Sentencing severity for robbery and theft: individualization of criminal penalties based on criminal persistence and personal circumstances

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 733 din 28 mai 2004, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, au fost condamnați următorii inculpați:

I. B.F. după cum urmează:

- în baza art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 99 și urm. și art. 109 C. pen., la două pedepse de câte 4 ani închisoare (pct. 1 și 5 rechizitoriu);

- în baza art. 208 alin. (1) și art. 209 alin. (1) lit. a) și e) C. pen., cu aplicarea art. 99 și urm și art. 109 C. pen., la 2 ani închisoare.

Conform art. 1 din Legea 543/2002, s-a constatat pedeapsa grațiată.

S-a atras inculpatului atenția asupra dispozițiilor art. 7 din Legea 543/2002.

- în baza art. 221 C. pen., cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen. și art. 109 C. pen., la 2 luni închisoare.

Conform art. 1 din Legea 543/2002, s-a constatat pedeapsa grațiată.

S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 7 din Legea 543/2002.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele negrațiate, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 4 ani închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen.

S-a dedus detenția preventivă de la 11 decembrie 2002 la 5 august 2003.

S-a constatat că inculpatul este arestat în altă cauză.

II. Ș.V. după cum urmează:

- în baza art. 26, raportat la art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 99 și urm. și art. 109 C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 99 și urm. și art. 109 C. pen., la 3 ani și 6 luni închisoare;

- în baza art. 208 alin. (1) și art. 209 alin. (1) lit. e) C. pen., cu aplicarea art. 99 și urm. și art. 109 C. pen., la 2 ani închisoare, prin schimbarea încadrării juridice din art. 208 alin. (1) și art. 209 alin. (1) lit. a), e) și g) C. pen., cu aplicarea art. 99 și urm.;

- în baza art. 208 alin. (1) și art. 209 alin. (1) lit. e) C. pen., cu aplicarea art. 99 și urm. și art. 109 C. pen., la 2 ani închisoare, prin schimbarea încadrării juridice din art. 208 alin. (1) și art. 209 alin. (1) lit. a), e) și g) C. pen., cu aplicarea art. 99 și urm. și art. 109 C. pen.

În baza art. 1 din Legea 543/2002, s-a constatat pedeapsa grațiată.

S-a atras inculpatului atenția asupra dispozițiilor art. 7 din Legea 543/2002.

- în baza art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 99 și urm. și art. 109 C. pen., la 4 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele negrațiate, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 4 ani închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen.

S-a dedus durata detenției preventive de la 11 decembrie 2002 la 5 august 2003.

S-a constatat că inculpatul este arestat în cauză.

S-au constatat acoperite prejudiciile cauzate părților vătămate C.C.N.I. și M.I.

S-a luat act că părțile vătămate T.D. și N.S. nu s-au constituit părți civile.

Inculpații au fost obligați în solidar, fiecare în solidar și cu părțile responsabile civilmente, la plata sumei de 450.000 lei despăgubiri către partea civilă C.N.

În baza art. 118 lit. d) C. pen., s-a confiscat de la fiecare inculpat suma de 5.000.000 lei.

Fiecare inculpat a fost obligat, în solidar cu părțile responsabile civilmente, la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut următoarele:

1. În seara de 10 decembrie 2002, în timp ce se aflau în troleibuz, inculpatul Ș.V. s-a așezat în spatele părții vătămate C.C.I.N., iar inculpatul B.F. i-a sustras acesteia, din buzunar, telefonul mobil.

Partea vătămată a încercat să-și recupereze bunul și a fost îmbrâncită de inculpatul B.F., după care inculpații au cerut șoferului să oprească și au coborât. Telefonul a fost luat de inculpatul Ș.V., la care a fost găsit cu ocazia cercetărilor și a fost restituit părții vătămate.

S-a reținut că în drept fapta comisă de inculpatul B.F., constituie infracțiune de tâlhărie.

Partea vătămată nu s-a constituit parte civilă deși banii sustrași nu i-au fost restituiți.

3. La data de 4 iunie 2002, în jurul orei 19,00, inculpatul Ș.V. a sustras bicicleta părții vătămate M.I., pe care partea vătămată o lăsase rezemată de o tarabă în Piața Reșița.

A doua zi inculpatul a fost depistat de poliție în timp ce se plimba cu bicicleta, situație în care inculpatul a abandonat bunul și a fugit, fiind prins la data de 10 iunie 2002.

Bunul sustras a fost restituit părții vătămate.

S-a reținut că fapta întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt, prevăzută de art. 208 și art. 209 alin. (1) lit. e) C. pen. și nu ale infracțiunii prevăzută de art. 208 și art. 209 alin. (1) lit. a), e) și g), deoarece nu a fost comisă împreună cu o altă persoană și nici în timpul nopții.

4. În ziua de 1 august 2002, în timp ce se aflau în stația R.A.T.B. Piața Reșița, inculpații s-au apropiat de partea vătămată C.N., care era în stare de ebrietate și i-au cerut o țigară, după care, pentru a-i distrage atenția inculpatul Ș.V. a prins-o de talie, timp în care inculpatul B.F. i-a sustras din buzunar suma de 450.000 lei, după care inculpații au plecat.

Partea vătămată s-a constituit parte civilă cu suma sustrasă.

Instanța a reținut că inculpatul B.F., se face vinovat de comiterea infracțiunii de furt, prevăzută de art. 208 alin. (1) și art. 209 alin. (1) lit. a) și e) C. pen.

Cu privire la inculpatul Ș.V. s-a reținut că acesta a participat la comiterea faptei în calitate de complice și nu de autor astfel încât se impune schimbarea încadrării juridice, în art. 26, raportat la art. 208 alin. (1) și art. 209 alin. (1) lit. a) și e) C. pen.

5. În seara de 4 decembrie 2002, în jurul orei 19,00, inculpații au acostat-o pe partea vătămată T.D., care se deplasa pe str. Huedin, împreună cu fiica sa în vârstă de 11 ani. Unul dintre inculpați i-a cerut părții vătămate o țigară și pentru că au fost refuzați, inculpatul Ș.V. a prins-o de gulerul hainei și a amenințat-o timp în care inculpatul B.F. i-a sustras telefonul mobil, după care cei doi au fugit.

S-a reținut că ambii inculpați se fac vinovați de comiterea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin. (21) lit. a) C. pen., fiind greșită încadrarea juridică dată faptei comise de inculpatul Ș.V. în complicitate la tâlhărie, deoarece actele acestuia de violență și amenințare intră în conținutul tâlhăriei și nu reprezintă doar un ajutor în săvârșirea acesteia.

Prin decizia penală nr. 568/ A din 29 iulie 2004, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, s-au respins ca nefondate apelurile declarate de inculpați reținându-se că este neîntemeiată critica formulată de aceștia, vizând greșita individualizare a pedepselor.

Inculpații au declarat recurs în motivarea căruia au arătat că pedepsele aplicate sunt prea severe și au solicitat reducerea acestora.

Recursurile își găsesc temeiul în dispozițiile art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., dar nu sunt fondate.

La individualizarea pedepselor instanța a avut în vedere criteriile, prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv limitele prevăzute de lege pentru infracțiunile comise, reduse la jumătate, conform art. 109 C. pen., pericolul social concret determinat de împrejurările și modalitatea de comitere a faptelor, prejudiciile cauzate, precum și persoana inculpaților care nu au ocupație, au avut o poziție sinceră pe parcursul procesului, au un nivel redus de instruire, provin din familii dezorganizate și prezintă, conform expertizelor medico-legale psihiatrice efectuate, tulburare de conduită de tip socializat, având păstrat discernământul în raport cu faptele comise.

Reținând și perseverența infracțională a inculpaților, Curtea apreciază că nu există nici un motiv

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Obligă pe recurent la plata sumei de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 13 octombrie 2004