivele titluri, aprobată prin Ordinul nr.90 din 13 ianuarie 2017, emis de Ministerul Finanțelor Publice, răspunde de realitatea, regularitatea și legalitatea datelor înscrise în titlurile de plată, iar plăţile se efectuează de către Ministerul Finanțelor Publice prin contul de consemnări speciale deschis la B Bank S.A.

Aşadar, din economia normelor cuprinse în Procedura de plată mai sus amintită, instanţa de apel a tras concluzia că pârâta B Bank S.A. este depozitar vremelnic al sumelor destinate achitării titlurilor de plată emise conform art. 31 alin. (2) și art. 41 alin. (4) din Legea nr.165/2013, de care nu poate să dispună în alt scop.

Această concluzie a instanţei de apel este corectă, întrucât în contul de consemnări speciale deschis la B Bank S.A. în temeiul art. 1 alin. (8) din Procedura de plată aprobată prin Ordinul nr.90/2017 al Ministerului Finanţelor, Ministerul Finanţelor virează sumele aferente titlurilor de plată emise în condiţiile art. 31 alin. (2) și art. 41 alin. (4) din Legea nr.165/2013 şi ale art. 10 alin. (6) din Legea nr.164/2014. Sumele astfel virate sunt destinate plăţii titlurilor de plată emise conform Ordinului Preşedintelui Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor nr.20/2013.

Potrivit dispoziţiilor art. 68 ind. 2 alin. (3) C. fisc., B Bank S.A. este obligată să reţină la sursă impozitul pe baza datelor şi informaţiilor furnizate de Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor prin aplicarea cotei de 10% asupra venitului brut la fiecare plată.

În lumina acestor dispoziţii legale, B Bank S.A. are atribuţia legală de a elibera (de a face plata) beneficiarilor indicaţi de Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor sumele virate de Ministerul Finanţelor în contul de consemnări speciale, după reţinerea la sursă a impozitului în cotă de 10%, numai în baza datelor furnizate de Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, aceasta din urmă fiind autoritatea competentă învestită cu soluţionarea procedurilor prevăzute de Legea nr.165/2013 şi cea care răspunde de realitatea, regularitatea şi legalitatea datelor înscrise în titlurile de plată, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 1 alin. (1) din Procedura de plată aprobată prin Ordinul nr.90/2017.

În cazul concret al speţei, astfel cum a reţinut instanţa de apel în cadrul situaţiei de fapt de care prezenta instanţă este ţinută în mod obligatoriu, date fiind limitele controlului său jurisdicţional, intimata-pârâtă s-a adresat Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor, aceasta din urmă comunicând băncii faptul că trebuie să reţină, în cazul reclamantei, impozitul de 10% în baza dispoziţiilor art. 114 alin. (2) lit. k) ind. 1 C. fisc.

Or, intimata-pârâtă s-a conformat îndrumărilor primite de la emitenta titlurilor de plată şi a procedat la reţinerea la sursă a impozitului în cotă de 10%, îndeplinindu-şi astfel atribuţiile ce îi revin în baza legii. Prin urmare, corect a reţinut prima instanţă de control judiciar că intimata-pârâtă nu are competenţa să aprecieze şi să decidă asupra unor aspecte de fond referitoare la situaţia reclamantei, respectiv cu privire la faptul dacă aceasta era sau nu plătitoare de impozit.

Având în vedere că prin intermediul său se derulează operaţiunea de plată a sumelor virate de Ministerul Finanţelor, intimata-pârâtă are calitatea de depozitar, aşa cum corect a observat şi instanţa de apel, fiind un terţ faţă de recurenta-reclamantă şi Ministerul Finanţelor, şi nu poate stabili dacă recurenta-reclamantă beneficiază de scutirea de la plata impozitului pe veniturile din alte surse conform art. 114 alin. (2) lit. k) ind. 1 pentru drepturile cedate în favoarea sa de celălalt moştenitor.

În aceste coordonate, se observă faptul că intimata-pârâtă nu este competentă, legea neacordându-i o astfel de atribuţie, să aprecieze cu privire la situaţia reclamantei, respectiv aceea dacă este sau nu plătitor al impozitului de 10% pe venitul obţinut din alte surse (măsurile reparatorii obţinute în temeiul Legii nr.165/2013).

Aşa deci, neexistând o identitate între persoana pârâtei şi cel obligat în raportul juridic dedus judecăţii, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 36 C. proc. civ., în mod corect a statuat instanţa de apel cu privire la lipsa calităţii procesuale pasive a băncii în cererea privind restituirea sumelor achitate cu titlu de impozit pe venituri din alte surse, criticile în sens contrar ale recurentei-reclamate fiind nefondate.

Referitor la susţinerea recurentei-reclamante din finalul cererii de recurs, în sensul că este unica persoană îndreptățită la acordarea măsurilor reparatorii, întrucât a dobândit cota de 1/2 prin efectul legii, conform art. 1121 alin. (2) C. civ. și art. 4 alin. (4) din Legea 10/2001, iar nu prin donație de la numitul C, despăgubirile încasate neconstituind venituri impozabile nici măcar pentru această cotă, interpretarea dată de Autoritatea Naţională pentru Restituire Proprietăţilor prin adresa nr.RG/416171/28.12.2021 fiind greşită, Înalta Curte constată că partea recurentă nu mai poate aduce în dezbatere aspecte legate de fondul cauzei, întrucât nu a atacat soluţia primei instanţe de respingere a acţiunii formulate în contradictoriu cu pârâtul Ministerul de Finanţe, iar cererea sa nu poate fi soluţionată pe fond în contradictoriu cu pârâta B Bank S.A. pentru motivele anterior arătate. Aceasta întrucât dispoziţiile art. 459 alin. (2) teza I C. proc. civ. consacră în mod expres soluţia potrivit căreia recursul nu poate fi exercitat omisso medio, adică în situaţiile în care partea interesată avea la dispoziţie şi calea de atac a apelului şi nu a exercitat-o.

Pentru toate motivele anterior arătate, constatând caracterul nefondat al criticilor mai sus analizate, în temeiul art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-reclamantă A împotriva deciziei nr. 1515A din 16 noiembrie 2023 a Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a IV-a civilă, în contradictoriu cu intimaţii-pârâţi B Bank S.A. şi Ministerul Finanţelor.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 24 septembrie 2024.