Territorial jurisdiction for forced execution approval: presumption of debtor's domicile at last known address under Civil Code Art. 90

Deliberând asupra conflictului negativ dedus judecăţii, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 București, formulată de petentul BEJ A, s-a solicitat, la cererea creditorului B IFN S.A., încuviinţarea executării silite a debitorului C, în baza titlului executoriu reprezentat de contractul de împrumut nr. 36782/27.08.2024, prin toate modalităţile de executare prevăzute de lege, simultan sau succesiv, până la realizarea dreptului rezultat din titlul executoriu, cu cheltuieli de executare, în dosarul de executare silită nr. x/2024.

2. Hotărârile care au generat conflictul

2.1. Sentinţa Judecătoriei Sectorului 5 București

Prin sentința civilă nr. 412/15.01.2025 a fost admisă excepţia necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sectorului 5 București invocată din oficiu şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Pitești.

Instanța a făcut aplicarea dispozițiilor art. 666 alin. (1), corelate cu cele ale art. 651 alin. (1) şi ale art. 131 alin. (1) C. proc. civ., reținând că la dosar nu s-a depus dovada că domiciliul sau reşedinţa debitorului s-ar afla în circumscripţia Judecătoriei Sectorului 5 București, aspect care nu poate fi verificat nici în baza de date D.E.P.A.B.D. în lipsa înscrierii menţiunilor privitoare la debitor, și a stabilit că instanța competentă teritorial se determină prin prisma dispoziţiilor art. 651 alin. (1) teza a II-a, fiind judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului. Întrucât sediul creditoarei B IFN S.A. este în municipiul Piteşti, Bd. (...), judeţul Argeș, aceasta a declinat competența în favoarea Judecătoriei Pitești.

2.2. Sentinţa Judecătoriei Pitești

Învestită prin declinare, Judecătoria Pitești a pronunțat sentința nr. 1103/17.02.2025 prin care a admis excepţia de necompetență teritorială, invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 București, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curţi de Casație și Justiție, în vederea pronunțării regulatorului de competență.

În motivarea hotărârii pronunţate, instanța a reținut că potrivit referatului din 09.01.2025 privind rezultatul verificărilor DEPABD cu privire la domiciliul debitorului C (fila 23 dosarul Judecătoriei Sectorului 5 București), debitorul figurează cu ultimul domiciliu în Mun. București, sector 5, str. (...) și că debitorul nu figurează în evidențele DEPABD ca având domiciliul în străinătate, drept urmare, în temeiul art. 651 alin. (1) C. proc. civ., instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în ţară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în ţară, judecătoria în a cărei circumscripţie se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor. Dispoziţiile art. 112 şi ale art. 127 se aplică în mod corespunzător.

Din teza finală a dispozițiilor legale anterior citate, instanța a reținut că doar în cazul în care domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în ţară, competența teritorială exclusivă a instanței de executare se stabilește după domiciliul sau, după caz, la sediul creditorului. Întrucât, în cauză, din niciun înscris de la dosarul cauzei nu rezultă că domiciliul debitorului C se află în afara țării și nici din extrasul DEPABD de la fila 23 nu rezultă că debitorul ar avea domiciliul în afara țării, prin urmare, în cauză, competența instanței de executare nu aparține instanței de la sediul creditorului, ci a instanței de la domiciliul debitorului, respectiv a Judecătoriei Sectorului 5 București.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza dispozițiilor art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Obiectul cererii deduse judecăţii îl constituie solicitarea de încuviințare executare silită, formulată de petentul B.E.J. A, la cererea creditorului B IFN S.A., în contradictoriu cu debitorul C.

Dispoziţiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ. prevăd că există conflict negativ de competenţă atunci când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanţă învestită îşi declină la rândul său competenţa în favoarea uneia dintre instanţele care anterior s-au declarat necompetente.

Înalta Curte reţine că este sesizată cu un conflict negativ de competenţă teritorială, în ipoteza prevăzută de art. 133 alin. (2) teza I C. proc. civ., anume a declinărilor reciproce între Judecătoria Sectorului 5 București şi Judecătoria Pitești.

Problema care a generat ivirea prezentului conflict de competenţă a fost determinată de aprecierea diferită, a celor două instanţe în conflict, cu privire la domiciliul debitorului, la care se face referire în dispoziţiile art. 651 C. proc. civ.

Astfel, Judecătoria Sectorului 5 București s-a raportat la faptul că la dosar nu s-a depus dovada că domiciliul/reședința debitorului s-ar afla în circumscripția Judecătoriei Sectorului 5, pe motiv că acest aspect nu poate fi verificat din prisma mențiunilor privitoare la debitor, instanța făcând aplicarea art. 651 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., raportându-se la judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului se executare, domiciliul sau sediul creditorului.

La rândul său, Judecătoria Pitești a avut în vedere ultimul domiciliu evidenţiat în actul de identitate al debitorului, respectiv cel din Mun. București, sector 5, str. (...), cu atât mai mult cu cât din niciun document de la dosarul cauzei nu rezultă că domiciliul debitorului s-ar afla în afara țării pentru a se da efect dispozițiilor art. 651 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ.

Dispoziţiile cuprinse în Codul civil cu privire la domiciliu şi reşedinţă au următorul conţinut:

Art. 87: „Domiciliul persoanei fizice, în vederea exercitării drepturilor şi libertăţilor sale civile, este acolo unde aceasta declară că îşi are locuinţa principală.”

Art. 88: „Reşedinţa persoanei fizice este în locul unde îşi are locuinţa secundară. ”

Art. 90 alin. (1): „Reşedinţa va fi considerată domiciliu când acesta nu este cunoscut. (2) În lipsă de reşedinţă, persoana fizică este considerată că domiciliază la locul ultimului domiciliu, iar dacă acesta nu se cunoaşte, la locul unde acea persoană se găseşte.”

Art. 91: „(1) Dovada domiciliului şi a reşedinţei se face cu menţiunile cuprinse în cartea de identitate.

(2) În lipsa acestor menţiuni, sau când acestea nu corespund realităţii, stabilirea sau schimbarea domiciliului ori reşedinţei nu va putea fi opusă altor persoane.

(3) Dispoziţiile alin. (2) nu se aplică în cazul în care domiciliul sau reşedinţa a fost cunoscută prin alte mijloace de cel căruia i se opune.”

Raportat la situaţia de fapt, astfel cum rezultă aceasta din înscrisurile aflate la dosar (extrasul DEPABD – fila 23 dosar Judecătoria Sectorului 5 București), se constată că, ultimul domiciliu al debitorului se află în Mun. București, sector 5, str. (...). Astfel cum rezultă din mențiunea din cadrul acestui document ,,încetat valabilitate domiciliu”, împrejurarea că a încetat valabilitatea acestuia, nu echivalează cu lipsa unui domiciliu în țară. Într-adevăr, la momentul înregistrării cererii de executare silită, în data de 16.12.2024, debitorul nu figura cu un domiciliu activ în baza de date DEPABD și nici cu reședință activă, stabilită cu formele legale, drept urmare, în această ipoteză, pot fi valorificate prevederile art. 90 alin. (1) și (2) C. civ, care stabilește faptul că atunci când nici domiciliul și nici reședința nu sunt cunoscute, persoana fizică este considerată că domiciliază la locul ultimului domiciliu, respectiv cel de pe raza Judecătoriei Sectorului 5 București.

Scopul normei cu caracter imperativ prevăzute la art. 651 alin. (1) C. proc. civ., care stabilește competența în favoarea judecătoriei în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, are rolul de a asigura debitorului posibilitatea de a-și exercita drepturile procesuale prin intermediul instanței de judecată aflat în proximitatea domiciliului său real, aceasta cu atât mai mult cu cât, încă din momentul încuviințării silite este determinată instanța de executare, aceasta fiind unică pe parcursul întregii proceduri de executare silită, potrivit art. 651 alin. (2) C. proc. civ.

Având în vedere că, ultimul domiciliu cunoscut al debitorului se afla în Mun. București, sector 5, str. (...), după cum rezultă şi din Referatul din data de 09.01.2025, de verificare în baza de date administrată de Direcţia Petru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date (fila 23), din coroborarea textelor legale menționate anterior, rezultă că instanța competentă teritorial să soluționeze cererea este Judecătoria Sectorului 5 București.

Prin urmare, Înalta Curte constată că instanţa competentă teritorial să soluţioneze cererea având ca obiect încuviințare executare silită este Judecătoria Sectorului 5 București, urmând ca în temeiul art. 135 C. proc. civ. să stabilească competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea acestei instanţe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sector 5 București.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 25 martie 2025.