Jurisdiction over civil claims for inflation and moratory damages on a tax debt follows the nature of the lower court's decision

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1. Obiectul cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Ilfov la data de 03.01.2023, sub nr. x/93/2023, reclamanta A SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Bucuresti, Administrația Județeană a Finanțelor Publice Ilfov-Serviciul Fiscal Orășenesc Bragadiru, să fie obligată pârâta la plata sumei de 192.487 lei reprezentând rata inflației calculată și aplicată la suma de 932.141 lei, reprezentând TVA achitat de către pârâtă la data de 19.04.2019, ca urmare a Sentinței civile nr. 3753/17.10.2017 pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a VIII-a Contencios Administrativ și Fiscal în dosarul nr. x/93/2012, rămasă irevocabilă prin pronunțarea Decizia nr.1268/12.03.2019 de către Înalta Curte de Casație și Justiție-Secția de Contencios Administrativ și Fiscal și la plata sumei de 860.804,46 lei reprezentând daune moratorii, cuantificate în raport de dobânda legala penalizatoare.

Prin sentința civilă nr.2731/08.12.2023, Tribunalul Ilfov a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A SRL prin lichidator judiciar B, în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor București, Administrația Județeană a Finanțelor Publice Ilfov-Serviciul Fiscal Orășenesc Bragadiru, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe a formulat apel reclamanta A SRL, iar la termenul de judecată din data de 05.09.2024 Curtea de Apel București, din oficiu, a pus în discuție, excepția necompetenței materiale procesuale a Secției a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență

2.1. Hotărârea Curții de Apel București, Secția a III-a Civilă și pentru cauze cu Minori și de Familie

Prin Încheierea nr. 31 din 5 septembrie 2024, Curtea de Apel București a admis excepția necompetenței materială procesuală a Secției a III-a Civilă și pentru cauze cu minori și de familie a Curții de Apel București și a înaintat dosarul privind apelul formulat de apelanta reclamantă A SRL, în faliment, prin lichidator judiciar B, în contradictoriu cu intimata pârâtă Direcția Generală Regională a Finanțelor București, Administrația Județeană a Finanțelor Publice Ilfov-Serviciul Fiscal Orășenesc Bragadiru, pentru a fi repartizat uneia dintre Secțiile VIII-IX de Contencios Administrativ și Fiscal ale Curții de Apel București.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că obiectul cererii de chemare în judecată este reprezentat de sumele de bani solicitate de reclamantă cu titlu de accesorii ale unei creanțe fiscale, născută în baza sentinței civile nr. 3753/17.10.2017 pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a VIII-a Contencios Administrativ și Fiscal în dosarul nr. x/93/2012, irevocabilă prin decizia nr.1268/12.03.2019 pronunțată de ICCJ - Secția de contencios administrativ și fiscal, prin care s-a dispus anularea deciziei nr. 43/22.08.2012, deciziei de impunere nr. F-IF 165/31.05.2012 și a raportului de inspecție fiscala nr. F-1F 182/31.05.2012 și obligarea pârâtei la rambursarea TVA în cuantum de 932.141 lei și la plata sumei de 12.404,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

A mai reținut instanța că , în prezenta cauză, reclamanta pretinde rata inflației și dobânda legală penalizatoare aferente acestei sume (TVA), ce reprezintă neîndoielnic o creanță fiscală, născută dintr-un raport juridic fiscal, astfel încât și accesoriile acestei creanțe, indiferent că sunt solicitate în temeiul dispozițiilor Codului de procedură fiscală sau ale normei de drept comun, urmează aceeași natură juridică.

Mai mult, o cerere anterioară a reclamantei de obligare a pârâtei la plata dobânzii legale aferente sumei de 932.141 lei reprezentând TVA, ce a făcut obiectul dosarului nr. x/93/2020, a fost soluționată de Tribunalul Ilfov, Secția Civilă, prin sentința nr. 2118/11.08.2020, care a rămas definitivă prin decizia nr. 2778/11.11.2022 a Curții de Apel București, Secția a VIII-a de Contencios Administrativ și Fiscal.

În concluzie, instanța a constatat că potrivit art. 10 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 „(1) Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 3.000.000 de lei se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 3.000.000 de lei se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel”.

2.2. Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel București – Secția a VIII-a Contencios Administrativ și Fiscal la data de 11.10.2024, sub numărul x/2/2024

Prin Încheierea din data de 14 februarie 2025, Curtea de Apel București -SCAF a admis excepția necompetenței materiale a acesteia și, pe cale de consecință, a declinat competența de soluționare a cauzei, în favoarea Secției a III-a Civile și pentru cauze cu minori și de familie din cadrul Curții de Apel București.

Totodată, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului de competență.

Pentru a hotărî astfel, instanța a constatat că dosarul a fost repartizat la un complet specializat în materie civilă din cadrul Tribunalului Ilfov, Secția civilă, care s-a considerat competent implicit, având în vedere că nu a invocat aspecte de competență, și a soluționat cauza prin sentința civilă nr.2731 din 08.12.2023, respingând acțiunea ca neîntemeiată.

Față de situația prezentată, Curtea a apreciat că secției civile a Curții de Apel București îi revine competența de soluționare a apelului și nu secției de contencios administrativ și fiscal.

II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție cu privire la prezentul conflict negativ de competență.

Examinând conflictul negativ de competență cu a cărui soluționare a fost legal sesizată, în temeiul dispozițiilor art. 133 pct. 2 coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) C. prc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Curtea de Apel București, Secția a III-a Civilă și pentru cauze cu Minori și de Familie și Curtea de Apel București, Secția a VIII-a Contencios Administrativ și Fiscal și-au declinat reciproc competența de soluționare a cauzei având în vedere că Secția a III-a Civilă și pentru cauze cu Minori și de Familie a Curții de Apel a fost învestită cu soluționarea căii de atac a apelului formulată împotriva unei hotărâri a unei instanțe de fond, cum este cazul Tribunalului Ilfov.

Din cererea de chemare în judecată ce a generat dezînvestirile reciproce reiese că, în prezenta cauză, instanța a fost sesizată cu soluționarea unei acțiuni civile în pretenții, prin care s-a solicitat obligarea pârâtei la plata unor sume reprezentând rata inflației și daune moratorii în temeiul art. 1535 C. civ., aferente sumei de 932.141 lei, reprezentând TVA achitat de către pârâtă la data de 19.04.2019 (ca urmare a sentinței civile nr. 3753 din 17.10.2017 pronunțate de Curtea de Apel București, Secția a VIII-a Contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/93/2012, rămasă irevocabilă prin decizia nr. 1268 din 12.03.2019 pronunțată de către Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de Contencios administrativ și fiscal).

Dosarul a fost înregistrat în cadrul Tribunalului Ilfov, Secția Civilă și repartizat inițial unui complet de judecată specializat în judecarea cauzelor de contencios administrativ și fiscal, care, prin încheierea din 08.06.2023, a admis excepția necompetenței material-procesuale și a declinat competența de soluționare a cauzei la un complet specializat în materie civilă.

Sub aspectul determinării instanței competente, trebuie avut în vedere, astfel cum s-a menționat anterior obiectul cererii de chemare în judecată și temeiul de drept- art. 1535 C. civ. , OG nr. 13/2011, fiind deci o acțiune în pretenții.

Astfel, este de observat că dosarul a fost repartizat la un complet specializat în materie civilă din cadrul Tribunalului Ilfov, Secția civilă, care s-a considerat competent implicit, având în vedere că nu a invocat aspecte de competență, și a soluționat cauza prin sentința civilă nr.2731 din 08.12.2023, respingând acțiunea ca neîntemeiată.

Într-o astfel de evoluție a procesului în discuție, soluționarea cauzei și luând în considerare că sentința apelată a fost pronunțată de un complet civil din cadrul Tribunalului Ilfov, Curtea apreciază că Secției a VIII-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a Curții de Apel București îi revine competența de soluționare a apelului.

În acest context al analizei și în raport de dispozițiile legale anterior menționate, Înalta Curte, în temeiul art. 135 C. pr. civ., va stabili competența de soluționare a prezentei cauze în favoarea favoarea Curții de Apel București – Secția a VIII-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe apelanta-reclamantă A în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor București, Administrația Județeană a Finanțelor Publice Ilfov-Serviciul Fiscal Orășenesc Bragadiru în favoarea Curții de Apel București – Secția a VIII-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 7 mai 2025, prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței.