Inadmissibility of cassation against decision on admissibility of application for annulment due to lack of appellate capacity
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the cassation appeal as inadmissible, upholding the prior decision that had rejected the appeal as inadmissible, and ordered the appellant to pay 300 lei in judicial costs. The dispute concerned a procedural challenge against a Supreme Court decision (173/A) that had previously deemed an application for annulment inadmissible; the appellant argued the prior ruling was illegal and unfounded. The court held that cassation is an extraordinary remedy admissible only against final decisions rendered by appellate courts or the Supreme Court acting in its appellate capacity that resolve criminal or attached civil actions, pursuant to Article 440 of the Code of Criminal Procedure. Because the challenged decision was rendered by the Supreme Court in its capacity as a court of last resort reviewing the admissibility of an annulment application under Article 431, rather than as an appellate court resolving a primary action, it fell outside the category of judgments subject to cassation under Article 440(2), rendering the appeal inadmissible.
Legislator headnote
AI generatedart. 440 alin. (1) C. proc. pen, art. 440 C. proc. pen, art. 438 C. proc. pen, art. 434 C. proc. pen, art. 431 C. proc. pen, art. 440 alin. (2) C. proc. pen; Inadmissibility of cassation against decision on admissibility of application for annulment due to lack of appellate capacity: The dispute concerned a procedural challenge against a Supreme Court decision (173/A) that had previously deemed an application for annulment inadmissible; the appellant argued the prior ruling was illegal and unfounded. The court held that cassation is an extraordinary remedy admissible only against final decisions rendered by appellate courts or the Supreme Court acting in its appellate capacity that resolve criminal or attached civil actions, pursuant to Article 440 of the Code of Criminal Procedure. Because the challenged decision was rendered by the Supreme Court in its capacity as a court of last resort reviewing the admissibility of an annulment application under Article 431, rather than as an appellate court resolving a primary action, it fell outside the category of judgments subject to cassation under Article 440(2), rendering the appeal inadmissible.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedMain ground for dismissing the cassation appeal as inadmissible.
Basis for ordering the appellant to pay 300 lei in judicial costs.
Full text
Deliberând asupra admisibilității în principiu a cererii de recurs în casație formulată de recurenta A, constată următoarele:
Prin decizia penală nr. 173/A din data de 12 iunie 2024 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția penală, s-a respins, ca inadmisibil, apelul formulat de contestatoarea A împotriva deciziei penale nr. 189/A din data de 15 februarie 2024, pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a II-a penală, în dosarul nr. x/2/2023.
Împotriva deciziei penale nr. 173/A din data de 12 iunie 2024 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția penală a formulat recurs în casație recurenta A.
Recurenta a arătat că soluția instanței este nelegală și netemeinică, iar motivele in extenso a precizat că le va depune ulterior, după comunicarea hotărârii.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția penală la data de 17.12.2024, când s-a stabilit termen la data de 18.02.2025, pentru examinarea în cameră de consiliu a admisibilității în principiu a cererii de recurs în casație, conform art. 440 alin. (1) C. proc. pen.
Examinând admisibilitatea în principiu a cererii de recurs în casație, în conformitate cu prevederile art. 440 C. proc. pen., Înalta Curte constată următoarele:
Recursul în casație este o cale extraordinară de atac, de anulare, care poate fi exercitată împotriva deciziilor penale definitive pronunțate de curțile de apel și de Înalta Curte de Casație și Justiție, ca instanțe de apel, pentru cazurile strict și limitativ prevăzute de lege.
Pentru a se asigura un just echilibru între respectarea principiului legalității, pe de o parte și respectarea autorității de lucru judecat a hotărârii definitive și a principiului securității raporturilor juridice, pe de altă parte, legiuitorul a limitat sfera hotărârilor judecătorești ce pot fi atacate cu recurs în casație și a stabilit anumite condiții pentru exercitarea căii extraordinare de atac referitoare la termenul în care poate fi declarată, la calitatea procesuală activă și la cazurile de casare.
Din examinarea dispozițiilor legale prevăzute de art. 440 alin. (1), (2) și (4) C. proc. pen. rezultă că recursul în casație este supus unei verificări prealabile judecării în fond a acestuia, instanța fiind obligată să examineze admisibilitatea în principiu a cererii.
În această etapă procesuală, instanța examinează îndeplinirea condițiilor de admitere în principiu a recursului în casație, care rezultă din dispozițiile art. 434 art. 435 art. 436 art. 437 și art. 438 C. proc. pen. Astfel, se verifică dacă hotărârea atacată este susceptibilă de recurs în casație, dacă cererea de recurs în casație a fost formulată în termenul prevăzut de lege și de o persoană care are calitate procesuală activă, dacă cererea este motivată sau are conținutul prevăzut de lege, dacă sunt invocate și motivate cazurile de casare prevăzute de art. 438 C. proc. pen. și dacă procurorul sau partea a mai formulat anterior vreo cerere de recurs în casație.
Cererea de recurs în casație formulată de recurenta A nu îndeplinește cerința de formă prevăzută de art. 434 C. proc. pen., în sensul că hotărârea împotriva căreia s-a declarat prezenta cale extraordinară de atac nu face parte din categoria hotărârilor supuse recursului în casație, nefiind o hotărâre prin care se soluționează acțiunea penală, respectiv cea civilă alăturată acesteia.
Se observă că hotărârea atacată este o decizie penală pronunțată de instanța supremă în procedura admisibilității în principiu a cererii de contestație în anulare, prevăzută de art. 431 C. proc. pen. și nu de o curte de apel sau de Înalta Curte de Casație și Justiție, ca instanțe de apel. Acest fapt atrage inadmisibilitatea căii de atac, aspect ce se desprinde din dispozițiile art. 440 alin. (2) C. proc. pen.
Prin urmare, față de cele constatate nu se mai impune analizarea și a celorlalte cerințe de formă prevăzute de art. 435 C. proc. pen.
Pentru considerentele expuse, în baza art. 440 alin. (2) C. proc. pen. va respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casație formulată de recurenta A împotriva deciziei penale nr. 173/A din data de 12.06.2024 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția penală, în dosarul nr. x/2/2023.
În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurenta la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE
În baza art. 440 alin. (2) C. proc. pen. respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casație formulată de recurenta A împotriva deciziei penale nr. 173/A din data de 12.06.2024 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția penală, în dosarul nr. x/2/2023.
Obligă recurenta la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18 februarie 2025.