Bribe-taking by medical professional; scope of appellate review for non-appealing parties and statutory bar on conditional suspension in concurrent offenses

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin rechizitoriul nr. 814/P/2002 din 6 februarie 2003, al Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului B.V.G., pentru săvârșirea infracțiunilor de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen. și vătămare corporală din culpă prevăzută de art. 184 alin. (2) și (4) C. pen.

I s-a imputat faptul că, în luna august 2001, în calitate de medic la S.O.G. Ploiești, a pretins și primit de la partea vătămată D.R., suma de 2.000.000 lei, pentru efectuarea unor operații chirurgicale, cezariană și hernie.

La efectuarea operației de cezariană, din neatenție, inculpatul a trecut incidental un fir de sutură prin peretele colonului, fapt ce a determinat inițierea unei infecții, care a necesitat o nouă intervenție chirurgicală, de urgență. Complicațiile medicale suferite au pus în primejdie viața victimei și au necesitat pentru vindecare, 35-40 zile îngrijiri medicale.

Prin sentința penală nr. 123 din 5 martie 2004, Tribunalul Prahova, în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., a achitat pe inculpat pentru infracțiunea de luare de mită prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen.

În baza art. 184 alin. (2) și (4) C. pen., a condamnat pe inculpat, la 9 luni închisoare și conform art. 81 C. pen., a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, pe un termen de încetare de 2 ani și 9 luni, stabilit în baza art. 82 C. pen.

Instanța a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen.

Totodată, s-a constatat grațiată în baza art. 1 din Legea nr. 543/2002, pedeapsa aplicată și s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 7 din această lege.

Acțiunea civilă a fost respinsă ca tardiv formulată.

Inculpatul a fost obligat la plata sumei de 2.400.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Prima instanță a reținut numai infracțiunea de vătămare din culpă, iar privitor la infracțiunea de luare de mită a motivat că ea nu a existat.

Împotriva sentinței a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova, criticând-o pentru greșita achitare a inculpatului pentru infracțiunea de luare de mită.

Prin decizia penală nr. 255 din 14 iunie 2004 a Curții de Apel Ploiești, s-a admis apelul declarat de parchet, a fost desființată, în parte, sentința și în consecință, inculpatul B.V.G. a fost condamnat la 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen., cu aplicarea art. 71 și art. 64 din același cod, pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen.

Totodată, s-a dispus confiscarea sumei de 2.000.000 lei, de la inculpat.

S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței.

Inculpatul a fost obligat să plătească statului 400.000 lei cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunța condamnarea, instanța de apel a motivat următoarele:

În mod greșit, prima instanță a înlăturat depozițiile martorei S.C., care a participat nemijlocit la înmânarea sumei de bani, către inculpat și și-a bazat soluția pe declarația martorei G.L., colega inculpatului, care în depoziția sa a descris împrejurări pe care le-a aflat indirect, din relatările acestuia.

Din analiza declarațiilor părții vătămate și ale martorei S.C. dată la urmărirea penală și la instanța de judecată, nu se constată nici o contradicție, așa cum eronat a considerat prima instanță.

Inculpatul a declarat recurs, criticând decizia cât și sentința pentru nelegalitate, deoarece completul de judecată care a soluționat fondul cauzei a fost în mod greșit compus din doi judecători, în loc de un singur judecător, invocând că inculpatul nu întrunește condițiile prevăzute de art. 1 din Legea nr. 78/2000, pentru a se putea justifica o altă componență, decât cea a dreptului comun.

Față de nelegala constituire a completului de judecată la prima instanță, s-a solicitat casarea deciziei instanței de apel și a hotărârii instanței de fond și trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță, în conformitate cu dispozițiile art. 385 pct. 2 lit. c) C. proc. pen.

Recursul nu este fondat.

Potrivit art. 3851 alin. ultim teza a II-a C. proc. pen., persoanele care nu au declarat apel, pot declara recurs, chiar dacă nu au folosit apelul, numai dacă prin decizia pronunțată în apel a fost modificată soluția din sentință și numai cu privire la această modificare.

În cauză, potrivit acestor dispoziții legale, inculpatul care nu a declarat apel, poate declara recurs numai cu privire la modificarea soluției de achitare pentru infracțiunea de luare de mită, nu însă și împotriva sentinței pentru nelegala compunere a completului de judecată, la instanța de fond.

Printr-un motiv subsidiar, inculpatul a criticat decizia instanței de apel pentru netemeinicie, susținând că există dubiu asupra solicitării și înmânării sumei de 2.000.000 lei, către inculpat, dubiu care profită inculpatului, iar instanța de apel cu multă ușurință a pronunțat o condamnare cu privare de libertate, bazându-se pe probe contradictorii și indirecte.

Critica este nefondată.

Din verificarea deciziei atacate în raport cu probele administrate, se constată că instanța de apel a făcut o analiză judicioasă a materialului probator, reținând corect că nu există contradicții între depozițiile martorilor și că fapta de luare de mită este dovedită, fără dubiu.

Printr-un al doilea motiv subsidiar, inculpatul a criticat decizia cu privire la modalitatea de executare a pedepsei aplicată, solicitând a se dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei, conform art. 81 C. pen.

Nici această critică nu poate fi acceptată.

Potrivit art. 81 alin. (2) C. pen., în caz de concurs de infracțiuni, suspendarea condiționată a executării pedepsei poate fi acordată, dacă pedeapsa aplicată este închisoarea de cel mult 2 ani.

Ori, în cauză, este concurs a două infracțiuni, iar pedeapsa aplicată este mai mare, respectiv 3 ani închisoare, astfel că nu se poate dispune suspendarea condiționată a executării.

Neconstatându-se nici motive care se iau în considerare din oficiu, recursul declarat de inculpat este nefondat, urmând a se respinge, ca atare, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Totodată, urmează a-l obliga pe recurent la plata cheltuielilor judiciare, avansate de stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.V.G., împotriva deciziei penale nr. 255 din 14 iunie 2004 a Curții de Apel Ploiești.

Obligă pe recurent la plata sumei de 1.200.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 14 octombrie 2004.