Stamp duty refund appeal inadmissible for lack of High Court jurisdiction
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed as inadmissible the appellant's appeal against a Court of Appeal ruling that had rejected a request for reimbursement of a judicial stamp duty (100 lei) paid in an earlier case, thereby leaving the lower court's decision in force. The dispute arose from a non-contentious procedure under Articles 527-534 of the Civil Procedure Code and Article 45(1)(f) of Emergency Ordinance No. 80/2013, where the appellant sought refund of the fee after a separate, later enforcement challenge was upheld; the Court of Appeal had found no statutory basis for refund because the reimbursement conditions (admission of the contestation and final judgment) were not met in the case for which the fee was paid. Decisively, the High Court held that, per Article 534(2) CPC, the ruling on such a non-contentious request is appealable only to the appellate court, not to the High Court, which lacks material jurisdiction over appeals under Articles 97 CPC and 23(1) of Law No. 304/2022, so the appeal was procedurally barred.
Legislator headnote
AI generatedart. 45 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 80/2013, art. 534 C. proc. civ, art. 45 alin. (1) lit. f) din O.U.G. nr. 80/2013, art. 45 alin. (4) din O.U.G. nr. 80/2013, art. 527 C. proc. civ, art. 534 alin. (2) C. proc. civ; Stamp duty refund appeal inadmissible for lack of High Court jurisdiction: Înalta Curte reţine că încheierea atacată, care constituie obiectul căii de atac pendinte, a fost pronunţată de Curtea de Apel Suceava – Secţia I civilă în condiţiile prevăzute de art. 527 şi 533 C. proc. civ. , raportate la cele ale art. 45 alin. (4) din O.U.G. nr. 80/2013.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
După deliberare, constată următoarele:
Circumstanţele cauzei
La 26 noiembrie 2024, pe rolul Curţii de Apel Suceava – Secţia I civilă a fost înregistrată, sub nr. x/39/2024, cererea formulată de petentul A privind restituirea taxei judiciare de timbru în valoare de 100 lei, achitate în dosarul nr. x/86/2017 al aceleiaşi instanţe.
Prin încheierea din camera de consiliu din 10 decembrie 2024, pronunţată în dosarul nr. x/39/2024, Curtea de Apel Suceava – Secţia I civilă a respins, ca nefondată, cererea privind restituirea taxei judiciare de timbru achitate în acest dosar, formulată de petentul A în nume propriu, precum şi ca moştenitor al defunctei B.
Calea de atac formulată
Împotriva încheierii din camera de consiliu din 10 decembrie 2024, pronunţate de Curtea de Apel Suceava – Secţia I civilă în dosarul nr. x/39/2024, a declarat apel petentul A, invocând nelegalitatea soluţiei prin care a fost soluţionat fondul cauzei care a format obiectul dosarului nr. x/39/2022 al aceleiaşi instanţe, în condiţii de imparţialitate.
A menţionat că a solicitat restituirea taxei judiciare de timbru achitate conform chitanţei nr. 2828/29.09.2022, în temeiul dispoziţiilor art. 45 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 80/2013, întrucât prin decizia nr. 836 din 23 noiembrie 2023 pronunţată de Tribunalul Suceava – Secţia I civilă în dosarul nr. x/86/2023, contestaţia la executare pe care a formulat-o a fost admisă.
Procedura în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Prin rezoluţia din 11 februarie 2025, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia I civilă a stabilit termen pentru soluţionarea căii de atac declarate împotriva încheierii din camera de consiliu din 10 decembrie 2024, pronunţate de Curtea de Apel Suceava – Secţia I civilă în dosarul nr. x/39/2024, la data de 27 februarie 2025, în camera de consiliu, cu citarea părţii.
La acest termen de judecată, Înalta Curte a rămas în pronunţare, cu prioritate asupra admisibilităţii căii de atac, raportat la dispoziţiile art. 97 şi art. 534 C. proc. civ.
Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Examinând cu prioritate admisibilitatea căii de atac intitulate „apel”, formulate de petentul A împotriva încheierii din camera de consiliu nr. 28 din 10 decembrie 2024, pronunţate de Curtea de Apel Suceava - Secţia I civilă, în dosarul nr. x/39/2024, Înalta Curte reţine următoarele:
Prin încheierea nr.28 din camera de consiliu din 10 decembrie 2024, pronunţată în dosarul nr. x/39/2024, Curtea de Apel Suceava - Secţia I civilă a respins, ca nefondată, cererea formulată de petentul A, în nume propriu, ca moştenitor al defunctei B, respectiv ca mandatar al fiului său, C, privind restituirea taxei judiciare de timbru achitate în dosarul nr. x/86/2017 al Curţii de Apel Suceava.
Pentru a dispune astfel, curtea de apel a reţinut că, pentru restituirea taxei judiciare de timbru în temeiul art. 45 alin. (1) lit. f) din O.U.G. nr. 80/2013, este necesar să se verifice îndeplinirea condiției prevăzute de acest text de lege, care stipulează în sensul că „Sumele achitate cu titlu de taxe judiciare de timbru se restituie, după caz, integral, parţial sau proporţional, la cererea petiţionarului, în următoarele situaţii, (…), când contestaţia la executare a fost admisă, iar hotărârea a rămas definitivă.”
Verificând îndeplinirea acestor condiţii legale, curtea de apel a constatat că dosarul nr. x/86/2017, în care a fost achitată taxa judiciară de timbru care a format obiectul cererii de restituire, a fost soluţionat definitiv prin decizia nr. 80 din 19 februarie 2019, prin care Curtea de Apel Suceava – Secţia I civilă a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de autoarea petentului, contestatoarea B, împotriva deciziei nr. 76 din 7 noiembrie 2017 pronunţate de Tribunalul Suceava – Secţia I civilă în dosarul nr. x/86/2017.
De asemenea, faptul că prin decizia nr. 836 din 23 noiembrie 2023 a Tribunalului Suceava, pronunțată în dosarul nr. x/86/2023, a fost admisă contestația la executare împotriva actelor de executare silită efectuate în cadrul dosarului de executare nr. x/2020 al Biroului Executorului Judecătoresc D a fost apreciat că nu are relevanţă în cauză, întrucât este vorba despre un litigiu diferit. Din această perspectivă, curtea a remarcat că taxa judiciară de timbru care s-a solicitat a fi restituită a fost plătită la 9 martie 2018 şi folosită în dosarul nr. x/86/2017, pe când hotărârea judecătorească invocată de petent a fost pronunţată într-un dosar înregistrat în anul 2021 pe rolul Judecătoriei Vatra Dornei (nr. x/334/2021), ulterior datei la care s-a achitat taxa de timbru care a format obiectul cererii de restituire.
Înalta Curte reţine că încheierea atacată, care constituie obiectul căii de atac pendinte, a fost pronunţată de Curtea de Apel Suceava – Secţia I civilă în condiţiile prevăzute de art. 527 şi 533 C. proc. civ. , raportate la cele ale art. 45 alin. (4) din O.U.G. nr. 80/2013.
Conform dispoziţiilor art. 527 C. proc. civ. „Cererile pentru soluţionarea cărora este nevoie de intervenţia instanţei, fără însă a se urmări stabilirea unui drept potrivnic faţă de o altă persoană, precum sunt cele privitoare la darea autorizaţiilor judecătoreşti sau la luarea unor măsuri legale de supraveghere, ocrotire ori asigurare, sunt supuse dispoziţiilor prezentei cărţi” (Cartea a III-a - Procedura necontencioasă judiciară).
Potrivit art. 533 din acelaşi act normativ, „Instanţa se pronunţă prin încheiere, în raport cu toate împrejurările de fapt şi de drept ale cauzei, chiar dacă nu au fost invocate în cerere sau pe parcursul procedurii.”
În ceea ce priveşte calea de atac ce poate fi exercitată împotriva acestei încheieri, Înalta Curte constată că, potrivit art. 534 alin. (2) C. proc. civ. „Încheierea prin care se soluţionează cererea este supusă numai apelului, cu excepţia celei pronunţate de un complet al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, care este definitivă. (3) Termenul de apel va curge de la pronunţare, pentru cei care au fost prezenţi la ultima şedinţă de judecată, şi de la comunicare, pentru cei care au lipsit. (4) Apelul poate fi făcut de orice persoană interesată, chiar dacă nu a fost citată la soluţionarea cererii, termenul de apel curgând de la data la care a luat cunoştinţă de încheiere, dar nu mai târziu de un an de la data pronunţării. (5) Apelul se judecă în camera de consiliu.”
Cu alte cuvinte, încheierea prin care a fost soluţionată o cerere pentru soluţionarea căreia a fost nevoie de intervenţia instanţei, fără însă a se urmări stabilirea unui drept potrivnic faţă de o altă persoană, cum este cea de faţă, este supusă, exclusiv, căii de atac a apelului.
În cauza pendinte petentul a dedus judecăţii, în calea de atac, apelul declarat împotriva încheierii din camera de consiliu nr. 28 din 10 decembrie 2024 pronunţate de Curtea de Apel Suceava – Secţia I civilă în dosarul nr. x/39/2024, prin care, în procedura necontencioasă judiciară, a fost respinsă o cerere formulată în condiţiile art. 45 alin. (1) lit. f) din O.U.G. nr. 80/2013.
Faţă de împrejurarea că prin calea de atac declarată petentul pune în discuţie soluţia pronunţată asupra cererii de restituire a taxei judiciare de timbru în cadrul normativ reglementat de art. 527 - 534 C. proc. civ. , Înalta Curte subliniază că analiza admisibilităţii căii de atac este prioritară, întrucât această neregularitate procedurală invocată din oficiu nu permite instanţei de recurs să procedeze la examinarea apelului mai înainte de a verifica dacă are abilitatea conferită de lege prin norme de competenţă, în acest sens.
Potrivit art. 97 C. proc. civ. „Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie judecă: 1. recursurile declarate împotriva hotărârilor curţilor de apel, precum şi a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege; 2. recursurile în interesul legii; 3. cererile în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor probleme de drept; 4. orice alte cereri date prin lege în competenţa sa.”
Dispoziţiile art. 23 alin. (1) din Legea nr. 304/2022 privind organizarea judiciară stipulează că „Secţia I civilă, Secţia a II-a civilă şi Secţia de contencios administrativ şi fiscal ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie judecă recursurile împotriva hotărârilor pronunţate de curţile de apel şi a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege, precum şi recursurile declarate împotriva hotărârilor nedefinitive sau a actelor judecătoreşti, de orice natură, care nu pot fi atacate pe nicio altă cale, iar cursul judecăţii a fost întrerupt în faţa curţilor de apel.”
Coroborând prevederile legale enunţate şi aplicând normele imperative care reglementează competenţa materială a Înaltei Curţi, se constată că această instanţă nu are competenţa de a soluţiona cauzele aflate în etapa procesuală a apelului.
Pentru a judeca în această materie, este necesar ca aceste cereri să-i fie atribuite în competenţă prin lege, astfel cum stipulează dispoziţiile art. 4 alin. (4) din Legea nr. 304/2022 privind organizarea judiciară („Competenţa organelor judiciare şi procedura judiciară sunt stabilite de lege”).
În lipsa unor norme de competenţă adoptate în acest sens, hotărârea pronunțată în procedură necontencioasă de Curtea de Apel nu este susceptibilă de a fi atacată cu apel la Înalta Curte de Casație și Justiție.
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, calea de atac intitulată „apel”, declarată de petentul A împotriva încheierii din camera de consiliu nr. 28 din 10 decembrie 2024 pronunţate de Curtea de Apel Suceava – Secţia I civilă în dosarul nr. x/39/2024.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, calea de atac intitulată „apel”, declarată de petentul A împotriva încheierii din camera de consiliu nr. 28 din 10 decembrie 2024 pronunţate de Curtea de Apel Suceava – Secţia I civilă în dosarul nr. x/39/2024.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 27 februarie 2025, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei, conform dispoziţiilor art. 402 C. proc. civ.