Constitutional unconstitutionality exception admissibility: requirement of relevance to case resolution in election candidate admission disputes

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cauzei

Prin cererea de apel înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bacău, Secţia I civilă sub dosar nr. x/32/2024, apelantul A a solicitat, în temeiul art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, sesizarea Curţii Constituţionale cu privire la neconstituționalitatea dispoziţiilor art. 52 alin. (11), art. 53 din alin. (1) lit. d) şi art. 54 alin. (3) din Legea 208/2015.

2. Încheierea pronunţată de Curtea de Apel Bacău

Prin încheierea din 23 octombrie 2024 pronunţată în dosarul nr. x/32/2024, Curtea de Apel Bacău, Secţia I civilă a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate formulată de apelantul-contestator A, în cadrul apelului declarat împotriva sentinţei civile nr. 790/21.10.2024 pronunţată de Tribunalul Neamţ Secţia I Civilă şi de Contencios Administrativ şi Fiscal în dosar nr. x/103/2024.

Prin decizia civilă nr. 609 din data de 23 octombrie 2024, Curtea de Apel Bacău, Secția I civilă a respins, ca nefondat, apelul declarat de apelantul-contestator A, 1 împotriva sentinţei civile nr. 790/21.10.2024 pronunţată de Tribunalul Neamţ Secţia I Civilă şi de Contencios Administrativ şi Fiscal în dosar nr. x/103/2024.

3. Calea de atac a recursului exercitată în cauză

Împotriva încheierii din data de 23 octombrie 2024 și deciziei civile nr. 609 din data de 23 octombrie 2024 pronunţate în dosarul nr. x/32/2024 a declarat, la data de 25 octombrie 2024, recurs petentul A.

Prin memoriul de recurs, nesemnat, petentul pretinde că cerere vizează, în parte decizia civilă nr. 609 din data de 23 octombrie 2024 și face referire la dispozitivul încheierii de ședință din data de 23 octombrie 2024 prin care instanța de apel a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepţia de neconstituţionalitate formulată de apelantul-contestator A.

Arată recurentul că instanța de recurs are a judeca excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 52 alin. (11), art. 53 din alin. (1) lit. d) și art. 54 alin. (3) din Legea 208/2015.

În opinia recurentului, prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi.

În esență, făcând trimitere la prevederile art. 3 lit. f) din Legea nr. 51/1991, recurentul învederează că în anul 2024 a dorit să fie deputat, nu a avut neutralitate, a fost persecutat de serviciul secret al Rusiei, de Mossad și SRI Neamț, iar instanțele de judecată i-au respins cererile.

La 14 noiembrie 2024 a fost înregistrat la dosar un memoriu de recurs (f. 47-48) având un conţinut distinct faţă de cererea iniţială, nesemnată.

La 15 noiembrie 2024, recurentul a transmis la dosar (f. 51-54) memoriul de recurs iniţial, semnat, îndeplinindu-și obligaţia procesuală comunicată de către instanţa de recurs.

La 10 decembrie 2024, recurentul a depus la dosar precizări (f. 58-61) prin care a învederat că recursul vizează doar încheierea din data de 23 octombrie 2024 pronunţată în dosarul nr. x/32/2024, temeiul legal fiind reprezentat de prevederile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992. Astfel, recurentul a învederat că recursul nu vizează şi decizia nr. 609/23.10.2024 pronunţată de Curtea de Apel Bacău.

4. Apărările formulate în cauză

În cauză nu a fost formulată întâmpinare.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând hotărârea recurată, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează să fie expuse:

Prealabil, Înalta Curte reține limitele învestirii instanţei ca fiind recurs promovat împotriva încheierii din data de 23 octombrie 2024, astfel cum a arătat recurentul prin precizările transmise la dosar, prin poştă electronică, la data de 10 decembrie 2024, sens în care vor fi analizate argumentele din memoriul de recurs formulat la data de 25 octombrie 2024 şi reluate ca atare în memoriul semnat şi transmis la dosar la data de 15 noiembrie 2024.

Totodată, se impune evocarea considerentelor deciziei nr. 321 din 9 mai 2017 (paragrafele 21 şi 22), publicată în Monitorul Oficial nr. 580 din 20 iulie 2017, aplicabilă mutatis mutandis şi în prezenta cauză, prin care Curtea Constituţională a statuat că recursul declarat împotriva soluţiei de respingere ca inadmisibilă a cererii de sesizare cu excepţia de neconstituţionalitate este un remediu judiciar care nu preia niciunul dintre elementele şi caracteristicile proprii recursului din Codul de procedură civilă, având o fizionomie juridică proprie, în cadrul căruia se verifică legalitatea respingerii cererii de sesizare a Curţii Constituţionale prin prisma condiţiilor de admisibilitate prevăzute de art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale.

În acest context, Înalta Curte subliniază că soluţionarea prezentei căi de atac nu presupune încadrarea criticilor din cererea de recurs în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., ci numai verificarea legalităţii soluţiei de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale prin prisma condiţiilor prevăzute de art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992.

Prin urmare, Înalta Curte reţine că, pentru a fi admisibilă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, din perspectiva dispoziţiilor art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992, republicată, trebuie îndeplinite cumulativ cele patru cerinţe stipulate expres de textul legislativ, respectiv excepţia să fie ridicată în faţa instanţelor de judecată, la cererea uneia dintre părţi sau, din oficiu, de către instanţa de judecată sau de arbitraj comercial, respectiv de procuror în faţa instanţei de judecată, în cauzele în care participă, să vizeze neconstituționalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, să aibă ca obiect o prevedere legală care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia şi să nu aibă ca obiect prevederi constatate ca neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale.

Astfel, în aplicarea art. 29 din Legea nr. 47/1992, are loc verificarea cerinţelor sub aspectul respectării condiţiilor legale în care excepţia de neconstituţionalitate, ca incident procedural, poate fi folosită, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu o excepţie de neconstituţionalitate fiind inadmisibilă atunci când vizează, în realitate, o chestiune de interpretare şi aplicare a legii sau când nu are legătură cu cauza.

În cauză, respingând cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 52 alin. (11), art. 53 din alin. (1) lit. d) și art. 54 alin. (3) din Legea 208/2015, Curtea de Apel Bacău a apreciat, prin încheierea recurată, că prevederile legale, pretins a fi afectate de vicii de neconstituţionalitate, nu îndeplinesc condiția legăturii cu soluționarea cauzei.

Înalta Curte reține că instanţa este abilitată, în raport cu prevederile art. 29 alin. (1) şi alin. (5) din Legea nr. 47/1992, să aprecieze ea însăși asupra relevanţei ori nerelevanței textului denunţat ca fiind contrar legii fundamentale pentru soluţionarea cauzei cu care a fost învestită şi în care s-a invocat excepţia de neconstituţionalitate.

Condiţia relevanţei excepţiei de neconstituţionalitate, care impune ca normele criticate să aibă incidenţă în soluţionarea cauzei respective, nu trebuie analizată in abstracto, ci dedusă din directa legătură a prevederilor legale în discuţie cu rezolvarea litigiului aflat pe rolul instanţei.

Astfel, se impune a fi luat în calcul interesul procesual al rezolvării excepţiei de neconstituţionalitate, prin prisma obiectului cauzei, a stadiului procesual şi a dispoziţiilor legale în temeiul cărora judecata va fi realizată.

În speţă, cu privire la relevanţa pe care soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate invocate ar avea-o în prezenta cauză, se constată că nu sunt fondate criticile recurentului, neexistând legătură între soluţia ce ar fi putut fi dată apelului şi normele juridice a căror neconstituţionalitate a fost invocată de parte.

Prin cererea de sesizare a Curţii Constituţionale adresată instanţei de apel, recurentul-petent a invocat neconstituționalitatea dispoziţiilor art. 52 alin. (11) din Legea nr. 208/2015, potrivit cărora: „Propunerile de candidaţi vor fi însoţite de declaraţiile de acceptare a candidaturii, semnate şi datate de candidaţi, precum şi de declaraţia de avere şi declaraţia de interese ale fiecărui candidat”, a prevederilor art. 53 alin. (1) lit. d) din aceeaşi lege, conform cărora „În vederea înregistrării candidaturilor, fiecare partid politic, alianţă politică, alianţă electorală sau organizaţie a cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale depune la biroul electoral de circumscripţie 4 dosare, cuprinzând următoarele: d) două exemplare originale şi două copii ale declaraţiilor de avere şi de interese ale candidaţilor, conform modelelor prevăzute în anexa la Legea nr. 115/1996 pentru declararea şi controlul averii demnitarilor, magistraţilor, a unor persoane cu funcţii de conducere şi de control şi a funcţionarilor publici, cu modificările şi completările ulterioare”, precum și a dispozițiilor art. 54 alin. (3) potrivit cărora: ,,Candidaţii independenţi trebuie să fie susţinuţi de minimum 0,5% din numărul total al alegătorilor înscrişi în Registrul electoral cu adresa de domiciliu sau reşedinţă în circumscripţia respectivă, fără ca numărul acestora să fie mai mic de 500 de alegători”.

În cadrul examenului de admisibilitate a excepţiei de neconstituţionalitate, instanţa de judecată trebuie să analizeze, implicit, eficienţa folosirii mijlocului procedural în scopul pentru care a fost prevăzut de lege.

În motivarea excepției de neconstituționalitate, petentul a susținut că normele criticate sunt neconstituționale întrucât permit omisiuni, falsuri, dobândirea de averi ilicite prin lipsa obligaţiei depunerii deciziei de impunere. Petentul a arătat că a dorit să fie deputat în perioada 2024-2029, precum şi faptul că procentul de 0,5% este decisiv (şi nu votul alegătorilor), iar această proporţie din numărul total al alegătorilor înscrişi în Registrul electoral încalcă prevederile art. 1 alin. (4) şi art. 3, art. 37 alin. (1) din Constituţie.

Prin memoriul de recurs, deşi a invocat neconstituționalitatea prevederilor art. 52 alin. (11), art. 53 din alin. (1) lit. d) și art. 54 alin. (3) din Legea 208/2015, prin raportare la art. 53 alin. (1) din Constituţia României, recurentul nu a arătat în concret în ce constă încălcarea prevederilor constituţionale, limitându-se la a expune, într-o manieră inadecvată procedural, opinii proprii cu privire la influențe externe ce ar încălca prevederile art. 3 lit. f) din Legea nr. 51/1991 și necesitatea ,,optimizării” Legii nr. 208/2015, împrejurări care nu respectă cerinţele impuse de norma reglementată de art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992.

Astfel, în ceea ce priveşte susţinerile formulate prin cererea de recurs vizând o pretinsă încălcare prin hotărârea recurată a dispoziţiilor art. 53 din Constituţia României, se constată că acestea sunt pur formale, recurentul nearătând în ce mod instanţa de apel a nesocotit prevederile constituţionale indicate, împrejurare care determină imposibilitatea instanţei de recurs de a analiza o eventuală nelegalitate a hotărârii atacate din această perspectivă.

În acest context, se reţine că petentul nu formulează veritabile critici de neconstituţionalitate urmărind, în realitate, completarea textelor de lege criticate cu specificaţii referitoare la obligativitatea depunerii unor documente fiscale (decizie de impunere), în vederea propunerii şi înregistrării candidaturilor pentru Senat şi Camera Deputaţilor.

Faţă de obiectul cauzei -contestaţie împotriva Deciziei nr. 14/17.10.2024- şi motivele de apel, o eventuală admitere a excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor pretins a fi contrare legii fundamentale, nu ar fi de natură a influenţa în niciun fel soluţionarea căii de atac a apelului, întrucât, în cadrul procedurii prevăzute de art. 52-59 din Legea nr. 208/2015 nu pot fi efectuate verificări cu privire la aspectele învederate de recurent.

În egală măsură, argumentele petentului privind procentul de 0,5% reglementat de art. 54 alin. (3) din Legea nr. 208/2015 şi intenţia recurentului de a fi deputat nu justifică legătura excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 52 alin. (11), art. 53 alin. (1) lit. d) și art. 54 alin. (3) din Legea 208/2015 cu obiectul dosarului nr. x/32/2024 (contestaţie împotriva Deciziei nr. 14/17.10.2024 prin care au fost admise candidaturile propuse de Partidul X. cu privire la alţi candidaţi- dintre care şi intimaţii din prezenta cauză) în contextul în care orice candidat la o funcţie sau demnitate publică are obligația de a dovedi potenţialul de reprezentativitate, această condiție asigurând accesul efectiv la exerciţiul dreptului de a fi ales persoanelor care, într-adevăr, beneficiază de credibilitatea şi susţinerea electoratului.

Or, condiţia privind existenţa unei legături între norma a cărei constituţionalitate se doreşte a fi verificată şi soluţionarea cauzei presupune, în mod necesar, ca sesizarea să aibă aptitudinea de a fi utilă, în sensul că, eventuala constatare a neconstituționalității să fie de natură a produce un efect concret în situaţia juridică a părţii în cauza în care a fost invocată, deoarece, ca orice mijloc procedural, excepţia de neconstituţionalitate nu poate fi utilizată decât în scopul şi cu finalitatea prevăzute de lege, respectiv pentru verificarea constituţionalităţii unei dispoziţii legale care are legătură cu soluţionarea cauzei.

Or, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 52 alin. (11), art. 53 din alin. (1) lit. d) și art. 54 alin. (3) din Legea 208/2015 nu are legătură cu soluţionarea cauzei în etapa apelului întrucât o ipotetică admitere a excepţiei de către instanţa constituţională nu ar fi schimbat în niciun fel situaţia juridică a părţii în proces.

Drept urmare, nefiind întrunită condiția de admisibilitate prevăzută de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, pentru sesizarea Curții Constituționale, constând în existenţa unei legături cu soluționarea cauzei a dispozițiilor legale pretins neconstituționale, Înalta Curte reține legalitatea încheierii recurate, în ceea ce privește soluția de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 52 alin. (11), art. 53 din alin. (1) lit. d) și art. 54 alin. (3) din Legea 208/2015.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge recursul declarat de recurentul A împotriva încheierii din 23 octombrie 2024 a Curţii de Apel Bacău - Secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul A împotriva încheierii din 23 octombrie 2024 a Curţii de Apel Bacău - Secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 11 decembrie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.