Eligibility of children born during parental ethnic persecution for reparations under Law No. 189/2000.
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal filed by the respondent, upholding the lower court's decision that granted the plaintiff’s claim and confirmed his status as a beneficiary of the compensation measures. The dispute concerned the annulment of an administrative decision that refused to recognize the plaintiff’s eligibility for benefits under Government Emergency Ordinance No. 105/1999, approved by Law No. 189/2000, which provides reparations to Romanian citizens who suffered ethnic persecution between September 6, 1940, and March 6, 1945. The material facts established that the plaintiff’s parents were forcibly displaced due to their ethnicity during this period, and the plaintiff was born on April 10, 1941, while the parents were residing as refugees. The decisive legal basis was the interpretation of Article 1 of Law No. 189/2000, where the court ruled that children born to parents who were victims of ethnic persecution during the specified period are themselves beneficiaries of the law, rejecting the argument that the legislation excluded those not yet born at the start of the forced migration.
Legislator headnote
AI generatedart. 304 pct. 9 C. proc. civ; Eligibility of children born during parental ethnic persecution for reparations under Law No. 189/2000: În conformitate cu prevederile art. 1 al Legii nr. 189/2000, rezultă că beneficiază de prevederile legii, persoana, cetățean român, care, în perioada regimurilor instaurate începând cu data de 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții din motive etnice.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedCited Case Law
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamantul D.G. a chemat în judecată pe pârâta Casa Județeană de Pensii Satu Mare, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună anularea hotărârii nr. 330 din 15 aprilie 2002, emisă de pârâtă și să fie obligată să îi recunoască drepturile și calitatea de beneficiar al prevederilor Legii nr. 189/2000.
În motivarea acțiunii, reclamantul a susținut că prin actele depuse a demonstrat că părinții săi au fost supuși represiunii etnice, fiind obligați să se refugieze în altă localitate, decât aceea a domiciliului, unde s-a născut și reclamantul, deci este și el beneficiar al acestor drepturi.
Curtea de Apel Oradea, secția de contencios administrativ, prin sentința nr. 437/CA/2002/P din 9 septembrie 2002, a admis acțiunea, a anulat hotărârea nr. 330 din 15 aprilie 2002, emisă de pârâtă și a fost obligată să îi recunoască reclamantului, calitatea de beneficiar al O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs motivat, pârâta Casa Județeană de Pensii Satu Mare, invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în sensul că hotărârea s-a pronunțat cu aplicarea greșită a legii, copiii care nu erau născuți la data refugiului, nefiind beneficiari ai drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.
Recursul este nefondat.
În conformitate cu prevederile art. 1 al Legii nr. 189/2000, rezultă că beneficiază de prevederile legii, persoana, cetățean român, care, în perioada regimurilor instaurate începând cu data de 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții din motive etnice.
Din dosar rezultă că părinții reclamantului, începând cu 1 noiembrie 1940, au fost obligați să-și părăsească domiciliul și să rămână în comuna Magheru, județul Mehedinți, ca refugiați, până la 6 martie 1945, perioadă în care la 10 aprilie 1941, s-a născut reclamantul. Această schimbare a domiciliului din comuna Bârsana, județul Maramureș, s-a făcut pe criterii etnice, fiind prigoniți pentru că erau români.
Legea nu a înțeles să acorde părinților, statutul de refugiați, iar copiilor născuți în această perioadă să le stabilească un alt tratament.
Este evident că și copiii au avut de suportat aceleași consecințe grele de viață, motive pentru care instanța de fond, legal și temeinic a admis acțiunea, stabilind că și copiii născuți în perioada în care părinții au fost strămutați, sunt beneficiari ai drepturilor ce se acordă, conform O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000.
De altfel, însăși recurenta-pârâtă, în temeiul O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000 și O.G. nr. 242/2000, aprobată prin Legea nr. 367/2001 și H.G. nr. 127/2002, privind aprobarea Normelor de aplicare a O.G. nr. 105/1999, a emis decizia nr. 59979/2002, prin care s-a recunoscut reclamantului, beneficiul drepturilor prevăzute de actele normative menționate.
Față de aceste considerente, Curtea constată că recursul declarat este nefondat, iar pe cale de consecință, urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Satu Mare, împotriva sentinței civile nr. 437/CA/2002 - P din 9 septembrie 2002 a Curții de Apel Oradea, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 martie 2003.