Robbery conviction and refusal to reduce penalty despite prior clemency: sufficiency of individualization under Art. 72 Penal Code

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 78 din 26 mai 2004, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, a fost respinsă cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpat.

În baza art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen., a fost condamnat inculpatul n.s. la pedeapsa de 2 ani și 9 luni închisoare.

În baza art. 7 din Legea nr. 543/2002 a revocat beneficiul grațierii condiționate a restului de 883 de zile închisoare din executarea pedepsei de 3 ani și 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 2669 din 17 decembrie 2001 a Judecătoriei sector 1 București, definitivă la 23 aprilie 2002 și în consecință a dispus executarea în întregime a restului de pedeapsă de 883 de zile închisoare alături de pedeapsa de 2 ani și 9 luni închisoare, aplicată prin prezenta sentință, în final inculpatul va executa 2 ani, 9 luni și 883 de zile de închisoare, cu aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a fost menținută starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen., a dedus din pedeapsa aplicată, timpul deținerii preventive, de la 18 mai 2003 la zi.

A luat act că partea vătămată C.L. nu s-a constituit parte civilă în cauză, prejudiciul fiind acoperit prin restituire.

Inculpatul a fost obligat la cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această sentință, instanța coroborând declarațiile părții vătămate C.L. cu declarațiile martorilor C.M. și C.M., a reținut că, la 18 mai 2003, inculpatul N.S. a traversat în fugă intersecția în care se afla partea vătămată și venind din direcția opusă acesteia i-a smuls telefonul mobil, purtat la gât, într-o husă.

La strigătele părții vătămate și ale mamei sale, șoferul unui autoturism a plecat în urmărirea inculpatului prinzându-l la mică distanță. Șoferul autoturismului, rămas necunoscut, l-a dus pe inculpat la agentul de pază C.M. aflat la sediul SC S. SA situat pe str. Mareșal Averescu și a sunat la poliție pentru a anunța fapta.

Tribunalul a apreciat că fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie, având în vedere că furtul s-a comis prin violență.

Prin decizia nr. 511/ A din 7 iulie 2004 a Curții de Apel București, secția I penală, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat împotriva sentinței penale sus-menționate, reținându-se că motivul invocat, ce viza reducerea pedepsei, este neîntemeiat.

Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul, criticând-o pentru netemeinicie, sub aspectul greșitei individualizări a pedepsei ce i-a fost aplicată, solicitând reducerea acesteia.

Examinând decizia recurată prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., Curtea constată că recursul este nefondat.

Instanța de apel a apreciat în mod corect că instanța de fond a aplicat corespunzător criteriile de individualizare judiciară a pedepsei, prevăzută de art. 72 C. pen., având în vedere atât poziția sinceră a inculpatului cât și faptul că, deși acesta a mai beneficiat de două ori de clemență, suspendare condiționată și grațiere, a perseverat în săvârșirea de fapte antisociale, fapta din prezentul dosar fiind comisă prin violență și dintr-un loc public. În raport de aceste elemente, luând în considerare și dispozițiile art. 52 C. pen., privind scopul pedepsei, instanța de apel a apreciat în mod corect că nu se impune reducerea pedepsei, ce este doar cu puțin orientată peste minimul special prevăzut de lege pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpatului.

Pentru aceleași considerente, având în vedere și faptul că nu există motive de casare care să fie luate în considerare din oficiu, conform dispozițiilor art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge recursul formulat de inculpat ca nefondat.

Conform dispozițiilor art. 38516 alin. (2) C. proc. pen., se va computa durata arestării preventive la zi, iar în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul – inculpat va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul N.S. împotriva deciziei penale nr. 511/ A din 7 iulie 2004 a Curții de Apel București, secția I penală.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 18 mai 2003 la 25 octombrie 2004.

Obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 25 octombrie 2004.