Sufficiency of imprisonment term for involuntary homicide under conditional release: proportionality of penalty and aggravation via revocation of prior probation

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 81 din 9 iunie 2004, Tribunalul Neamț a condamnat pe inculpatul A.V.I. la 7 ani închisoare, pentru infracțiunea de lovituri cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) din același cod.

Conform art. 61 C. pen., s-a dispus revocarea liberării condiționate pentru restul neexecutat de 353 zile închisoare din pedeapsa de 3 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 107/2002 a Judecătoriei Bicaz și contopirea acestuia în pedeapsa aplicată în cauză, urmând ca inculpatul să execute, în final, 7 ani închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen., s-a menținut starea de arest și s-a dedus din pedeapsă durată reținerii și arestării preventive de la 24 aprilie 2004 la zi.

Inculpatul a fost obligat la 25.000.000 lei daune materiale și 15.000.000 lei daune morale către partea civilă U.Z.D. și la 154.577 lei cheltuieli de transport către partea civilă C.A.S. Neamț.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a stabilit că, în seara de 22 aprilie 2004, în urma unor discuții contradictorii, inculpatul a împins și lovit victima cu pumnul în zona feței, aceasta s-a dezechilibrat și a căzut la pământ, izbindu-se cu capul de asfalt, exact la intersecția aleei dintre blocul 1 și 17 cu str. Cozmiței; respectiv unde asfaltul prezenta o denivelare de cca. 2 cm.

Impactul cu asfaltul a fost puternic, zgomotul fiind auzit de către martorii M.I. și C., frați, care locuiesc la parterul blocului 17. Aceștia au ieșit afară din bloc deoarece inculpatul A.V.I. se urcase pe victima căzută și voia să o lovească și au strigat la el.

Inculpatul a fugit, înconjurând blocul, iar cei doi frați s-au deplasat către victimă pentru a-i acorda primul ajutor. Aceștia au ridicat partea vătămată în picioare, i-au dat bunurile ce erau asupra sa, respectiv o sacoșă și geanta diplomat, după care au întrebat dacă este cazul să anunțe salvarea.

Victima U.Z.V. a spus că nu este cazul și a plecat către domiciliu, cei doi frați reîntorcându-se la locuință.

Inculpatul a urmărit în continuare victima, însă aceasta de la locul impactului a mai mers cca. 200 m, după care a căzut jos.

Inculpatul s-a apropiat de victimă cu intenția de a-i acorda primul ajutor și apoi l-a însoțit până la spital. După ce a fost urcat în salvare s-a încercat manevra de resuscitare, însă până la Spitalul orășenesc Bicaz, victima a decedat.

Din raportul medico-legal de necropsie rezultă că moartea victimei U.Z.V. a fost violentă. Cauza medicală a morții a fost contuzia și hemoragia meningo-cerebrală consecutive unui traumatism cranio cerebral, cu fractura de bază craniană.

Leziunile s-au putut produce prin lovirea victimei cu mijloace contondente (leziunile faciale), urmată de căderea și izbirea victimei de corpuri dure, cu suprafața plană, probabil puțin prominență, zona de impact fiind regiunea occipitală inferioară paramedian dreapta.

Între leziunile traumatice, cranio-cerebrale și deces există legătura directă de cauzalitate.

S-a evidențiat, de asemenea, că în momentul decesului, victima se afla în stare de ebrietate (2,90 gr. la mie alcoolemie).

Reținând vinovăția inculpatului, s-a dispus condamnarea acestuia pentru comiterea infracțiunii prevăzută de art. 183 C. pen.

Totodată, reținând că inculpatul a comis fapta dedusă judecății în timpul liberării condiționate după executarea parțială a pedepsei de 3 ani închisoare, aplicată pentru proxenetism, prin sentința penală nr. 107/2002 a Judecătoriei Bicaz, a făcut aplicarea dispozițiilor art. 37 lit. a) și art. 61 C. pen. și a dispus revocarea liberării condiționate pentru restul rămas neexecutat și contopirea acestuia cu pedeapsa stabilită în prezenta cauză.

Apelul declarat de inculpat a fost respins, ca nefondat, prin decizia penală nr. 217 din 20 iulie 2004 a Curții de Apel Bacău.

Împotriva acestei decizii inculpatul a declarat recurs, criticând-o pentru netemeinicie cu privire la pedeapsa aplicată pentru care a solicitat reducerea ei.

Recursul declarat în cauză de inculpat este neîntemeiat.

Examinând temeinicia pedepsei aplicate se constată că pentru infracțiunea corect reținută în sarcina inculpatului, a fost stabilită o pedeapsă legală și temeinică de instanța de fond, confirmată de instanța de apel, care reflectă atât gradul de pericol social concret al faptei săvârșite, evidențiat de împrejurările și modul în care a fost comisă, gravitatea urmărilor cât și datele și elementele referitoare la persoana inculpatului, care a mai fost condamnat la 3 ani închisoare, pentru infracțiunea de proxenetism, dar cu o atitudine sinceră pe parcursul procesului penal.

În consecință, sub aspectul analizat hotărârile atacate nu sunt criticabile, astfel că este neîntemeiat motivul de casare invocat de inculpat.

Cum alte motive de casare dintre cele susceptibile a fi examinate din oficiu nu se constată, recursul inculpatului urmează a fi respins, ca nefondat, conform art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Se va deduce din pedeapsa aplicată, timpul arestării preventive de la 24 aprilie 2004 la 22 octombrie 2004.

Văzând și dispozițiile art. 192 C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul A.V.I. împotriva deciziei penale nr. 217 din 20 iulie 2004 a Curții de Apel Bacău.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 24 aprilie 2004 la 22 octombrie 2004.

Obligă recurentul inculpat să plătească statului suma de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 22 octombrie 2004.