Negative jurisdictional conflict resolved: competence assigned to court that authorized forced enforcement, not debtor's domicile

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei.

1.1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată iniţial pe rolul Judecătoriei Craiova la data de 12.12.2023 sub nr. x/215/2023, contestatoarea A (fostă B) a formulat contestaţie la executare, în contradictoriu cu intimata C LTD, împotriva executării silite din dosarul de executare nr. x/E/2021 iniţiate la cererea intimatei, solicitând instanţei de judecată ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, raportat la motivele expuse în cererea de chemare în judecată, să dispună anularea actelor de executare din dosarul de executare anterior menţionat, precum şi a adresei de înştiinţare privind înfiinţarea popririi, ce a fost comunicată iniţial la angajatorul său şi ulterior la adresa sa de domiciliu la data de 15.11.2023 de către BEJ D.

Contestatoarea a solicitat anularea executării silite şi întoarcerea executării silite, cu consecinţa restituirii sumelor executate în mod nelegal şi obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.

În dovedire, a solicitat proba cu înscrisuri.

În drept, şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile art. 706 - 711 C. proc. civ., art. 712 - 717 C. proc. civ., art. 451, art. 453, art. 663 - 667, art. 720 şi art. 651 C. proc. civ., art. 18, art. 8, art. 6, art. 3 din Decretul nr. 167/1958, art. 1391 - 1393 din Vechiul C. civ, art. 2500 din Noul C. civ., art. 181 alin. (1), pct. 2, art. 183 alin. (1), art. 22 alin. (3), art. 373 alin. (2), art. 400 alin. (1) C. proc. civ. şi art. 6 CEDO.

1.2. Judecătoria Craiova, Secţia I civilă, prin sentinţa civilă nr. 7124/2024 din data de 18 iunie 2024, a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Orăștie.

Pentru a hotărî astfel, a reţinut incidenţa în speţă a dispoziţiilor art. 714 alin. (1) şi alin. (3) C. proc. civ., precum şi a Deciziei nr. 20/2021 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea recursului în interesul legii.

Instanţa a considerat că, întrucât a fost încuviinţată executarea silită de către o anumită instanţă de judecată, aceasta din urmă devine instanţă competentă teritorial să soluţioneze contestaţia la executare propriu-zisă formulată, acest aspect nemaiputând fi reanalizat în cadrul contestaţiei la executare propriu-zise.

În cauză, în dosarul de executare nr. x/EX/2021 al BEJ D, executarea silită a fost încuviințată de Judecătoria Orăștie prin încheierea din data de 03.03.2021 pronunțată în dosarul nr. x/272/2021.

Aplicând principiul unicităţii instanţei de executare, aşa cum a fost detaliat în decizia cu caracter obligatoriu mai sus amintită, Judecătoria Craiova a conchis că instanţa competentă teritorial să soluţioneze contestaţia la executare este cea care a pronunţat încheierea de încuviinţare a executării silite, respectiv Judecătoria Orăștie.

1.3. Prin sentința civilă nr. 2438/CC/2024 din data de 05 noiembrie 2024, Judecătoria Orăștie a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Craiova, a constatat ivit conflictul de necompetenţă, a suspendat judecata cauzei şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului negativ de competenţă.

Pentru a pronunţa soluţia de declinare a competenţei, Judecătoria Orăștie a reţinut incidența art. 714 alin. (1) C. proc. civ., potrivit căruia contestaţia se introduce la instanţa de executare, precum și art. 651 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., care prevede: (1) Instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. […].

Instanţa a mai reţinut că, astfel cum rezultă din actele dosarului execuțional, calitatea de debitor aparţine numitei A (fostă B) al cărei domiciliu, la data formulării cererii de executare de către creditoarea E S.A. era situat în sat (...), com. Malu Mare, (...), jud. Dolj, ceea ce atrage competența Judecătoriei Craiova.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casaţie şi Justiţie.

Examinând conflictul negativ de competență cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în temeiul dispozițiilor art. 133 pct. 2 coroborate cu cele ale art. 135 alin .(1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Declinările reciproce de competenţă au fost generate de opiniile diferite ale instanţelor cu privire la instanţa competentă să soluţioneze în primă instanţă contestaţia la executare formulată de contestatoarea A (fostă B), în contradictoriu cu intimata C LTD prin care s-a solicitat anularea actelor de executare din dosarul de executare nr. x/E/2021, precum şi a adresei de înştiinţare privind înfiinţarea popririi.

Se observă că, în prezentul demers judiciar, instanţele aflate în conflict au determinat în mod diferit competenţa teritorială de soluţionare a cauzei, apreciind diferit asupra incidenţei dispoziţiilor art. 651 C. proc. civ. şi a efectelor Deciziei nr. 20/2021 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea recursului în interesul legii.

În privinţa cauzelor având ca obiect contestaţie la executare este relevantă Decizia în interesul legii nr. 20/27.09.2021 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, publicată în Monitorul Oficial al României Partea I nr. 1083/11.11.2021, obligatorie potrivit art. 517 alin. (4) C. proc. civ.

Prin această decizie, s-a stabilit că: ,,în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 651 alin. (1), art. 666, art. 712, art. 714 și art. 112 C. proc. civ., instanța de executare competentă teritorial să soluționeze contestația la executare propriu-zisă formulată de unul dintre debitorii la care se referă titlul executoriu este judecătoria care a încuviințat executarea silită a acelui titlu executoriu, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.”

În considerentele deciziei, s-a statuat că ,,încă din momentul încuviințării executării silite (care reprezintă condiţia esenţială a demarării efective a procedurii execuționale) este determinată instanţa de executare, aceasta fiind unică pe parcursul întregii proceduri de executare silită, potrivit art. 651 alin. (2) C. proc. civ. Altfel spus, odată stabilită instanţa de executare în raport cu criteriile teritoriale prevăzute de norma menţionată, aceasta va rămâne aceeaşi pe întreaga procedură, fiind unica instanţă competentă material şi teritorial a soluţiona toate cererile şi incidentele apărute în cursul executării silite, cu excepţia cazurilor în care legea prevede în mod expres altfel.”

Astfel cum reiese din paragraful 47 din Decizia nr. 20/27.09.2021, ceea ce a trebuit să lămurească instanţa supremă pe calea mecanismului recursului în interesul legii este dacă, după ce a fost încuviinţată executarea silită de către instanţa de executare, competenţa acesteia mai poate fi reevaluată în funcţie de domiciliul/sediul debitorului care a formulat contestaţia la executare. În consecinţă, această decizie este aplicabilă tuturor situaţiilor similare ivite în cadrul cererilor privind incidente apărute în cursul executării silite, iar nu doar situaţiilor în care există pluralitate de debitori.

Cum, în speță, cererea de încuviinţare a executării silite a fost admisă prin încheierea din data de 03 martie 2021 pronunțată în dosarul nr. x/272/2021 de Judecătoria Orăștie, competenţa de soluţionare a cauzei având ca obiect contestaţie la executare urmează a se stabili în favoarea judecătoriei care a încuviințat cererea de executare silită, anume Judecătoria Orăștie, ca instanţă de executare. Aceasta este concluzia care se impune câtă vreme nu există o situație de excepție cu privire la care legea să prevadă competența altei instanțe decât cea de executare, la care face referire teza finală a alin. (3) al art. 651 C. proc. civ.

Așadar, aplicând pentru identitate de raţionament statuările din decizia nr. 20/2001 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii şi în speţa de faţă, se reţine că, în ceea ce priveşte contestaţia la executare, competenţa instanţei de executare dobândită la data încuviinţării executării silite, rămâne aplicabilă pentru întreaga durată a executării silite, indiferent de data sesizării instanţei de executare cu cereri sau incidente ulterioare, circumscrise fazei executării silite.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că Judecătoria Orăștie este instanţa competentă teritorial să soluţioneze contestaţia la executare, urmând a dispune în acest sens, pe calea regulatorului de competenţă, conform art. 135 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Orăștie.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 4 februarie 2025.