Inadmissibility of constitutional unconstitutionality exception for lack of specific legal motivation in judicial stamp duty dispute

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cauzei

Prin încheierea din 7 decembrie 2023, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia I civilă a respins cererea formulată de contestatoarea A privind sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013 şi O.U.G. nr. 51/2008, precum şi a dispoziţiilor art. 197 şi art. 200 C. proc. civ.

2. Calea de atac a recursului exercitată în cauză

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs contestatoarea A.

Cererea de recurs a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Completul de 5 judecători, la 16 august 2023.

Prin decizia civilă nr. 50 din 4 martie 2024, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul de 5 judecători, a fost admisă excepţia necompetenţei materiale a Completului de 5 judecători şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Secţiei I civile a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Secţiei I civile a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 18 aprilie 2024, sub nr. x/1/2024, fiind repartizat aleatoriu completului x.

Prin rezoluţia de primire din 19 aprilie 2024, a fost stabilit termen pentru soluţionarea recursului la 15 mai 2024, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând hotărârea recurată, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce urmează să fie expuse.

La 16 august 2023, s-a înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casație și Justiție - Secţia I civilă contestaţia în anulare formulată de contestatoarea A împotriva deciziei civile nr. 851 din 16 mai 2023 pronunțate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia I civilă în dosarul nr. x/64/2021.

Prin rezoluţia din 12 septembrie 2023, completul de filtru nr. x, învestit prin repartizare aleatorie cu soluţionarea contestaţiei în anulare, a stabilit în sarcina contestatoarei obligaţia achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 lei, conform art. 26 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013.

Prin adresa comunicată la 25 septembrie 2023, conform dovezii de comunicare din dosar, obligaţia achitării taxei judiciare de timbru a fost adusă la cunoştinţa contestatoarei.

La termenul de judecată din 9 noiembrie 2023, prin serviciul registratură, contestatoarea a depus la dosar cerere de sesizare a Curţii Constituționale cu excepţia de neconstituționalitate a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, a prevederilor O.U.G. nr. 51/2008 privind ajutorul public în materie civilă şi a prevederilor art. 197 şi 200 C. proc. civ.

În dezvoltarea cererii de sesizare, în ceea ce privește neconstituționalitatea O.U.G. nr. 80/2013 în ansamblul ei, cu raportare la consumatorii vulnerabili financiar în raport cu serviciile publice de locuit, petenta a susținut că dispozițiile acestei ordonanțe, cu excepția articolelor care dispun scutirea de drept, încalcă în mod grav Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene în ce privește inviolabilitatea, respectul și protejarea demnității (art. l), accesul efectiv la justiție, proces echitabil, cale de atac eficientă, termen rezonabil și pentru cetățenii europeni români vulnerabili financiar (art. 47), protecția efectivă a acestor cetățeni în raport cu serviciile publice de locuit și locuința (art. 34 alin. (3), art. 36, art. 38).

Ca atare, sunt încălcate sistematic toate principiile și valorile consacrate constituțional privind dreptatea, echitatea, garanția drepturilor, protecția sănătății, protecția vieții, dreptul la un trai decent, viață demnă, justițiabilii vulnerabili financiar fiind supuși la înfometare, îmbolnăvire, marginalizare, excluziune social.

Cu privire la O.U.G. nr. 51/2008, petenta a susţinut că dispoziţiile a căror neconstituţionalitate a invocat-o, coroborate cu cele ale O.U.G. nr. 80/2013 încalcă valorile/principiile/garanţiile din articolele şi jurisprudenţa CEDO, întrucât îi supune pe justiţiabili la tratamente inumane, degradante, discriminatorii prin forţarea acestora să ceară ajutorului statului.

Referitor la art. 197 şi art. 200 C. proc. civ., petenta a arătat că textele legale invocate încalcă, în esenţă sa, dreptul fundamental de acces la justiţie prin disproporționata sancţiune de anulare ca netimbrată, în cazul cererilor justiţiabililor care nu au venituri, dar şi în cazul celor cu venit mic sau foarte mic, prin impunerea unui prag minim de venit de 300 de lei, încălcând toate articolele şi principiile invocate anterior.

Prin încheierea recurată, pronunţată la 7 decembrie 2023 de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia I civilă, a fost respinsă cererea contestatoarei A de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013 şi O.U.G. nr. 51/2008, precum şi a dispoziţiilor art. 197 şi art. 200 C. proc. civ.

În motivarea soluţiei pronunţate, Înalta Curte a reţinut că cererea de sesizare a curţii de contencios constituţional a fost formulată strict formal, întrucât petenta nu a realizat o motivare propriu-zisă a excepției invocate, în sensul că nu a evocat argumente juridice privitoare la relația de contrarietate dintre dispozițiile dintre dispozițiile O.U.G. nr. 80/2013, în ansamblul ei, dispoziţiile O.U.G. nr. 51/2008, în ansamblul ei şi prevederile art. 197 şi art. 200 C. proc. civ., și între dispozițiile constituționale pretins a fi încălcate.

În conformitate cu prevederile art. 29 din Legea nr. 47/1992, „(1) Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia. (2) Excepţia poate fi ridicată la cererea uneia dintre părţi sau, din oficiu, de către instanţa de judecată ori de arbitraj comercial. De asemenea, excepţia poate fi ridicată de procuror în faţa instanţei de judecată, în cauzele la care participă. (3) Nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale. (4) Sesizarea Curţii Constituţionale se dispune de către instanţa în faţa căreia s-a ridicat excepţia de neconstituţionalitate, printr-o încheiere care va cuprinde punctele de vedere ale părţilor, opinia instanţei asupra excepţiei, şi va fi însoţită de dovezile depuse de părţi. Dacă excepţia a fost ridicată din oficiu, încheierea trebuie motivată, cuprinzând şi susţinerile părţilor, precum şi dovezile necesare. Odată cu încheierea de sesizare, instanţa de judecată va trimite Curţii Constituţionale şi numele părţilor din proces cuprinzând datele necesare pentru îndeplinirea procedurii de citare a acestora. (5) Dacă excepţia este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), alin. (2) sau alin. (3), instanţa respinge, printr-o încheiere motivată, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale. Încheierea poate fi atacată numai cu recurs la instanţa imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunţare. Recursul se judecă în termen de 3 zile.”

Totodată, potrivit art. 10 din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituţională poate fi sesizată în cazurile expres prevăzute de art. 146 din Constituţie, republicată, sau de legea sa organică. Alin. (2) prevede, în mod expres, că sesizările trebuie făcute în formă scrisă şi motivate.

Dispozițiile legale mai sus invocate reglementează condițiile de admisibilitate a unei cereri de sesizare a Curții Constituționale cu o excepție de neconstituționalitate, din redactarea Legii nr. 47/1992 rezultând că cerințele de admisibilitate a excepției sunt și cele de admisibilitate a cererii de sesizare a Curții cu excepția ridicată.

Plecând de la aceste dispoziţii legale, se reţine că, pentru ca excepţia de neconstituţionalitate să fie admisibilă şi, în consecinţă, să poată fi sesizată Curtea Constituţională cu soluţionarea ei, este necesar ca aceasta să fie formulată în scris și motivată corespunzător. De asemenea, trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiții: (i) excepţia de neconstituţionalitate să fie ridicată în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj; (ii) excepţia de neconstituţionalitate să aibă ca obiect legi sau ordonanţe ori dispoziţii dintr-o lege sau ordonanţă în vigoare; (iii) legea sau ordonanţa ori dispoziţiile dintr-o lege sau ordonanţă să aibă legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia; (iv) excepţia de neconstituţionalitate să nu aibă ca obiect prevederi ce au fost deja constatate neconstituţionale. Întrucât aceste condiţii trebuie întrunite în mod cumulativ, rezultă că neîndeplinirea uneia conduce, per se, la respingerea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale a României, ca inadmisibilă.

În aplicarea dispozițiilor art. 29 din Legea nr. 47/1992 republicată, instanța în faţa căreia s-a ridicat excepţia de neconstituţionalitate realizează o verificare sub aspectul respectării condițiilor legale în care excepția, ca incident procedural, poate fi invocată, care nu echivalează cu o analiză a conformității prevederii atacate cu Constituția și nici cu soluționarea de către instanță a unui aspect de contencios constituțional, căci instanța nu statuează asupra temeiniciei excepției, ci numai asupra admisibilității acesteia.

Așadar, instanța are o competenţă specială, limitată la verificarea îndeplinirii condiţiilor de admisibilitate prevăzute de textul evocat anterior, inclusiv a caracterului motivat al excepției, iar, în cazul în care constată îndeplinirea acestora, sesizează, printr-o încheiere motivată, Curtea Constituţională cu soluţionarea excepţiei.

În cauza dedusă judecăţii, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia I civilă a făcut o corectă aplicare a prevederilor art. 29 din Legea nr. 47/1992, atunci când a constatat că nu se impune învestirea instanţei de contencios constituţional cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013 şi O.U.G. nr. 51/2008, precum şi a dispoziţiilor art. 197 şi art. 200 C. proc. civ., raportat la lipsa unei motivări adecvate şi suficiente, având în vedere că potrivit art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, mai sus menţionat, motivarea cererii de sesizare constituie una dintre condiţiile obligatorii a fi îndeplinite pentru sesizarea curţii de contencios constituţional.

Întrucât în cauză, potrivit celor arătate, prin încheierea recurată în mod legal a fost constatată neîndeplinirea condiţiei de admisibilitate menţionate, recursul nu poate fi primit.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de contestatoarea A.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petenta A împotriva încheierii din 07 decembrie 2023 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia I civilă, în dosarul nr. x/1/2023/a1.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 15 mai 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei.