State liability claim: validity of cassation panel composition with assisting magistrate and reclassification of casation grounds

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată iniţial pe rolul Tribunalului Bucureşti-Secţia a IV-a civilă sub nr. x/3/2020, reclamanta A a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanţelor, obligarea pârâtului la plata sumei de 247.278,75 lei, cu titlu de despăgubiri civile în baza principiului de drept unional privind răspunderea statului pentru prejudiciile cauzate particularilor prin faptele imputabile autorităţilor sale şi în baza art. 96 alin. (1), alin. (3) lit. b) din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, cu privire la soluţionarea dosarului nr. x/3/2015 al Tribunalului Bucureşti-Secţia a VIII a conflicte de muncă şi asigurări sociale, în etapa de fond şi în căile de atac.

Prin încheierea pronunţată la 18 mai 2021 în dosarul nr. x/3/2020, în temeiul art. 107 alin. (3) din Regulamentul de organizare interioară, pricina a fost înaintată Secţiei a V-a civilă-complet x civil.

Pe rolul Tribunalului Bucureşti-Secţia a-V-a civilă cauza a fost înregistrată la 31 mai 2021, sub nr. x/3/2020*.

Prin încheierea din 7 septembrie 2021, pronunţată în dosar nr. x/3/2020*, Tribunalul Bucureşti-Secţia a V-a civilă a respins cererea de preschimbare a termenului de judecată din 7 septembrie 2021, formulată de petenta A, ca neîntemeiată. A respins cererea de recuzare a doamnei judecător B, formulată de aceeaşi petentă, ca rămasă fără obiect.

Prin încheierea din 5 noiembrie 2021, pronunţată în dosar nr. x/3/2020*, Tribunalul Bucureşti-Secţia a V-a civilă a respins, ca neîntemeiată, excepţia de nelegalitate a dezînvestirii şi învestirii dispuse prin încheierea din 18 mai 2021, invocată de reclamantă. A stabilit termen de judecată la 7 ianuarie 2022, cu citarea părţilor.

2. Sentinţa pronunţată de Tribunalul Bucureşti

Prin sentinţa nr. 6 din 7 ianuarie 2022, Tribunalul Bucureşti-Secţia a V-a civilă a respins excepţia necompetenţei materiale a secției şi completului x, ca neîntemeiată. A admis excepţia netimbrării cererii și a anulat acţiunea, ca netimbrată.

Prin încheierea din 8 aprilie 2022 în dosar nr. x/3/2020*, Tribunalul Bucureşti-Secţia a V-a civilă a admis în parte cererea reclamantei A şi a dispus îndreptarea erorii materiale strecurate în paragraful 1 din considerentele sentinţei civile nr. 6/07.01.2022 în sensul că se va menţiona că excepţia necompetenței materiale a Secţiei a V-a civilă şi completului x a fost invocată de reclamantă. A respins în rest cererea, ca neîntemeiată.

3. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti

Prin decizia nr. 1644/A din 16 noiembrie 2022, Curtea de Apel Bucureşti-Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a respins, ca nefondat, apelul reclamantei împotriva sentinţei şi a încheierilor din 7 septembrie 2021 şi 18 mai 2021 pronunţate de aceeaşi instanţă.

4. Decizia pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție

Prin decizia nr. 792 din 20 martie 2024, pronunțată în dosarul nr. x/3/2020*, Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția I civilă a respins, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta A împotriva deciziei nr. 1644/A din 16 noiembrie 2022 a Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

5. Contestația în anulare formulată în cauză

Împotriva deciziei nr. 792 din 20 martie 2024, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția I civilă în dosarul nr. x/3/2020* a formulat contestație în anulare, întemeiată pe prevederile art. 503 alin. (2) pct. 1 și pct. 3 C. proc. civ., contestatoarea A.

Prin primul motiv încadrat în prevederile art. 503 alin. (2) pct. 1 C. proc. civ., contestatoarea a invocat că decizia contestată a fost pronunțată cu încălcarea normelor referitoare la alcătuirea instanței, deoarece din compunerea completului care a judecat recursul a făcut parte şi magistratul asistent, care de altfel a redactat decizia. În opinia sa, au fost încălcate dispozițiile referitoare la legala compunere a completului de judecată, și anume art. 21 alin. (2), art. 23 alin. (1), art. 34 alin. (1) și (5) din Legea nr. 304/2022.

A considerat că instanța de recurs era obligată să verifice, din oficiu, dacă respectiva compunere a completului este legală. Consideră că i s-a încălcat dreptul la un proces echitabil și citează jurisprudența instanțelor europene în susținerea acestui argument.

A mai menționat că, în situații precum cea din cauză, când recursul este soluționat la primul termen de judecată, partea se află în imposibilitatea de a opune, anterior termenului sau la termen, nelegala compunere a completului de judecată.

De asemenea, a susținut că omisiunea instanței de recurs de a se pronunța asupra excepției de nelegalitate a compunerii completului de judecată este echivalentă juridic cu omisiunea de verificare obligatorie, din oficiu, a legalității completului de judecată, observând dispozițiile art. 251 și art. 251 alin. (1) C. proc. civ.

Prin cel de-al doilea motiv al contestației în anulare, încadrat în prevederile art. 503 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ. a invocat că instanța de recurs a săvârșit următoarele nereguli: - a omis să cerceteze motivul de casare numerotat cu pct. II litera B; - nu a analizat criticile de nelegalitate privind art. 245 - 248, art. 457 C. proc. civ., art. 53 din Legea nr. 304/2004 (paragraf 7 din apel), art. 1 alin. (2), art. 4 alin. (3) din Legea nr. 24/2000, art. 108 din Regulament, art. 124 din Constituţie, art. 2 alin. (3) din Legea nr. 304/2004 şi jurisprudenţa Curţii Constituţionale în aplicarea lor (paragraf 8 din apel), art. 111 din Regulament în ce priveşte repartizarea aleatorie a dosarului trimis în condiţiile legii de la o secţie la alta (paragraf 11 din apel), art. 200 - 201 C. proc. civ. raportat la reluarea procedurii de verificare a îndeplinirii cerinţelor cererii de chemare în judecată (paragrafele 3 și 12 din apel), art. 51 alin. (6), art. 48 alin. (3) C. proc. civ. (paragraf 18 din apel), art. 235 C. proc. civ. (paragraf 28 din apel), art. 129 alin. (2) pct. (2) C. proc. civ. (paragrafele 23-27, 29, din apel), art. 6 CEDO şi art. 6 C. proc. civ. (paragraf 31).

De asemenea, a susținut că în decizia recurată nu a identificat răspuns la criticile privind: - neexaminarea de către completul nedesemnat aleatoriu al Secţiei a V-a a tribunalului; - susţinerea excepţiei de nelegalitate a dezînvestirii şi învestirii prin încheierea din 18 mai 2021 (paragrafele 18-21 din apel), - neexaminarea de către instanţa care a soluţionat excepţia de necompetenţă, invocată de reclamantă, a argumentelor privind incidenţa deciziei pronunțată în recurs în interesul legii nr. 17/2018; - încălcarea dreptului la un proces echitabil din perspectiva art. 211 C. proc. civ. Totodată, a menționat că prin decizia recurată a fost examinată, omisso medio, autoritatea de lucru judecat a încheierii din 18 mai 2021, cu încălcarea principiului contradictorialității și a dispozițiilor art. 481 C. proc. civ., privind neagravarea situației în propria cale de atac.

II. Analizând contestaţia în anulare, Înalta Curte constată următoarele:

În susţinerea motivului de contestaţie în anulare prevăzut de art. 503 alin. (2) pct. 1 C. proc. civ., contestatoarea a invocat încălcarea normelor referitoare la alcătuirea instanţei, ca urmare a faptului că din ,,compunerea” completului care a judecat recursul a făcut parte şi magistratul asistent, care a redactat decizia contestată.

Analizând aceste susţineri, Înalta Curte reține că nelegala compunere sau constituire a completului de judecată reprezintă un aspect care ţine de alcătuirea instanţei şi poate fi invocat ca motiv de contestaţie în anulare, în temeiul art. 503 alin. (2) pct. 1 C. proc. civ., potrivit căruia hotărârile instanțelor de recurs pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când hotărârea dată în recurs a fost pronunțată de o instanță necompetentă absolut sau cu încălcarea normelor referitoare la alcătuirea instanței și, deși se invocase excepția corespunzătoare, instanța de recurs a omis să se pronunțe asupra acesteia.

În accepțiunea art. 503 alin. (2) pct. 1 C. proc. civ., constituie încălcări ale normelor referitoare la alcătuirea instanţei: participarea la judecarea cauzei a unui judecător incompatibil, judecarea cererii de către un complet format dintr-un număr de judecători necorespunzător celui prevăzut de lege pentru cauza respectivă, cu nesocotirea art. 54 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 304/2004, neparticiparea procurorului în acele cauze în care legea prevede participarea obligatorie a acestuia, judecarea recursului de către un alt complet de judecată decât cel stabilit în mod aleatoriu pentru soluţionarea acestuia sau a cărei compunere a fost schimbată cu încălcarea legii, lipsa grefierului, a magistratului asistent sau, după caz, a asistentului judiciar.

Criticile contestatoarei nu pot fi reţinute, raportat la motivul de contestație în anulare menționat, prin prisma pretinsei încălcări a normelor referitoare la alcătuire instanței de recurs, care a pronunțat decizia nr. 792 din 20 martie 2024 în dosarul nr. x/3/2020*.

Întreaga argumentaţie prezentată de contestatoare se fundamentează pe o confuzie cu privire la semnificaţia noțiunilor de ,,compunere” și ,,constituire” a instanței de judecată, motiv pentru care nu se circumscrie unei ipoteze de nelegală alcătuire a instanței de recurs. Cu toate că acest motiv de contestație în anulare privește formațiunea de judecată (completul), deopotrivă în accepțiunea de compunere și în cea de constituire, susținerile în sensul că normele referitoare la alcătuirea instanței au fost încălcate prin participarea magistratului asistent nu pot fi validate. În ceea ce privește compunerea instanței de recurs, completul se compune cu trei judecători, în timp ce, în ceea ce privește constituirea, completul de recurs al instanței supreme se constituie cu un magistrat asistent.

Autoarea căii de atac ignoră prevederile art. 22 din Legea nr. 304/2022 privind organizarea judiciară, care stipulează astfel: ,,(1) În cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie funcţionează magistraţi-asistenţi, stabiliţi prin statul de funcţii. (2) Magistraţii-asistenţi participă la şedinţele de judecată ale Secţiilor Unite, ale Completului pentru soluţionarea recursului în interesul legii, ale Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, ale completurilor de 5 judecători şi ale completurilor de judecată din cadrul secţiilor. (3) Magistraţii-asistenţi care participă la şedinţele de judecată ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie participă cu vot consultativ la deliberări, semnează minutele şi redactează hotărâri, conform repartizării făcute de preşedinte pentru toţi membrii completului de judecată”, dispoziții similare fiind prevăzute și în legislația anterioară, respectiv în art. 70-72 din Legea nr. 303/2004.

Prin urmare, ținând cont de aceste norme de organizare judiciară contrar susținerilor contestatoarei, normele referitoare la alcătuirea instanței de recurs, în accepțiunea de constituire a completului de judecată, ar fi fost nerespectate prin neparticiparea magistratului-asistent la ședința de judecată și la pronunțarea deciziei.

Cât privește împrejurarea că magistratul-asistent a redactat decizia contestată, după cum rezultă din dispozițiile art. 22 alin. (3) din Legea nr. 303/2022 privind organizarea judiciară, precum și din cele ale art. 426 alin. (1) C. proc. civ., indicate de contestatoare, atribuţia de a redacta hotărârile judecătoreşti este prevăzută în mod expres de lege.

În această privință, trebuie menționată Decizia Curții Constituționale nr. 472/2023 referitoare la respingerea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 70-72 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, al căror conținut este similar cu cel al dispozițiilor art. 22 alin. (3) din Legea nr. 303/2022 privind organizarea judiciară.

În referire la cel de-al treilea motiv de contestaţie în anulare, întemeiat pe art. 503 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., contestatoarea a invocat omisiunea instanţei de recurs de a cerceta efectiv motivul de casare numerotat cu pct. II lit. B, respectiv ,,motivul de nelegalitate reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. raportat la art. 479 alin. (1) și la art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ.”.

Pentru o apreciere completă a acestui motiv de contestaţie în anulare este necesar să se facă distincţie între motivele de nelegalitate şi argumente, întrucât textul legal are în vedere numai omisiunea de a examina unul dintre motivele de casare invocate de recurent dintre cele prevăzute expres şi limitative de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., iar nu argumente de fapt sau de drept indicate de parte, care, oricât de amplu ar fi dezvoltate, sunt subsumate întotdeauna motivului de casare pe care se sprijină. Instanța de recurs poate grupa argumentele invocate în susţinerea acestuia, răspunzându-le printr-un considerent comun, caz în care nu se poate reproșa omisiunea de a cerceta motivul, aşa cum susţine contestatoarea din prezenta cauză.

Pe de altă parte, pe calea contestaţiei în anulare pentru acest motiv nu poate fi cenzurat modul în care instanţa de recurs a analizat motivele de nelegalitate, respectiv temeinicia argumentelor pentru care le-a apreciat nefondate, deoarece această cale extraordinară de atac este un remediu procedural pentru greşeli săvârșite în legătură cu aspectele formale ale judecăţii în recurs.

Având în vedere aceste repere, procedând la verificarea deciziei atacate, în limitele impuse de art. 503 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., Înalta Curte constată că motivarea hotărârii judecătoreşti conţine o amplă analiză a criticilor enumerate de contestatoare prin prisma motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 şi pct. 6 C. proc. civ., dată fiind încadrarea acestora, pe care instanţa de recurs avea îndatorirea să o efectueze.

Reiese astfel că instanţa de recurs nu a analizat criticile de la pct. II lit. B din cererea de recurs doar din perspectiva art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., indicat de recurenta A, ci a procedat la încadrarea criticilor vizând omisiunea instanţei de apel de a analiza anumite aspecte în cazul de casare prevăzut de pct. 6 al aceluiaşi text legal. Or, încadrarea de către instanţa de recurs a criticilor într-un alt caz de nelegalitate decât cel indicat de autorul căii de atac şi pronunțarea unei soluții contrare solicitării părții, respectiv respingerea recursului, nu echivalează cu omisiunea de a cerceta vreunul din motivele de casare invocate, în sensul art. 503 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ.

Pentru aceste considerente, faţă de dispoziţiile art. 508 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge contestaţia în anulare formulată de contestatoarea A împotriva deciziei civile nr. 792 din 20 martie 2024, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia I civilă în dosarul nr. x/3/2020*.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestaţia în anulare formulată de contestatoarea A împotriva deciziei civile nr. 792 din 20 martie 2024, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia I civilă în dosarul nr. x/3/2020*.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 11 iunie 2024.