Conflict of jurisdiction in tax enforcement challenge: competence determined by execution location, not debtor's domicile at enforcement start

Circumstanţele cauzei:

I.1. Obiectul cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Slatina, la data de 29 decembrie 2023, sub nr. x/311/2023, contestatorul A, în contradictoriu cu intimata Administraţia Judeţeană a Finanțelor Publice Olt, a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună admiterea excepției prescripției dreptului creditorului de a mai cere și de a obține executarea silită și, constatând împlinit termenul de prescripție, să dispună anularea actelor de executare întocmite nelegal de creditoare, cu plata cheltuielilor de judecată.

I.2. Hotărârile care au generat conflictul de competenţă

I.2.1. Prin sentinţa civilă nr. 1896 din data de 24 aprilie 2024, pronunţată în dosarul nr. x/311/2023, Judecătoria Slatina a admis excepţia necompetenței sale teritoriale, invocate din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Miercurea Ciuc.

Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Slatina, în esenţă, a constatat că instanţa competentă a soluţiona pricina se stabileşte în raport cu prevederile art. 651 C. proc. civ. şi a reţinut că, în speţă, contestatorul A a avut la momentul începerii executării silite (17 august 2011), domiciliul în municipiul Miercurea-Ciuc, judeţul Harghita, potrivit verificărilor efectuate în baza de date D.E.P.A.B.D.

Totodată, a arătat că este adevărat că, în anul 2016, contestatorul şi-a schimbat domiciliul în municipiul Slatina, judeţul Olt şi în prezenta cauză contestă acte de executare efectuate de organul fiscal de executare Administraţia Judeţeană a Finanțelor Publice Olt care a preluat dosarul de executare de la Administraţia Judeţeană a Finanțelor Publice Harghita, însă relevant este domiciliul la data începerii executării silite, neavând importanță schimbarea domiciliului după începerea executării silite şi nici care este organul de executare care a emis actele de executare contestate.

Ca atare, a apreciat că, în speţă, competenţa de soluţionare a cauzei aparţine Judecătoriei Miercurea-Ciuc, în a cărei rază teritorială se regăseşte localitatea de domiciliu a părţii contestatoare de la momentul începerii executării silite.

I.2.2. Prin sentinţa civilă nr. 1988 din data de 15 noiembrie 2024, Judecătoria Miercurea Ciuc, Secţia civilă a admis excepţia necompetenței sale teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Slatina, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă între Judecătoria Miercurea Ciuc şi Judecătoria Slatina, a suspendat, din oficiu, judecarea cauzei şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiție, pentru a hotărî asupra conflictului negativ de competență.

Pentru a pronunța această hotărâre, Judecătoria Miercurea Ciuc a reținut că, potrivit art. 260 alin. (1) C. proc. fisc., persoanele interesate pot face contestaţie împotriva oricărui act de executare efectuat cu încălcarea prevederilor prezentului cod de către organele de executare silită, precum şi în cazul în care aceste organe refuză să îndeplinească un act de executare în condiţiile legii, iar alin. (4) al aceluiași articol, prevede: contestaţia se introduce la instanţa judecătorească competentă şi se judecă în procedură de urgenţă.

A constatat şi că, potrivit art. 3 alin. (2) C. proc. fisc., unde prezentul cod nu dispune, se aplică prevederile Codului civil şi ale Codului de procedură civilă, republicat, în măsura în care acestea pot fi aplicabile raporturilor dintre autorităţi publice şi contribuabili/plătitori, iar art. 651 alin. (1) C. proc. civ. prevede că instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

Totodată, a arătat că, potrivit deciziei Înaltei Curţi de Casație şi Justiție nr. XIV din 5 februarie 2007 în legătură cu interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 169 alin. (4) vechiul C. proc. fisc. [respectiv din O.G. nr. 92/2003, corespondentul fiind art. 260 alin. (4) C. proc. fisc. actual, Legea nr. 207/2015], referitor la competenţa materială şi teritorială de soluţionare a contestaţiei la executarea silită şi a contestaţiei împotriva unui titlu executoriu fiscal, se arată că: judecătoria în circumscripţia căreia se face executarea este competentă să judece contestaţia, atât împotriva executării silite însăși, a unui act sau măsuri de executare, a refuzului organelor de executare fiscală de a îndeplini un act de executare în condiţiile legii, cât şi împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanţă judecătorească sau de un alt organ jurisdicţional, dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege.

În fapt, a reţinut că Administrația Finanțelor Publice Miercurea Ciuc (devenită în urma reorganizării Administraţia Judeţeană a Finanțelor Publice Harghita) a procedat la punerea în executare a hotărârilor judecătorești nr. 1543 din data de 28 septembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Harghita în dosarul nr. x/96/2008 și nr. 3324 din data de 28 noiembrie 2011, pronunțată de Tribunalul Harghita în dosarul nr. x/96/2011/a1, prin organele proprii de executare; ulterior, contestatorul și-a modificat domiciliul pe raza județului Olt, astfel că Administraţia Judeţeană a Finanțelor Publice Olt a devenit competentă pentru punerea în executare a titlurilor de creanță reprezentate de hotărârile judecătorești menționate.

A constatat că, potrivit fișei de evidență emisă din baza de date D.E.P.A.B.D., contestatorul figurează cu domiciliul în Sat (...), Comuna Teslui, str. (...), județul Olt.

Pe cale de consecință, a apreciat că, în prezenta cauză, judecătoria în circumscripția căreia se face executarea silită este cea în circumscripția căreia se regăseşte domiciliul contestatorului, respectiv Judecătoria Slatina, potrivit Hotărârii Plenului C.S.M. nr. 102 din data de 10 iunie 2021 privind stabilirea localităților care fac parte din circumscripțiile judecătoriilor din fiecare județ.

Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 22 alin. (3) C. proc. civ. de la 1865, Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit art. 20 C. proc. civ. de la 1865, există conflict negativ de competenţă când două sau mai multe instanţe s-au declarat necompetente de a judeca aceeaşi pricină.

În speţă, Înalta Curte reţine că Judecătoria Slatina şi Judecătoria Miercurea Ciuc, Secţia civilă şi-au declinat reciproc competenţa de soluţionare a cauzei, prezentul conflict negativ de competenţă fiind generat de aprecierea diferită a celor două instanţe asupra normelor de competenţă care stabilesc instanţa de executare.

Astfel, Judecătoria Slatina a făcut aplicarea art. 651 Noul C. proc. civ. şi a stabilit instanţa competentă a soluţiona cauza în raport cu domiciliul debitorului de la momentul începerii executării silite, în timp ce Judecătoria Miercurea Ciuc a dat eficienţă dezlegărilor date de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin decizia nr. XIV din data de 5 februarie 2007 privind interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 169 alin. (4) C. proc. fisc., reţinând că instanţa competentă a soluţiona contestaţia la executare este judecătoria în a cărei circumscripţie teritorială se face executarea silită.

Înalta Curte reţine că, în cauză, contestatorul A, în contradictoriu cu intimata Administraţia Judeţeană a Finanțelor Publice Olt, a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună admiterea excepției prescripției dreptului creditorului de a mai cere și de a obține executarea silită și, constatând împlinit termenul de prescripție, să dispună anularea actelor de executare întocmite nelegal de creditoare, cu plata cheltuielilor de judecată.

Din actele dosarului rezultă că sunt contestate măsurile de executare întreprinse de Administrația Județeană a Finanțelor Publice Olt pentru obligații reprezentând disponibil al persoanelor răspunzătoare (codebitorilor) din sume rezultate din executarea silită.

Aceste sume au fost puse în sarcina contestatorului prin două hotărâri judecătorești de stabilire a răspunderii patrimoniale pronunțate în cadrul procedurilor de insolvență desfășurate în cazul a două societăți comerciale la care acesta a deținut calitatea de administrator, respectiv: sentința civilă nr. 1543 din data de 28 septembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Harghita în dosarul nr. x/96/2008 şi sentința civilă nr. 3324 din data de 28 noiembrie 2011, pronunțată de Tribunalul Harghita în dosarul nr. x/96/2011/a1.

Fiind creditor în dosarele de insolvență, Administrația Finanțelor Publice Miercurea Ciuc (devenită în urma reorganizării Administraţia Judeţeană a Finanțelor Publice Harghita) a procedat la punerea în executare a hotărârilor judecătorești prin organele proprii de executare, conform prevederilor speciale derogatorii din vechiul Cod de procedura fiscală, art. 136 alin. (6) din O.G. nr. 92/2003, în vigoare la data respectivă, iar, cum contestatorul și-a modificat domiciliul pe raza județului Olt, Administraţia Judeţeană a Finanțelor Publice Olt a devenit competentă pentru punerea în executare a titlurilor de creanță reprezentate de hotărârile judecătorești anterior menționate.

Potrivit art. 172 alin. (4) din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală [dispoziţii care se regăsesc şi în actualul Cod de procedură fiscală la art. 260 alin. (4)], contestaţia se introduce la instanţa judecătorească competentă şi se judecă în procedură de urgenţă.

Totodată, art. 399 alin. (1) C. proc. civ. de la 1865 prevede că „împotriva executării silite, precum şi împotriva oricărui act de executare se poate face contestaţie de către cei interesați sau vătămați prin executare”, iar, conform art. 400 alin. (1) din acelaşi cod, contestaţia se introduce la instanţa de executare, care conform dispoziţiilor art. 373 alin. (2) C. proc. civ. de la 1865, este judecătoria în circumscripţia căreia se va face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

Ca atare, în speţă, nu interesează domiciliul debitorului de la data începerii executării silite, ci locul unde se face executarea, care, în speţă, aşa cum s-a arătat anterior, este în Slatina, executarea silită realizându-se de Administraţia Judeţeană a Finanțelor Publice Olt, competentă în raport cu domiciliul debitorului care se află în această localitate.

Prin urmare, având în vedere toate cele anterior reţinute, Înalta Curte, în temeiul art. 22 alin. (5) C. proc. civ. de la 1865, va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Slatina, instanţă în a cărei circumscripţie teritorială se face executarea silită.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Slatina.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 21 ianuarie 2025.