Inadmissibility of revision request for new evidence merely supplementing prior proof in influence peddling conviction

Şedinţa publică din data de 4 decembrie 2023

Asupra apelului de faţă,

În baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa nr. 329 din data de 30 mai 2023, pronunţată în dosarul nr. x/2023, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de A. împotriva sentinţei penale nr. 305 din 26 mai 2017, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală în dosarul nr. x/2016, definitivă prin decizia penală nr. 85 din 25 noiembrie 2022, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. x/2018.

Pentru a dispune astfel, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală a reţinut că, prin sentinţa penală nr. 305 din 26 mai 2017, modificată prin decizia penală nr. 85 din 25 noiembrie 2022, a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă, cu aplicarea pedepselor complementară şi accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. g) şi k) din C. pen., fiindu-i confiscată suma de 303.118 RON.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că prin rechizitoriul nr. x/2015 din 15 iunie 2016, întocmit de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, secţia de combatere a corupţiei, s-a dispus, în temeiul art. 327 lit. a) din C. proc. pen., trimiterea în judecată a inculpatului A. pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă, prevăzută de art. 291 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 6 şi art. 7 lit. a) din Legea nr. 78/2000 (art. 257 din C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, în vechea reglementare), cu aplic. art. 5 din C. pen.

În urma analizării probatoriului din faza de urmărire penală a cărui legală administrare a fost constatată prin încheiere definitivă, în procedură de cameră preliminară, şi al cărui conţinut a fost contestat, în cursul judecăţii, de către inculpat, probatoriu care a fost readministrat, în raport cu acuzaţiile aduse acestuia, cât şi de probele propuse de către inculpat şi administrate de către instanţă, instanţa de fond a apreciat că situaţia de fapt a fost corect reţinută în rechizitoriu.

Sintetizând situaţia de fapt, prima instanţă a reţinut că inculpatul A., lider judeţean al unei formaţiuni politice, deputat în Parlamentul României şi ministru al energiei la acel moment, în schimbul exercitării influenţei asupra martorului B., la acea dată primar al municipiului Iaşi şi promisiunii făcute denunţătorului de a interveni pe lângă acesta pentru a-l determina să agreeze semnarea contractului privind proiectul de management al traficului în municipiul Iaşi cu C. şi derularea în bune condiţii a acestuia (acte ce intrau în atribuţiile martorului B., în calitate de reprezentant al beneficiarului), cu intenţie directă, i-a pretins martorului D. un comision de 5% din valoarea acestui contract. Suma reprezentând acest procent (aproximativ 3,4 milioane RON) i-a fost remisă în două forme: parţial în numerar prin înmânarea sumei de 30.000 euro de către D., la data de 21.07.2013, la un restaurant libanez, din cadrul E. şi, parţial, printr-un contract de consultanţă fictiv, nr. x/2.05.2013, având valoarea de 5.000 euro lunar+TVA, ce a fost încheiat cu firma F., recomandată de G., persoană de încredere din anturajul lui A., prin care reprezentanţii C. au remis acestei firme suma totală de 303.118 RON, în tranşe lunare, în perioada mai 2013- iunie 2014, banii fiind folosiţi, în mare parte, pentru diverse cheltuieli ale organizaţiei judeţene de partid, la solicitarea inculpatului A..

Prima instanţă a constatat că fapta reţinută în sarcina inculpatului A., întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de influenţă, prev. de art. 291 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 6 şi art. 7 lit. a) din Legea nr. 78/2000.

Analizând situaţia de fapt, s-a reţinut că pretinderea de către inculpatul A. a comisionului de 5% din valoarea contractului încheiat de C. cu Primăria Municipiului Iaşi este dovedită cu declaraţiile martorilor D., H., I., J., iar între pretinderea comisionului de 5% de către inculpatul A. şi încheierea contractului de consultanţă sus menţionat există o strânsă legătură, întrucât fără să fi pretins acest comision, încheierea contractului de consultanţă cu firma F. nu s-ar fi realizat şi inculpatul nu ar fi avut vreo justificare, în condiţiile în care din nicio probă administrată nu rezultă că cei de la C. ar fi desfăşurat până la acel moment vreo relaţie comercială cu firma F., că i-ar fi cunoscut pe reprezentanţii acesteia sau ar fi existat vreun interes al celor de la C. legat de obiectul de activitate al acestei firme în vederea unor oportunităţi de afaceri. Astfel, s-a apreciat că, din ansamblul probator administrat în cauză, reiese că inculpatul A. a fost cel care a stabilit modalitatea de remitere a contravalorii procentului de 5% pretins, solicitându-le celor de la C. încheierea unui contract de consultanţă cu o firmă agreată, indicând şi persoana cu care C. urma să relaţioneze pe parcursul desfăşurării acestuia, pe numitul G., o persoană de încredere, apropiată inculpatului, fost şofer şi subordonat pe linie de partid, care pe parcursul derulării contractului de consultanţă a avut rolul de persoană interpusă în relaţia inculpatului cu cei de la C.

Prima instanţă a reţinut că, încă de la momentul solicitării intermedierii unei întâlniri cu primarul municipiului Iaşi, de către martorul D., inculpatul A., cunoscând motivul pentru care se doreşte acea întrevedere, a acceptat-o, având reprezentarea că prin promisiunea traficării influenţei sale faţă de martorul B., în vederea determinării acestuia să agreeze încheierea contractului celor de la C. cu Primăria Municipiului Iaşi, poate obţine unele avantaje, dovadă fiind faptul că i-a expus martorului B. acest lucru (declaraţia aflată în filele x). Caracterul fictiv al contractului de consultanţă, faptul că serviciile facturate nu au fost prestate în realitate de către F., confirmă o dată în plus că încheierea acestuia era doar o modalitate legală prin care inculpatul A. urma să primească banii pretinşi, respectiv echivalentul procentului de 5% din valoarea contractului privind managementul traficului rutier în Iaşi.

În acest context a apreciat că, în raport de toate mijloacele de probă administrate în dosar, contractul de consultanţă dintre firma F. şi C. a reprezentat o modalitate legală prin care inculpatul urma să primească banii pretinşi, respectiv echivalentul procentului de 5% din valoarea contractului privind proiectul de management al traficului rutier în municipiul Iaşi, încheiat cu C., pretins în schimbul exercitării influenţei asupra martorului B. şi promisiunii de a interveni pe lângă acesta pentru a-l determina să agreeze semnarea acestui contract şi derularea în bune condiţii (acte ce intrau în atribuţiile martorului B. în calitate de reprezentant al beneficiarului). Totodată, a fost un contract cu prestaţii fictive, încheiat la solicitarea inculpatului, cu persoanele indicate de acesta, de a cărui desfăşurare s-a interesat personal sau prin interpuşi, urmărind modul în care cei de la C. îşi îndeplineau obligaţiile contractuale, iar de sumele de bani încasate de firma F. ca urmare a acestui contract putea dispune cum dorea.

În legătură cu suma de 30.000 euro primită de inculpatul A., cash, la hotelul E. de la martorul denunţător D., tot în contul procentului de 5% solicitat din valoarea contractului încheiat de C. S.A. cu Primăria Iaşi, ca urmare a exercitării influenţei asupra martorului B., deşi inculpatul nu a recunoscut acest fapt, instanţa de judecată, pe baza coroborării probelor administrate în cauză, a concluzionat în sensul primirii sumei de către inculpat.

De asemenea, s-a reţinut că, în considerarea funcţiilor pe care inculpatul A. le deţinea la acea dată, respectiv de parlamentar şi lider judeţean al unei formaţiuni politice, care îi permiteau exercitarea unei influenţe asupra colegilor de partid, cât şi posibilitatea de a intermedia întâlniri cu persoane din cercul său relaţional, martorul denunţător a apelat la o persoană din anturajul inculpatului A. pentru a-i face cunoştinţă cu acesta, în vederea obţinerii, desfăşurării, susţinerii unor proiecte vizate de firma sa. Astfel, în anul 2011, martorul D., prin intermediul numitului K. l-a cunoscut pe inculpatul A., având mai multe întâlniri, în care au discutat de diferite proiecte care erau în curs de desfăşurare în Braşov (construirea unui aeroport) şi de care firma C. era interesată, care i-au creat martorului convingerea existenţei unei influenţe reale pe care inculpatul o putea exercita asupra unor persoane cu funcţii decizionale în ceea ce priveşte proiectele firmei pe care o conducea. S-a reţinut astfel că inculpatul a acceptat solicitarea martorului D., patronul firmei C., firmă interesată în câştigarea licitaţiei organizate de Primăria Municipiului Iaşi legată de proiectul privind managementul traficului rutier, şi a intermediat întâlnirea dintre primarul municipiului Iaşi cu care avea o relaţie pe linie de partid apropiată, conştient fiind că prin poziţia funcţiilor sale putea să-şi exercite influenţa asupra acestuia în sensul dorit.

Referitor la cea de-a treia condiţie pentru existenţa infracţiunii de trafic de influenţă, instanţa a subliniat că promisiunea nu trebuie să fie întotdeauna explicită ci e suficient ca din probe să rezulte că s-a manifestat în mod implicit. Instanţa a apreciat că, din modul în care inculpatul a acţionat, rezultă, în mod evident, existenţa unei promisiuni în sensul prevăzut de legea penală, întrevederile dintre martorul D. şi inculpatul A. în cadrul cărora au abordat unele oportunităţi de afaceri în judeţul Braşov ale firmei C., creându-i martorului convingerea existenţei unei influenţe reale pe care inculpatul putea să o exercite asupra unor factori de decizie prin intervenţiile sale, toate pe fondul unor promisiuni corelative din partea inculpatului, dovadă fiind faptul că acesta nu a refuzat solicitările ulterioare ale martorului în acest sens.

În opinia primei instanţe, este evident că activitatea inculpatului A. nu s-a limitat doar la stabilirea întâlnirii dintre B. şi D., dovadă fiind faptul că B. a apelat la serviciile inculpatului pentru a încerca să stabilească un contact cu firma C.. Mai mult, martorul J., în declaraţia dată în faza de urmărire penală, menţinută în faţa instanţei de judecată, a arătat că B., cu ocazia acestei discuţii, i-a atras atenţia să nu divulge legătura pe care a avut-o cu A. şi cu C. S.A. în ceea ce priveşte contractul pentru managementul traficului de la Iaşi. Deşi inculpatul a susţinut că nu a participat la discuţiile avute de B. cu firma C., încercând să demonstreze acest lucru cu ajutorul martorei L., conform declaraţiilor martorilor, D. şi B., a reieşit că a fost prezent la debutul întâlnirii şi la finalul discuţiilor, iar simpla sa prezenţă şi afirmaţiile făcute în aceste momente au fost suficiente pentru exercitarea influenţei sale în vederea determinării martorului B. să agreeze firma C. în ceea ce priveşte contractul privind proiectul de management al traficului rutier în municipiul Iaşi.

În final, prima instanţă a reţinut că pretinderea procentului de 5% din valoarea contractului s-a făcut de inculpatul A. înainte de încheierea contractului dintre firma C. S.A şi Primăria Municipiului Iaşi privind proiectul managementului traficului în Iaşi, relevantă în acest sens fiind declaraţia denunţătorului D.. În consecinţă, promisiunea inculpatului A. de a interveni pe lângă funcţionarul public B. pentru a-l determina să încheie un act ce intră în atribuţiile sale de serviciu, în schimbul căreia a pretins un procent de 5% din valoarea contractului privind proiectul de management al traficului rutier rezultă din coroborarea declaraţiilor martorilor D., H., B., J., M., I., G., N. (martori audiaţi în mod nemijlocit, în condiţii de contradictorialitate şi oralitate, care şi-au menţinut declaraţiile date în faza de urmărire penală), precum şi cu afirmaţiile din conţinutul dialogurilor ambientale din datele de 9.02.2016, 10.02.2016 şi 12.10.2015, fapta inculpatului caracterizându-se prin unitate infracţională.

Împotriva sentinţei penale nr. 305 din 26 mai 2017 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală în dosarul nr. x/2016, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 85 din 25 noiembrie 2022 a aceleiaşi instanţe, a formulat cerere de revizuire condamnatul A., invocând cazul de revizuire prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. a) teza a II-a din C. proc. pen.

În susţinerea cererii de recizuire, condamnatul A. a învederat că acuzaţiile sunt infirmate prin mijloacele de probă noi, respectiv Raportul de expertiză contabilă extrajudiciară nr. S/10.04.2023, întocmit de expertul contabil O., rapoartele de activitate la Contractul de prestări servicii nr. x din data de 02.05.2013 şi declaraţiile pe propria răspundere date în faţa notarului public de P., la data de 09.03.2023, Q., la data de 14.03.2023, R., la data de 14.03.2023, şi S., la data de 17.03.2023.

Prin Raportul de expertiză contabilă extrajudiciară nr. S/10.04.2023 s-a precizat că lucrările expertizei s-au desfăşurat în perioada 10.03.2023-10.04.2023 şi au privit aspecte din activitatea societăţii F. S.R.L. pentru perioada mai 2013 - iunie 2014. Revizuentul a susţinut că prin expertiza extrajudiciară este infirmată teza avansată prin sentinţa penală nr. 305/2015 a Înaltei Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în raport cu care serviciile facturate nu au fost prestate în realitate de societatea F., aspect care, în opinia instanţei, ar fi de natură a confirma activitatea Contractului de consultanţă nr. x din data de 02.05.2013.

Prin rapoartele de activitate la Contractul de prestări servicii nr. x din data de 02.05.2013 a fost confirmată împrejurarea că este exclus caracterul fictiv al contractului de consultanţă, în condiţiile în care reprezentanţii societăţilor F. S.R.L. şi C. S.A. au avut întâlniri de lucru cu reprezentanţii RAT Braşov şi cei ai Agenţiei Metropolitane Braşov.

Examinând admisibilitatea în principiu a cererii de revizuire formulate de A. împotriva sentinţei penale nr. 305 din 26 mai 2017 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală în dosarul nr. x/2016, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 85 din 25 noiembrie 2022 a aceleiaşi instanţe, s-a constatat că aceasta este inadmisibilă.

Astfel, instanţa de fond a reţinut că revizuirea constituie o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată împotriva hotărârilor judecătoreşti definitive pronunţate de instanţele penale, având caracterul unei căi de atac de retractare care permite instanţei penale să revină asupra propriei sale hotărâri şi, în acelaşi timp,

Expresia "fapte sau împrejurări", stipulată în cuprinsul dispoziţiilor art. 453 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., se referă la probe efective, respectiv orice întâmplare, situaţie sau stare care poate să ducă la dovedirea netemeiniciei hotărârii de condamnare. Pentru a susţine acest caz de revizuire, faptele sau împrejurările (fapte probatorii) descoperite, trebuie să nu fi fost cunoscute instanţei la data judecării cauzei şi, aşa cum s-a menţionat mai sus, să conducă, singure sau prin coroborarea cu alte probe, la dovedirea netemeiniciei hotărârii prin care s-a dispus condamnarea, ceea ce presupune pronunţarea unei soluţii diametral opuse celei care a fost pronunţată prin hotărârea a cărei revizuire se cere.

Nu pot fi considerate "probe noi", în sensul cerut de lege, dovezile care aduc numai un surplus de argumente noi, care completează mijloacele de probă deja administrate, jurisprudenţa în materia revizuirii fiind bine stabilită în ceea ce priveşte inadmisibilitatea cererilor prin care se tinde la prelungirea probatoriului sau reexaminarea materialului probator pe baza căruia a fost pronunţată hotărârea iniţială.

Cazul de revizuire nu se referă la descoperirea de probe noi, căci în acest mod revizuirea s-ar transforma într-un nou grad de jurisdicţie în care s-ar putea continua probaţiunea. Este inadmisibil ca pe calea revizuirii să se prelungească probaţiunea prin folosirea de noi mijloace de probă pentru fapte stabilite anterior (Trib. Suprem, decizia nr. 1643/1976, în R.R.D. nr. 5/1977 p. 71). Noile fapte şi împrejurări urmează a fi confirmate de probe noi, dar nu probele noi formează temeiul revizuirii, ci faptele şi împrejurările pe care le dovedesc.

De asemenea, instanţa de fond a reţinut că revizuirea este inadmisibilă dacă faptele apreciate de revizuent ca având caracter de noutate au fost cunoscute şi analizate de către instanţele care au judecat acuzaţia. Chiar dacă intervin probe noi, care confirmă faptele deja analizate, soluţia este de respingere a revizuirii ca inadmisibilă, deoarece respectivele fapte au fost avute în vedere şi înlăturate în considerentele deciziei.

În raport cu aceste considerente, s-a constatat că revizuentul A. a invocat cazul de revizuire prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., susţinând că există probe noi care infirmă acuzaţiile, respectiv raportul de expertiză extrajudiciară nr. S/10.04.2023 întocmit de expertul contabil O., rapoartele de activitate la Contractul de prestări servicii nr. x, precum şi declaraţiile martorilor P., Q., R. şi S., însă nu a arătat care sunt împrejurările noi rezultate şi cum pot conduce acestea la dovedirea netemeiniciei soluţiei de condamnare.

Instanţa de fond a reţinut că aceste împrejurări nu au caracter de noutate, în sensul dispoziţiilor art. 453 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., constituind apărări care au fost puse în discuţie, analizate şi lămurite prin probele administrate în ciclul procesual ordinar. Din examinarea dosarului rezultă că revizuentul condamnat A. a solicitat încuviinţarea audierii martorilor L., Q. şi T., însă instanţa a apreciat utilă soluţionării cauzei doar audierea martorului L. pe situaţia de fapt şi a martorului T., doar în circumstanţiere, respingând, în temeiul art. 104 alin. (4) lit. b) din C. proc. pen., audierea martorului Q..

De asemenea, în apel, la termenul din data de 23 septembrie 2019, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători a admis, în parte, cererea de probe formulată de apelantul inculpat A. şi a încuviinţat reaudierea martorilor D., H. şi B., respingând celelalte solicitări de probatorii vizând proba testimonială, administrarea probei cu înscrisuri şi efectuarea unei expertize financiar-contabile şi fiscale.

În acest context, instanţa de fond a apreciat că aspectele învederate nu se circumscriu sintagmei "fapte şi împrejurări noi", întrucât au fost avute în vedere de instanţe în fazele anterioare ale procesului penal, astfel că acestea echivalează cu o solicitare de suplimentare a probatoriului administrat în cursul cercetării judecătoreşti, care nu este admisibilă în calea extraordinară de atac a revizuirii. Or, împrejurările evidenţiate de revizuentul condamnat prin cererea de revizuire au fost cunoscute, atât de instanţa de fond, cât şi de instanţa de control judiciar.

În consecinţă, inststanţa de fond a apreciat că, în cauză, nu sunt îndeplinite condiţiile pentru admiterea în principiu a cererii de revizuire, toate aspectele expuse de către persoana condamnată fiind invocate în mod formal.

Împotriva acestei sentinţe, în termenul legal, a formulat apel revizuentul A., considerând că în mod greşit instanţa de fond a dispus respingerea ca inadmisibilă a cererii de revizuire, apreciind că aceasta se circumscrie cazului de revizuire prevăzut de 453 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi - Completul de 5 Judecători la data de 28 septembrie 2023, primul termen de judecată fiind fixat, în mod aleatoriu, la data de 4 decembrie 2023.

Concluziile apărătorului ales pentru apelantul revizuent şi ale reprezentantului Ministerului Public, precum şi ultimul cuvânt al apelantului revizuent, au fost consemnate în partea introductivă a prezentei decizii, astfel încât nu vor mai fi reluate.

Examinând hotărârea atacată, Înalta Curte - Completul de 5 Judecători constată că aceasta este temeinică şi legală, apelul formulat fiind nefondat, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 452 alin. (1) din C. proc. pen., hotărârile judecătoreşti definitive pot fi supuse revizuirii atât cu privire la latura penală, cât şi cu privire la latura civilă, iar potrivit dispoziţiilor art. 453 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., revizuirea poate fi cerută atunci când s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluţionarea cauzei şi care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunţate în cauză.

Conform art. 453 alin. (4) din C. proc. pen., cazul prevăzut la alin. (1) lit. a), constituie motiv de revizuire dacă pe baza faptelor sau împrejurărilor noi se poate dovedi netemeinicia hotărârii de condamnare (...).

În acelaşi timp, în cadrul verificării condiţiilor de admisibilitate în principiu, potrivit prevederilor art. 459 alin. (3) lit. e) din C. proc. pen., instanţa examinează dacă faptele şi mijloacele de probă în baza cărora este formulată cererea conduc, în mod evident, la stabilirea existenţei unor temeiuri legale ce permit revizuirea.

Din conţinutul prevederilor menţionate rezultă caracterul de cale extraordinară de atac al revizuirii, prin folosirea căreia se pot înlătura erorile judiciare comise cu privire la faptele reţinute printr-o hotărâre judecătorească definitivă, datorită necunoaşterii de către instanţă a unor împrejurări de care depindea adoptarea unei hotărâri conforme cu legea şi adevărul.

Cererea de revizuire se soluţionează în mai multe etape, prima dintre acestea fiind, conform 459 din C. proc. pen., admiterea în principiu, etapă în care instanţa verifică cererea de revizuire sub aspectul regularităţii sale, respectiv al îndeplinirii condiţiilor în care poate fi exercitată referitor la hotărârile ce pot fi atacate, cazurile ce o justifică, titularii cererii, termenul de introducere.

Această fază a admiterii în principiu priveşte examinarea admisibilităţii exercitării unui drept, iar nu o judecată asupra temeiniciei solicitării ce face obiectul exercitării acelui drept.

Examinând cererea de revizuire sub aspectul regularităţii sale, Înalta Curte - Completul de 5 Judecători constată că aceasta a fost formulată de o persoană ce avea dreptul de a formula o astfel de cerere, este îndreptată împotriva unei hotărâri ce poate fi supusă acestei căi extraordinare de atac şi a fost introdusă în termenul prevăzut de lege.

În ceea ce priveşte încadrarea acesteia în unul dintre cazurile prevăzute de art. 453 din C. proc. pen., Înalta Curte - Completul de 5 Judecători constată că, deşi prin cererea de revizuire a fost indicat cazul prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., în fapt nu au fost prezentate împrejurări noi sau fapte necunoscute de instanţele de judecată.

Prin cererea de revizuire, condamnatul A. a solicitat administrarea unor probe noi cu privire la aspecte pe care instanţele le-au avut în vedere la momentul soluţionării cauzei sau readministrarea unor probe care au fost deja administrate în cauză, încercând astfel să determine o rejudecare a cauzei şi o reapreciere a probelor care au fost deja administrate.

Astfel, în cadrul probelor noi, revizuentul condamnat A. a solicitat administrarea probei cu o expertiză extrajudiciară, întocmită în anul 2023, privind aspecte din activitatea societăţii F. S.R.L. pentru perioada mai 2013 - iunie 2014, a unor rapoarte de activitate întocmite cu privire la Contractul de prestări servicii nr. x din data de 02.05.2013, precum şi a unor declaraţii pe propria răspundere, date în faţa notarului public, în anul 2023, de P., Q., R. şi S..

Înalta Curte - Completul de 5 Judecători, în acord cu instanţa de fond, consideră că împrejurările invocate de revizuentul condamnat A. nu au caracter de noutate, în sensul dispoziţiilor art. 453 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., constituind apărări care au fost puse în discuţie, analizate şi lămurite prin probele administrate în ciclul procesual ordinar.

Astfel, din examinarea dosarului rezultă că revizuentul condamnat A. a solicitat încuviinţarea audierii martorilor L., Q. şi T., însă instanţa a apreciat utilă soluţionării cauzei doar audierea martorului L. pe situaţia de fapt şi a martorului T., doar în circumstanţiere, respingând, în temeiul art. 104 alin. (4) lit. b) din C. proc. pen., audierea martorului Q..

De asemenea, în apel, la termenul din data de 23 septembrie 2019, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători a admis, în parte, cererea de probe formulată de apelantul inculpat A. şi a încuviinţat reaudierea martorilor D., H. şi B., respingând celelalte solicitări de probatorii vizând proba testimonială, administrarea probei cu înscrisuri şi efectuarea unei expertize financiar-contabile şi fiscale.

În acest context, Înalta Curte - Completul de 5 Judecători reţine că împrejurările invocate de revizuent nu se circumscriu cazului de revizuire prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., situaţie în care respingerea de către instanţa de fond a cererii de revizuire ca inadmisibilă apare ca singura soluţie legală şi temeinica.

Faţă de cele ce preced, Înalta Curte - Completul de 5 Judecători, în temeiul art. 421 alin. (1) pct. 1 lit. b) din C. proc. pen. va respinge, ca nefondat, apelul formulat de revizuentul A. împotriva sentinţei nr. 329 din data de 30 mai 2023, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2023.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga apelantul revizuent la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar în baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul revizuent, până la prezentarea apărătorului ales, în cuantum de 170 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, apelul formulat de revizuentul A. împotriva sentinţei nr. 329 din data de 30 mai 2023, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2023.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., obligă apelantul revizuent la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul revizuent, până la prezentarea apărătorului ales, în cuantum de 170 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 4 decembrie 2023.