Extraordinary appeal inadmissible for failure to raise exception of absolute incompetence before appellate court

Asupra contestației în anulare de față, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Hotărârea atacată.

Prin decizia civilă nr. 29 din 10 februarie 2025 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători s-a respins, ca nefondat, recursul declarat de recurenta A S.R.L. împotriva deciziei nr. 5926 din 8 decembrie 2023 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/1/2022.

Contestația în anulare.

Împotriva deciziei anterior menționate a formulat contestație în anulare contestatoarea A S.R.L., întemeiată în drept pe dispozițiile art. 503 alin. (2) pct. 1 C. proc. civ., care a fost înregistrată pe rolul Completului de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție, sub nr. x/1/2025.

În motivarea contestației în anulare se susține, în esență, că hotărârea instanței de recurs a fost pronunțată de o instanță necompetentă absolut, întrucât au fost încălcate normele referitoare la alcătuirea instanței. Susține că, deși excepția necompetenței instanței a fost invocată în ședința de judecată, instanța de recurs nu a dispus măsurile legale care se impuneau. Se mai arată că același complet de judecată a pronunțat soluțiile în dosarele nr. x/1/2024 și în dosarul nr. y/1/2024.

Apărările părților.

Intimata Administrația Județeană a Finanțelor Publice Brașov a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației. Învederează că din cererea de recurs nu rezultă invocarea excepției necompetenței instanței, așa cum susține contestatoarea prin cererea formulată.

II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Analizând prioritar contestația în anulare sub aspectul admisibilității acesteia, în aplicarea dispozițiilor art. 248 cu referire la art. 503 C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Contestația în anulare este o cale de atac extraordinară, ce poate fi promovată numai pentru motivele limitativ prevăzute de lege, ce sunt de strictă interpretare.

Contestatoarea a invocat ca temei de drept al cererii sale dispozițiile art. 503 alin. (2) pct. 1 C. proc. civ.

Conform art. 503 alin. (2) pct. 1 C. proc. civ., hotărârile instanțelor de recurs pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când hotărârea dată în recurs a fost pronunțată de o instanță necompetentă absolut sau cu încălcarea normelor referitoare la alcătuirea instanței și, deși se invocase excepția corespunzătoare, instanța de recurs a omis să se pronunțe asupra acesteia.

Prin urmare, admisibilitatea acestei căi extraordinare de atac întemeiată pe motivul sus-menționat presupune ca partea interesată să fi invocat în fața instanței de recurs excepția de necompetență a acesteia, respectiv cea referitoare la alcătuirea greșită a instanței, iar instanța să fi omis să se pronunțe asupra excepției ridicate.

Examinând actele dosarului, Înalta Curte constată, astfel cum rezultă din practicaua deciziei nr. 29 din 10 februarie 2025 a Completului de 5 judecători, că, având cuvântul asupra chestiunilor prealabile, reprezentantul recurentei a susținut că, în cauză, ar trebui analizată incidența art. 42 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. cu privire la incompatibilitatea acelui complet de judecată, deoarece s-a pronunțat într-un alt dosar cu aceleași părți, dar care privea o chestiune de drept puțin diferită, respectiv în dosarul nr. y/1/2024 și că, la interpelarea instanței, reprezentantul recurentei a precizat că nu înțelege să formuleze o cerere de recuzare a completului vizând aspectul invocat.

De asemenea, se reține că, după deliberare, instanța de recurs a constatat cu privire la chestiunea invocată că nu există motive de formulare a unor declarații de abținere în sensul art. 41 - 43 C. proc. civ.

În acest context, Înalta Curte notează că mijlocul procedural pe care părțile îl pot folosi în situația în care apreciază că există elemente care pun la îndoială obiectivitatea judecătorului sau că îi este afectată percepția cu privire la aparența de imparțialitate este formularea unei cereri de recuzare. Or, așa cum s-a reținut anterior, partea recurentă a precizat în mod expres în fața instanței de recurs că nu formulează cerere de recuzare a membrilor completului de judecată.

Așadar, în cauză, contrar susținerilor contestatoarei, rezultă că nu a fost invocată în fața instanței de recurs nicio excepție referitoare la necompetența absolută a Înaltei Curți de Casație și Justiție sau referitoare la alcătuirea acesteia, excepție asupra cărei instanța să nu se fi pronunțat, astfel cum impun dispozițiile legale sus redate.

Așa fiind, neinvocarea excepției de necompetență absolută sau referitoare a alcătuirea instanței în calea de atac a recursului face inadmisibilă contestația în anulare, nefiind îndeplinite exigențele art. 503 alin. (2) pct. 1 C. proc. civ.

Față de considerentele reținute, Înalta Curte urmează să respingă, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatoarea A S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 29 din 10 februarie 2025 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători, în dosarul nr. z/1/2024.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatoarea A S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 29 din 10 februarie 2025 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători, în dosarul nr. z/1/2024.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 12 mai 2025, prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 C. proc. civ.