Bribery conviction revisable only by new facts refuting both receipt and demand of the bribe

Şedinţa publică din data de 27 martie 2023

Asupra apelului de faţă;

În baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 28 din data de 19 ianuarie 2023, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală în dosarul nr. x/2021, a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva sentinţei nr. 1114 din data de 3 iunie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală, pronunţată în dosarul nr. x/2008, definitivă prin decizia penală nr. 782 din 19.10.2009, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 9 Judecători în dosarul nr. x/2009.

A fost obligat revizuentul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunţa această soluţie, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală a reţinut următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 1114 din 3 iunie 2009, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală în dosarul nr. x/2008, s-a dispus, în temeiul art. 254 alin. (1) din C. pen. anterior cu referire la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) din C. pen. anterior şi art. 76 alin. (1) lit. c) din C. pen. anterior, condamnarea inculpatului A. pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită, prin schimbarea încadrării juridice dată faptei prin rechizitoriu, din luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (2) din C. pen. anterior cu referire la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, la pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) din C. pen. anterior.

Prin decizia nr. 782 din 19 octombrie 2009, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 9 Judecători, au fost respinse, ca nefondate, recursurile declarate de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie şi de inculpaţii A. şi B. împotriva sentinţei penale nr. 1114 din 3 iunie 2009, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală în dosarul nr. x/2008.

Împotriva sentinţei penale nr. 1114 din 3 iunie 2009, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală, la data de 15 octombrie 2021, a formulat cerere de revizuire condamnatul A., cauza fiind înregistrată sub nr. x/2021.

În motivarea cererii s-a invocat cazul de revizuire prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., susţinându-se, în esenţă, că în cauză subzistă fapte sau împrejurări noi, necunoscute de instanţă la momentul soluţionării dosarului.

Astfel, revizuentul a arătat că faptele şi împrejurările noi constau în aceea că suma de 25.000 euro remisă de către denunţătorul C. intermediarului B. a fost cheltuită pe ţigări de contrabandă de către complicele B..

Prin urmare, suma de bani nu a fost solicitată de condamnat în calitate de judecător la Tribunalul Arad în scopul de a pronunţa o soluţie favorabilă denunţătorului, nu a fost lăsată de complicele B. într-o plasă cu ţigări la jandarmul de serviciu de la Tribunalul Arad şi nu a ajuns în nicio împrejurare de loc şi de timp în posesia revizuentului.

A precizat revizuentul că cererea de revizuire a fost formulată în temeiul dispoziţiilor art. 453 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., respectiv s-au descoperit împrejurări necunoscute de instanţa care a soluţionat cauza şi a pronunţat hotărârea de condamnare, iar aceste împrejurări noi, susţinute de mijloacele de probă la care a făcut referire în cuprinsul cererii formulate, au făcut, dincolo de orice îndoială, dovada netemeiniciei hotărârii de condamnare.

În primul ciclu procesual, prin sentinţa penală nr. 17 din data de 20 ianuarie 2022, pronunată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală în dosarul nr. x/2021, în temeiul art. 459 alin. (5) din C. proc. pen., s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva sentinţei nr. 1114 din data de 3 iunie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală, pronunţată în dosarul nr. x/2008, definitivă prin decizia penală nr. 782 din 19 octombrie 2009, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 9 Judecători în dosarul nr. x/2009.

Prin decizia penală nr. 65 din data de 14 septembrie 2022, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători în dosarul nr. x/2022, s-a admis apelul declarat de revizuentul A. împotriva sentinţei penale nr. 17 din data de 20 ianuarie 2022, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală în dosarul nr. x/2021.

A fost desfiinţată sentinţa penală sus-menţionată şi s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare secţiei penale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, cu motivarea că, din compunerea completului colegial de 3 judecători din cadrul secţiei Penale, care a pronunţat sentinţa atacată, a făcut parte şi un judecător care a participat la judecarea cauzei în recurs, pronunţând decizia penală nr. 782 din data de 19 octombrie 2009 în dosarul nr. x/2009 al Completului de 9 judecători al instanţei supreme.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 6 decembrie 2022, sub numărul x/2021*, fiind fixat termen de judecată la data de 15 decembrie 2022.

La termenul din data de 15 decembrie 2022, instanţa de judecată a dispus amânarea cauzei faţă de cererea revizuentului de a-şi angaja apărător.

La termenul fixat, 19 ianuarie 2023, s-au luat concluziile apărării revizuentului şi ale reprezentantului Ministerului Public, acestea fiind detaliat redate în cuprinsul sentinţei.

Examinând admisibilitatea în principiu a cererii de revizuire formulate de revizuentul A. împotriva sentinţei nr. 1114 din data de 3 iunie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală, pronunţată în dosarul nr. x/2008, definitivă prin decizia penală nr. 782 din 19 octombrie 2009, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 9 Judecători în dosarul nr. x/2009, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală a constatat că aceasta este inadmisibilă, pentru următoarele considerente:

Cu titlu prelabil, instanţa de fond a avut în vedere limitele şi specificul căii de atac a revizuirii, astfel cum sunt definite în cuprinsul dispoziţiilor art. 452-459 din C. proc. pen., norme care statuează că revizuirea constituie o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată împotriva hotărârilor judecătoreşti definitive pronunţate de instanţele penale, având caracterul unei căi de atac de retractare care permite instanţei penale să revină asupra propriei sale hotărâri şi, în acelaşi timp, caracterul unei căi de atac de fapt, prin care sunt constatate şi înlăturate erorile judiciare în rezolvarea cauzelor penale. Revizuirea se formulează împotriva unei hotărâri care a dobândit autoritate de lucru judecat, în temeiul unor fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei, descoperite după judecată şi care fac dovada că aceasta se întemeiază pe o eroare judiciară.

S-a reţinut că, potrivit dispoziţiilor art. 459 alin. (3) din C. proc. pen., în etapa admisibilităţii în principiu, instanţa verifică cererea de revizuire sub aspectul îndeplinirii condiţiilor în care poate fi exercitată şi examinează dacă:

a) cererea a fost formulată în termen şi de o persoană dintre cele prevăzute la art. 455;

b) cererea a fost întocmită cu respectarea prevederilor art. 456 alin. (2) şi (3);

c) au fost invocate temeiuri legale pentru redeschiderea procedurilor penale;

d) faptele şi mijloacele de probă în baza cărora este formulată cererea nu au fost prezentate într-o cerere anterioară de revizuire care a fost judecată definitiv;

e) faptele şi mijloacele de probă în baza cărora este formulată cererea conduc, în mod evident, la stabilirea existenţei unor temeiuri legale ce permit revizuirea;

f) persoana care a formulat cererea s-a conformat cerinţelor instanţei dispuse potrivit art. 456 alin. (4).

De asemenea, s-a reţinut că admisibilitatea în principiu este o activitate procesuală de statuare, privind regularitatea şi seriozitatea cererii de revizuire, pentru efectuarea unui control judecătoresc prin rejudecarea cauzei care face obiectul cererii de revizuire. Fiind o cale extraordinară de atac, revizuirea poate privi exclusiv hotărârile penale definitive determinate de art. 452 din C. proc. pen., care conţin o rezolvare a fondului cauzei şi numai în condiţiile şi în cazurile prevăzute de art. 453 din acelaşi cod, singurele în măsură să conducă la o reexaminare în fapt a cauzei penale. Drept urmare, coroborarea acestor dispoziţii legale impune concluzia condiţionării examinării temeiniciei hotărârii atacate prin exercitarea revizuirii, numai în condiţiile legii, cu consecinţa respingerii cererii pentru acest motiv, în situaţia afirmării generice a nelegalităţii şi netemeiniciei hotărârii a cărei retractare se cere.

În speţă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală a constatat că cererea de revizuire a fost formulată în termenul legal, prevăzut de art. 457 alin. (1) din C. proc. pen. - în favoarea condamnatului se poate face oricând, chiar după ce pedeapsa a fost executată sau considerată executată ori după moartea condamnatului, cu excepţia cazului prevăzut la art. 453 alin. (1) lit. f), când cererea de revizuire poate fi formulată în termen de un an de la data publicării deciziei Curţii Constituţionale în Monitorul Oficial al României, Partea I - iar revizuentul a avut calitatea de parte (inculpat) în cauza a cărei revizuire se solicită, conform art. 455 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen.

Prin sentinţa penală nr. 1114 din data de 3 iunie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală, pronunţată în dosarul nr. x/2008, definitivă prin decizia penală nr. 782 din 19 octombrie 2009, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 9 Judecători în dosarul nr. x/2009, s-a rezolvat fondul cauzei şi s-a dispus condamnarea inculpatului A..

Deopotrivă, cererea de revizuire a fost formulată şi motivată în scris, cu menţionarea cazului de revizuire pe care aceasta se întemeiază, respectiv art. 453 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., revizuentul invocând că s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluţionarea cauzei şi care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunţate în cauză.

Astfel, s-a reţinut că, potrivit art. 453 alin. (4) din C. proc. pen., cazul prevăzut la art. 453 alin. (1) lit. a) din acelaşi cod constituie motiv de revizuire dacă pe baza faptelor sau împrejurărilor noi se poate dovedi netemeinicia hotărârii de condamnare, de renunţare la aplicarea pedepsei, de amânare a aplicării pedepsei ori de încetare a procesului penal.

Pentru a fi incidente aceste dispoziţii este necesar ca faptele sau împrejurările noi invocate în revizuire să nu fi fost cunoscute de instanţa care a pronunţat hotărârea de condamnare şi aceste împrejurări sau fapte să fie în măsură să dovedească netemeinicia hotărârii de condamnare, respectiv să conducă la adoptarea unei soluţii diametral opuse celei care a fost dispusă prin hotărârea a cărei revizuire se cere, respectiv de achitare a revizuentului, de exonerare de orice răspundere penală.

Pentru a susţine cazul de revizuire în discuţie, faptele sau împrejurările (fapte probatorii) descoperite trebuie să fi fost necunoscute sau nesupuse analizei instanţei la data judecării cauzei şi să conducă, singure sau prin coroborare cu alte probe, la dovedirea netemeiniciei hotărârii de condamnare.

În acest sens, a fost avut în vedere că în doctrină şi jurisprudenţă există consens că faptele probatorii trebuie să fie noi, iar nu mijloacele de probă prin care se administrează probe deja cunoscute şi avute în vedere de către instanţă la soluţionarea cauzei. Altfel, revizuirea s-ar transforma într-un nou grad de jurisdicţie în care s-ar putea continua probaţiunea, situaţie de natură a afecta principiul securităţii raporturilor juridice, componentă a procesului echitabil.

Totodată, nu pot fi considerate noi, în sensul cerut de lege, probele care aduc doar argumente noi, care completează mijloacele de probă deja administrate, elementele de probă noi la care se referă textul de lege trebuie să fie de natură a demonstra fie că faptul constatat nu a existat, fie că cel condamnat nu a luat parte la comiterea lui.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală a constatat că aspectele expuse de revizuent în cererea de revizuire, susţinute şi oral în faţa instanţei de judecată, respectiv împrejurarea că suma de bani nu a fost solicitată în vederea pronunţării unei soluţii favorabile denunţătorului de către revizuent, în calitate de judecător la Tribunalul Arad, nu a fost lăsată de complicele B. într-o plasă cu ţigări la jandarmul de serviciu de la Tribunalul Arad şi nu a ajuns în nicio împrejurare de loc şi de timp în posesia revizuentului, ci a fost cheltuită pe ţigări de contrabandă de către complicele B., nu pot constitui motive de revizuire, acestea fiind apărări de fond.

Deopotrivă, s-a reţinut că nici condiţia prevăzută de art. 459 alin. (3) lit. e) din C. proc. pen. referitoare la aptitudinea faptelor şi mijloacelor de probă, în baza cărora este formulată cererea, de a conduce, în mod evident, la stabilirea existenţei unor temeiuri legale ce permit revizuirea, nu este îndeplinită.

S-a constatat că înscrisurile indicate în cuprinsul cererii de revizuire nu au caracter de noutate, apărările astfel formulate au fost deja analizate şi supuse cenzurii instanţelor, cu ocazia soluţionării cauzei în fond şi în apel, iar procesul-verbal de contravenţie încheiat de comisarii Gărzii Financiare Arad a fost încheiat anterior pronunţării hotărârii de condamnare, echivalând cu o solicitare de suplimentare a probatoriului administrat în cursul cercetării judecătoreşti.

Mai mult, s-a remarcat că împrejurările expuse de revizuent vizând probele testimoniale nu constituie o chestiune de fapt nouă, necunoscută de instanţă la momentul judecării cauzei, întrucât cererea privind audierea martorelor D., E. şi F. a fost respinsă de instanţe, ca nefiind utilă şi pertinentă, iar martorii G., H., I., C., J., K. şi L. nu au fost solicitaţi a fi audiaţi în cauză, aspectele despre care acesta pretinde că le-ar cunoaşte neputând conduce la dovedirea netemeiniciei hotărârii de condamnare.

Verificând, din această perspectivă, actele dosarului, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală a constatat că împrejurările la care revizuentul a făcut trimitere în cererea de revizuire formulată nu sunt de natură a conduce la stabilirea existenţei unor temeiuri legale care să permită revizuirea şi nu au aptitudinea de a dovedi netemeinicia hotărârii de condamnare pronunţată.

De altfel, s-a observat că instanţele de fond şi de recurs şi-au fundamentat soluţia de condamnare a revizuentului A. pe un amplu probatoriu ce a determinat reţinerea vinovăţiei inculpatului, probatoriu evidenţiat pe larg în cuprinsul sentinţei atacate.

Astfel, s-a constatat că, deşi cererea de revizuire a fost formulată, în formă scrisă, în termen legal, de către o persoană dintre cele enumerate de art. 455 din C. proc. pen. şi conţine menţiuni cu privire la cazul de revizuire invocat şi mijloacele de probă propuse în dovedirea acestuia, având ataşate copii de pe înscrisurile de care titularul înţelege să se folosească în proces, revizuentul a indicat doar în mod formal motivul prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., înscrisurile învederate neatestând fapte sau împrejurări noi care să nu fi fost cunoscute de instanţele care au dispus condamnarea.

Mai mult, s-a constatat că apărările astfel formulate în cuprinsul cererii de revizuire au fost deja analizate şi supuse cenzurii instanţelor, cu ocazia soluţionării cauzei, în fond şi în recurs.

Prin urmare, s-a constatat că revizuentul s-a rezumat la a indica doar formal incidenţa cazului de revizuire prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., arătându-se nemulţumit de soluţia de condamnare, fără a invoca temeiuri legale privind redeschiderea procedurilor penale, condiţie de admisibilitate impusă de art. 459 alin. (3) lit. c) din C. proc. pen.

Pentru aceste considerente, nefiind îndeplinite cerinţele cumulative de admisibilitate în principiu a cererii de revizuire, în baza art. 459 alin. (5) din C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva sentinţei nr. 1114 din data de 3 iunie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală, pronunţată în dosarul nr. x/2008, definitivă prin decizia penală nr. 782 din 19 octombrie 2009, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 9 Judecători în dosarul nr. x/2009.

Împotriva sentinţei penale nr. 28 din data de 19 ianuarie 2023, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală în dosarul nr. x/2021 a declarat apel revizuentul A..

Cauza a fost înregistrată pe rolul Completului de 5 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 15 februarie 2023, primul termen de judecată fiind stabilit, în mod aleatoriu, la data de 27 martie 2023.

Concluziile reprezentantului Ministerului Public, ale apărătorului ales al apelantului revizuent şi cuvântul acestuia din urmă au fost consemnate în partea introductivă a prezentei decizii, astfel încât nu vor mai fi reluate.

Prin motivele scrise de apel, susţinute şi oral cu prilejul dezbaterilor, apelantul revizuent, prin apărător ales, a criticat soluţia instanţei de fond sub aspectul netemeiniciei, apreciind că în mod greşit a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată în cauză, deşi aceasta îndeplinea cumulativ condiţiile de admisibilitate prevăzute de lege.

A învederat că, în cuprinsul cererii promovate, s-a invocat cazul de revizuire prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., susţinând, în esenţă, că în cauză subzistă fapte sau împrejurări noi, necunoscute de instanţă la momentul soluţionării cauzei.

Astfel, a arătat că faptele şi împrejurările noi constau în aceea că suma de 25.000 euro, remisă de către denunţătorul C. intermediarului B., a fost cheltuită pe ţigări de contrabandă de către acesta din urmă.

Prin urmare, suma de bani nu a fost solicitată de apelantul revizuent în calitate de judecător la Tribunalul Arad, în scopul de a pronunţa o soluţie favorabilă denunţătorului, nu a fost lăsată de complicele B. într-o plasă cu ţigări la jandarmul de serviciu de la Tribunalul Arad şi nu a ajuns în nicio împrejurare de loc şi de timp în posesia apelantului revizuent.

Astfel, a precizat că cererea de revizuire a fost formulată în temeiul dispoziţiilor art. 453 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., respectiv s-au descoperit împrejurări necunoscute de instanţa care a soluţionat cauza şi a pronunţat hotărârea de condamnare, iar aceste împrejurări noi sunt susţinute de mijloacele de probă şi sunt apte a dovedi, dincolo de orice îndoială, netemeinicia hotărârii de condamnare.

Examinând cauza potrivit dispoziţiilor art. 420 din C. proc. pen., pe baza lucrărilor şi a materialului din dosar, în limitele prevăzute de art. 417 din C. proc. pen., Înalta Curte - Completul de 5 Judecători constată că apelul declarat de revizuentul A. este nefondat, pentru considerentele redate în continuare:

Potrivit art. 452 alin. (1) din C. proc. pen., hotărârile judecătoreşti definitive pot fi supuse revizuirii atât cu privire la latura penală, cât şi cu privire la latura civilă, iar potrivit dispoziţiilor art. 453 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., revizuirea hotărârilor judecătoreşti definitive, cu privire la latura penală, poate fi cerută când s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluţionarea cauzei şi care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunţate în cauză.

Conform art. 453 alin. (4) din C. proc. pen., cazul prevăzut la alin. (1) lit. a) constituie motiv de revizuire dacă pe baza faptelor sau împrejurărilor noi se poate dovedi netemeinicia hotărârii de achitare, condamnare, de renunţare la aplicarea pedepsei, de amânare a aplicării pedepsei ori de încetare a procesului penal.

În acelaşi timp, în cadrul verificării condiţiilor de admisibilitate în principiu, potrivit prevederilor art. 459 alin. (3) lit. e) din C. proc. pen., instanţa examinează dacă faptele şi mijloacele de probă în baza cărora este formulată cererea conduc, în mod evident, la stabilirea existenţei unor temeiuri legale ce permit revizuirea.

Din conţinutul prevederilor menţionate rezultă caracterul de cale extraordinară de atac al revizuirii, prin folosirea căreia se pot înlătura erorile judiciare comise cu privire la faptele reţinute printr-o hotărâre judecătorească definitivă, datorită necunoaşterii de către instanţă a unor împrejurări de care depindea adoptarea unei hotărâri conforme cu legea şi adevărul.

Cererea de revizuire se soluţionează în mai multe etape, prima dintre acestea fiind, conform art. 459 din C. proc. pen., admiterea în principiu, etapă în care instanţa verifică cererea de revizuire sub aspectul regularităţii sale, respectiv al îndeplinirii condiţiilor în care poate fi exercitată, referitor la hotărârile ce pot fi atacate, cazurile ce o justifică, titularii cererii, termenul de introducere.

Această fază a admiterii în principiu priveşte examinarea admisibilităţii exercitării unui drept, iar nu o judecată asupra temeiniciei solicitării ce face obiectul exercitării acelui drept.

În acest context, Înalta Curte - Completul de 5 Judecători constată că instanţa de fond, cu ocazia analizării condiţiilor de admisibilitate, nu a depăşit limitele examinării admisibilităţii în principiu a cererii de revizuire, dispoziţiile legale impunând o analiză mai amplă a încadrării cererii de revizuire în unul dintre cazurile de revizuire limitativ prevăzute de lege. Totodată, în acord cu prima instanţă, reţine că aspectele expuse în cuprinsul cererii de revizuire nu pot conduce la admisibilitatea în principiu a cererii de revizuire.

În acest sens, Înalta Curte - Completul de 5 Judecători constată că, prin sentinţa penală nr. 1114 din data de 3 iunie 2009, pronunţată în dosarul nr. x/2008, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 782 din 19 octombrie 2009, pronunţată de Completul de 9 Judecători în dosarul nr. x/2009, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală a reţinut că:

- pe baza probatoriului administrat se constată că, în realitate, amânarea pronunţării sentinţei a fost determinată de interesul judecătorului A. de a primi suma de bani cu titlu de mită de la denunţător, iar prin amânarea nejustificată a pronunţării hotărârii, judecătorul A. nu a făcut altceva decât să-i acorde denunţătorului, la cererea acestuia, timp pentru a procura suma de bani pretinsă, sau "adunarea" acestei sume, după cum s-au exprimat cei doi în convorbirile telefonice purtate;

- fapta inculpatului A., care în calitatea sa de judecător la Tribunalul Arad, secţia penală, având gradul profesional de judecător de curte de apel, la data de 14 mai 2008 a pretins denunţătorului C. suma de 30.000 euro, în mod indirect, prin intermediul inculpatului B., din care ulterior a primit, în două tranşe, suma de 25.000 euro, în scopul de a pronunţa o soluţie favorabilă denunţătorului într-un dosar penal aflat la completul său de judecată, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.

Faptele probatorii noi invocate prin cererea de revizuire au ca teză dovedirea împrejurării că suma de 25.000 de euro, care ar fi fost primită de către revizuentul A., prin intermediul complicelui B., cu titlu de mită şi care nu a fost găsită în cartuşele de ţigări lăsate la poarta instituţiei unde funcţiona A., a fost investită de complicele B. în ţigările de contrabandă confiscate de Garda Financiară la data de 30 mai 2008. Aşadar, s-a susţinut că suma pretinsă a fi dată cu titlu de mită a fost folosită cu un alt scop, aspect nereţinut de instanţa de fond, împrejurare ce dovedeşte faptul că revizuentul A. nu ar fi primit acei bani. S-a susţinut că dovedirea acestei împrejurări de fapt produce efecte şi în ceea ce priveşte varianta pretinderii sumei de bani, care ar fi fost dedusă din faptul primirii.

Înalta Curte - Completul de 5 Judecători constată că hotărârea de condamnare a inculpatului A. se fundamentează un probatoriu distinct în ceea ce priveşte reţinerea, în sarcina acestuia, şi a variantei pretinderii sumei de 30.000 euro. Convorbirile telefonice dintre inculpatul B. şi denunţător, dintre revizuientul inculpat A. şi B. (din data de 15.05.2008, ora 19:36), convorbirile din mediul ambiental dintre aceştia din urmă purtate la data de 26 mai 2008 în incinta M. (cu referiri concrete la suma de bani de care dispunea la acel moment C. şi la termenul impus de judecător pentru primirea banilor "joi la doişpe"), convorbirile telefonice ulterioare purtate între aceleaşi persoane, au fundamentat concluzia instanţei că "suma de bani de 30.000 de euro a fost pretinsă denunţătorului de inculpatul A., prin intermediul inculpatului B., în scopul de a-i pronunţa o soluţie favorabilă în dosarul aflat la completul său de judecată, iar în vederea realizării rezoluţiei infracţionale inculpatul A. a amânat de mai multe ori pronunţarea soluţiei pentru a-i da posibilitatea denunţătorului să procure întreaga sumă pretinsă şi de a exercita, în acelaşi timp, presiuni asupra acestuia de natură să-i creeze temerea că, în caz contrar, va pronunţa o soluţie în defavoarea sa".

În atare condiţii, chiar dacă prin probele solicitate de revizuent în cuprinsul cererii de revizuire s-ar ajunge la concluzia că suma de 25.000 euro nu a ajuns în posesia acestuia, prin sentinţa a cărei revizuire se cere s-a stabilit, cu autoritate de lucru judecat, că fapta de luare de mită s-a săvârşit de către revizuentul A. atât în modalitatea primirii, cât şi a pretinderii, context în care cererea de revizuire nu ar fi aptă să conducă la o soluţie de achitare a acestuia pentru infracţiunea de luare de mită, întrucât faptele şi împrejurările noi, despre care face vorbire revizuentul, privesc infracţiunea de luare de mită doar în modalitatea primirii, nu şi în modalitatea pretinderii.

Astfel, deşi cererea de revizuire a fost formulată, în formă scrisă, în termen legal, de către o persoană dintre cele enumerate de art. 455 din C. proc. pen. şi conţine menţiuni cu privire la cazul de revizuire invocat şi mijloacele de probă propuse în dovedirea acestuia, se constată că revizuentul a indicat doar în mod formal motivul prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., întrucât probele invocate nu atestă fapte sau împrejurări noi, de natură să dovedească netemeinicia hotărârii de condamnare.

În acest context, Înalta Curte - Completul de 5 Judecători reţine că împrejurările invocate de revizuent nu se circumscriu cazului de revizuire prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. a) şi alin. (4) din C. proc. pen., situaţie în care respingerea de către instanţa de fond a cererii de revizuire, ca inadmisibilă, apare ca singura soluţie legală şi temeinică.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 421 alin. (1) pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., Înalta Curte - Completul de 5 Judecători va respinge, ca nefondat, apelul declarat de revizuentul A. împotriva sentinţei penale nr. 28 din data de 19 ianuarie 2023, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală în dosarul nr. x/2021.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., apelantul revizuent va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.

În baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul revizuent, până la prezentarea apărătorului ales, în cuantum de 170 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, apelul declarat de revizuentul A. împotriva sentinţei penale nr. 28 din data de 19 ianuarie 2023, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală în dosarul nr. x/2021.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., obligă apelantul revizuent la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul revizuent, până la prezentarea apărătorului ales, în cuantum de 170 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 27 martie 2023.