Constitutional unconstitutionality exception inadmissible for lack of link with the cause in judicial aid dispute

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cauzei

Prin încheierea din 11 aprilie 2024, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia I civilă a respins cererea formulată de contestatoarea A privind sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4, art. 14 alin. (1) şi art. 17 din O.U.G. nr. 51/2008.

2. Calea de atac a recursului exercitată în cauză

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs contestatoarea A, arătând că soluţia adoptată nu este corectă, întrucât legătura cu cauza rezultă tocmai din împrejurarea că justiţiabilul este obligat să se împrumute pentru a realiza şi trimite cererea de ajutor public judiciar în forma şi în termenul impuse de articolele a căror neconstituţionalitate o susţine.

Totodată, a susţinut că motivarea încheierii de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale este artificial motivată, întrucât legătura cu cauza rezultă indiferent de soluţia pronunţată de instanţa de judecată asupra cererii de ajutor public judiciar.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând hotărârea recurată, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce urmează să fie expuse.

La 16 august 2023, s-a înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casație și Justiție-Secţia I civilă contestaţia în anulare formulată de contestatoarea A împotriva deciziei civile nr. 851 din 16 mai 2023, pronunțate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie-Secţia I civilă în dosarul nr. x/64/2021.

Prin cererea depusă la 9 noiembrie 2023, petenta a solicitat acordarea ajutorului public judiciar, sub forma asistenţei prin avocat.

Prin încheierea din 18 ianuarie 2024, pronunţată în dosarul nr. x/1/2023/a2, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie-Secţia I civilă a respins cererea de ajutor public judiciar, reţinând, în esenţă, că cererea dedusă judecăţii este de complexitate redusă, procedura de judecată fiind lipsită de dificultate.

La 17 ianuarie 2024, petenta A a formulat cerere de sesizare a Curţii Constituţionale a României cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4, art. 14 alin. (1) și art. 17 din O.U.G. nr. 51/2008 susţinând, în esenţă, că acestea sunt neconstituţionale, întrucât procedura prevăzută de art. 14 alin. (1) din O.U.G. nr. 51/2008 trebuie parcursă în fiecare etapă procesuală, ceea ce aduce atingere dreptului la un proces echitabil şi la soluţionarea în timp rezonabil a acestuia, precum şi că solicitarea de a înştiinţa instanţa despre veniturile pe care le realizează o persoană singură, în condiţiile în care aceste informaţii sunt deţinute de către autorităţi, produce o vătămare a drepturilor, principiilor, valorilor garantate de art. 21 din Constituţia României.

Prin încheierea recurată, pronunţată la 11 aprilie 2024 de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia I civilă, a fost respinsă cererea contestatoarei A de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4, art. 14 alin. (1) şi art. 17 din O.U.G. nr. 51/2008, reținându-se că textul legal a cărui neconstituţionalitate se invocă nu îndeplineşte una din condiţiile de admisibilitate a căror întrunire este prevăzută de lege în mod cumulativ, respectiv aceea a legăturii cu pricina în care este invocată excepţia. Referitor la soluţia respingerii cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, prin reţinerea neîntrunirii condiţiei de admisibilitate relativă la existenţa legăturii cu cauza, Înalta Curte apreciază că aceasta este corectă.

Se constată că posibilitatea legală recunoscută unei instanţe judecătoreşti de a respinge o cerere de sesizare a Curţii Constituţionale cu o excepţie de neconstituţionalitate este dată de prevederile art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992, referitoare la verificarea îndeplinirii condiţiilor de admisibilitate, respectiv: excepţia să fie ridicată în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial, de către părţi, instanţă din oficiu sau de procuror, în faţa instanţei de judecată, în cauzele la care participă; excepţia să privească neconstituționalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare; prevederile a căror neconstituţionalitate se invocă să nu fi fost constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale şi legea sau ordonanţa ori dispoziţia din lege sau din ordonanţă să aibă legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia.

Aşadar, prin aceste dispoziţii legale se atribuie instanţei în faţa căreia a fost ridicată o excepţie de neconstituţionalitate o competenţă specială, având ca obiect verificarea îndeplinirii, în mod cumulativ, a condiţiilor de admisibilitate prevăzute de alin. (1)-(3) ale art. 29 din Legea nr. 47/1992.

Cum condiţiile prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992 trebuie îndeplinite cumulativ, dacă una din condiţii nu este îndeplinită, instanţa va respinge, printr-o încheiere motivată, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale.

În cauza dedusă judecăţii, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia I civilă a făcut o corectă aplicare a prevederilor art. 29 din Legea nr. 47/1992, atunci când a constatat că nu se impune învestirea instanţei de contencios constituţional cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4, art. 14 alin. (1) şi art. 17 din O.U.G. nr. 51/2008, nefiind întrunite cerinţele textului legal care să facă posibilă sesizarea.

Se observă că obiectul dosarului, în care a fost invocată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor anterior menţionate, este reprezentat de cererea de acordare a ajutorului public judiciar sub forma asistenţei juridice gratuite în dosarul nr. x/64/2021, formulată de către petentă.

La rândul său, obiectul cauzei în care a fost formulată cererea de ajutor public judiciar este reprezentat de contestaţia în anulare formulată împotriva deciziei nr. 851 din 16 mai 2023, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia I civilă, prin care a fost anulat, ca netimbrat, recursul declarat de revizuenta A împotriva deciziei nr. 163/R din data de 13 aprilie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Braşov, Secţia civilă.

Analizând cererea de ajutor public judiciar, Înalta Curte a reţinut, prin încheierea din 11 aprilie 2024 că cererea dedusă judecăţii este de complexitate redusă, procedura de judecată fiind lipsită de dificultate, astfel că respingerea cererii de ajutor public judiciar sub forma acordării asistenţei prin avocat nu este de natură să încalce prevederile art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi nici cele art. 24 din Constituţia României.

Respingând cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a reţinut, în mod corect, că motivele invocate (relative la încălcarea prevederilor art. 1 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene şi că procedura prevăzută de art. 14 alin. (1) din O.U.G. nr. 51/2008, care trebuie parcursă în fiecare etapă procesuală, astfel că aduce atingere dreptului la un proces echitabil şi la soluţionarea în timp rezonabil, garantat şi reglementat de art. 47 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii European) nu sunt incidente, din moment ce motivul respingerii cererii sale de ajutor public judiciar nu era reprezentat de lipsa înscrisurilor doveditoare a situaţiei financiare a petentei, ci de caracterul lipsit de dificultate al cauzei deduse judecăţii, în raport de care nu era necesară asistenţa judiciară prin avocat.

Or, scopul invocării excepţiei de neconstituţionalitate nu poate fi doar acela de a supune formal jurisdicţiei constituţionale orice dispoziţie legală.

Astfel fiind, se observă că, în mod judicios, s-a reţinut de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie faptul că, în cazul cererii recurentei, de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4, art. 14 alin. (1) şi art. 17 din O.U.G. nr. 51/2008, dispoziţiile convenţionale invocate nu îşi găsesc aplicarea faţă de motivul pentru care a fost dispusă respingerea cererii de ajutor public judiciar a acesteia, aspect care atrage inadmisibilitatea solicitării de sesizare a Curţii Constituţionale.

Nici susţinerile deduse judecăţii în prezenta cale de atac nu sunt în măsură să contureze o altă concluzie, din moment ce acestea sunt limitate la a evoca, într-o manieră succintă, consideraţii lipsite de substanţă ale recurentei cu privire la pretinsa îndeplinire a condiţiilor prevăzute de lege pentru sesizarea instanţei de contencios constituţional şi care nu aduc noi elemente în raport cu cele deja analizate.

Cu privire la condiţiile de admisibilitate a excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea Constituţională a reţinut că, potrivit jurisprudenţei sale, „legătura cu soluţionarea cauzei”, în sensul art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, „presupune atât aplicabilitatea textului criticat în cauza dedusă judecăţii, cât şi necesitatea invocării excepţiei de neconstituţionalitate în scopul restabilirii stării de legalitate, condiţii ce trebuie întrunite cumulativ pentru a fi satisfăcute exigenţele pe care le impun aceste dispoziţii legale în privinţa pertinenţei excepţiei de neconstituţionalitate în desfăşurarea procesului”. (a se vedea Decizia nr. 438/08.07.2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 600/12.08.2014)

Referitor la această problematică, Curtea Constituţională a arătat că, în esenţă, „condiţia relevanţei excepţiei de neconstituţionalitate, respectiv a incidenţei textului de lege criticat în soluţionarea cauzei aflate pe rolul instanţei judecătoreşti, nu trebuie analizată în abstract, ci trebuie verificat în primul rând interesul procesual al invocării excepţiei de neconstituţionalitate, mai ales prin prisma efectelor unei eventuale constatări a neconstituționalității textului de lege criticat. Cu alte cuvinte, excepţia de neconstituţionalitate trebuie să fie realmente utilă părţilor care au invocat-o pentru soluţionarea litigiului în cadrul căruia a fost ridicată.” (a se vedea decizia nr. 360/08.06.2022, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 1017/19.10l.2022).

Întrucât în cauză, potrivit celor arătate, prin încheierea recurată în mod legal a fost constatată neîndeplinirea condiţiei de admisibilitate menţionate, recursul nu poate fi primit.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de contestatoarea A.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petenta A împotriva încheierii din 11 aprilie 2024 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia I civilă, în dosarul nr. x/1/2023/a3.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 15 mai 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei.