Prison officer’s dual employment as security guard upheld as legal incompatibility; appeal dismissed.

Şedinţa publică din data de 9 februarie 2023

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanţele cauzei

Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 21 ianuarie 2021 pe rolul Tribunalului Bihor, sub dosar nr. x/2021, reclamantul A. a solicitat instanţei, în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională De Integritate ca prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună anularea Raportului de evaluare nr. x/05.01.2020, întocmit de Agenţia Naţională de Integritate.

Pârâta Agenţia Naţională de Integritate, prin întâmpinare, a invocat excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Bihor, iar, pe fond, a solicitat respingerea acţiunii ca nefondată.

Prin sentinţa civilă nr. 214 din 10 martie 2021, Tribunalul Bihor, secţia a III a de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Bihor şi a declinat competenţa de soluţionare a prezentei cauze în favoarea Curţii de Apel Timişoara.

La data de 19 martie 2021, cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Timişoara sub nr. x/2021.

Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 250 din 5 mai 2021, Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate.

Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei nr. 250 din 5 mai 2021 a Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamantul A..

În opinia recurentului, maniera generală în care s-a procedat în identificarea elementelor de incompatibiliate de către instanţă, strict prin prezentarea celor două fişe ale celor două posturi nu pot constitui un fundament pentru a stabili o vinovăţie în sarcina sa.

Astfel, critică sentinţa recurată şi analizând cele două categorii de atribuţii, apreciază că nu există nicio legătură, nici directă, nici indirectă între acestea.

Cu atât mai mult, apreciază că depunerea declaraţiei cu privire la toate veniturile realizate, inclusiv la societatea B., demonstrează că, sub aspectul laturii subiective, nu este îndeplinită cerinţa existenţei unei intenţii directe sau indirecte, necunoscând împrejurarea sau starea de incompatibilitate în care se afla.

Astfel, având în vedere că a depus declaraţia menţionată, recurentul arătă că a avut o conduită de bună - credinţă, neintenţionând să ascundă informaţii pentru a putea să se sustragă de la o eventuală constatare a stării de incompatibilitate.

În acelaşi sens, precizează că, înainte de a se angaja la S.C. B., a întrebat persoane din conducerea penitenciarului dacă este o problemă în situaţia în care s-ar angaja cu contract de muncă parţial la o societate comercială, iar răspunsul a fost că legea în vigoare prevede posibilitatea de a încheia un contract de muncă dacă nu există o legătură între activitatea desfăşurată în penitenciar cu cea ce urmează a fi desfăşurată la societatea comercială.

Mai mult decât atât, şi la nivel prezumtiv este cert că dacă ar fi ştiut că există o stare de incompatibilitate nu ar fi riscat să îşi piardă locul de muncă în cadrul penitenciarului pentru un venit de 2400 RON realizat la S.C. B. S.R.L. în perioada referită.

În concuzie, solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate, iar în rejudecare anularea Raportului de evaluare nr. x/05.01.2020, întocmit de Agenţia Naţională de Integritate, având în vedere că că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 96 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 161/2003, întrucât nu este întrunită condiţia existenţei unei legături directe sau indirecte între atribuţiile de serviciu.

Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată următoarele:

Prin Raportul de evaluare nr. x/05.01.2021, emis de pârâta Agenţia Naţională de Integritate, confirmat prin sentinţa primei instanţe, s-a constatat, în privinţa reclamantului A., încălcarea legislaţiei privind regimul juridic al incompatibilităţilor, întrucât atribuţiile exercitate ca funcţionar public cu statut special (agent de penitenciar), sunt în legătură directă sau indirectă cu atribuţiile exercitate ca agent de intervenţie (în cadrul S.C B. SRL), funcţii exercitate simultan în perioada 06.04.2017 - 19.01.2018, fiind încălcate dispoziţiile art. 96 alin. (1) din Legea nr. 161/2003.

Analizând sentinţa recurată, instanţa de control judiciar constată că, instanţa de fond a pornit de la premisa corectă că, din compararea atribuţiilor prevăzute în fişele de post, rezultă că există legătură directă între atribuţiile exercitate ca funcţionar public cu statut special, respectiv agent de penitenciar în cadrul Penitenciarului Oradea şi activităţile desfăşurate în calitate de agent de intervenţie la S.C B. S.R.L., precum şi că ambele funcţii implicau deopotrivă, desfăşurarea unor activităţi similare de pază şi protecţie şi care aparţin aşadar, domeniului de apărare, pază persoane, bunuri şi intervenţie, aceeaşi pregătire profesională, precum şi aplicarea aceluiaşi cadru legislativ.

În ceea ce priveşte argumentele formulate de recurentul-reclamant potrivit cărora "...nu am cunoscut starea de incompatibilitate . . . . . . . . . .se pune în discuţie existenţa unei erori de fapt . . . . . . . . . .am întrebat, înainte de angajarea la S.C. B., persoane din conducerea penitenciarului dacă există probleme...nu există legături de interese între penitenciar şi această societate . . . . . . . . . ."instanţa observă că, acestea au mai fost invocate şi în faţa instanţei de fond, fiind analizate şi în legătură cu care în mod corect s-a reţinut că nu sunt de natură să înlăture starea de incompatibilitate a reclamantului.

Astfel, instanţa de fond a concluzionat că susţinerile reclamantului privind existenţa unei erori de fapt, nu pot avea semnificaţia lipsei culpei acestuia în ceea ce priveşte existenţa situaţiei de incompatibilitate, ci aceea a necunoaşterii legii, de care nimeni nu se poate prevala.

În ceea ce priveşte situaţia de incompatibilitate, trebuie subliniat faptul că, nu prezintă niciun fel de relevanţă susţinerile recurentului-reclamant cum că nu există un interes congruent între activitatea desfăşurată la penitenciar şi cea desfăşurată în cadrul S.C. B., întrucât acestea sunt elemente care vizează existenţa unei situaţii de conflict de interese, ce exced obiectului analizei prezentei cauze, legiuitorul reglementând distinct regimul incompatibilităţilor de cel al conflictului de interese, instituind, pentru fiecare dintre acestea, reglementări diferite.

Contrar susţinerilor recurentului-reclamant, nu se poate reţine existenţa vreunei imixtiuni între acestea, în condiţiile în care elementele care generează existenţa unei situaţii de incompatibilitate sunt în mod vădit diferite de cele care declanşează apariţia unei situaţii de conflict de interese, aceasta fiind, de altfel, şi raţiunea pentru care legiuitorul a instituit, pentru fiecare din aceste două situaţii un regim juridic distinct, fiind reglementate distinct.

Recurentul-reclamant are obligaţia de a respecta prevederile legale privind regimul juridic al incompatibilităţilor şi de a nu încălca legislaţia aplicabilă.

Dispoziţiile legale prevăzute de art. 96 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 cu modificările şi completările ulterioare se impun a fi interpretate în raport cu scopul preventiv urmărit de legiuitor, urmărindu-se ca persoana care deţine o funcţie publică să adopte o conduită preventivă de natură să conducă la excluderea desfăşurării oricăror activităţi care ar putea genera o stare de incompatibilitate.

Prin dispoziţiile art. 96 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 cu modificările şi completările ulterioare, legiuitorul nu a exceptat de la aplicabilitatea acestui articol de lege activităţile desfăşurate de agenţii de intervenţie încadraţi la societăţi comerciale.

În concluzie, în mod corect instanţa a constatat că în speţă sunt întrunite condiţiile pentru existenţa unei situaţii de incompatibilitate, Raportul de evaluare nr. x/05.01.2021 fiind întocmit cu respectarea prevederilor legale menţionate.

Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a sentinţei prin prisma dispoziţiilor invocate de recurenti, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 250 din 5 mai 2021 a Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 C. proc. civ., astăzi, 9 februarie 2023.