Inadmissibility of constitutional exception for lack of nexus: peremption provision irrelevant to review of omitted casation grounds in extraordinary appeal

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

I.1. Obiectul cauzei

Prin contestaţia în anulare înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie la data de 5 iulie 2024, sub nr. x/2/2024, contestatoarea A a solicitat, în contradictoriu cu intimaţii B, C şi D, anularea deciziei civile nr. 302 din data de 23 aprilie 2024, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, invocând în drept dispoziţiile art. 503 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ.

Prin cererea formulată la data de 25 septembrie 2024, contestatoarea a invocat, în temeiul art. 29 din Legea nr. 47/1992, excepţia de neconstituționalitate a art. 416 C. proc. civ. şi a art. 6 lit. d) coroborat cu art. 14 din O.U.G. nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar.

Contestatoarea a susţinut că, prin prevederile menţionate anterior, se încalcă art. 21 din Constituţia României, privind accesul liber la justiţie, precum şi art. 24 din Constituţia României şi art. 47 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene, privind dreptul la apărare.

Prin încheierea de şedinţă din data de 25 septembrie 2024, pronunţată în dosarul nr. x/2/2024, Curtea de Apel Bucureşti, Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a respins, ca inadmisibilă, cererea petentei de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 6 lit. d) coroborat cu art. 14 din O.U.G. nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar.

Împotriva încheierii de şedinţă din data de 25 septembrie 2024 pronunţate în dosarul nr. x/2/2024 de Curtea de Apel Bucureşti, Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, petenta a formulat recurs, care a fost respins, ca nefondat, prin decizia nr. 75 din data de 16 ianuarie 2025, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia I civilă în dosarul nr. x/2/2024/a1.

I.2. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie

Prin decizia civilă nr. 743 din data de 20 noiembrie 2024, pronunţată în dosarul nr. x/2/2024, Curtea de Apel Bucureşti, Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie: a respins contestaţia în anulare formulată de contestatoarea A împotriva deciziei civile nr. 302 din data de 23 aprilie 2024 pronunţate de către Curtea de Apel Bucureşti, Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie în dosarul cu nr. x/3/2017, în contradictoriu cu intimaţii B, C şi D, ca neîntemeiată; a respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a art. 416 C. proc. civ., formulată de contestatoare.

II. Calea de atac exercitată în cauză

II.1. Înregistrarea recursului la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie

Împotriva deciziei civile nr. 743 din data de 20 noiembrie 2024, pronunţate în dosarul nr. x/2/2024 de Curtea de Apel Bucureşti, Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, cu privire la soluţia de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, a declarat recurs petenta A, dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Secţia I civilă la data de 14 ianuarie 2025, sub nr. x/2/202.

II.2. Cererea de recurs

Recurenta-petentă a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei atacate, în sensul de a se dispune sesizarea Curţii Constituţionale.

În motivarea căii de atac, recurenta-petentă a susţinut, în esenţă, că sunt îndeplinite cele trei condiţii de admisibilitate a sesizării Curţii Constituţionale, reglementate de art. 29 din Legea nr. 47/1992.

Astfel, a arătat că excepţia ridicată are legătură cu soluţionarea cauzei, dispoziţiile legale pretins a fi neconstituţionale aducându-i atingere prin îngrădirea anumitor drepturi constituţionale.

De asemenea, a precizat că excepţia este ridicată la cererea uneia dintre părţi (a invocat această excepţie în calitate de parte), precum şi că nu cunoaşte să se fi dat o decizie anterioară prin care Curtea Constituţională să constate neconstituționalitatea prevederilor vizate de excepţia invocată.

În ceea ce priveşte temeinicia excepţiei, a arătat că instanţa în faţa căreia este invocată excepţia de neconstituţionalitate realizează doar un control al condiţiilor de admisibilitate, fără a putea pronunţa o soluţie de respingere pe motive ce ţin de netemeinicia acesteia.

Totodată, a subliniat că nu constituie un motiv de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale faptul că aceasta s-a mai pronunţat anterior prin respingerea unei excepţii cu acelaşi obiect.

II.3. Apărările formulate în cauză

În cauză nu au fost depuse întâmpinări.

II.4. Procedura desfăşurată în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Prin rezoluţia din data de 22 ianuarie 2024, a fost fixat termen de judecată la data de 4 martie 2025, când Înalta Curte a reţinut cauza în pronunţare asupra recursului.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând decizia recurată, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce urmează să fie expuse.

Contrar susţinerilor recurentei-petente, Înalta Curte reţine că în cauză nu sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate prevăzute de lege pentru sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate invocată, aşa cum în mod corect a apreciat şi curtea de apel.

Potrivit art. 29 din Legea nr. 47/1992, republicată: „(1) Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia. (2) Excepţia poate fi ridicată la cererea uneia dintre părţi sau, din oficiu, de către instanţa de judecată ori de arbitraj comercial. De asemenea, excepţia poate fi ridicată de procuror în faţa instanţei de judecată, în cauzele la care participă. (3) Nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale. (4) Sesizarea Curţii Constituţionale se dispune de către instanţa în faţa căreia s-a ridicat excepţia de neconstituţionalitate, printr-o încheiere care va cuprinde punctele de vedere ale părţilor, opinia instanţei asupra excepţiei, şi va fi însoţită de dovezile depuse de părţi. Dacă excepţia a fost ridicată din oficiu, încheierea trebuie motivată, cuprinzând şi susţinerile părţilor, precum şi dovezile necesare. Odată cu încheierea de sesizare, instanţa de judecată va trimite Curţii Constituţionale şi numele părţilor din proces cuprinzând datele necesare pentru îndeplinirea procedurii de citare a acestora. (5) Dacă excepţia este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanţa respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curţii Constituţionale. Încheierea poate fi atacată numai cu recurs la instanţa imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunţare. Recursul se judecă în termen de 3 zile.”

Prin aceste dispoziţii legale se atribuie instanţei, în faţa căreia a fost ridicată o excepţie de neconstituţionalitate, o competenţă specială, limitată la verificarea îndeplinirii condiţiilor de admisibilitate stabilite în alin. (1), (2) şi (3) ale art. 29 din Legea nr. 47/1992, republicată.

Prin urmare, formularea excepţiei de neconstituţionalitate obligă instanţa în faţa căreia aceasta este ridicată să verifice strict îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate prevăzute de lege şi, în cazul în care constată îndeplinirea acestora, să sesizeze, printr-o încheiere motivată, Curtea Constituţională cu soluţionarea excepţiei.

Cum condiţiile prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992 trebuie îndeplinite cumulativ, dacă una din acestea nu este îndeplinită, instanţa va respinge, printr-o încheiere motivată, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale.

Analizând condiţiile de admisibilitate anterior menţionate, instanţa învestită cu sesizarea Curţii Constituţionale a constatat, în mod corect, că una dintre acestea nu este îndeplinită, respectiv aceea ca textul legal a cărui neconformitate cu legea fundamentală se invocă să aibă legătură cu pricina.

În acord cu cele statuate prin hotărârea recurată, Înalta Curte constată că cererea de sesizare a Curţii Constituţionale nu întruneşte cumulativ condiţiile prevăzute de lege, iar soluţia de respingere, ca inadmisibilă, a acesteia este una în acord cu dispoziţiile legale în materie.

Astfel, obiectul cauzei în cadrul căreia a fost invocată excepţia de neconstituţionalitate îl reprezintă contestaţia în anulare formulată de recurenta-petentă împotriva deciziei nr. 302 din data de 23 aprilie 2024, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Prin decizia recurată s-a arătat că, în calea extraordinară de atac a contestaţiei în anulare, judecata este limitată la motivele de contestaţie invocate, în speţă, respectiv faptul că instanţa de recurs a omis să cerceteze motivele invocate în cererea de recurs, contestaţia în anulare fiind întemeiată pe dispoziţiile art. 503 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ.

Curtea de apel, reţinând că, prin respingerea contestaţiei în anulare, ca neîntemeiată, a procedat la verificarea îndeplinirii condiţiilor prevăzute la art. 503 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., a apreciat că art. 416 C. proc. civ., a cărui neconstituţionalitate se susţine, nu are legătură cu prezenta cauza, analiza acestor dispoziţii putând interveni numai dacă s-ar fi admis contestaţia în anulare, iar decizia instanţei de recurs ar fi fost anulată, în tot sau în parte, şi s-ar fi analizat motivul ori motivele de casare omise, ceea ce nu s-a întâmplat în cauză.

În acord cu această motivare, Înalta Curte constată că, faţă de obiectul cauzei în care a fost formulată cererea de sesizarea Curţii Constituţionale (contestaţie în anulare), condiţia prevăzută de lege privind legătura textului legal a cărui neconstituţionalitate se pretinde cu pricina în care este formulată cererea de sesizare nu este îndeplinită, determinând astfel caracterul inadmisibil al solicitării recurentei-petente.

Potrivit art. 416 C. proc. civ. a cărui neconstituţionalitate se susţine: „(1) Orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de retractare se perima de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părţii, timp de 6 luni. (2) Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părţi sau de instanţă. (3) Nu constituie cauze de perimare cazurile când actul de procedură trebuia efectuat din oficiu, precum şi cele când, din motive care nu sunt imputabile părţii, cererea n-a ajuns la instanţa competentă sau nu se poate fixa termen de judecată.”

Or, curtea de apel a fost învestită cu soluţionarea unei contestaţiei în anulare întemeiate pe dispoziţiile art. 503 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., în conformitate cu care hotărârile instanţelor de recurs pot fi atacate cu contestaţie în anulare atunci instanţa de recurs, respingând recursul sau admițându-l în parte, a omis să cerceteze vreunul dintre motivele de casare invocate de recurent în termen.

Ca atare, în soluţionarea contestaţiei în anulare, curtea de apel avea de verificat dacă instanţa care a pronunţat hotărârea atacată a analizat toate motivele de recurs susţinute de recurenta-petentă, în termen legal, cercetare care nu implică în niciun mod interpretarea şi aplicarea art. 416 C. proc. civ., care reglementează perimarea.

În cadrul judecării contestaţiei în anulare este lipsită de relevanţă împrejurarea că, în procesul pendinte, prima instanţă a pronunţat o hotărâre prin care a constatat perimarea cererii de chemare în judecată, sentinţă care a fost atacată de recurenta-petentă cu recurs, cale de atac respinsă prin decizia contestată.

O analiză din perspectiva îndeplinirii condiţiilor în care operează perimarea s-ar fi putut realiza, doar în ipoteza prevăzută de art. 508 alin. (3) C. proc. civ., care nu este incidentă în cauză, în contextul în care curtea de apel a constatat că motivul de contestaţie nu este întemeiat şi, ca atare, nu a procedat la anularea hotărârii atacate şi la soluţionarea cauzei.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de petenta A împotriva deciziei civile nr. 743 din data de 20 noiembrie 2024, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petenta A împotriva deciziei civile nr. 743 din data de 20 noiembrie 2024, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 4 martie 2025.