County gendarmerie lacks standing to recover false-testimony damages paid from ministry budget; appeal of dismissal rejected as unfounded.

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bacău – Secţia I civilă, la data de 11.05.2021, reclamantul Inspectoratul de Jandarmi Județean Bacău (I.J.J. Bacău - UM A Bacău) a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii B, C, D, E şi F, obligarea acestora în solidar la plata sumei de 722.773,97 lei, actualizată la data plății cu indicele de inflație, cu titlu de reparare prejudiciu.

2. Hotărârea pronunţată de prima instanţă

Prin sentinţa civilă nr. 123 din 21 februarie 2022, pronunţată de Tribunalul Bacău – Secţia I civilă, a fost admisă excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului şi a fost respinsă acţiunea privind pe reclamantul Inspectoratul de Jandarmi Judeţean Bacău (UM A Bacău), în contradictoriu cu pârâţii B, C, D, E și F.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamantul.

3. Hotărârea pronunţată de instanţa de apel

Curtea de Apel Bacău, Secţia I civilă, prin decizia civilă nr. 274 din 20 martie 2023, a respins, ca nefondat, apelul reclamantului.

4. Recursul exercitat în cauză

Împotriva deciziei pronunţate de Curtea de Apel Bacău a declarat recurs reclamantul Inspectoratul de Jandarmi Judeţean Bacău (UM A Bacău).

În dezvoltarea motivelor de recurs, reclamantul susţine, în esenţă, că plata făcută de unitate s-a făcut în urma unei dispoziţii scrise din partea M.A.I., din fondurile virate de către această entitate care, în calitatea sa de organ de specialitate al administraţiei publice centrale, deţine obligaţia de a vira şi de a asigura instituţiilor din subordine creditele bugetare, suma stabilită de instanţă putând fi plătită doar prin intermediul ordonatorilor din subordine.

În acest sens, a arătat că prin sentinţa civilă nr. 254/17.10.2020, definitivă prin nerecurare, pronunţată de către Tribunalul Bacău în dosarul nr. x/110/2014*, conexat cu dosarul x/32/2014, instanţa a obligat Ministerul Afacerilor Interne la plata sumei de 722.773,97 lei, din cauză că, în urma trecerii în rezervă a ofiţerului ca urmare a unei condamnări penale, acesta a fost ulterior achitat; declaraţiile martorilor şi victimei din dosarul penal (cei 5 pârâţi), pe baza cărora a fost condamnat ofiţerul, au făcut obiectul unor cercetări, fiind apoi dispusă de instanţa de judecată, definitiv, condamnarea acestora la mărturie mincinoasă.

Recurentul a reiterat faptul că hotărârea civilă la care se face referire a fost pusă în executare de către I.J.J. Bacău (prin dispoziţia scrisă a M.A.I.), având în vedere raportul ierarhic instituţional, precum şi calitatea de ordonator principal de credite al M.A.I.

A arătat recurentul, referitor la calculul sumelor pentru perioada în care lt. col. G a fost trecut în rezervă, că acesta s-a realizat la nivelul I.J.J. Bacău (unitate în care a activat ofiţerul), iar plata efectivă a drepturilor salariale s-a realizat tot de către această unitate, producându-se în acest mod o pagubă în patrimoniul unităţii, supusă unor verificări interne efectuate de către o comisie de cercetare administrativă, aşa cum reglementează O.G. nr. 121/1998 privind răspunderea materială a militarilor, în urma cercetărilor efectuate şi a documentaţiei primite de la M.A.I. concluzionându-se că suma virată din contul unităţii trebuie recuperată de la cei 5 pârâţi.

A mai arătat că nu se poate admite că unitatea nu are calitate procesuală din moment ce sumele au fost virate din contul I.J.J. Bacău (U.M. A Bacău) către lt. col G.

Recurentul a invocat prevederile Legii nr. 500/2002 privind finanțele publice, cu modificările şi completările ulterioare, potrivit cărora Inspectoratul de Jandarmi Judeţean Bacău are calitatea de ordonator terţiar de credite, aflat în finanţarea ordonatorului secundar de credite - Inspectoratul General al Jandarmeriei Române și faptul că, potrivit art. 21 alin. (1) din aceeași lege, ordonatorii principali de credite repartizează creditele bugetare aprobate, pentru bugetul propriu şi pentru bugetele instituţiilor publice ierarhic inferioare, ai căror conducători sunt ordonatori secundari sau terţiari de credite, după caz, în raport cu sarcinile acestora, potrivit legii.

De-asemenea, a mai invocat recurentul-reclamant prevederile art. 22 alin. (2) lit. d) şi h) din Legea nr. 500/2002, potrivit cărora ordonatorii de credite răspund de integritatea bunurilor încredințate instituţiei pe care o conduc, de organizarea şi ţinerea la zi a evidenţei patrimoniului, astfel că, din raţiuni legate de necesitatea urmăririi şi recuperării eventualelor pagube produse instituţiei în cauză, este necesar ca plata să se efectueze de ordonatorul de credite care administrează patrimoniul respectiv. Ca atare, având în vedere legislaţia incidentă, structura financiară care asigură plata drepturilor salariale are obligaţia de a reţine contribuţiile, de a le vira şi de a le declara, astfel că prin prisma faptului că ofiţerul a fost angajatul unităţii, singura entitate care putea efectua plata drepturilor salariale, precum şi a contribuţiilor către stat, era Inspectoratul de Jandarmi Judeţean Bacău.

A mai arătat că, prin nota raport emisă de către Ministerul Afacerilor Interne nr. 379145/15.10.2020 privind punerea în executare a sentinţei civile nr. 254/2020, definitivă prin nerecurare, pronunţată de către Tribunalul Bacău în dosarul nr. x/110/2014*, conexat cu dosarul x/32/2014, precum şi unele măsuri în legătură cu aceasta, unitatea a pus în executare sentinţa menţionată, dispunând ulterior măsuri corespunzătoare de analiză şi recuperare a acestor sume plătite.

În concluzie, recurentul solicită admiterea recursului, casarea deciziei atacate, şi în rejudecare, admiterea cererii de chemare în judecată.

5. Apărările formulate de părţi

Intimatul-pârât E a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia nulităţii recursului, pentru neîncadrarea criticilor în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ.

De asemenea, intimatul-pârât F a depus răspuns la întâmpinare, achiesând la concluziile intimatului-pârât E.

Recurentul-pârât nu a depus răspuns la întâmpinare.

6. Procedura în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secţia I civilă la data de 28.08.2023 și a fost repartizat aleatoriu completului de filtru nr. x, astfel cum reiese din fișa Ecris.

În cauză, a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471 ind. 1 și art. 201 C. proc. civ., iar prin rezoluția din data de 04.12.2023, s-a fixat termen de judecată la data de 21.03.2024, în ședință publică, cu citarea părților.

La termenul din data de 21.03.2024, după dezbateri contradictorii, instanța a respins, ca neîntemeiată, excepția nulităţii recursului, invocată prin întâmpinare de către intimatul-pârât E, pentru considerentele arătate, și a rămas în pronunțare asupra recursului.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând recursul de faţă, prin prisma motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte îl va respinge, ca nefondat, pentru următoarele considerente de drept:

Cu titlu prealabil, trebuie subliniat că decizia instanței de apel poate fi atacată cu recurs numai pentru motivele de nelegalitate expres și limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ., nefiind posibilă reaprecierea probatoriului sau reformarea hotărârii pentru alte argumente decât cele care privesc legalitatea deciziei recurate.

Motivele de recurs invocate de recurentul-reclamant se încadrează în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., urmând să fie analizate din această perspectivă, întrucât pun în discuţie încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material din perspectiva admiterii greşite a excepţiei lipsei calităţii procesuale active a reclamantului.

Criticile sunt însă nefondate și nu pot conduce la admiterea prezentei căi de atac.

În conformitate cu art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere atunci când aceasta a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material. În esenţă, recurentul reclamant a invocat încălcarea unor prevederi legale de către instanţa de apel, reținându-se eronat nedovedirea calităţii procesuale active în declararea acţiunii în regres exercitate de reclamant.

Art. 1384 C. civ. reglementează dreptul la regres, alin. (1) stipulând că, cel care răspunde pentru fapta altuia se poate întoarce împotriva aceluia care a cauzat prejudiciul, cu excepţia cazului în care acesta din urmă nu este răspunzător pentru prejudiciul cauzat.

În acelaşi timp, potrivit art. 36 C. proc. civ., „calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părţi şi subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecăţii”.

În speţă, reclamantul și-a fundamentat demersul judiciar pe instituția răspunderii civile delictuale, iar ca temei de fapt pe împrejurarea că, în calitate de ordonator terţiar de credite, a virat sumele din contul său către lt. col. G, reîncadrat în funcție. Reîncadrarea a succedat trecerii în rezervă ca urmare a condamnării penale, care a fost pronunţată pe baza mărturiei mincinoase a pârâţilor.

Din analiza acestor prevederi legale, raportate la situaţia de fapt dedusă judecăţii, ce nu mai poate fi cenzurată în recurs, nu rezultă existenţa identităţii dintre părţi şi subiectele raportului juridic litigios, reclamantul nefăcând dovada legitimării sale procesuale, obligaţie care îi revenea.

Reclamantul nu are calitate procesuală în acţiunea în regres, întemeiată pe dispoziţiile art. 1384 C. civ., întrucât în titlul executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. 254/17.10.2020, definitivă prin nerecurare, pronunţată de către Tribunalul Bacău în dosarul nr. x/110/2014*, conexat cu dosarul x/32/2014, prin care instanţa a obligat Ministerul Afacerilor Interne la plata sumei de 722.773,97 lei către numitul G, calitatea de debitor a creanţei numitului H, constând în drepturile sale salariale de care a fost lipsit, o avea Ministerul Afacerilor Interne, recurentul nefiind parte în dosarul sus-menţionat şi nici nu a fost stabilită vreo obligaţie în sarcina acestuia.

Prin urmare, doar Ministerul Afacerilor Interne se putea regresa împotriva celor pe care îi considera răspunzători pentru prejudiciul suferit de H, fiind cel chemat să răspundă pentru fapta altuia, în sensul prevederilor art. 1384 alin. (1) C. civ.

Recurentul nu critică aceste considerente ale instanţei de apel referitoare la calitatea de debitor a Ministerului Afacerilor Interne, în sensul prevederilor art. 1384 alin. (1) C. civ., ci doar invocă faptul plăţii sumei achitate creditorului H din conturile sale, pentru a-şi justifica legitimitatea sa procesuală activă, invocând în acest sens prevederile Legii nr. 500/2002 privind finanțele publice.

Este adevărat că, fiind ordonator terţiar de credite, reclamantul a virat sumele din contul său către lt. col G, urmare a dispoziţiei date de Ministerul Afacerilor Interne, însă această împrejurare nu conferă reclamantului calitate procesuală activă, întrucât această plată a fost făcută din fonduri alocate de ordonatorul principal de credite în acest scop, debitorul obligaţiei pentru altul, Ministerul Afacerilor Interne, astfel încât nu se poate reţine un prejudiciu în sine produs instituţiei recurente, în propriul patrimoniu.

În consecinţă, susţinerile recurentului vizând aplicarea prevederilor Legii nr. 500/2002 privind finanțele publice nu au relevanţa dorită de acesta, neputând înlătura calitatea de debitor a Ministerului Afacerilor Interne pentru creanţa numitului H, recurentul acţionând, aşa cum corect a reţinut instanţa de apel, ca un intermediar în cadrul executării sentinţei nr. 254/2020 pronunţate de Tribunalul Bacău – Secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi fiscal, în sensul în care a făcut plata în numele instituţiei care avea calitatea de debitor al acestui titlu executoriu, astfel încât recuperarea de la pârâţi a sumelor de bani achitate nu se poate realiza decât de Ministerul Afacerilor Interne.

Pornind de la aceste consideraţii, Înalta Curte constată că în mod legal instanţa de apel a reţinut soluţionarea corectă de către prima instanţă a excepţiei lipsei calităţii procesuale active a reclamantului, nefiind încălcate dispoziţiile de drept material indicate în cererea de recurs.

În consecinţă, hotărârea pronunţată de Curtea de Apel Bacău este legală şi nu este afectată de niciunul din motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Faţă de cele expuse, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., urmează să respingă recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul Inspectoratul de Jandarmi Judeţean Bacău (UM A Bacău) împotriva deciziei civile nr. 274 din 20 martie 2023 a Curţii de Apel Bacău, Secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 21 martie 2024.