Decizia nr. 7/A/2021 · Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie — Secţia Penală

Şedinţa publică din data de 14 ianuarie 2021

Deliberând asupra cauzei penale de faţă, în baza actelor şi lucrărilor de la dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 106 din 27 mai 2019 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I Penală, a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de Ministerul Public.

I. În baza art. 386 C. proc. pen. a fost schimbată încadrarea juridică a faptelor inculpatului A., după cum urmează:

· din două infracţiuni de delapidare în formă continuată, prev. de art. 295 C. pen. rap. la art. 308-309 C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (câte 4 acte materiale pentru fiecare infracţiune) şi art. 5 alin. (1) C. pen. într-o singură infracţiune de delapidare în formă continuată, prev. de art. 295 C. pen. rap. la art. 308-309 C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 alin. (1) C. pen.

· din cele două infracţiuni de spălare a banilor în formă continuată, prevăzute de art. 29 alin. (1) lit. a) şi c) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (câte 4 acte materiale) şi art. 5 alin. (1) C. pen. (având ca infracţiuni predicat delapidările săvârşite în dauna S.C. B. şi S.C. C.), infracţiunile de spălare a banilor, prev. de art. 29 alin. (1) lit. a) şi c) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen. (având ca infracţiuni predicat înşelăciunile săvârşite în dauna părţilor civile care au deţinut acţiuni la S.C. B.), de spălare a banilor, prev. de art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen. (având ca infracţiuni predicat înşelăciunile săvârşite în dauna părţilor civile care aveau dreptul şi la acţiuni emise de S.C. C.), şi de spălare a banilor, prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen. (având ca infracţiune predicat înşelăciunea săvârşită în dauna părţilor civile care aveau dreptul la acţiuni emise de S.C. C., cu referire la cele două imobile (terenuri) aparţinând S.C. C., a căror proprietate a fost transferată succesiv către numita D., apoi către inculpata S.C. E. SRL), toate cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen., într-o singură infracţiune infracţiunea de spălare a banilor, în formă continuată, prev. de art. 29 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 alin. (1) C. pen.

A. În baza art. 367 alin. (1), (3) şi 6 C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen., a fost condamnat inculpatul A. la o pedeapsă de 2 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat.

În baza art. 67 C. pen. raportat la art. 5 C. pen. şi art. 12 din Legea nr. 187/2012 i-a fost aplicată inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) C. pen. pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a fi asociat, acţionar şi de a ocupa funcţia de administrator sau orice altă funcţie de conducere în cadrul unei societăţi comerciale).

În baza art. 65 alin. (1) C. pen. i-a fost aplicată inculpatului pedepsele accesorii prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

B. În baza art. 295 C. pen. rap. la art. 308-309 C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 alin. (1) C. pen., a fost condamnat inculpatul A. la o pedeapsă de 3 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de delapidare în formă continuată.

În baza art. 67 C. pen. raportat la art. 5 C. pen. şi art. 12 din Legea nr. 187/2012 i-a fost aplicată inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) C. pen. pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a fi asociat, acţionar şi de a ocupa funcţia de administrator sau orice altă funcţie de conducere în cadrul unei societăţi comerciale).

În baza art. 65 alin. (1) C. pen. i-a fost aplicată inculpatului pedepsele accesorii prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

C. În baza art. 29 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 alin. (1) C. pen., a fost condmant inculpatul A. la o pedeapsă de 6 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de spălare a banilor în formă continuată.

În baza art. 67 C. pen. raportat la art. 5 C. pen. şi art. 12 din Legea nr. 187/2012 i-a fost aplicată inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) C. pen. pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei principale (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a fi asociat, acţionar şi de a ocupa funcţia de administrator sau orice altă funcţie de conducere în cadrul unei societăţi comerciale).

În baza art. 65 alin. (1) C. pen., i-a fost aplicată inculpatului pedepsele accesorii prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

În temeiul art. 38 alin. (1) C. pen. rap. la art. 39 alin. (1) lit. C).pen cu referire la art. 45 alin. (3) C. pen. au fost contopite pedepsele mai sus aplicate de 2 ani şi 6 luni închisoare, de 3 ani şi 6 luni închisoare şi de 6 ani închisoare, inculpatul A. urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare sporită cu 2 ani (o treime din cuantumul pedepselor de 2 ani şi 6 luni închisoare şi de 3 ani şi 6 luni închisoare), în final 8 ani închisoare, precum şi pedepsele complementare prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) C. pen. pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei principale (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a fi asociat, acţionar şi de a ocupa funcţia de administrator sau orice altă funcţie de conducere în cadrul unei societăţi comerciale) şi pedepsele accesorii prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) C. pen. pe durata executării pedepsei principale rezultante.

II. În baza art. 386 C. proc. pen. a fost schimbată încadrarea juridică a faptelor inculpatei F. din infracţiunile de spălare a banilor în formă continuată, prev. de art. 29 alin. (1) lit. a) şi c) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (câte 4 acte materiale) şi art. 5 alin. (1) C. pen. (având ca infracţiuni predicat delapidările săvârşite în dauna S.C. B. şi S.C. C.), infracţiunile de spălare a banilor, prev. de art. 29 alin. (1) lit. a) şi c) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen. (având ca infracţiune predicat înşelăciunea săvârşită în dauna părţilor civile care au deţinut acţiuni la S.C. B. şi a părţilor civile care aveau dreptul şi la acţiuni emise de S.C. C.) şi infracţiunea de spălare a banilor, prev. de art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen. (având ca infracţiuni predicat înşelăciunea şi delapidarea, cu referire la autovehiculul marca x, număr de identificare x), într-o singură infracţiune infracţiunea de spălare a banilor, în formă continuată, prev. de art. 29 alin. (1) lit. a), b) şi c) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 alin. (1) C. pen.

A. În baza art. 367 alin. (1), (3) şi 6 C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen., a fost condamnată inculpata F. la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat.

În baza art. 67 C. pen. raportat la art. 5 C. pen. şi art. 12 din Legea nr. 187/2012 i-a fost aplicată inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) C. pen. pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a fi asociat, acţionar şi de a ocupa funcţia de administrator sau orice altă funcţie de conducere în cadrul unei societăţi comerciale).

În baza art. 65 alin. (1) C. pen. i-a fost aplicată inculpatei pedepsele accesorii prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

B. În baza art. 29 alin. (1) lit. a), b) şi c) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 alin. (1) C. pen., a fost condamnată inculpata F. la o pedeapsă de 3 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de spălare a banilor în formă continuată.

În baza art. 67 C. pen. raportat la art. 5 C. pen. şi art. 12 din Legea nr. 187/2012 i-a fost aplicată inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) C. pen. pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a fi asociat, acţionar şi de a ocupa funcţia de administrator sau orice altă funcţie de conducere în cadrul unei societăţi comerciale).

În baza art. 65 alin. (1) C. pen. i-a fost aplicată inculpatei pedepsele accesorii prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

În temeiul art. 38 alin. (1) C. pen. rap. la art. 39 alin. (1) lit. C).pen cu referire la art. 45 alin. (3) C. pen. au fost contopite pedepsele mai sus aplicate de 2 ani închisoare şi de 3 ani şi 6 luni închisoare, inculpata F. urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani şi 6 luni închisoare sporită cu 8 luni (o treime din cuantumul pedepsei de 2 ani închisoare), în final 4 ani şi 2 luni închisoare, precum şi pedepsele complementare prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) C. pen. pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a fi asociat, acţionar şi de a ocupa funcţia de administrator sau orice altă funcţie de conducere în cadrul unei societăţi comerciale) şi pedepsele accesorii prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) C. pen. pe durata executării pedepsei principale rezultante.

III. În baza art. 386 C. proc. pen. a fost schinmbată încadrarea juridică a faptelor inculpatei G., după cum urmează:

· din două infracţiuni de complicitate la delapidare în formă continuată, prev. de art. 48 alin. (1) C. pen. rap. la art. 295 C. pen. rap. la art. 308-309 C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (câte 4 acte materiale pentru fiecare infracţiune) şi art. 5 alin. (1) C. pen., într-o singură infracţiune de complicitate la delapidare în formă continuată, prev. de art. 48 alin. (1) C. pen. rap. la art. 295 C. pen. rap. la art. 308-309 C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 alin. (1) C. pen.

· din infracţiunile de spălare a banilor în formă continuată, prev. de art. 29 alin. (1) lit. a) şi c) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (câte 4 acte materiale) şi art. 5 alin. (1) C. pen. (având ca infracţiuni predicat delapidările săvârşite în dauna S.C. B. şi S.C. C.), într-o singură infracţiune de spălare a banilor în formă continuată, prev. de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 alin. (1) C. pen.

A. În baza art. 367 alin. (1), (3) şi 6 C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen., a fost condamnată inculpata G. la o pedeapsă de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat.

În baza art. 67 C. pen. raportat la art. 5 C. pen. şi art. 12 din Legea nr. 187/2012 i-a fost aplicată inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) C. pen. pe o durată de 1 an după executarea pedepsei principale (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a fi asociat, acţionar şi de a ocupa funcţia de administrator sau orice altă funcţie de conducere în cadrul unei societăţi comerciale).

În baza art. 65 alin. (1) C. pen. i-a fost aplicată inculpatei pedepsele accesorii prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

B. În art. 48 alin. (1) C. pen. rap. la art. 295 C. pen. rap. la art. 308-309 C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 alin. (1) C. pen., a fost condamnată inculpata G. la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la delapidare în formă continuată.

În baza art. 67 C. pen. raportat la art. 5 C. pen. şi art. 12 din Legea nr. 187/2012 i-a fost aplicată inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) C. pen. pe o durată de 2 an după executarea pedepsei principale (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a fi asociat, acţionar şi de a ocupa funcţia de administrator sau orice altă funcţie de conducere în cadrul unei societăţi comerciale).

În baza art. 65 alin. (1) C. pen. i-a fost aplicată inculpatei pedepsele accesorii prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

C. În baza art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 alin. (1) C. pen., a fost condamnată inculpata G. la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de spălare a banilor în formă continuată.

În baza art. 67 C. pen. raportat la art. 5 C. pen. şi art. 12 din Legea nr. 187/2012 i-a fost aplicată inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) C. pen. pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a fi asociat, acţionar şi de a ocupa funcţia de administrator sau orice altă funcţie de conducere în cadrul unei societăţi comerciale).

În baza art. 65 alin. (1) C. pen. i-au fost aplicate inculpatei pedepsele accesorii prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

În temeiul art. 38 alin. (1) C. pen. rap. la art. 39 alin. (1) lit. C).pen cu referire la art. 45 alin. (3) C. pen. au fost contopite pedepsele mai sus aplicate de 1 an închisoare, de 2 ani închisoare şi de 3 ani închisoare, inculpata G. urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare sporită cu 1 an (o treime din cuantumul pedepselor de 1 an şi de 2 ani închisoare), în final 4 ani închisoare, precum şi pedepsele complementare prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) C. pen. pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a fi asociat, acţionar şi de a ocupa funcţia de administrator sau orice altă funcţie de conducere în cadrul unei societăţi comerciale) şi pedepsele accesorii prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) C. pen. pe durata executării pedepsei principale rezultante.

IV. În baza art. 29 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen., a fost condamnată inculpata S.C. E. la pedeapsa amenzii penale de 50.000 RON (200 de zile amendă, cu un cuantum al zilei amendă de 250 RON), pentru săvârşirea infracţiunii de spălare a banilor.

În baza art. 136 alin. (3) pct. 2 cu referire la art. 139 alin. (1) lit. a) C. pen. i-a fost aplicată inculpatei S.C. E. pedeapsa complementară a dizolvării.

V. a fost respinsă, ca neîntemeiată, acţiunea civilă formulată de partea civilă D..

În baza art. 33 din Legea nr. 656/2002 cu referire la art. 112 alin. (1) lit. e) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpaţii A. şi F. a sumei de 5.833.425, 96 euro, (obiect al infracţiunilor de înşelăciune).

În baza art. 33 din Legea nr. 656/2002 cu referire la art. 112 alin. (1) lit. e) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpaţii A. şi F. a sumei de 4.424.397 RON (ron), obiect al infracţiunilor de delapidare săvârşite în dauna S.C. B. şi S.C. C.).

A fost menţinute măsurile asiguratorii dispuse în cursul urmăririi penale asupra următoarelor bunuri mobile şi imobile aparţinând inculpatei F..

- imobil - teren înscris în cartea funciară nr. x a oraşului Otopeni, jud. Ilfov, în suprafaţă de 817 mp, nr. cadastral x, situat în oraş Otopeni, str. x

- imobile - construcţii înscrise în cartea funciară nr. x a oraşului Otopeni, jud. Ilfov, în suprafaţă de 1,210 mp, nr. cadastral x,

- conturi bancare la: H. S.A., I. S.A., J. S.A., K. S.A.;

- 2.000 de acţiuni la L. S.A. Bucureşti, fiecare în valoare de 1 leu;

- 100.000 de acţiuni la M. S.A. Constanţa, în valoare de 0,10 RON fiecare;

- 400 de acţiuni la Fondul Oamenilor de Afaceri Administrat de SAFI Bucureşti, în valoare de 2,71 RON fiecare;

A fost menţinută măsura asiguratorie dispusă în cursul urmăririi penale asupra autovehiculului marca x, nr. de înmatriculare x, număr de identificare x, înmatriculat pe numele părţii civile D. , mama inculpatei F..

În baza art. 397 alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 249 şi urm. C. proc. pen., s-a dispus instituirea unui sechestru asigurător asupra tuturor bunurilor mobile (inclusiv acţiuni şi părţi sociale deţinute la societăţi comerciale) şi imobile ale inculpaţilor A. şi F., până la concurenţa sumei totale supuse confiscării de 5.833.425, 96 euro şi 4.424.397 RON (ron) RON, precum şi a cheltuielilor judiciare către stat.

În baza art. 33 din Legea nr. 656/2002 cu referire la art. 112 alin. (1) lit. e) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. s-a dispus confiscarea de la inculpata G. a sumei de 560.771 RON (ron), obiect al infracţiunilor de spălare de bani săvârşite de inculpaţii A. şi F..

Au fosts menţinute măsurile asiguratorii dispuse în cursul urmăririi penale, până la concurenţa sumei de 560.771 RON (ron) şi a cheltuielilor judiciare, asupra următoarelor bunuri mobile aparţinând inculpatei G.:

- conturile bancare deţinute la: N. S.A., H. S.A., O. S.A., J. S.A.;

- autovehiculul marca x, nr. de înmatriculare x, număr de identificare x;

- 6 acţiuni la SIF Banat-Crişana S.A., 5 acţiuni la SIF Moldova S.A., 16 acţiuni la SIF Transilvania S.A., 1.249 acţiuni la SIF Muntenia S.A., 10 acţiuni la SIF Oltenia S.A., fiecare acţiune valorând de 0,10 RON;

În baza art. 397 alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 249 şi urm. C. proc. pen., s-a dispus instituirea unui sechestru asigurător asupra tuturor bunurilor mobile (inclusiv acţiuni şi părţi sociale deţinute la societăţi comerciale) şi imobile ale inculpatei G., până la concurenţa sumei totale supuse confiscării de 560.771 RON (ron), precum şi a cheltuielilor judiciare către stat.

În baza art. 33 din Legea nr. 656/2002 cu referire la art. 112 alin. (1) lit. e) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpata E.:

- terenul intravilan situat în com. Snagov, jud. Ilfov, în suprafaţă de 8.000 mp, din măsurătorile cadastrale 8.006 mp, înregistrat în cartea funciară nr. x a com. Snagov, sub nr. cadastral x;

- teren intravilan situat în com. Gruiu, jud. Ilfov, în suprafaţă de 2.805 mp, din măsurătorile cadastrale 2.810 mp, înregistrat în cartea funciară nr. x a com. Gruiu, sub nr. cadastral x.

Menţinerea sechestrul asigurator asupra următoarelor bunuri imobile aparţinând inculpatei E.;

- teren intravilan situat în com. Snagov, jud. Ilfov, în suprafaţă de 8.000 mp, din măsurătorile cadastrale 8.006 mp, înregistrat în cartea funciară nr. x a com. Snagov, sub nr. cadastral x;

- teren intravilan situat în com. Gruiu, jud. Ilfov, în suprafaţă de 2.805 mp, din măsurătorile cadastrale 2.810 mp, înregistrat în cartea funciară nr. x a com. Gruiu, sub nr. cadastral x.

S-a menţionat că sentinţa este executorie cu privire la măsurile asiguratorii.

VI. În baza art. 274 alin. (1) şi (2) C. proc. pen. au fost obliagaţi inculpaţii la plata de cheltuieli judiciare către stat (sume ce nu cuprind onorariile avocaţilor din oficiu), după cum urmează:

· inculpatul A. la plata sumei de 55.000 RON;

· inculpata F. la plata sumei de 45.000 RON;

· inculpata G. la plata sumei de 35.000 RON;

· inculpata S.C. E. la plata sumei de 5.000 RON.

În baza art. 272 cu referire la art. 274 alin. (1) C. proc. pen. s-a dispus ca onorariile avocaţilor desemnaţi din oficiu să se suporte din fondurile Ministerului Justiţiei, după cum urmează:

· 3000 RON pentru apărătorul din oficiu al inculpatei G.;

· 2000 RON pentru apărătorul din oficiu al inculpatei S.C. E..

A fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea de suplimentare a onorariului de expert.

Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a arătat că, prin rechizitoriul nr. x/2007 din data de 26.04.2016 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Structura Centrală au fost trimişi în judecată inculpaţii:

· A., pentru săvârşirea infracţiunilor de: constituire a unui grup infracţional organizat, prev. de art. 367 alin. (1), (3) şi 6 C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen.; două infracţiuni de delapidare în formă continuată, prev. de art. 295 C. pen. rap. la art. 308-309 C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (câte 4 acte materiale pentru fiecare infracţiune) şi art. 5 alin. (1) C. pen.; spălare a banilor în formă continuată, prev. de art. 29 alin. (1) lit. a) şi c) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (câte 4 acte materiale) şi art. 5 alin. (1) C. pen. (având ca infracţiuni predicat delapidările săvârşite în dauna S.C. B. şi S.C. C.); spălare a banilor, prev. de art. 29 alin. (1) lit. a) şi c) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen. (având ca infracţiuni predicat înşelăciunile săvârşite în dauna părţilor civile); spălare a banilor, prev. de art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen. (având ca infracţiuni predicat înşelăciunile săvârşite în dauna părţilor civile), toate cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen.;

· F., pentru săvârşirea infracţiunilor de: constituire a unui grup infracţional organizat, prev. de art. 367 alin. (1), (3) şi 6 C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen.; spălare a banilor în formă continuată, prev. de art. 29 alin. (1) lit. a) şi c) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (câte 4 acte materiale) şi art. 5 alin. (1) C. pen. (având ca infracţiuni predicat delapidările săvârşite în dauna S.C. B. şi S.C. C.); spălare a banilor, prev. de art. 29 alin. (1) lit. a) şi c) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen. (având ca infracţiuni predicat înşelăciunile săvârşite în dauna părţilor civile); spălare a banilor, prev. de art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen. (având ca infracţiuni predicat înşelăciunea şi delapidarea), toate cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen.;

· G., pentru săvârşirea infracţiunilor de: constituire a unui grup infracţional organizat, prev. de art. 367 alin. (1), (3) şi 6 C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen.; două infracţiuni de complicitate la delapidare în formă continuată, prev. de art. 48 alin. (1) C. pen. rap. la art. 295 C. pen. rap. la art. 308-309 C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (câte 4 acte materiale pentru fiecare infracţiune) şi art. 5 alin. (1) C. pen.; spălare a banilor în formă continuată, prev. de art. 29 alin. (1) lit. a) şi c) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (câte 4 acte materiale) şi art. 5 alin. (1) C. pen. (având ca infracţiuni predicat delapidările săvârşite în dauna S.C. B. şi S.C. C.), toate cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen.;

· S.C. E., pentru săvârşirea infracţiunii de spălare a banilor, prev. de art. 29 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen.

Curtea a menţionat că, în fapt, prin actul de trimitere în judecată s-au reţinut următoarele:

Inculpaţii A., F. şi G., pe parcursul anului 2002, s-au constituit într-un grup structurat, care a funcţionat în perioada 2002-2007, în mod coordonat, în scopul comiterii infracţiunilor de delapidare, înşelăciune şi spălare a banilor obţinuţi din aceste infracţiuni.

Iniţiativa constituirii grupului infracţional organizat a aparţinut inculpatului A., care a avut rolul de coordonator al grupului, inculpatele F. şi G. sprijinindu-l pe acesta în toate demersurile infracţionale, rezoluţiile infracţionale fiind luate de comun acord, la iniţiativa permanentă a inculpatului.

Inculpatul A., în perioada 2002 - mai 2007, în calitate de administrator statutar al S.C. B. şi S.C. C., în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, şi-a însuşit, atât în interes propriu cât şi în interesul inculpatelor F. şi G., toate sumele de bani rămase după plata cheltuielilor curente, sume provenite din activitatea de închiriere a spaţiilor comerciale deţinute de cele două societăţi (două infracţiuni de delapidare în formă continuată, prevăzute de art. 295 C. pen. rap. la art. 308-309 C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. - câte 4 acte materiale pentru fiecare infracţiune). Inculpatul a avut calitatea de funcţionar în sensul art. 308 alin. (1) C. pen., întrucât a exercitat permanent, cu sau fără remuneraţie, conducerea activităţilor comerciale ale S.C. B. şi S.C. C., persoane juridice române. Totodată, a deţinut funcţia de administrator statutar al celor două societăţi comerciale.

S-a mai subliniat că în cauză sunt incidente şi dispoziţiile art. 309 C. pen. rap. la art. 183 C. pen., prejudiciul material cauzat prin săvârşirea celor două infracţiuni de delapidare fiind în sumă totală de 4.424.397 RON. Cele două infracţiuni de delapidare au fost comise fiecare în formă continuată, în condiţiile prevăzute de art. 35 alin. (1) C. pen., existând pentru fiecare infracţiune câte 4 acte materiale corespunzând unei rezoluţii infracţionale unice, aferente fiecărui contract de administrare a patrimoniilor S.C. B. şi S.C. C., administrarea activităţii comerciale a ambelor societăţi fiind realizată, succesiv, prin intermediul S.C. P., S.C. Q., S.C. Q. S.R.L. şi S.C. Q. S.R.L..

S-a mai arătat că inculpatul A., în perioada 2002-2008, a dispus retragerea de numerar, schimbarea în diferite valute, transferul şi depunerea sumelor de bani provenite din încasările care se cuveneau S.C. B. şi S.C. C., în conturile bancare personale şi ale membrilor grupului infracţional organizat, precum şi în conturile bancare ale numitei D., fiind împuternicit pe toate aceste conturi bancare, în scopul ascunderii şi al disimulării originii ilicite a acestor sume de bani, operaţiuni urmate de dobândirea, deţinerea şi folosirea acestor sume în interesul personal şi al membrilor grupului prin utilizarea unor carduri bancare emise de compania R. - Marea Britanie, cu care au fost efectuate cheltuieli în interes personal în perioada 07.01.2003 - 05.03.2009, cunoscând că banii provin din săvârşirea infracţiunilor de delapidare (fapte având ca infracţiuni predicat delapidările săvârşite în dauna S.C. B. şi S.C. C.). Infracţiunile de spălare a banilor au fost săvârşite în formă continuată, existând pentru fiecare infracţiune câte 4 acte materiale corespunzătoare fiecărui circuit financiar conceput succesiv, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, prin utilizarea conturilor bancare deschise pentru societăţile comerciale P., Q., Q. S.R.L. şi Q. S.R.L., care au administrat activitatea S.C. B. şi S.C. C..

S-a mai reţinut că inculpatul A., în perioada 14.05.2007 - 12.09.2007, a dispus schimbul valutar şi transferul tuturor sumelor de bani rămase în urma vânzării activelor şi achitării datoriilor către creditorii S.C. B. şi S.C. C., în conturile unor societăţi comerciale de tip "offshore" controlate de inculpat (S., T., U., V., W.), cunoscând că banii provin din săvârşirea infracţiunilor de înşelăciune în dauna părţilor civile care au deţinut acţiuni la S.C. B. şi care aveau dreptul şi la acţiuni emise de S.C. C., operaţiuni urmate de folosirea sumelor de bani în interes personal sau în interesul membrilor grupului infracţional organizat (fapte având ca infracţiuni predicat înşelăciunile săvârşite în dauna părţilor civile).

Inculpatul A., în calitate de administrator statutar al S.C. C. şi al inculpatei S.C. E., precum şi în calitate de administrator de fapt al societăţii "offshore" W.. - unic acţionar al S.C. C., a disimulat provenienţa ilicită şi dreptul de dispoziţie asupra a două imobile (terenuri) aparţinând S.C. C., prin transferul succesiv al proprietăţii către numita D., pe care a desemnat-o unică beneficiară a acţiunilor societăţii W.. prin procesul-verbal al adunării extraordinare a consiliului de administraţie al W.. din data de 14.05.2007, şi ulterior către inculpata S.C. E. prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/14.12.2007 de X. şi Y., cunoscând că bunurile provin din săvârşirea infracţiunii de înşelăciune comise în dauna părţilor civile care aveau dreptul la acţiuni emise de S.C. C. (faptă având ca infracţiune predicat înşelăciunea săvârşită în dauna părţilor civile).

Inculpata F., în perioada 2002-2009, a dispus retragerea de numerar, schimbarea în diferite valute, transferul şi depunerea sumelor de bani provenite din încasările care se cuveneau S.C. B. şi S.C. C., în conturile bancare personale sau ale membrilor grupului infracţional organizat, precum şi în conturile bancare ale numitei D., fiind împuternicită pe toate aceste conturi bancare, în scopul ascunderii şi al disimulării originii ilicite a acestor sume de bani, operaţiuni urmate de dobândirea, deţinerea şi folosirea acestor sume în interesul personal şi al membrilor grupului prin utilizarea unor carduri bancare emise de compania R. - Marea Britanie, cu care au fost efectuate cheltuieli în interes personal în perioada 07.01.2003 - 05.03.2009, cunoscând că banii provin din săvârşirea infracţiunilor de delapidare (fapte având ca infracţiuni predicat delapidările săvârşite în dauna S.C. B. şi S.C. C.). Infracţiunile de spălare a banilor au fost săvârşite în formă continuată, existând pentru fiecare infracţiune câte 4 acte materiale corespunzătoare fiecărui circuit financiar conceput succesiv, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, prin utilizarea conturilor bancare deschise pentru societăţile comerciale P., Q., Q. S.R.L. şi Q. S.R.L., care au administrat activitatea S.C. B. şi S.C. C..

Inculpata F., în perioada 14.05.2007 - 12.09.2007, a dispus schimbul valutar şi transferul tuturor sumelor de bani rămase în urma vânzării activelor şi achitării datoriilor către creditorii S.C. B. şi S.C. C., în conturile unor societăţi comerciale de tip "offshore" controlate de inculpată împreună cu inculpatul A. (S., T., U., V., W.), cunoscând că banii provin din săvârşirea infracţiunilor de înşelăciune în dauna părţilor civile care au deţinut acţiuni la S.C. B. şi care aveau dreptul şi la acţiuni emise de S.C. C., operaţiuni urmate de dobândirea unor mari sume de bani (aproximativ 2.000.000 USD) în conturile personale, schimbul valutar şi folosirea acestora în interes personal, prin investirea în plasamente financiare prin intermediul diviziei de administrare a investiţiilor din cadrul J., realizează conţinutul constitutiv al infracţiunilor de spălare a banilor (fapte având ca infracţiune predicat înşelăciunea săvârşită în dauna părţilor civile).

Inculpata F., la data de 26.12.2012, a cumpărat, prin firma interpusă S.C. Z. S.R.L., autovehiculul marca x, număr de identificare x, înmatriculat cu nr. x, în vederea ascunderii sau disimulării adevăratei naturi a dispoziţiei, a circulaţiei, a proprietăţii ori a drepturilor asupra acestuia, cunoscând faptul că bunul a fost achiziţionat cu fonduri băneşti provenite din săvârşirea infracţiunilor de delapidare şi înşelăciune comise de membrii grupului infracţional organizat, iar la data de 12.07.2013 l-a vândut prin aceeaşi societate comercială cumpărătoarelor G. şi D., pentru ca, la data de 17.07.2013, bunul să revină în totalitate numitei D. (mama inculpatei F.) prin actul de partaj voluntar autentificat sub nr. x de BNP AA., toate actele fiind întocmite din iniţiativa inculpatei F., care deţine în fapt şi utilizează autovehiculul (faptă având ca infracţiuni predicat înşelăciunea şi delapidarea).

Inculpata G., în perioada 2002 - mai 2007, în calitate de administrator al S.C. Q. S.R.L. şi S.C. Q. S.R.L. şi în calitate de împuternicită pe conturile bancare ale acestor firme, precum şi ale societăţilor B., C., P. şi Q. şi ale persoanelor fizice A., F. şi D., în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, l-a ajutat pe inculpatul A. să-şi însuşească, atât în interes propriu cât şi în interesul ei şi al inculpatei F., toate sumele de bani rămase după plata cheltuielilor curente, sume provenite din activitatea de închiriere a spaţiilor comerciale deţinute de S.C. B. şi S.C. C.. În cauză sunt incidente şi dispoziţiile art. 309 C. pen. rap. la art. 183 C. pen., prejudiciul material cauzat prin săvârşirea celor două infracţiuni de delapidare fiind în sumă totală de 4.424.397 RON. S-a arătat că cele două infracţiuni de delapidare au fost comise fiecare în formă continuată, în condiţiile prevăzute de art. 35 alin. (1) C. pen., existând pentru fiecare infracţiune câte 4 acte materiale corespunzând unei rezoluţii infracţionale unice, aferente fiecărui contract de administrare a patrimoniilor S.C. B. şi S.C. C., administrarea activităţii comerciale a ambelor societăţi fiind realizată, succesiv, prin intermediul S.C. P., S.C. Q., S.C. Q. S.R.L. şi S.C. Q. S.R.L..

De asemenea, s-a reţinut că inculpata G., în perioada 2002-2007, a efectuat operaţiuni de retragere de numerar, schimbare în diferite valute, transfer şi depunere a sumelor de bani provenite din încasările care se cuveneau S.C. B. şi S.C. C., în conturile bancare personale şi ale membrilor grupului infracţional organizat, precum şi în conturile bancare ale suspectei D., fiind împuternicită pe toate aceste conturi bancare, în scopul ascunderii şi al disimulării originii ilicite a acestor sume de bani, operaţiuni urmate de dobândirea, deţinerea şi folosirea acestor sume în interesul personal şi al membrilor grupului prin utilizarea unui card bancar emis de compania R. - Marea Britanie, cu care au fost efectuate cheltuieli în interes personal în perioada 07.01.2003 - 05.03.2009, cunoscând că banii provin din săvârşirea infracţiunilor de delapidare (fapte având ca infracţiuni predicat delapidările săvârşite în dauna S.C. B. şi S.C. C.).

Cu privire la inculpata S.C. E., s-a reţinut că, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x din data de 14.12.2007 de X. şi Y., a dobândit două imobile (terenuri) care au aparţinut succesiv S.C. C. şi suspectei D., cunoscând că bunurile provin din săvârşirea infracţiunilor de înşelăciune comise de reprezentantul legal al acestor persoane juridice - inculpatul A., împreună cu ceilalţi membrii ai grupului infracţional organizat.

Prin actul de trimitere în judecată, s-a mai reţinut că inculpatul A., în perioada 08.09.2003 - 13.02.2004, în calitate de administrator statutar al S.C. C. a convins pe partea civilă S.C. BB. S.A. să semneze, prin reprezentant, un contract de cesiune a acţiunilor din data de 08.09.2003, prin care aceasta urma să dobândească acţiuni la S.C. C., inducând-o în eroare cu privire la dobândirea acestor acţiuni, operaţiune care nu s-a mai realizat din cauza omisiunii intenţionate a inculpatului de a înregistra contractul la Registrul Comerţului, iar ulterior, în calitate de administrator statutar al S.C. B. a convins pe părţile civile S.C. BB. S.A. - prin reprezentant (2 contracte), CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., JJ. şi KK. să semneze 11 contracte de cesiune a acţiunilor din datele de 20.01.2004 şi 13.02.2004, prin care acestea au înstrăinat acţiunile deţinute la S.C. B. în favoarea firmei "offshore" W.., fără însă a mai primi contravaloarea acţiunilor, menţionată în contracte, cu scopul de a obţine pentru sine şi pentru ceilalţi membrii ai grupului infracţional organizat foloase patrimoniale injuste, contribuind astfel la păgubirea părţilor civile cu suma totală de 49.172.007,41 RON, în primul caz, şi cu suma totală de 16.086.207,23 RON în al doilea caz, fapte care realizează conţinutul constitutiv a 10 infracţiuni de înşelăciune în concurs real, prev. de art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen. şi art. 5 alin. (1) C. pen.

De asemenea, s-a mai reţinut că inculpata F., în calitate de acţionar la S.C. C., a convins pe părţile civile S.C. BB. S.A., EE., GG., FF., HH., II., DD., KK., JJ., CC., LL. şi MM. să semneze 12 contracte de cesiune a acţiunilor din data de 08.09.2003, prin care acestea urmau să dobândească acţiuni la S.C. C., inducându-le în eroare cu privire la dobândirea acestor acţiuni, operaţiune care nu s-a mai realizat din cauza omisiunii intenţionate a inculpatului A. de a înregistra contractele de Registrul Comerţului, aspect cunoscut şi acceptat de inculpată, cu scopul de a obţine pentru sine şi pentru ceilalţi membrii ai grupului infracţional organizat foloase patrimoniale injuste, contribuind astfel la păgubirea părţilor civile cu suma totală de 49.172.007,41 RON, fapte care realizează conţinutul constitutiv a 12 infracţiuni de înşelăciune în concurs real, prev. de art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen. şi art. 5 alin. (1) C. pen.

Şi cu privire la inculpata G., s-a reţinut că, în calitate de acţionar la S.C. C., a convins pe partea civilă MM. să semneze un contract de cesiune a acţiunilor în data de 08.09.2003, prin care aceasta urma să dobândească acţiuni la S.C. C., inducând-o în eroare cu privire la dobândirea acestor acţiuni, operaţiune care nu s-a mai realizat din cauza omisiunii intenţionate a inculpatului A. de a înregistra contractele de Registrul Comerţului, aspect cunoscut şi acceptat de inculpată, cu scopul de a obţine pentru sine şi pentru ceilalţi membrii ai grupului infracţional organizat foloase patrimoniale injuste, inculpata fiind totodată şi persoana care i-a ajutat pe inculpaţii A. şi F. să inducă în eroare părţile civile cu prilejul încheierii contractelor de cesiune din datele de 08.09.2003, 20.01.2004 şi 13.02.2004, prezentându-le în mod repetat aceste documente spre a fi semnate, la solicitarea expresă a inculpatului A., contribuind astfel la păgubirea părţilor civile cu suma totală de 49.172.007,41 RON în primul caz şi cu suma totală de 16.086.207,23 RON în al doilea caz, fapte care realizează conţinutul constitutiv al unei infracţiuni de înşelăciune prev. de art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen. şi a 12 infracţiuni de complicitate la înşelăciune în concurs real, prev. de art. 48 C. pen. rap. la art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen. şi art. 5 alin. (1) C. pen.

Cu privire la infracţiunile de înşelăciune prevăzute de art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen. şi art. 5 alin. (1) C. pen., procurorul a dispune clasarea cauzei, reţinând că sunt incidente dispoziţiile art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., întrucât a intervenit prescripţia răspunderii penale.

De asemenea, procurorul a reţinut că infracţiunile de înşelăciune constituie infracţiuni predicat pentru infracţiunile de spălare a banilor, care este autonomă în raport cu infracţiunea din care provin bunurile care fac obiectul spălării, astfel încât inculpaţii pot fi traşi la răspundere penală pentru infracţiuni de spălare a banilor, chiar dacă nu mai pot fi trimişi în judecată pentru infracţiunea predicat, întrucât a intervenit prescripţia răspunderii penale în raport cu aceasta din urmă.

Curtea a mai arătat că prin actul de trimitere în judecată, s-a reţinut că situaţia de fapt mai sus menţionată este susţinută de următoarele mijloace de probă: vol. 2 d.u.p. - plângere penală formulată de L. împotriva numitului A., fila x; documente privind BB. S.A.; plângere penală împotriva numitului A. şi anexe; contracte de cesiune acţiuni ale S.C. B. şi acte adiţionale aferente, declaraţii de constituire de parte civilă aferente, fila x; plângere penală formulată de NN. împotriva lui A., fila x; documente privind S.C.

OO. S.A.: raport final al activităţii S.C. OO. S.A., ordine de plată, încheieri instanţă, fila x; declaraţie A.; declaraţie olografă G.; documentele privind relaţia comerciale cu societăţile cercetate în cauză, fila x; declaraţii PP. - fila x; vol. 3 d.u.p. - declaraţii inculpat G., fila x; declaraţie de suspect PP., fila x; vol. 4 d.u.p. - declaraţiile martorilor LL., QQ., RR., SS., TT., UU., VV., WW., XX., YY., ZZ., AAA., BBB., CCC., DDD., EEE., FFF., GGG., DDD., HHH., III., JJJ., KKK., LLL.; procesele-verbale de prezentare pentru recunoaştere şi planşele foto ataşate; declaraţiile persoanelor vătămate NN., FF., MM.;

FF. + documente anexate; declaraţiile părţilor civile II., EE., GG., DD., LL., HH., MM.; II., CC., KK., MMM., fila x; vol. 5 d.u.p. - informaţiile furnizate de ONRC privind datele de identificare şi situaţia societăţilor comerciale la care persoanele cercetate în cauză deţin acţiuni/părţi sociale; informaţiile furnizate de ONRC privind datele de identificare şi situaţia societăţilor la care persoanele cercetate deţin acţiuni/părţi sociale; vol. 6 d.u.p. - răspunsul şi înscrisurile comunicate de Y., NNN., OOO.; documentele depuse de A.; acte publicate Monitorul Oficial, privind B.

S.A., C., PPP., fila x; vol. 7 d.u.p. - informaţiile şi documentele furnizate de - L. S.A. din 16.05.2007 şi 25.05.2007; documentele privind contractul de credit nr. x/16.03.1999 încheiat între L. S.C. MACRO B. S.A. (acte adiţionale, extrase de cont etc); vol. 8 d.u.p. - răspunsul din 16.11.2007, documente S.C. BB. S.A., hotărâri AGEA, fila x; răspuns din 12.12.2007 - documente S.C. BB. S.A.: contract de depozitare valori mobiliare dintre W. lines Ltd şi BB. S.A. din 16.02.2004; documente ridicate de la S.C. BB. S.A.: acte adiţionale la contractul de cesiune acţiuni ale S.C.

B.; răspuns din 02.03.2009 - documente S.C. BB. S.A.: contract de depozitare valori mobiliare dintre W. lines Ltd şi BB. S.A. din 16.02.2004, dosar deschidere cont la QQQ., rulaje aferente conturilor bancare şi documente justificative; documente bancare privind S.C. BB. S.A.: dosar deschidere cont la QQQ., rulaje aferente conturilor bancare şi documente justificative; vol. 9 d.u.p. - raportul de constatare tehnico - ştiinţifică din 10.04.2013 întocmit de specialiştii din cadrul PÎCCJ - DIICOT; raportul de constatare tehnico - ştiinţifică grafică nr. 333.319 din 11.09.2009; acte adiţionale din data de 17 iunie 2004 la Contractul de cesiune de acţiuni ale S.C.

B..; contractul de depozitare valori mobiliare încheiat între W. şi BB. S.A.; contractul de cesiune de părţi sociale ale S.C. RRR. S.A. înmatriculată la Oficiul Registrului Comerţului sub nr. x/1992 împreună cu declaraţiile date de părţi (cesionari), în original, filele x; procesul-verbal al AGEA companiei RRR. S.A. din data de 07.03.2003; anexa 1 - lista acţionari ai S.C. B.. care vor primi acţiuni ale S.C. RRR. S.A.; hotărârea AGEA din data de 07.03.2003; hotărârea AGA companiei SSS. S.A. fostă RRR. S.A.din data de 12.06.2003; contract de cesiune de acţiuni din capitalul social al S.C.

SSS. S.A.; contracte de cesiune de acţiuni ale S.C. C. nr. 1- 5 din 20.01.2004, 15.01.2004; contracte de cesiune de acţiuni din 08 septembrie 2003; contract de vânzare - cumpărare încheiat între S.C. BB. S.A. şi JJ., încheierea de autentificare nr. 2160, documente aferente contractului; vol. 10 d.u.p. - raport de constatare tehnico-ştiinţifică financiar-bancară din data de 04.02.2016; scheme fluxuri financiare; anexe; vol. 11 d.u.p. - răspuns ANAF - situaţie privind deţinerea de conturi bancare; răspunsul ONRC Bucureşti referitor la S.C.

E., fila x; răspunsul ANAF din 19.07.2010 - situaţie privind deţinerea de conturi bancare; răspunsul ANAF din 05.05.2009 - situaţie privind deţinerea de conturi bancare, fila x; vol. 14 d.u.p. - documente O.R.C. Bucureşti privind constituirea şi structura acţionariatului S.C. TTT. S.A. - MACRO B. S.A. - B.; documente O.R.C. Bucureşti privind S.C. C.; vol. 15 d.u.p. - documente de constituire şi funcţionare transmise de Oficiul Registrului Comerţului Ilfov prin adresa nr. x/06.07.2009 referitoare la S.C. B.; vol. 16 d.u.p. - adresa răspuns Oficiul Registrului Comerţului Ilfov din data de 07.02.2007, precum şi documentele aferente referitoare la constituirea şi funcţionarea S.C.

B. S.A.; vol. 17 d.u.p. - documente depuse la Oficiul Registrului Comerţului Ilfov de pe lângă Tribunalul Bucureşti referitoare la S.C. B.; vol. 18 d.u.p. - documente transmise de Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Ilfov, referitoare la S.C. B.; vol. 19 d.u.p. - documente depuse la Oficiul Registrului Comerţului Ilfov de pe lângă Tribunalul Bucureşti referitoare la S.C. C.; vol. 20 d.u.p. - răspunsul O.R.C. Bucureşti privind S.C. P.; răspunsul O.R.C. Ilfov privind S.C. Q. S.R.L., Q. S.R.L. şi S.C. Q.; vol. 21 d.u.p. - răspunsul primit (26 noiembrie 2008), urmare Cererii de Comisie Rogatorie din 24 ianuarie 2008 adresată autorităţilor competente din Statele Unite ale Americii, împreună cu documentele ataşate, în limba engleză; traducerea din limba engleză în limba română a răspunsului primit de la autorităţile competente din Statele Unite ale Americii; documente în limba engleză transmise de autorităţile competente din Statele Unite ale Americii cu adresa nr. x/15 ianuarie 2009; plic ce conţine un CD, fila x; traducere din limba engleză în limba română a documentelor primite de la autorităţile competente din Statele Unite ale Americii; documente în limba engleză privind tranzacţii bancare; vol. 22 d.u.p. - documente, răspuns Comisie Rogatorie Marea Britanie, original în limba engleză; vol. 23 d.u.p. - răspuns Comisie Rogatorie Marea Britanie (traducere) - copii extrase de cont reprezentând tranzacţii efectuate pe teritoriul României şi în străinătate de către A., F., G.

ş.a. cu ajutorul cardurilor suplimentar UUU. - R. în perioada 2002 - 2009; vol. 24 d.u.p. - răspunsul primit de la autorităţile competente din Grecia urmare cererii de comisie rogatorie internaţională, în limba greacă; traducerea răspunsului primit din limba greacă în limba română, de către traducător autorizat; documente transmise de autorităţile competente din Grecia, conform celor solicitate prin cererea de Comisie Rogatorie adresată autorităţilor competente din Grecia, în limba greacă; vol. 25 d.u.p. - răspunsul primit de la autorităţile competente din Grecia împreună cu documentele solicitate, în limba greacă şi engleză; traducerea din limba greacă în limba română a documentelor bancare primite de la autorităţile competente din Grecia privind A.

ş.a. de către traducător autorizat; traducerea din limba engleză în limba română a documentelor bancare primite de la autorităţile competente din Grecia privind A. ş.a.; vol. 26 d.u.p. - răspunsul primit de la QQQ. S.A. cu adresa din 18.10.2007 privind persoanele fizice F. şi D.: cerere pentru deschidere de cont, lista persoanelor autorizate să efectueze operaţionu pe conturi cu specimenele de semnături, extrase de cont, documente justificative aferente operaţiunilor effectuate pe cont; răspunsul primit de la QQQ. cu adresa nr. x/07.06.2007; documentele bancare transmise de QQQ. privind S.C.

B. (persoane împuternicite să efectueze operaţiuni pe cont, foi de vărsământ, dispoziţii de plată valutară externă), filele x; documente bancare transmise de QQQ. privind S.C. Q. S.R.L. (cerere pentru deschidere de cont, lista specimenelor de semnături a persoanelor autorizate, extrase de cont, depuneri/ridicări de numerar); vol. 27 d.u.p. - documente bancare - VVV. - copii depunere numerar persoane fizice - pentru euro, referitoare la A., pentru anii 2004 - 2006; documente bancare - QQQ. S.A. - copii depunere numerar persoane fizice - pentru euro, referitoare la A., pentru anul 2007; documente bancare - QQQ.

S.A. - copii extrase de cont pentru perioada 01.01. 2002- 07.06. 2007 pentru USD, referitoare la A., copii depunere numerar persoane fizice - pentru USD, referitoare la A.; documente bancare - QQQ. S.A. -copii extrase de cont 2002 - 2007 pentru RON referitoare la A.; documente bancare VVV. - copii depunere numerar persoane fizice pentru RON, ordin de plată pentru Ron, referitoare la A.; documente bancare emise de VVV. privind S.C. Q. (ordine de plată, ridicare/depunere numerar persoane juridice, dispoziţii de plată externă); documente bancare transmise de VVV. referitoare la S.C.

Q. (ordine de plată, cerere pentru deschidere cont pentru Rol, Euro şi USD, lista specimenelor de semnătură a persoanelor autorizate din 14.01.2004, împuterniciri pentru persoane fizice de a efectua operaţiuni bancare); documente bancare emise de VVV. privind S.C. Q. (cerere de modificare dosar client, lista specimenelor de semnături a persoanelor autorizate din 26.04.2005, procură tradusă din limba engleză dată de WWW., preşedintele societăţii T., pentru A., documente în limba engleză şi greacă privind T. şi traducerea acestora în limba română); documente bancare - extrase de cont emise de QQQ. privind S.C.

Q., filele x; documente bancare emise de VVV. privind S.C. Q. (depunere/ridicare de numerar persoane juridice, ordine de plată), filele x; vol. 28 d.u.p. - adresa x din 15.07.2013 referitoare la dosarele de deschidere cont şi rulaje de cont, pentru G. şi F.; extrase de cont H. pentru G.; situaţie conturi bancare deschise la H., de F.; extrase de cont H. pentru F.; adresa N. din 27.06.2013 referitoare la dosarele de deschidere cont şi rulaje de cont, pentru A., G. şi PP.; răspuns XXX. din 03.06.2013, împreună cu extrase de cont pentru A., G.

şi PP.; documente bancare - dosare deschidere cont şi extrase de cont de la VVV., privind pe D.; vol. 29 d.u.p. - adresă răspuns rulaj cont K. din 31.05.2013 privind conturile aparţinând numitei F.; adresă răspuns QQQ. din 30.04.2013 - dosare deschidere cont şi rulaje cont, fila x, privind pe A., fila x; G., fila x; F., fila x; D., fila x; S.., fila x; S.C. Q. S.R.L., fila x; S.C. Q. S.R.L., fila x; vol. 30 d.u.p. - documente bancare privind S. (cerere pentru deschidere de cont formulată de A. către VVV., lista specimenelor de semnături a persoanelor autorizate, traducere din limba engleză şi greacă a Acordului referitor la conducerea societăţii cu răspundere limitată S., ş.a.

în limba greacă, engleză şi traducerea acestora); vol. 31 d.u.p. - documente bancare VVV. (dosar deschidere de cont, extrase de cont) privind pe G.; documente bancare VVV. (dosar deschidere de cont, extrase de cont, ordine de plată etc.) privind pe S.C. Q. S.R.L.; vol. 32 d.u.p. - documente bancare transmise de J. prin adresa nr. x/05.06.2013 privind S.C. Q. S.R.L., S.C. Q. S.R.L. şi F. - dosare deschidere conturi, rulajul conturilor şi documentele justificative, asfel: dosare deschidere cont, popriri cont, extrase cont privind S.C. Q. S.R.L.

şi S.C. Q. S.R.L.; dosar deschidere cont şi rulaje conturi ce aparţin numitei F.; vol. 33 d.u.p. - adresă răspuns J. nr. 1398/08.03.2007, privind pe A., S.C. Q. S.R.L. şi S.C. Q. S.R.L. - dosare deschidere cont, rulaje de cont şi documente justificative aferente operaţiunilor pe cont; răspuns - J. S.A. - Sucursala Victoria privind pe F. şi D. - documente bancare (dosar deschidere cont, rulajul conturilor şi documente justificative) pentru perioada 2006-2007, fila x; vol. 34 d.u.p. - răspunsul transmis de QQQ. S.A. privind S.C. B. ş.a.; documente bancare (fişă cont deschidere) transmise de QQQ.

S.A. privind S.C. B., filele x; documente bancare transmise de VVV. S.A. privind B. (ordine de plată, dispoziţii de plată externe); documente bancare emise de VVV. S.A. privind pe A. (cerere pentru deschidere de cont, copii acte identitate); documente bancare (fişe cont deschidere) transmise de QQQ. S.A. privind pe A. şi F.; documente bancare transmise de VVV. S.A. privind B.; vol. 35 d.u.p. - răspunsul I. privind documente financiar-bancare referitoare la S.C. B. S.A.; răspunsul YYY. S.A. privind documente financiar-bancare referitoare la PP.; răspunsul H. privind documente financiar-bancare referitoare la A.

şi G.; vol. 36 d.u.p. - documente corespondenţă între H. şi S.C. ZZZ. S.R.L. precum şi documentele de deschidere cont S.C. ZZZ. S.R.L. şi extras aferent, fila x; vol. 37 d.u.p. - răspuns H. din 27.04.2009, împreună cu documentele aferente, privind S.C. B., S.C. C. şi S.C. ZZZ. S.R.L. (contract de cont escrow şi memorandum de înţelegere privind achiziţionarea patrimoniului B. S.A. şi C.); răspuns H. din 13.03.2009, împreună cu documentele aferente, privind S.C. ZZZ. S.R.L., S.. şi W. (contracte de cont escrow şi acte adiţionale aferente); dosar deschidere de cont la H. de către S.C.

B. şi extrase de cont; dosar deschidere de cont la H. de către S.C. C. şi extrase de cont; vol. 38 d.u.p. - contractul de cont escrow între S., în calitate de vânzător promitent, ZZZ. S.R.L., în calitate de Cumpărător Promitent şi H., în calitate de Agent Escrow, din 21 februarie 2007 împreună cu Addendum nr. 3 la contract; contract de cont Escrow între S., în calitate de vânzător promitent, ZZZ. S.R.L., în calitate de Cumpărător Promitent şi H., în calitate de Agent Escrow, din 23 aprilie 2007 împreună cu Addendum nr. 1 la contract; contractul de cont Escrow între S., în calitate de creditor, ZZZ.

S.R.L., în calitate de debitor şi H., în calitate de Agent Escrow, din 23 aprilie 2007 împreună cu Anexa A; contract de cont escrow între L. S.A., în calitate de creditor, ZZZ. S.R.L., în calitate de debitor şi H. în calitate de Agent Escrow din 7 martie 2007 împreună cu Addendum la contract; documente bancare transmise de H. - contract de vânzare - cumpărare între B. în faliment, în calitate de vânzător şi ZZZ. S.R.L., în calitate de cumpărător, din 11 mai 2007; documente bancare transmise de H. - contract de vânzare - cumpărare între C.

în faliment, în calitate de vânzător şi ZZZ. S.R.L., în calitate de cumpărător, din 11 mai 2007; contractele escrow încheiate de ZZZ. S.R.L. menţionate mai sus, în limba engleză; documente bancare transmise de H. privind S.C. B., S.C. C. (extrase de cont, ordine de plată, procură, contracte, anexe, etc.) în limba engleză şi română; vol. 40 d.u.p. - răspuns A.F.P. Sector 4 din 12.03.2007 privind S.C. P.; răspuns A.F.P. Sector 4 din 29.03.2007 privind S.C. P.; răspuns DGFP Ilfov din 07.03.2007 privind S.C. B. S.A., S.C. C., S.C.

Q. S.R.L., S.C. Q. S.R.L. şi S.C. Q., având anexate declaraţiile privind obligaţiile fiscale, deconturi de TVA şi bilanţuri contabile; răspuns AFP Sector 4 din 10.03.2008 privind S.C. P.; răspuns DGFP Ilfov din 12.03.2008 privind S.C. B. S.A., S.C. C., S.C. Q. S.R.L., S.C. Q. S.R.L. şi S.C. Q. având anexate fişele sintetice de plătitor ale acestor societăţi; răspunsul Gărzii Financiare - Comisariatul General din 09.07.2007; răspuns ANAF din 29.06.2007 privind S.C. B. S.A.; vol. 41 d.u.p. - răspunsul Biroului Notarului Public "AAAA.

ŞI ASOCIAŢII" nr. 1873/09.07.2008 împreună cu documentele solicitate: procuri şi acte de negociere între S.C. ZZZ. S.R.L. reprezentată de LLL. şi S. reprezentată de A.; adresa PÎCCJ - DIICOT nr. 14/D/P/2007 din 08 august 2007 către Oficiul Naţional de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor împreună cu răspunsul ONPCSB nr. C x/10.12.2007 - documente solicitate; răspunsul Inspectoratul Teritorial de Muncă al judeţului Ilfov nr. 4441 din 19.11.2007 către PÎCCJ - DIICOT împreună cu documentele solicitate; răspunsul Oficiului Naţional al Registrului Comerţului nr. x/29.04.2009 împreună cu plic - CD ce conţine datele solicitate de la ONRC; răspunsul Oficiului Naţional al Registrului Comerţului nr. 4004 către PÎCCJ - DIICOT împreună cu documentele solicitate; răspunsul Oficiului Naţional al Registrului Comerţului nr. x/02.09.2008 către PÎCCJ - DIICOT privind S.C.

B. împreună cu documentele solicitate în original; adresa ONRC nr. x din 22.05.2007 către PÎCCJ - DIICOT privind S.C. P., împreună cu documentele solicitate; vol. 42 d.u.p. - răspunsul ANAF privind situaţia conturilor bancare; răspunsuri ANAF privind situaţia conturilor bancare; răspunsul ONRC, fila x; vol. 43 d.u.p. - răspunsul Tribunalului Bucureşti, secţia a VII-a Comercială privind solicitarea unor documente referitoare la S.C. B. şi S.C. C. (din dosarele de faliment); vol. 44 d.u.p. - încheiere şedinţă publică din data de 27.09.2006, dosar x/2004; tabel definitiv consolidat al creanţelor, dosar x/2004; tabel definitiv consolidat al creanţelor, dosar x/2004; contract de vânzare-cumpărare aut. x/11.05.2007, dosar x/2006; declaraţie L. aut. 596/11.05.2007; declaraţie W. aut. 599/11.05.2007; declaraţie S. aut. 15.05.2007; extras de cont nr. 1/11.05.2007 S.C.

B. S.A.; proces-verbal al adunării creditorilor din 16.02.2007; documente bancare H. - ordine de plată şi extrase de cont privind tranzacţii bancare - achitare taxe şi impozite de către S.C. B. S.A.; proces-verbal al adunării creditorilor din 18.04.2007; contract vânzare-cumpărare între S.C. C. şi S.C. ZZZ. S.R.L.; contract vânzare-cumpărare între S.C. B. S.A. şi S.C. ZZZ. S.R.L.; contract cont escrow nr. x/07.03.2007 între L. S.C. ZZZ. S.R.L. - H.; act adiţional nr. x/24.04.2007 la contractul de cont escrow nr. x/07.03.2007; declaraţii A.

şi L.; vol. 45 d.u.p. - corespondenţă purtată între PÎCCJ - DIICOT şi BFJ BBBB. privind procedura de lichidare deschisă împotriva S.C. C. şi S.C. B. S.A.; sentinţa comercială nr. 2624/28.06.2007 dată în dosar nr. x/2004 al Tribunalului Bucureşti, secţia a VII-a Comercială privind procedura insolvenţei - S.C. C.; sentinţa comercială nr. 2966/09.08.2007 dată în dosar nr. x/2004 al Tribunalului Bucureşti, secţia a VII - a Comercială privind procedura insolvenţei - S.C. B. S.A.; decizia comercială nr. 1799 R/11.12.2007 dată în dos. nr. x/2004 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a Comercială; documente privind S.C.

C. (situaţia TVA 2005 - 2006, decont de taxă pe valoarea adăugată 2005 - 2006, bilanţ la data de 30.06.2006, contul de profit şi pierderi, balanţe de verificare sintetică, etc.); documente privind S.C. B. S.A. (situaţia TVA 2005 - 2006, decont de taxă pe valoarea adăugată 2005 - 2006, declaraţie privind obligaţiile de plată la bugetul general consolidat, bilanţ 2005 - 2006, contul de profit şi pierderi, balanţe de verificare sintetică, etc.); vol. 47 d.u.p. - procese-verbale ale Adunării Creditorilor privind dosarul Tribunalul Bucureşti, secţia a VII-a Comercială nr. x/2004; adresa Oficiului Naţional al Registrului Comerţului nr. x/21.03.2007 - comunicare informaţii privind S.C.

C., S.C. SSS. S.A. şi persoane fizice; vol. 49 d.u.p. - ordonanţa DIICOT din 05.10.2015 de predare documente privind raportări financiar-contabile de către ANAF şi răspunsul aferent referitoare la S.C. B. S.A. şi S.C. C.; răspunsul ONPCSB privind analiza financiar-bancară a conturilor deţinute de: A., G., PP., F., D., W., S., S.C. Q. S.R.L. şi S.C. Q. S.R.L..

Camera prelimiară.

S-a arătat de către judecătorul primei instanţe că, după sesizarea instanţei prin rechizitoriu, dosarul a fost repartizat aleatoriu judecătorului de cameră preliminară, iar după parcurgerea procedurii prevăzută de dispoziţiile art. 342 şi urm. C. proc. pen., prin încheierea de şedinţă din data de 14.12.2016 (dosar nr. x/2016), pronunţată de judecătorul de cameră preliminară de la Curtea de Apel Bucureşti, definitivă prin respingerea contestaţiilor de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în baza art. 346 alin. (2) C. proc. pen., au fost respinse, ca neîntemeiate, cererile şi excepţiile formulate de inculpaţii A., F. şi G. şi de numita D..

S-a constatat legalitatea sesizării instanţei cu rechizitoriul nr. x/2007 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Structura Centrală privind pe inculpaţii A., F., G. şi S.C. E.. De asemenea, s-a constatat legalitatea administrării probelor şi efectuării actelor de urmărire penală şi s-a dispus începerea judecăţii cauzei.

Cercetarea judecătorească în faţa primei instanţe.

S-a arătat în cuprinsul sentinţei apelate că, înainte de începerea cercetării judecătoreşti, instanţa a adus la cunoştinţa inculpaţilor prezenţi, F. şi G., prevederile art. 374 alin. (4) din C. proc. pen. referitoare la judecarea cauzei în cazul recunoaşterii în totalitate a faptelor reţinute în sarcina acestuia.

De asemenea, s-a menţionată că, în cursul judecăţii, au fost audiaţi inculpaţii A. şi F., aceştia arătând că nu recunosc săvârşirea faptelor pentru care au fost trimişi în judecată. Totodată, deşi nu a dorit să fie audiată de instanţa de judecată, inculpata G. a susţinut în mod constant că nu se face vinovată de săvârşirea niciuneia din faptele deduse judecăţii.

Analizând ansamblul materialului probator administrat în cursul urmăririi penale şi al cercetării judecătoreşti, Curtea a reţinut următoarea situaţie de fapt:

La data de 16.03.1999, s-a încheiat contractul de credit nr. x între L. S.A. şi S.C. MACRO B. S.A., devenită ulterior S.C. B., reprezentată de inculpatul A., în calitate de împuternicit, contract în urma căruia societatea comercială menţionată a beneficiat de un împrumut de 8.000.000 USD, sumă suplimentată ulterior prin actele adiţionale la acest contract. Creditul a fost acordat pentru investiţia "Complex comercial CCCC. 2 şi tunel ce subtraversează DN 1, cu drumuri de acces" şi a fost garantat cu ipoteca de rang I asupra construcţiei "Complex Comercial CCCC. 1" şi terenului aferent în suprafaţă de 11.100 mp.

Întrucât debitoarea S.C. B. nu şi-a respectat obligaţiile asumate prin contract referitoare la rambursarea ratelor scadente aferente creditului contractat, la data de 25.06.2003, L. S.A. a formulat la Tribunalul Bucureşti, secţia a VII-a Comercială, cererea nr. x/2003, prin care a solicitat deschiderea procedurii reorganizării judiciare prevăzute de Legea nr. 64/1995.

Ca urmare, prin sentinţa comercială nr. 995/28.07.2004, rămasă definitivă şi irevocabilă prin decizia comercială nr. 486/26.04.2005 a Curţii de Apel Bucureşti, s-a dispus deschiderea procedurii de reorganizare cu privire la S.C. B., fiind numit administrator judiciar S.C. PPP. S.R.L., devenită ulterior DDDD., firmă căreia i-au fost acordate de către instanţă atribuţiile prevăzute de art. 18 din Legea nr. 64/1995, republicată, cu conducerea în tot a activităţii debitoarei.

Întrucât, la data de 06.03.2003, Adunarea Generală Extraordinară a Acţionarilor S.C. B. a aprobat divizarea societăţii şi primirea de către S.C. RRR. S.A. (devenită ulterior S.C. C.) a părţii ce se desprinde din patrimoniul acesteia, la cererea creditoarei L. S.A., Tribunalul Bucureşti, prin sentinţa comercială nr. 546/06.05.2004, a dispus deschiderea procedurii de reorganizare judiciară prevăzută de Legea nr. 64/1995 şi împotriva S.C. C..

În cursul procedurii de reorganizare judiciară şi ulterior de lichidare, administratorul statutar al celor două societăţi, inculpatul A. a refuzat să predea evidenţele contabile şi gestiunile acestor societăţi către administratorii judiciari, şi ulterior către lichidator, împiedicându-l astfel pe acesta din urmă să întocmească situaţii financiare finale după lichidarea bunurilor aflate în patrimoniul celor două societăţi.

Curtea a reţinut că, anterior, la data de 08.09.2003, între inculpatul A., în calitate de cedent, şi S.C. BB. S.A., în calitate de cesionar, s-a încheiat un contract de cesiune a acţiunilor deţinute la S.C. C., în valoare totală de 9.935.267 RON.

La aceeaşi dată s-a încheiat un contract similar între inculpata F., în calitate de cedent, şi S.C. BB. S.A., în calitate de cesionar, pentru o parte din acţiunile deţinute la S.C. C., în valoare totală de 3.664.817 RON.

Ulterior, inculpatul A., în calitate de administrator al S.C. C., nu efectuat menţiunile corespunzătoare la Oficiul Registrului Comerţului şi nu a procedat la tipărirea şi predarea acţiunilor la purtător în beneficiul cesionarei S.C. BB. S.A..

Curtea a mai reţinut că, înainte de trimiterea în judecată a inculpaţilor, acţionarii S.C. BB. S.A., care au deţinut acţiuni în nume propriu la S.C. B. şi care ar fi trebuit să devină acţionari la S.C. BB. S.A., au formulat declaraţii de constituire de parte vătămată şi ulterior de parte civilă.

Astfel, s-a arătat că în cursul urmăririi penale, s-au constituit părţi vătămate (persoane vătămate) şi ulterior părţi civile următorii: MM. (la data de 26.05.2008), LL. (la data de 06.03.2008), HH. (la data de 06.03.2008), II. (la data de 06.03.2008), DD. (la data de 10.03.2008), GG. (la data de 10.01.2008), EE. (la data de 05.03.2008), FF. (la data de 05.03.2008), CC. (la data de 07.03.2008), KK. (la data de 23.04.2008), MMM. (la data de 16.04.2008); NN. (la data de 25.03.2008).

I. În ceea ce priveşte infracţiunile de înşelăciune reclamate a fi comise împotriva acţionarilor S.C. B., respectiv a societăţii S.C. BB. S.A. şi a numiţilor MM., LL., FF., DD., TT., HH., JJ., KK., EE., CC., II., GG. şi EEEE., Curtea a reţinut următoarele următoarele:

La data de 15.03.2001, principalii acţionari care deţineau peste 90% din capitalul social al S.C. B. erau:

Nr.

crt.

Nume/Prenume; Denumire

Aport - RON

Nr. acţiuni

Cotă de participare

SC BB. SA

28.926.447,50

11.570.579,00

25,8255%

FFFF.

28.347.022,50

11.338.809,00

25,3082%

GGGG.

20.471.025,00

8.188.410,00

18,2765%

W..

8.455.420,00

3.382.168,00

7,5490%

MM.

6.927.212,50

2.770.885,00

6,1846%

NN.

5.029.642,50

2.011.857,00

4,4905%

F.

3.337.672,50

1.335.069,00

2,9799%

SC B.

751.737,50

300.695,00

0,6712%

Total

102.246.180

40.898.472

91,29%

S-a observat că prin cererea de înscriere de menţiuni nr. x/10.02.1999 şi actul adiţional autentificat în data de 04.06.1998, s-au produs următoarele modificări privind membrii consiliului de administraţie:

- s-au revocat membrii Consiliului de Administraţie: WWW. -preşedinte, G. - vicepreşedinte, HHHH. - membru;

- s-a ales Consiliul de Administraţie în următoarea componenţă: A. - preşedinte; F. - vicepreşedinte şi G. - membru.

Prin cererea de menţiuni nr. x din data de 03.06.2002, înscrisa în Registrul Comerţului la data 03.06.2002, în baza rezoluţiei nr. 7599 din data 03.06.2002, s-a modificat sediul social al S.C. B., acesta fiind stabilit în judeţ Ilfov, sat Baloteşti, comuna Baloteşti, Calea x.

Prin cererea de înscriere de menţiuni nr. 6121 din data 14.04.2003, înscrisă în registrul comerţului la data 25.04.2003, în baza încheierii nr. 611 din data de 24.04.2003, S.C. B. a cesionat toate cele 300.695 acţiuni în favoarea inculpatei F.. Din actul adiţional autentificat sub nr. x/03.04.2003, care a stat la baza încheierii nr. 611/24.04.2003 nu rezultă la ce preţ au fost cesionate cele 300.695 acţiuni cu o valoare nominală de 751.737,50 RON. Nici în contractul de cesiune a părţilor sociale, autentificat sub nr. x/07.01.2002, nu există nicio referire la valoarea sau preţul contractului.

Prin cererea de menţiuni nr. x din data de 18.06.2003, înscrisă în registrul comerţului la data de 20.06.2003, în baza încheierii nr. 1298 din 20.06.2003, s-a modificat capitalul social ca urmare a divizării S.C. B., prin preluarea unei părţi din patrimoniul acesteia de către S.C. RRR. S.A., societate care ulterior şi-a schimbat denumirea succesiv, în S.C. SSS. S.A. şi S.C. C.. Urmare divizării, capitalul social al S.C. B. s-a diminuat de la 112.007.300 RON la 59.350.400 RON, împărţit în 23.740.160 de acţiuni cu o valoare nominală de 2,50 RON/acţiune. Structura acţionariatului a rămas nemodificată.

Prin cererea de menţiuni nr. x din data de 17.02.2004, înscrisă în registrul comerţului la data de 11.03.2004, în baza contractului de cesiune din data de 09.02.2004, societatea comercială FFFF., în calitate de cedent, a cesionat martorului NN. toate acţiunile deţinute la S.C. B., respectiv 25,3082% din capitalul social, procent care reprezintă un număr de 6.008.208 acţiuni la purtător în valoare totală de 15.020.512,50 RON. În contractul de cesiune nu există menţiuni referitoare la preţul la care acţiunile au fost tranzacţionate.

Urmare cesiunii, martorul NN. şi-a mărit cota de participare la capitalul social al S.C. B. la 29,79865%, cotă care reprezintă un număr de 7.074.247 acţiuni la purtător în valoare totală de 17.685.617,50 RON.

Prin cererea de menţiuni nr. x din data de 09.03.2004, înscrisă în registrul comerţului la data de 11.03.2004, în baza încheierii nr. 851 din data de 09.03.2004, s-a notat faptul că prin contractul de cesiune de acţiuni din data de 12.02.2004, martorul NN., în calitate de cedent, a cesionat toate cele 7.074.247 acţiuni în favoarea S.C. BB. S.A..

Preţul cesiunii a fost de 750.000 USD, plătibil în ROL la cursul BNR din data plăţii. Părţile au convenit ca plată să se facă până la data de 01.10.2004, cu posibilitatea de prelungire, cu acordul plăţilor.

S-a arăat că, urmare cesionării, S.C. BB. S.A. a devenit acţionar majoritar al S.C. B. cu o cotă de participare de 55,6542 % din capitalul social, respectiv 13.205.262 de acţiuni în valoare de 33.013.155 RON.

Prin cererea de menţiuni nr. x din data de 11.03.2004, înscrisă în registrul comerţului la data de 29.03.2004, în baza încheierii nr. 899 din data de 11.03.2004, s-a notat că în temeiul actului adiţional autentificat sub nr. x/10.03.2004 şi a Hotărârii AGA nr. 3 din data de 20.01.2004, adunarea generală a acţionarilor S.C. B. a aprobat cesionarea tuturor acţiunilor deţinute de acţionarii MM., LL., FF., DD., TT., HH., JJ., KK., EE., CC., II., GG., S.C. BB. S.A., EEEE., F. şi GGGG. către acţionarul W..

Cei 16 acţionari cedenţi au încheiat în data de 20.01.2004 cu cesionarul W.. contracte de cesiune de acţiuni .

SC BB. S.A. a încheiat, în calitate de cedent, două contracte de cesiune a acţiunilor, în datele de 20.01.2004 şi 13.02.2004.

Curtea a mai arătat că la încheierea tuturor acestor contracte de cesiune, cesionarul W.. a fost reprezentat de inculpatul A..

Prima instanţă a mai menţionat că, din analiza contractelor, rezultă că toate conţin aceleaşi prevederi, excepţie făcând preţul cesiunii, care, în toate cazurile, a fost stabilit în USD.

În ceea ce priveşte modalitatea de plată, cesionarul W.. se obliga ca, în termen de 6 luni de la data semnării contractelor, să achite preţul înscris în acestea.

Acţionarii care au cesionat acţiunile către W., numărul de acţiuni cesionate şi valoarea nominală a acestora, preţul cesiunii în USD şi RON (RON) au fost prezentate după cum urmează:

Nr.

Nume/Prenume

Aport la capitalul social

Preţ cesiune crt.

valoare nominală

Nr. acţiuni

USD

RON, la cursul BNR din data de 20.01.2004

MM.

3.670.590,00

1.468.236

581.738,00

1.918.339,23

LL.

959.387,50

383.755

176.152,00

580.878,84

FF.

589.522,50

235.809

94.600,00

311.952,96

DD.

619.590,00

247.836

92.642,00

305.496,26

TT.

3.537,50

1.415

1.072,00

3.535,03

HH.

589.522,50

235.809

94.600,00

311.952,96

JJ.

196.427,50

78.571

31.457,00

103.732,60

KK.

196.427,50

78.571

31.457,00

103.732,60

EE.

393.090,00

157.236

63.038,00

207.874,11

CC.

1.412,50

10.593,00

34.931,48

II. 393.090,00

157.236

63.038,00

207.874,11

GG.

98.332,50

39.333

15.735,00

51.887,74

SC BB. SA

33.013.155,00

13.205.262

3.536.463,00

11.661.840,39

EEEE.

235.810,00

94.324

85.571,00

282.178,93

F.

2.166.895,00

866.758

267.125,00

880.871,40

GGGG.

10.847.182,50

4.338.873

1.676.928,00

5.529.837,77

Total

53.973.972,50

21.589.589

6.822.209,00

22.496.916,40

Prin cererea de menţiuni nr. x/29.03.2004, înscrisă în RC la data de 31.03.2004, în baza încheierii nr. x din data de 29.03.2004, s-a notat că, în baza Hotărârii Adunării Generale a Acţionarilor S.C. B. nr. 4/20.01.2004 şi a Actului Adiţional autentificat sub nr. x/23.03.2004, se revocă din funcţia de administratori numiţii MM. şi LL. şi se numeşte în funcţia de administrator unic A. pentru o perioadă de 4 ani, începând cu data de 16.03.2004.

Ulterior, la data de 17.06.2004, au fost întocmite un număr de 17 acte adiţionale, din care rezultă că, exceptând S.C. BB. S.A., toţi ceilalţi cedenţi au încasat contravaloarea acţiunilor cedate cesionarului W., fără să existe documente de plată din care să rezulte realitatea plăţilor efectuate de W. către cedenţi.

S-a mai observat că, la încheierea tuturor acestor acte adiţionale, cesionarul W., apare a fi reprezentat de numitul IIII..

Din actul adiţional din data de 17.06.2004, rezultă că W. a achitat parţial către S.C. BB. S.A. preţul acţiunilor cesionate, fără însă a fi menţionată suma achitată. De asemenea, din acelaşi act adiţional rezultă că S.C. BB. S.A. renunţă definitiv şi irevocabil la diferenţa neachitată, consimţind că cesionarul nu mai are nicio obligaţie faţă de cedent.

Curtea a mai arătat că, fiind audiaţi în cursul urmăririi penale, în calitate de părţi civile, numiţii MM., LL., FF., DD., HH., MMM., KK., EE., CC., II., GG. au declarat că semnăturile depuse la rubrica "cedent" pe actele adiţionale din data de 17.06.2004 nu le aparţin şi nu au cunoscut existenţa acestor documente .

Curtea a reţinut că, odată cu cererile de constituire de parte civilă, aceştia au depus fotocopii ale unor acte adiţionale la contractele de cesiune de acţiuni ale S.C. B. din data de 20.01.2004, în care se stipulează că "termenul de plată al restului de preţ cuprins în contractul de cesiune se prelungeşte până la data de 30 iunie 2007". Toate aceste acte adiţionale depuse la dosar de părţile civile sunt datate 18.06.2004 .

Cum aceste acte adiţionale ce poartă data de 18.06.2004, sunt datate la o zi după întocmirea actelor adiţionale datate 17.06.2004, s-a apreciat de către prima instanţă că, este evident că acestea din urmă atestă, în fals, plata integrală a preţului contractelor de cesiune a acţiunilor S.C. B., fapt susţinut şi de declaraţiile date în cursul judecăţii, în calitate de martori, de numiţii LL., FF., DD., MMM., KK., EE., CC., II., GG..

Curtea a observat că există trei acte adiţionale nr. x, nr. 1A şi nr. 2 datate 18.06.2004, între S.C. BB. S.A. şi W.. . Astfel, s-a arăatat că prin actul adiţional nr. x şi nr. 2 durata contractelor de cesiune nr. x şi nr. 2 din data de 20.01.2004 se prelungeşte până la data de 20.12.2004, iar prin actul adiţional nr. x durata contractului de cesiune nr. x din data de 20.01.2004 se prelungeşte până la data de 31.01.2007.

Or modalitatea în care aceste acte adiţionale au fost întocmite şi menţiunile contradictorii dovedesc, în opinia judecătorului primei instanţe, caracterul lor nereal, fiind evident că acestea au fost falsificate.

S-a mai menţionat că împrejurarea că şi în cazul actelor adiţionale din data de 17.06.2004, reprezentantul societăţii comerciale W. a fost acelaşi IIII., care a semnat şi actele adiţionale din data de 18.06.2004, constituie o dovadă în plus a caracterului fals al actelor din data de 17.06.2004, în care se menţionează că cedenţii au încasat plata preţului acţiunilor cesionate.

Curtea a reţinut că, fiind audiată în cursul urmăririi penale la data de 22.02.2016, inculpata G. a arătat că nu îl cunoaşte pe numitul IIII. şi că reprezentantul societăţii W.. a fost inculpatul A..

De asemenea, din declaraţiile date în calitate de părţi civile în cursul urmăririi penale şi după caz şi de martori, în cursul judecăţii, de numiţii MM., LL., FF., DD., HH., MMM., KK., EE., CC., II. şi GG. rezultă că nici aceştia nu îl cunosc pe numitul IIII. şi că toate contractele şi actele adiţionale pe care le-au semnat au aduse la sediul S.C. BB. S.A. de către inculpata G., pe care o cunoşteau ca fiind asistenta personală a inculpatului A.. Aceştia au mai declarat că inculpatul A. le-a solicitat periodic, la intervale de 6 luni, amânarea plăţii preţului contractelor de cesiune încheiate în data de 20.01.2004, fiind întocmite în acest sens mai multe acte adiţionale, iar la un moment dat, în anul 2007, inculpatul a solicitat distrugerea acestor acte adiţionale şi întocmirea unuia singur, antedatat 18.06.2004, prin care se stipula amânarea plăţii preţului până la data de 30.06.2007.

Fiind audiaţi în calitate de martori, în cursul judecăţii, numiţii LL., FF., DD., MMM., KK., EE., CC., II. şi GG. şi-au menţinut declaraţiile date în cursul urmăririi penale, arătând că nu au încasat nicio sumă de bani în contul acţiunilor cesionate către W..

Prima instanţă a arăaat că aceste declaraţii se coroborează cu alte înscrisuri depuse la dosar în cursul urmăririi penale, respectiv:

- notificarea datată 31.10.2006, întocmită în limba engleză, adresată părţii civile S.C. BB. S.A., prin reprezentant FF. şi semnată de inculpatul A., prin care acesta solicita amânarea plăţii preţului contractelor de cesiune din data de 20.01.2004 până la data 30.06.2007, menţionând data anterioară până la care a fost amânată plata, respectiv 31.01.2007;

- actele adiţionale nr. x - 6, din care ultimul în original, încheiate între S.C. BB. S.A. în calitate de cedent şi W. în calitate de cesionar, datate 18.06.2004, 29.09.2004, 18.12.2004, 28.02.2005 şi 25.08.2005 (în original, semnat doar de inculpat la rubrica "cesionar"), prin care se convenea de comun acord amânarea plăţii preţului contractului de cesiune din data de 20.01.2004 până la datele de 31.01.2007, 20.12.2004, 28.02.2005, 28.08.2005 şi 30.11.2006, succesiv .

Din concluziile raportului de constatare tehnico-ştiinţifică grafică nr. 333.319 din data de 11.09.2009 rezultă că semnăturile depuse la rubrica "cedent" de pe actele adiţionale din data de 17.06.2004, prin care se atestă plata integrală a preţului contractelor de cesiune mai sus menţionate, nu aparţin cesionarilor constituiţi părţi civile în cursul urmăririi penale, actele fiind semnate de alte persoane, rămase neidentificate.

În aceste condiţii, Curtea a concluzionat, fără niciun dubiu, că persoanele constituite părţi civile în cursul urmăririi penale au fost induse în eroare în data de 20.01.2004, de inculpatul A., în calitate de reprezentant al W., cu prilejul încheierii contractelor de cesiune a acţiunilor deţinute de aceştia la S.C. B., cu privire la plata contravalorii acţiunilor cesionate.

S-a mai arătat că inculpatul A. a menţinut în eroare pe cedenţi, prin încheierea unor acte adiţionale repetate, de prelungire a contractelor de cesiune, fără ca acesta să aibă vreodată intenţia să execute obligaţia de plată a preţului acţiunilor.

Dimpotrivă, actele adiţionale datate 17.06.2004, prin care se atestă nereal plata integrală a preţului contractelor de cesiune, dovedeşte preexistenţa intenţiei frauduloase a inculpatului A., care a înţeles să îşi însuşească în totalitate beneficiul financiar rezultat din valorificarea patrimoniului S.C. B., la care acţionar cu o cotă de 98,4902% a devenit W., societate controlată în drept şi în fapt de inculpat, aşa cum rezultă din toate probele administrate în cauză.

Prin contractele de cesiune de acţiuni încheiate la datele de 20.01.2004 şi 13.02.2004, W., reprezentată de inculpatul A., a preluat acţiunile de la toţi acţionarii S.C. B., cu excepţia S.C. SIF MUNTENIA S.A. Bucureşti, urmând să plătească preţul aferent într-un termen de 6 luni de la încheierea contractelor.

Întrucât termenul nu a fost respectat, s-au încheiat acte adiţionale succesive, prin care s-au prelungit termenul de plată până la data de 30.06.2007, care însă nu au fost prezentate la Oficiul Registrului Comerţului Ilfov.

În schimb, la data de 16.12.2005, la această instituţie au fost depuse alte acte adiţionale, datate 17.06.2004, prin care se stipula că cesionarul W. şi-a îndeplinit obligaţiile de plată a preţului către cedenţi, a căror înscriere a fost însă respinsă.

Conform concluziilor desprinse în urma analizării acestor acte adiţionale prin care se atesta stingerea obligaţiei de plată, cuprinse în raportul de constatare tehnico-ştiinţifică grafoscopică nr. 333.319 din data de 11.09.2009, semnăturile depuse la rubrica "cedent" pe actele adiţionale datate 17.06.2004, nu au fost executate de persoanele menţionate în documente .

S-a mai apreciat de către judecătorul primie instanţe că, intenţia frauduloasă a inculpatului rezultă şi din modul în care a înţeles să execute hotărârea de divizare a S.C. B. şi de preluare de către S.C. C. a unei părţi din patrimoniul acestei din urmă societăţi, fără ca în contul majorării capitalului social acţionarii S.C. B. să primească acţiuni la S.C. C.. Faptul că bunurile preluate au fost menţionate ca majorare a aportului S.C. C., dovedeşte fără dubiu intenţia frauduloasă de inducere în eroare a acţionarilor S.C. B., în scopul obţinerii unui folos material injust.

De asemenea, s-a susţinut că demersul sistematic şi constant de scoatere din patrimoniile S.C. B. şi S.C. C. şi de însuşire a tuturor sumelor de bani încasate cu titlu de chirie pentru spaţiile comerciale închiriate în cele două complexe comerciale CCCC. 1 şi CCCC. 2, aşa cum se va detalia ulterior, relevă intenţia frauduloasă de inducere în eroare a acţionarilor S.C. B., în scopul obţinerii unui folos material injust.

II. În ceea ce priveşte infracţiunile de înşelăciune reclamate a fi comise împotriva persoanelor îndreptăţite la primirea de acţiuni la societatea S.C. C., Curtea a reţinut următoarele:

Prin cererea de înscriere de menţiuni nr. x/04.08.1998, înscrisă în Registrul Comerţului la data de 10.08.1998, se notează că, la data de 01.01.2002, conform actului adiţional autentificat sub nr. x/18.06.1998, societatea se numea S.C. RRR. S.A., fiind înregistrată la Registrul Comerţului sub nr. x/1992 şi având Codul fiscal x. Capitalul social a fost de 4.550 RON divizat în 9.100 acţiuni nominative cu o valoare nominală de 0,50 RON (RON)/acţiune.

Structura acţionariatului, capitalul subscris şi vărsat, numărul de acţiuni şi cota de participare, era după cum urmează:

Nume/Prenume

Capital social

Nr. acţiuni

Cotă participare

ZZ.

3.185,00

6.370

70 %

JJJJ.

1.228,50

2.457

27 %

YY.

45,50

1 %

BBB.

45,50

1 %

XX. 45,50

1 %

Total

4.550

9.100

100 %

Cu privire la S.C. RRR. S.A., denumită ulterior S.C. C., Curtea reţine faptul că această societate a fost preluată, prin cesiune, de către inculpatul A. şi apropiaţii săi la începutul anului 2003, la iniţiativa inculpatului, legătura între vechii şi noii acţionari fiind realizată prin intermediul contabilei WW., persoană care ţinea contabilitatea atât la S.C. B., cât şi la S.C. RRR. S.A., aşa cum rezultă din declaraţia martorei WW. - vol. 4 d.u.p., filele x (persoană decedată la data de 02.07.2017 - dosar instanţă).

Prin cererea de menţiuni nr. x din data 12.05.2003, înscrisă în RC la data 19.05.2003, în baza încheierii nr. 9610 din data 16.05.2003, s-au produs următoarele modificări:

- natura acţiunilor s-a schimbat din acţiuni nominative în acţiuni la purtător;

- s-a modificat valoarea nominală a acţiunilor, noua valoare fiind de 2,50 RON/acţiune;

- s-a modificat structura acţionariatului, noii acţionari, numărul de acţiuni deţinute şi cota de participare fiind:

Nume/Prenume

Aport la capitalul social (RON)

Nr. acţiuni

Cotă

A.

3.185

1.274

70,0000%

F.

1.230

27,0330%

PP.

0,9890%

G. 0,9890%

SS.

0,9890%

Total

4.550

1.820

100,00%

- s-a numit un nou consiliu de administraţie format din: F., A. şi G..

S-a arătat că modificarea acţionariatului a fost realizată în baza contractului de cesiune de acţiuni încheiat în data de 07.03.2003, contract din care rezultă că vechii acţionari au cesionat cu titlu gratuit acţiunile S.C. RRR. S.A. noilor acţionari.

Prin cererea de menţiuni nr. x din data de 30.05.2003, înscrisă în RC la data de 05.06.2003 în baza încheierii nr. 13151 din data de 04.06.2003, s-a notat că în baza Actului Adiţional autentificat sub nr. x/26.05.2003 şi a Hotărârii Adunării Generale a Acţionarilor din data de 25.05.2003, se produc următoarele modificări:

- se modifică denumirea din S.C. RRR. S.A. în S.C. SSS. S.A.;

- se modifică sediul social în Calea x, comuna Baloteşti, judeţul Ilfov;

- se numeşte preşedintele Consiliului de Administraţie în persoana inculpatului A. şi vicepreşedintele,în persoana inculpatei F. .

Conform procesului-verbal al Adunării Generale Extraordinare a Acţionarilor S.C. B. din data de 06.03.2003 şi a Hotărârii Adunării Generale Extraordinare a Acţionarilor S.C. RRR. S.A. din data de 07.03.2003, acţionarii celor două societăţi au aprobat divizarea S.C. B. şi primirea de către S.C. RRR. S.A. a părţii ce se desprinde din patrimoniul S.C. B. aferentă patrimoniului "CCCC. 2", jumătate din teren şi jumătate din utilităţile comune în cotă indiviză, urmare a divizării S.C. B..

La Adunarea Generală Extraordinară a Acţionarilor S.C. B. din data de 06.03.2003 a participat un număr de 20 de acţionari enumeraţi în anexa nr. 1 la Procesul Verbal al adunării extraordinare, care deţineau 98,4902% din capitalul social. În calitate de preşedinte a fost prezent inculpatul A. şi în calitate de secretar inculpata G..

La Adunarea Generală Extraordinară a Acţionarilor S.C. RRR. S.A. din data de 07.03.2003 au participat toţi acţionarii, respectiv A. (70% din capitalul social), F. (27% din capitalul social), G. (1% din capitalul social), PP. (1% din capitalul social) şi SS. (1% din capitalul social). Preşedinte al consiliului de administraţie a fost ales A., vicepreşedinte - F. şi membru - G..

La data de 31.03.2003, a fost întocmit proiectul de divizare al S.C. B., care a fost semnat din partea S.C. B. de inculpatul A., în calitate de preşedinte, şi din partea S.C. RRR. S.A., de inculpata G., în calitate de administrator. Din anexa nr. 1 la procesul-verbal de şedinţă al Adunării Generale Extraordinare a Acţionarilor S.C. B. din data de 31.03.2003 rezultă că, la luarea hotărârii, au fost prezenţi acţionarii persoane fizice LL., KKKK., F., EEEE., CC., GG., EE., DD., II., HH., KK., FF., JJ., NN. - în calitate de acţionar persoană fizică şi reprezentant al FFFF. SUA, MM. - în calitate de acţionar persoană fizică şi reprezentant al S.C. BB. S.A. Bucureşti şi A. - în calitate de reprezentant al W. SUA şi al GGGG. SUA.

Curtea a mai arătat că potrivit celor înscrise în proiectul de divizare a S.C. B., divizarea a fost efectuată pe baza datelor din bilanţurile celor două societăţi întocmite la data de 31.12.2002, elementele patrimoniale transferate de la S.C. B. la S.C. RRR. S.A. fiind următoarele:

Valoare existentă la 31.12.2002

Valoare transferată

Valoare totală după divizare

Active

43.003,60

62.301.551,10

62.344.554,70

Teren 166.136 mp,1/2+1/2

46.874.180,00

Clădire CCCC. 2

8.845.477,90

Utilităţi comune 1/2+1/2 şi echipamente

6.581.893,20

Datorii

8.784,00

24.864.259,40

24.873.043,40

Datorii pe termen lung-credit L.

0,00

24.864.259,40

Capital propriu

32.419,60

37.437.292,00

37.469.711,60

Capital social

4.550,00

52.656.900,00

52.661.450,00

Diferenţe din reevaluare+alte rezerve

27.869,60

- 15.219.608,00

- 15.191.738,40

Prin urmare, prima instanţă a reţinut că, urmare a divizării, activele S.C. RRR. S.A. au crescut cu 62.301.551,10 RON, datoriile pe termen lung cu 24.864.259,40 RON şi capitalurile proprii cu 37.437.292 RON.

Referitor la capitalul social, s-a observat că acesta a fost majorat cu 52.656.900 RON şi a reprezentat contravaloarea unui număr de 21.062.760 de acţiuni transferate de la S.C. B., valoarea nominală a acţiunilor transferate fiind de 2,50 RON/acţiune.

Conform proiectului de divizare, capitalul social al S.C. RRR. S.A. urma a fi de 52.661.450 RON împărţit în 21.064.580 acţiuni cu valoarea nominală de 2,50 RON/acţiune.

Capitalul social al S.C. B. la data divizării era în sumă de 112.007.300 RON, împărţit în 44.802.929 acţiuni nominative cu valoarea nominală de 2,50 RON/acţiune. Urmare a divizării, capitalul social urma a fi redus la 59.350.400 RON, împărţit în 23.740.160 acţiuni la purtător, cu o valoare nominală de 2,50 RON/acţiune.

Cu ocazia divizării S.C. B., prin desprinderea unei părţi din patrimoniul societăţii şi transferul acesteia către S.C. C., inculpatul A., cu sprijinul celorlalţi acţionari, membri în consiliul de administraţie al S.C. C., şi anume inculpata F., soţia sa, inculpata G., secretara sa, PP., secretara inculpatei Teodorescu, SS. - şoferul personal al inculpatului A., ultimul cedând ulterior acţiunile deţinute la această societate către martorul RR., a înregistrat rezultatul divizării ca o simplă majorare a capitalului social al S.C. C., fără a aloca acţiuni către acţionarii statutari ai S.C. B., proporţional cu cotele deţinute de aceştia, deşi, conform celor înscrise în procesul-verbal al Adunării Generale Extraordinare a Acţionarilor S.C. RRR. S.A. din data de 07.03.2003, acţionarii l-au împuternicit pe preşedintele Consiliului de Administraţie, respectiv pe inculpatul A. ca, "în termen de 60 de zile de la primirea patrimoniului, să transmită cu titlu gratuit către acţionarii din anexă şi în procentele din anexă (în raport cu părţile sociale deţinute la B.) acţiunile societăţii RRR. S.A. (societate care a primit patrimoniul de la B.)".

S-a mai arătat că în anexa procesului-verbal din data de 07.03.2003 sunt înscrişi cei 20 de acţionari ai S.C. B. şi cota de participare a fiecăruia la capitalul social al S.C. B. .

Curtea a reţinut că activele transferate ca urmare a divizării au fost predate în data de 12.06.2003, conform celor înscrise în protocolul de predare - primire nr. 1/12.06.2003. Protocolul a fost semnat din partea S.C. B. de A., F. şi RR., iar din partea S.C. RRR. S.A. de G., FFF. şi PP..

S-a mai arătat în cuprinsul sentinţei că, din datele furnizate de ONRC a rezultat că situaţia acţionariatului la S.C. B. şi S.C. RRR. S.A. înainte si după divizare, se prezintă după cum urmează:

SC B.

Înainte de divizare

După divizare

Cerere menţiuni 6121/14.04.2003

Cerere menţiuni 10186/18.06.2003

Nume/Prenume

Înregistrat la RC la 25.04.2003

Înregistrat la RC la 20.06.2003 în baza încheierii nr. 611/24.04.2003 în baza încheierii nr. 1298/20.06.2003 sumă acţiuni cotă sumă acţiuni cotă

NN.

5.029.642,50

2.011.857

4,4905%

2.665.105,00

1.066.042

4,4905%

MM.

6.927.212,50

2.770.885

6,1846%

3.670.590,00

1.468.236

6,1846%

LL.

1.810.575,00

724.230

1,6165%

959.387,50

383.755

1,6165%

FF.

1.112.557,50

445.023

0,9933%

589.522,50

235.809

0,9933%

DD.

1.169.302,50

467.721

1,0440%

619.590,00

247.836

1,0440%

KKKK.

6.675,00

2.670

0,0060%

3.537,50

1.415

0,0060%

HH.

1.112.557,50

445.023

0,9933%

589.522,50

235.809

0,9933%

JJ.

370.700,00

148.280

0,3310%

196.427,50

78.571

0,3310%

KK.

370.700,00

148.280

0,3310%

196.427,50

78.571

0,3310%

EE.

741.847,50

296.739

0,6623%

393.090,00

157.236

0,6623%

CC.

2.667,50

1.067

0,0024%

1.412,50

0,0024%

II. 741.847,50

296.739

0,6623%

393.090,00

157.236

0,6623%

GG.

185.575,00

74.230

0,1657%

98.332,50

39.333

0,1657%

W..

8.455.420,00

3.382.168

7,5490%

4.480.355,00

1.792.142

7,5490%

FFFF.

28.347.022,50

11.338.809

25,3082%

15.020.512,50

6.008.205

25,3082%

SC BB. SA

28.926.447,50

11.570.579

25,8255%

15.327.537,50

6.131.015

25,8255%

S.I.F. Muntenia

1.691.087,50

676.435

1,5098%

896.072,50

358.429

1,5098%

EEEE.

445.027,50

178.011

0,3973%

235.810,00

94.324

0,3973%

F.

4.089.410,00

1.635.764

3,6510%

2.166.895,00

866.758

3,6510%

GGGG.

GGGG..

20.471.025,00

8.188.410

18,2765%

10.847.182,50

4.338.873

18,2765%

Total

112.007.300,00

44.802.920

100,00%

59.350.400,00

23.740.160

100,00%

SC RRR. S.A.:

Înainte de divizare

După divizare

Cerere de menţiuni x/19.06.2003

Cerere de menţiuni x/18.06.2003

Nume/Prenume

Înregistrată la R.C. la 20.06.2003

Înregistrată la R.C. la 20.06.2003 în baza încheierii nr. 10272/19.06.2003 în baza încheierii nr. 1297/20.06.2003 sumă acţiuni cotă sumă acţiuni cotă

A.

3.185

1.274

70,0000%

36.863.015,00

14.745.206

70,0000%

F.

1.230

27,0330%

14.235.952,41

5.694.381

27,0330%

PP.

0,9890%

520.827,53

208.331

0,9890%

G. 0,9890%

520.827,53

208.331

0,9890%

SS.

0,9890%

520.827,53

208.331

0,9890%

Total

4.550

1.820

100,00%

52.661.450,00

21.064.580

100,00%

Din analiza datelor din cele două tabele, Curtea a constatat următoarele:

- capitalul social al S.C. B. s-a diminuat de la 112.007.300 RON la 59.350.400 RON, fiind respectate cotele prevăzute în proiectul de divizare din data de 31.03.2003;

- cota de participare a acţionarilor S.C. B. la capitalul social a rămas nemodificată, fiind reduse corespunzător numai valoarea de aport şi numărul de acţiuni;

- acţionarii S.C. B. nu au fost înregistraţi la Registrul Comerţului cu cota de participare la capitalul social al S.C. RRR. S.A.; astfel, cu excepţia inculpatei F., niciunul dintre acţionarii S.C. B. nu figurează ca acţionar la S.C. RRR. S.A.;

- persoanele care au primit acţiuni şi figurează la Registrul Comerţului ca acţionari ai S.C. RRR. S.A. după divizarea S.C. B. sunt exact cele care aveau calitatea de acţionari anterior divizării, respectiv A., F., PP., G. şi SS.;

- vechii acţionari ai S.C. RRR. S.A. au fost înregistraţi nejustificat la registrul comerţului cu o majorare a capitalului social al societăţii în sumă de 52.656.900 RON, capital care a fost transferat conform proiectului de divizare de la S.C. B. şi aparţinea acţionarilor acesteia din urmă;

Curtea a mai reţinut că, prin contractele de cesiune de acţiuni din data de 08.09.2003, încheiate între acţionarii S.C. RRR. S.A. - A., F., G., PP. şi RR., în calitate de cedenţi, şi o parte a acţionarilor S.C. B., respectiv S.C. BB., EE., GG., FF., HH., II., DD., KK., JJ., CC. şi LL. şi MM., în calitate de cesionari, erau transmise către aceştia din urmă acţiuni la S.C. RRR. S.A.. Aceste contracte nu au fost însă comunicate la Oficiul Registrului Comerţului, nerealizându-se publicitatea faţă de terţi.

Astfel, în data de 08.09.2003, inculpatul A. a încheiat un contract de cesiune a acţiunilor deţinute de el la S.C. C., în favoarea S.C. BB. S.A. .

Inculpata F. a încheiat 12 contracte de cesiune în favoarea S.C. BB. S.A. şi numiţilor EE., GG., FF., HH., II., DD., KK., JJ., CC., LL. şi MM. .

Inculpata G. a încheiat un contract de cesiune în favoarea numitului MM. .

Martora PP. a încheiat un contract de cesiune în favoarea numitului MM., iar martorul RR. a încheiat un contract de cesiune în favoarea aceleiaşi persoane .

Curtea a menţionat că, în cursul urmăririi penale, s-a efectuat raportul de constatare grafică nr. 333.319 din data de 11.09.2009, din care rezultă că semnăturile de la rubrica "cedent", depuse pe contractele de cesiune din data de 08.09.2003, concluzionează că semnătura inculpatului A. aparţine acestuia sau reproduce o semnătură a acestuia (prin xerografiere), semnăturile inculpatei F. au fost executate de aceeaşi persoană, fără a se putea stabili dacă au fost executate de inculpată sau de o altă persoană, semnătura inculpatei G. nu a fost executată de aceasta, semnătura suspectei PP. nu a fost executată de aceasta, iar semnătura martorului RR. nu a fost executată de acesta .

Curtea reţine că omisiunea inculpatului A. de a înregistra la Registrul Comerţului contractele de cesiune din data de 08.09.2003 le-a permis acţionarilor S.C. C. indicaţi mai sus să cesioneze ulterior, prin contractele de cesiune din datele de 15.01.2004 şi 20.01.2004, fără drept, toate acţiunile acestei societăţi către W.., firmă nerezidentă reprezentată de inculpatul A..

Astfel, s-a arătat că inculpaţii A., F., G. şi numiţii PP. şi RR. au semnat, fiecare, câte un contract de cesiune prin care au cesionat către W. toate acţiunile deţinute la S.C. C., această societate devenind unicul acţionar.

Din raportul de constatare grafică nr. 333.319/11.09.2009 rezultă că toate semnăturile de pe aceste contracte aparţin părţilor contractante .

S-a apreciat că intenţia frauduloasă a inculpaţilor A., F. şi G. este dovedită de faptul că, au întocmit două seturi de contracte, respectiv cele din data de 08.09.2003 şi cele din datele de 15.01.2004 şi 20.01.2004, în calitate de acţionarii ai S.C. C., prin care au cesionat aceleaşi acţiuni în favoarea unor persoane diferite.

În acest context, prima instanţă a arătat că, este evident că a apărut necesitatea falsificării semnăturilor de pe primul set de contracte, toate acţiunile fiind astfel premeditate de inculpaţi, care au dorit să evite opozabilitatea faţă de ei a contractelor de cesiune din data de 08.09.2003 şi producerea de efecte juridice doar în ceea ce priveşte contractele din 15.01.2004 şi 20.01.2004.

Totodată, s-a menţionat că faptul că inculpaţii au fost cei care au falsificat propriile semnături de pe contractele de cesiune din data de 08.09.2003 sau au prezentat aceste înscrisuri cesionarilor - părţi civile în cursul urmăririi penale, ştiind că sunt semnate în fals la rubrica "cedent", cu scopul de a le induce pe acestea în eroare cu privire la transmiterea acţiunilor deţinute la S.C. C., rezultă şi din procesul-verbal al AGEA a S.C. RRR. S.A. din data de 07.03.2003 şi din Hotărârea AGEA a S.C. RRR. S.A. din aceeaşi dată, prin care inculpaţii îşi asumau obligaţia de a transmite acţionarilor S.C. B. aceste acţiuni cu titlu gratuit, în contul părţii de patrimoniu preluat de la această din urmă societate, împuternicindu-l în acest sens pe inculpatul A..

În ceea ce priveşte semnăturile depuse pe aceste două documente, s-a arătat că din raportul de constatare grafică nr. 333.319/11.09.2009, rezultă că semnăturile aflate în dreptul numelor inculpaţilor A., F. şi G. au fost efectuate de aceştia, cu precizarea că documentele sunt depuse la dosar în fotocopie, iar semnăturile aflate în dreptul numelor "PP." şi "SS." au fost executate de aceeaşi persoană, însă nu se poate stabili dacă au fost executate de aceştia.

Astfel, după inducerea în eroare a acţionarilor S.C. B. cu privire la transmiterea acţiunilor la care acestea aveau dreptul în urma divizării S.C. B., inculpaţii A., F. şi G. au cesionat toate acţiunile deţinute în mod fraudulos la S.C. C. în favoarea societăţii W., controlată de inculpatul A..

Fiind audiate în cursul urmăririi penale, inculpata G. şi numita PP., în calitate de suspectă, au arătat că iniţiativa încheierii acestor contracte i-a aparţinut inculpatului A., niciuna dintre ele neprimind vreo sumă de bani, aferente acestor tranzacţii. În cursul judecăţii, martora PP. şi-a menţinut aceste declaraţii.

În ceea ce priveşte semnăturile inculpatei G. existente pe procesul-verbal al AGEA a S.C. RRR. S.A. din data de 07.03.2003 şi din Hotărârea AGEA a S.C. RRR. S.A. din aceeaşi dată, cu ocazia declaraţiei din data de 22.02.2016, prima instanţă a reţinut că inculpata a recunoscut că îi aparţin, precizând că "am semnat documentele respective întrucât mi-au fost puse în faţă de către A., dar acesta nu mi-a explicat conţinutul lor. Ulterior, după înregistrarea documentelor la Registrul Comerţului, am aflat conţinutul acestora".

Din declaraţia aceleiaşi inculpate din data de 18.02.2016 rezultă că semnătura existentă în dreptul numelui ei pe contractul de cesiune din data de 08.09.2003 nu îi aparţine, aceasta recunoscându-şi însă semnătura existentă pe contractul de cesiune în favoarea societăţii W.. din data de 15.01.2004, în condiţiile în care avea cunoştinţă de obligaţiile asumate prin documentele mai sus menţionate.

Mai mult, din declaraţiile inculpatei, date în cursul urmăririi penale, rezultă că aceasta era persoana care aducea contractele la sediul S.C. BB. S.A. pentru a fi semnate de acţionarii S.C. B. (părţi civile în cursul urmăririi penale), ocazii cu care îi preda părţii civile MM. diferite sume de bani, din partea inculpatului A., ca urmare a unor înţelegeri între aceştia. Conform declaraţiilor inculpatei, aceste sume de bani proveneau din încasările firmelor din complexul comercial CCCC..

Deopotrivă prima instanţă a arătat că, din declaraţia de suspectă dată de numita PP. din data de 09.11.2015 a rezultat că semnătura de pe contractul de cesiune din data de 08.09.2003 nu-i aparţine, iar contractul de cesiune din data de 15.01.2004 l-a semnat la solicitarea inculpatului A., care a venit la ea însoţit de inculpata G., fără a avea cunoştinţă de conţinutul actului, întrucât nu a fost lăsată să-l citească. În cadrul aceleiaşi declaraţii numita PP. mai arată că presupune că persoana care a efectuat în fals semnătura sa pe anumite documente este inculpata G., bazându-şi această presupunere pe faptul că "am luat la cunoştinţă de mai multe ori în mod direct la birourile noastre din Bd. x faptul că aceasta obişnuia să semneze acte în numele suspecţilor A. şi F., la solicitarea lor, copiindu-le semnăturile". "Ca mod de lucru, pentru orice document ce urma a fi redactat era solicitată G. direct de A.".

În acest fel, s-a susţinut de judecătorul primei instanţe, acţionarii S.C. B. au fost prejudiciaţi cu suma care reprezenta aportul la majorarea capitalului social al S.C. RRR. S.A. adus de aceştia ca urmare a divizării S.C. B..

Totodată, s-a arătat că din raportul de constatare întocmit de specialistul DIICOT în data de 10.04.2013 şi raportul de expertiză contabilă efectuată în cursul judecăţii (anexa 13) rezultă că situaţia privind acţionarii S.C. RRR. S.A. care trebuiau înregistraţi la registrul comerţului după divizare, aportul la capitalul social al fiecărui acţionar, numărul de acţiuni cuvenite şi cota de participare, sumele care figurează la registrul comerţului ca şi aport la capitalul social şi prejudiciul, respectiv câştigul fiecărui acţionar, ca urmare a neemiterii acţiunilor la purtător, respectiv majorării frauduloase a participării la capitalul social al acestei societăţi, era următoarea:

(4)=(3)/Total acţiuni

(5)

(6)=(5)-(2)

NN.

2.364.537,50

945.815

4,4901%

- 2.364.537,50

MM.

3.256.622,50

1.302.649

6,1841%

- 3.256.622,50

LL.

851.187,50

340.475

1,6163%

- 851.187,50

FF.

523.035,00

209.214

0,9932%

- 523.035,00

DD.

549.712,50

219.885

1,0439%

- 549.712,50

KKKK.

3.137,50

1.255

0,0060%

- 3.137,50

HH.

523.035,00

209.214

0,9932%

- 523.035,00

JJ.

174.272,50

69.709

0,3309%

- 174.272,50

KK.

174.272,50

69.709

0,3309%

- 174.272,50

EE.

348.757,50

139.503

0,6623%

- 348.757,50

CC.

1.255,00

0,0024%

- 1.255,00

II. 348.757,50

139.503

0,6623%

- 348.757,50

GG.

87.242,50

34.897

0,1657%

- 87.242,50

W..

3.975.065,00

1.590.026

7,5483%

- 3.975.065,00

FFFF.

13.326.510,00

5.330.604

25,3060%

- 13.326.510,00

SC BB. SA

13.598.910,00

5.439.564

25,8233%

- 13.598.910,00

S.I.F.Muntenia

795.015,00

318.006

1,5097%

- 795.015,00

EEEE.

209.217,50

83.687

0,3973%

- 209.217,50

F.

1.922.515,00

769.006

3,6507%

- 1.922.515,00

GGGG.

GGGG..

9.623.842,50

3.849.537

18,2749%

- 9.623.842,50

A.

3.185

1.274

0,0060%

36.863.015,00

36.859.830,00

F.

1.230

0,0023%

14.235.952,41

14.234.722,41

PP.

0,0001%

520.827,53

520.782,53

G. 0,0001%

520.827,53

520.782,53

SS.

0,0001%

520.827,53

520.782,53

Total

52.661.450,00

21.064.580

100,00%

52.661.450,00

0,00

Curtea a precizat că din datele arătate mai sus rezultă că singura persoană care a fost acţionar la ambele societăţi a fost inculpata F., aceasta fiind singurul dintre acţionarii S.C. B. care, în urma divizării, a realizat un câştig de 12.312.207,41 RON, câştig calculat ca diferenţă între valoarea acţiunilor primite la S.C. RRR. S.A. - 14.234.722,41 RON şi valoarea acţiunilor "pierdute" în calitate de acţionar la S.C. B. - 1.922.515 RON.

S-a mai susţinut că din documentele aflate la dosar rezultă că inculpatul A. a avut atât calitatea de acţionar majoritar şi preşedinte al consiliului de administraţie al S.C. RRR. S.A., cât şi împuternicit la doi acţionari ai S.C. B., respectiv W.. şi GGGG., societăţi care deţineau 25,8255% din capitalul social.

În aceeaşi ordine de idei s-a arătat că, protocolul de predare primire nr. 1/12.06.2003, a fost semnat din partea S.C. B. de către inculpaţii A. şi F., persoane care au beneficiat de cea mai mare parte a sumei cu care a fost majorat capitalul social al S.C. RRR. S.A., respectiv de 51.094.522,41 RON din totalul de 52.656.900 RON.

Curtea a mai reţinut că, în baza cererii de menţiuni nr. x din data de 03.02.2004 şi a încheierii nr. 344 din data de 05.02.2004 înscrisă în RC la data de 05.02.2004, s-a notat că, în baza Actului Adiţional autentificat sub nr. x/02.02.2004 şi a Hotărârii Adunării Generale a Acţionarilor din data de 12.01.2004, s-a decis retragerea din S.C. C. a acţionarilor A., F., G., PP. şi RR., prin cesionarea tuturor acţiunilor către W. .

S-a arătat că au fost încheiate un număr de 5 contracte de cesiune de acţiuni, preţul de cesiune, numărul acţiunilor cesionate şi valoarea nominală a acestora fiind după cum urmează:

Nume/Prenume

Preţ cesiune

Data întocmirii

(USD)

contractului de cesiune

A.

1.313.670,00

20 ian. 2004

F. 507.320,00

15 ian. 2004

PP.

18.560,00

15 ian. 2004

G.

18.560,00

15 ian. 2004

RR.

18.560,00

15 ian. 2004

Total

1.876.670,00

Din conţinutul celor 5 contracte de cesiune de acţiuni, prima instanţă a subliniat că, în toate cazurile, contravaloare acţiunilor cesionate a fost încasată de cedenţi la data întocmirii acestora, fără ca din extrasele conturilor bancare, analizate prin rapoartele de constatare întocmite de specialiştii DIICOT în datele de 10.04.2013 şi 04.02.2016 şi din raportul de expertiză contabilă efectuat în cursul judecăţii, să rezulte că au existat astfel de transferuri prin bancă.

S-a mai arătat că în toate cazurile, W., în calitate de cesionar, a fost reprezentată de inculpatul A., conform celor înscrise în procesul-verbal al şedinţei extraordinare a consiliului de administraţie al W., autentificat sub nr. x/29.01.2004, cu excepţia contractului de cesiune încheiat chiar între inculpat şi societate, când aceasta din urmă a fost reprezentată de inculpata F., în calitate de împuternicit.

Cu privire la acţiunile pe care S.C. C. trebuia să le remită, în urma divizării S.C. B. şi preluării a unei părţi din patrimoniul acestei societăţi, fiind audiate în cursul urmăririi penale şi în cursul judecăţii, prima instanţă a reţinut că persoanele prejudiciate au arătat următoarele:

La începutul anului 2004, pe fondul declanşării procedurii reorganizării judiciare a S.C. B., s-a luat decizia vânzării societăţii către un cumpărător străin, aşa cum rezultă din declaraţia numitului NN., din data de 18.03.2008, menţinută în totalitate în cursul judecăţii.

Profitând de această situaţie, sub pretextul facilitării unor viitoare negocieri, A. a solicitat tuturor acţionarilor S.C. B. să cedeze acţiunile deţinute către W.., societate pe care o reprezenta şi care de fapt îi aparţinea. Această afirmaţie este susţinută şi de către ceilalţi acţionari ai S.C. B., în declaraţiile date în cursul urmăririi penale şi în cursul judecăţii.

Conform celor declarate de acţionarii S.C. B., fiecare dintre ei a încheiat un contract de cesiune a acţiunilor deţinute, la un preţ negociat. S-a stabilit un termen de plată a preţului, însă acesta nu a fost respectat, motiv pentru care s-au încheiat mai multe acte adiţionale succesive de prelungire a termenului. La final, a fost încheiat, în fals, câte un act adiţional pentru fiecare contract, din care rezulta că cedenţii şi-au primit sumele cuvenite din tranzacţii.

Persoanele constituite părţi civile, audiate în cursul urmăririi penale, au precizat că persoana care s-a ocupat de corespondenţă, respectiv de aducerea la sediul S.C. BB. S.A., unde aceştia erau angajaţi, a contractelor şi a actelor adiţionale, pentru a fi semnate, era inculpata G., asistenta personală a inculpatului A..

Curtea a observat că, din declaraţiile acţionarilor S.C. B. rezultă că aceştia aveau cunoştinţă despre faptul că urmau să primească acţiuni la S.C. RRR. S.A., în urma divizării şi chiar au semnat contracte de cesiune prin care primeau aceste acţiuni. Ulterior, au aflat că acele contracte nu au fost depuse la Oficiul Registrului Comerţului, pentru a produce efecte juridice.

Şi aceste contracte au fost aduse pentru a fi semnate la sediul S.C. BB. S.A., unde aceştia erau acţionari, de către inculpata G., asistenta personală a lui A..

Din situaţia mai sus stabilită a rezultat, în opinia primei instanţe că, de la începutul anului 2003, inculpaţii A., F. şi G., la iniţiativa, sub autoritatea şi supravegherea permanentă a primului inculpat, au conceput un plan de inducere în eroare a celorlalţi acţionari ai S.C. B., conform căruia toate acţiunile deţinute de părţile civile să fie cesionate în favoarea societăţii nerezidente W., cu scopul dobândirii de către inculpaţi a sumelor de bani rezultate din vânzarea activelor B. şi C., după lichidarea acestor societăţi comerciale.

S-a susţinut că în executarea rezoluţiei infracţionale, la data de 08.09.2003, cu ocazia încheierii contractelor de cesiune, cu unii din acţionarii S.C. B., aceştia au fost induşi în eroare de către inculpaţii A., F. şi G. cu privire la cesionarea, în favoarea lor, cu titlu gratuit, a unor pachete de acţiuni la S.C. C., la care aveau dreptul în urma divizării S.C. B..

Pentru materializarea rezoluţiei infracţionale, inculpatul A., în mod intenţionat, a omis să înregistreze la Registrul Comerţului contractele de cesiune a acţiunilor S.C. C. din data de 08.09.2003, deşi îşi asumase această obligaţie prin semnătură, aspect cunoscut şi aprobat şi de inculpatele F. şi G., care nu doar că au semnat actele ce obligau la acest demers, ci au participat la toate aceste decizii.

La data de 20.01.2004, profitând de încrederea obţinută din partea acţionarilor S.C. B. prin încheierea contractelor din 08.09.2003, inculpatul A. i-a convins pe aceştia să cesioneze acţiunile deţinute la această societate în favoarea W.., societate controlată de inculpat, fără ca cesionarul să mai achite contravaloarea acţiunilor, respectiv preţul negociat de părţi.

Dimpotrivă, la datele de 15.01.2004 şi 20.01.2004, inculpaţii A., F. şi G., precum şi numiţii PP. şi RR., aceştia din urmă fără să cunoască intenţia şi conivenţa frauduloasă a celor trei inculpaţi, au cesionat acţiunile deţinute la S.C. C. în favoarea W..

Prin urmare, prima instanţă a constatat că inculpaţii A., F. şi G., într-un caz folosindu-se şi de semnăturile martorilor PP. şi RR., iar în alt caz falsificându-le, au cesionat de două ori, în cunoştinţă de cauză, aceleaşi acţiuni deţinute la S.C. C., iniţial în favoarea acţionarilor S.C. B. la data de 08.09.2003, iar ulterior în favoarea W.. la datele de 15.01.2004 şi 20.01.2004.

III. În ceea ce priveşte acuzaţiile de delapidare a sumelor de bani din patrimoniile S.C. B. şi S.C. C., Curtea a reţinut următoarele:

La data de 31.12.2002, între S.C. B. (societate având ca principal obiect de activitate închirierea de spaţii comerciale în cadrul complexului comercial "CCCC." din localitatea Corbeanca, jud. Ilfov) şi S.C. P. a fost încheiat un contract de administrare prin care S.C. B. îi transmitea celeilalte societăţi dreptul de administrare asupra imobilului reprezentând Complexul Comercial CCCC., spaţiile comerciale, birourile, dependinţele şi anexele cuprinse în proprietatea sa .

S-a arătat că potrivit art. 2 pct. 4 din contract, "contravaloarea chiriei încasate de S.C. P. pentru S.C. B. va fi reţinută de S.C. P. la dispoziţia acesteia. S.C. P. va avea obligaţia de a pune la dispoziţia S.C. B., ori de câte ori aceasta îi va factura, o sumă mai mică sau egală cu contravaloarea chiriei încasate de S.C. P. pentru S.C. B.".

De asemenea, conform art. 8 pct. 3 din contract, părţile convin de comun acord ca:

"în vederea unei bune administrări a complexului, S.C. P. să poată semna şi ştampila contracte de închiriere, să emită facturi, ordine de plată, file LLLL. etc., în numele şi pentru proprietar (SC B.), această clauză având caracterul unui mandat special de reprezentare".

Prin actul adiţional nr. x din data de 01.06.2003, părţile convin ca, pentru activitatea de administrare, S.C. P. să primească lunar de la proprietar suma de 35.000 RON (RON), la care se adaugă TVA.

S-a arătat că acest contract a fost semnat din partea S.C. B. de către inculpatul A., iar din partea S.C. P. de către numita PP., asistenta personală a inculpatei F..

Deşi administratorul şi asociatul unic al S.C. P. era cetăţeanul chinez MMMM., iar numita PP. acţiona în baza unei procuri generale date de acesta, persoana cu putere de decizie în cadrul acestei societăţi a fost inculpatul A., aşa cum rezultă din declaraţiile date în calitate de suspectă şi de martor de numita PP..

Curtea a reţinut că sumele rămase din încasări (chiriile aferente spaţiilor comerciale din cadrul complexului comercial "CCCC." şi terenurilor aparţinând acestei societăţi), după plata furnizorilor S.C. B., erau păstrate, în cea mai mare parte, în contul S.C. P., fiind ulterior retrase în numerar de către inculpata G., asistenta personală a inculpatului A., aceasta fiind împuternicită pe conturile societăţii, sau era alimentat contul de card al inculpatului A., banii fiind folosiţi în interesul personal al acestuia şi al soţiei sale, inculpata F..

S-a mai arătat în cuprinsul sentinţei apelalte că, la data de 18.06.2003, între S.C. C., în calitate de proprietar, reprezentată de inculpata F., şi S.C. B., în calitate de administrator, reprezentată de inculpatul A., a fost încheiat un contract similar de administrare . Obiectul contractului l-a constituit acordarea de către proprietar a dreptului de administrare a complexului comercial "CCCC. 2" societăţii comerciale B., respectiv de a închiria spaţiile comerciale, birourile, dependinţele şi anexele cuprinse în proprietatea S.C. C..

Conform art. 2 pct. 4 din contract, "contravaloarea chiriei încasate de S.C. B. pentru S.C. C. va fi reţinută de S.C. B. la dispoziţia acesteia. S.C. B. va avea obligaţia de a pune la dispoziţia S.C. C., ori de câte ori aceasta îi va factura, o sumă mai mică sau egală cu contravaloarea chiriei încasate de S.C. B. pentru S.C. C.".

Pentru serviciile de administrare S.C. B. urma să încaseze o sumă lunară reprezentând 5% din valoarea chiriei încasate pentru S.C. C. + TVA.

Conform art. 8 pct. 3, părţile convin de comun acord ca, "în vederea unei bune administrări a complexului, S.C. B. să poată semna şi ştampila contracte de închiriere, să emită facturi, ordine de plată, file LLLL. etc., în numele şi pentru proprietar (SC C.), această clauză având caracterul unui mandat special de reprezentare".

La data de 18.06.2003, a fost finalizată divizarea S.C. B., în urma acestei proceduri noul proprietar al complexului "CCCC. 2" devenind S.C. C..

Din conţinutul primului contract rezultă că, începând cu data de 01.01.2003, S.C. P. era obligată să emită către chiriaşii din complexul comercial "CCCC." facturi în care la rubrica "furnizor" să figureze S.C. B., care era proprietarul de drept al terenurilor şi construcţiilor din complexul comercial.

Începând cu data de 18.06.2003, S.C. P. era obligată să întocmească facturile fiscale în numele S.C. B. pentru spaţiile închiriate în complexul comercial "CCCC. 1" şi în numele S.C. C. pentru spaţiile închiriate în complexul comercial "CCCC. 2".

De asemenea, conform celor două contracte de administrare, începând cu data de 01.06.2003, S.C. P. trebuia să factureze lunar către S.C. B. suma de 35.000 RON (ron) + TVA, iar S.C. B. urma să factureze lunar către S.C. C. o cotă de 5% + TVA din veniturile din chirii realizate în complexul comercial "CCCC. 2".

Din documentele furnizate de societăţile comerciale care au avut închiriate spaţii comerciale în complexul comercial "CCCC.", rezultă că, contrar prevederilor contractuale, S.C. P. a facturat în nume propriu contravaloarea chiriilor şi a diferitelor servicii (telefonie, cheltuieli gospodăreşti).

Din raportul de constatare întocmit de specialistul DIICOT în data de 10.04.2013 şi din expertiza contabilă efectuată în cursul judecăţii rezultă că, pe lângă încasările prin cont bancar, S.C. P. a încasat de la clienţi contravaloarea chiriei şi a altor servicii şi prin casieria societăţii.

Deşi, conform clauzelor din contractuale, facturile urmau a fi emise în numele proprietarilor, S.C. P. nu a respectat prevederile contractuale, facturând şi încasând în nume propriu contravaloarea chiriilor, fapt care a dus la diminuarea nejustificată a veniturilor S.C. B. şi S.C. C..

Din extrasul de cont al S.C. P. deschis la VVV. (actuala denumire QQQ.) rezultă că societatea a încasat la data de 01.04.2004 de la S.C. B. suma de 87.000 RON, cu explicaţia "plată conform facturii".

De asemenea, în urma analizei extraselor de cont existente la dosar, nu au fost identificate plăţi efectuate de S.C. C. către S.C. B. sau S.C. P..

S-a arătat de către prima instanţă că, în mod similar, între S.C. P. în calitate de administrator, reprezentată de PP. şi S.C. Q. în calitate de locator, reprezentată de inculpatul A., a fost încheiat contractul de administrare din data de 01.07.2004 .

Obiectul contractului l-a constituit acordul administratorului cu privire la dreptul S.C. Q. de a factura contravaloarea spaţiilor comerciale şi a birourilor închiriate în complexul comercial "CCCC.", încasarea şi efectuarea de plăţi în numele şi pentru S.C. P.. De asemenea, S.C. Q. avea dreptul de a închiria spaţiile comerciale, birourile, dependinţele şi anexele aflate în incinta complexului comercial "CCCC.".

Conform art. 2 pct. 3 din contract "contravaloarea sumelor încasate de S.C. Q. pentru S.C. P. vor fi reţinute de S.C. Q. la dispoziţia acesteia. S.C. Q. va avea obligaţia de a pune la dispoziţia S.C. P. ori de câte ori aceasta îi va solicita, o sumă mai mică sau egală cu contravaloarea sumelor încasate de Q. S.R.L. pentru S.C. P. SRL".

Durata contractului, conform pct. 3.1., a fost stabilită în perioada 10.07.2004 -31.06.2007.

S-a observat că la articolul 4 din contract "Condiţii de plată", nu se precizează suma pe care S.C. Q. urmează să o încaseze pentru prestaţiile efectuate, fiind menţionat că pentru primele 6 luni de la data semnării, contractul să se desfăşoare fără plată, lucru inexplicabil, în condiţiile în care S.C. Q. era o societate comercială având ca scop esenţial realizarea de profit.

În cuprinsul art. 7 pct. 2 se menţionează că "Părţile convin de comun acord ca, în vederea unei bune desfăşurări a activităţii de închiriere, facturare, încasări şi plăţi, S.C. Q. să poată semna şi ştampila documentele respective (facturi, ordine de plată şi încasare etc.) în numele şi pentru administrator (P. SRL), această clauză având caracterul unui mandat special de reprezentare)".

Activele care urmau a fi administrate de S.C. Q. erau de drept în proprietatea S.C. B. - complexul "CCCC. 1" şi S.C. C. - complexul "CCCC. 2".

Având în vedere prevederile din contractul de administrare încheiat între S.C. B. şi S.C. P. în data de 31.12.2002, cele din contractul de administrare încheiat între S.C. B. şi S.C. C. din data de 18.06.2003 şi cele din contractul de administrare încheiat între S.C. P. şi S.C. Q., ultima era obligată ca în facturile emise către chiriaşi, la numele furnizorului să figureze S.C. B. pentru locaţiile situate în complexul comercial "CCCC. 1" şi S.C. C. pentru locaţiile situate în complexul comercial "CCCC. 2".

Deşi activele corporale administrate de S.C. Q. au fost înregistrate atât în contabilitatea S.C. B. şi respectiv în contabilitatea S.C. C., figurând în bilanţurile contabile ale celor două societăţi pe anul 2004, acestea nu au înregistrat venituri, veniturile generate de activele imobilizate fiind înregistrate în contabilitate de S.C. Q..

S-a mai precizat faptulu că similiar sumelor de bani încasate de S.C. P., din documentele transmise de societăţile care au avut închiriate spaţii comerciale în complexul comercial "CCCC." rezultă că o mare parte a încasărilor S.C. Q. s-a efectuat prin casieria societăţii.

Din cuprinsul extraselor de cont rezultă că S.C. Q. nu a încasat de la S.C. P. sume care să reprezinte contravaloarea serviciilor de administrare, conform contractului încheiat între părţi.

La datele de 01.09.2004 şi 04.10.2004, S.C. Q. a efectuat două plăţi cu explicaţia "contravaloare servicii" în valoare totală de 118.656,10 RON, însă din Din documentele analizate, nu rezultă ce servicii au reprezentat cele două plăţi.

Prima instanţă a mai arătat în cuprinsul seintinţei apelatate că între S.C. P., reprezentată de PP., în calitate de administrator şi S.C. Q. S.R.L., reprezentată de inculpata G., în calitate de locator, a fost încheiat contractul de administrare din data de 10.05.2005 .

Obiectul contractului l-a constituit acordul administratorului cu privire la dreptul S.C. Q. S.R.L. de a factura contravaloarea spaţiilor comerciale şi a birourilor închiriate în complexul comercial "CCCC.", încasarea şi efectuarea de plăţi în numele şi pentru S.C. P.. De asemenea, S.C. Q. S.R.L. avea dreptul de a închiria spaţiile comerciale, birourile, dependinţele şi anexele aflate în incinta complexului comercial "CCCC.".

Conform art. 2 pct. 4 din contract "contravaloarea sumelor încasate de S.C. Q. S.R.L. pentru S.C. P. vor fi reţinute de S.C. Q. S.R.L. la dispoziţia acesteia. S.C. Q. S.R.L. va avea obligaţia de a pune la dispoziţia S.C. P. ori de câte ori aceasta îi va solicita, o sumă mai mică sau egală cu contravaloarea sumelor încasate de S.C. Q. S.R.L. pentru S.C. P. SRL".

Durata contractului, conform pct. 3.1., este cuprinsă în perioada 10.05.2005 -31.12.2007.

Curtea a menţionat că la articolul 4 din contract "Condiţii de plată", nu se precizează suma pe care S.C. Q. S.R.L. urmează să o încaseze pentru prestaţiile efectuate, fiind menţionat că pentru primele 6 luni de la data semnării contractului, acesta se va desfăşura fără plată.

Conform art. 7 pct. 2 din contract, "părţile convin de comun acord ca, în vederea unei bune desfăşurări a activităţii de închiriere, facturare, încasări şi plăţi, S.C. Q. S.R.L. să poată semna şi ştampila documentele respective (facturi, ordine de polată şi încasare etc.) în numele şi pentru administrator (SC P. SRL), această clauză având caracterul unui mandat special de reprezentare)".

Din conţinutul contractelor de administrare încheiate între S.C. B. şi S.C. P., respectiv S.C. B. şi S.C. C. şi S.C. P. şi S.C. Q. S.R.L., Curtea a reţinut că activele care au constituit obiectul administrării au aparţinut S.C. B. - complexul "CCCC. 1" şi S.C. C. - complexul "CCCC. 2".

În aceste condiţii, în toate cazurile, administratorii erau obligaţi să emită facturi în numele proprietarilor de drept, urmând a factura numai serviciile de administrare efectuate. Astfel, S.C. Q. S.R.L. era obligată să emită facturi în care la rubrica furnizor să înscrie S.C. B. pentru facturile emise către chiriaşii din complexul "CCCC. 1" şi S.C. C. pentru facturile emise către chiriaşii care ocupau spaţii comerciale în complexul "CCCC. 2". De asemenea, pentru prestaţiile de administrare efectuate, S.C. Q. S.R.L. urma să emită factură în nume propriu către S.C. P..

Activele imobilizate, respectiv terenurile şi construcţiile care au făcut obiectul contractelor de administrare, au fost evidenţiate în contabilitatea S.C. B. şi S.C. C., condiţii în care acestea trebuiau să genereze venituri pentru cele două societăţi. De asemenea, conform bilanţurilor contabile depuse la organul fiscal, cele două societăţi au amortizat activele care au constituit obiectul contractelor de administrare, înregistrând astfel pe cheltuieli deductibile fiscal cheltuielile cu amortizarea.

Conform prevederilor pct. 210 - (2) din Ordinul Ministrului Finanţelor Publice nr. 1752/2005, "sumele colectate de o entitate în numele unor terţe părţi, inclusiv în cazul contractelor de mandat sau comision, nu reprezintă venit din activitatea curentă. În această situaţie, veniturile din activitatea curentă sunt reprezentate de comisioanele cuvenite."

Or, deşi avea obligaţia legală de a factura contravaloarea chiriilor în numele S.C. B. şi S.C. C., acestea la rândul lor fiind obligate să înregistreze în contabilitate veniturile din chirii, S.C. Q. S.R.L. a facturat contravaloarea chiriilor în nume propriu, scopul fiind acela de a frauda acţionarii de drept şi pe cei cărora li se cuveneau acţiuni la S.C. C., ca urmare a divizării S.C. B..

S-a mai remarcat că din cuprinsul raportului de constatare întocmit de specialistul din cadrul DIICOT în data de 10.04.2013, precum şi din expertiza contabilă efectuată în cursul judecăţii, a rezultat că S.C. Q. S.R.L. a înregistrat în mod eronat în contabilitate venituri din administrarea spaţiilor comerciale situate în complexul comercial "CCCC. 1" şi "CCCC. 2", operaţiune prin care veniturile S.C. B. şi S.C. C. au fost diminuate în mod eronat.

Având în vedere prevederile contractuale, precum şi cele legale cu privire la modul de înregistrare în contabilitate a veniturilor din chirii, sumele reprezentând contravaloarea chiriilor încasate trebuiau înregistrate de S.C. Q. S.R.L. într-un cont din afara bilanţului, acestea neconstituind active pentru societate. Sumele încasate trebuiau depuse în conturi distincte deschise pe numele S.C. B. şi S.C. C., S.C. Q. S.R.L. urmând a administra aceste conturi, respectiv a transfera la solicitarea celor două societăţi sume în limita sumelor încasate.

Potrivit raportului de constatare întocmit de specialistul din cadrul DIICOT în data de 10.04.2013 şi expertizei contabile efectuate în cursul judecăţii, sumele încasate de S.C. Q. S.R.L. trebuiau să figureze ca şi intrări de numerar în contabilitatea S.C. B. şi S.C. C., ceea ce în realitate nu s-a întâmplat.

Din extrasele de cont ale celor două societăţi deschise la VVV. rezultă că S.C. Q. S.R.L. nu a efectuat plăţi directe în contul S.C. P., conform prevederilor contractuale menţionate mai sus şi nici S.C. P. nu a făcut plăţi către S.C. Q. S.R.L., aşadar nu au fost achitate prin conturi bancare nici serviciile de administrare efectuate de S.C. Q. S.R.L. şi nici aceasta din urmă nu a virat sumele încasate cu titlu de chirie conform contractului de administrare.

Prin actul adiţional nr. x la contractul de administrare din data de 10.05.2005, încheiat între S.C. P. şi S.C. Q. S.R.L., părţile convin ca, începând cu data de 31.03.2006, toate drepturile şi obligaţiile S.C. Q. S.R.L. să fie cesionate în întregime firmei S.C. Q. S.R.L.. Actul adiţional a fost întocmit în data de 13.03.2006 şi a fost semnat din partea S.C. P. de PP. în calitate de administrator şi din partea S.C. Q. S.R.L. de inculpata G. în calitate de locator.

Imobilizările corporale care au făcut obiectul contractului de administrare au aparţinut S.C. B. - complexul comercial "CCCC. 1" şi S.C. C. - complexul comercial "CCCC. 2".

Din documentele transmise de societăţile care au avut închiriate spaţii comerciale în complexul comercial "CCCC.", precum şi din extrasele contului bancar deschis de S.C. Q. S.R.L. la VVV. rezultă că societatea a facturat şi a încasat de la chiriaşi sume de bani reprezentând contravaloarea chiriei şi diverse prestaţii efectuate către aceştia.

Conform bilanţului la data de 30.06.2006, S.C. Q. S.R.L. nu avea înregistrate în contabilitate active imobilizate, condiţii în care veniturile din chirii nu puteau reprezenta venituri din închirierea activelor proprii. De asemenea, societatea nu a deţinut stocuri sau alte active circulate, condiţii în care veniturile din alte servicii şi din activităţi diverse nu puteau proveni decât din prestări legate de spaţiile comerciale închiriate.

Având în vedere că activele care au făcut obiectul contractului de administrare nu au aparţinut S.C. Q. S.R.L., aceasta avea obligaţia de a emite facturi în numele S.C. B. şi S.C. C., veniturile care urmau a fi realizate de societate fiind numai cele aferente serviciilor de administrare care trebuiau facturate către S.C. P..

Din documentele transmise de societăţile care au avut închiriate spaţii comerciale în complexul comercial "CCCC.", rezultă că, în unele cazuri, contravaloarea chiriei şi a serviciilor prestate a fost achitată către S.C. Q. S.R.L. în numerar, prin casieria societăţii.

Raportul de constatare din data de 10.04.2013 şi expertiza contabilă efectuată în cursul judecăţii concluzionează că depunerile în contul bancar provenind din casieria societăţii în perioada 2006 - 2007 reprezintă în fapt venituri din chirii şi alte prestaţii efectuate de S.C. Q. S.R.L. către societăţile care aveau închiriate spaţii comerciale în complexul comercial "CCCC.".

Din extrasul contului bancar deschis de S.C. Q. S.R.L. la VVV. rezultă că societatea nu a efectuat plăţi directe către S.C. P. în perioada 2006-2007, ci doar plăţi în numele S.C. P., în valoare totală de 39.469,85 RON, către furnizorii de utilităţi.

Din extrasele de cont ale S.C. P. şi S.C. Q. S.R.L. deschise la VVV. rezultă că nu au fost efectuate plăţi pentru serviciile de administrare efectuate de S.C. Q. S.R.L..

Raportul de constatare întocmit de specialistul din cadrul DIICOT la data de 10.04.2013 concluzionează că veniturile care ar fi trebuit încasate de S.C. B. în perioada 2003-2007 sunt în sumă totală de 3.561.283,46 RON, la care se adaugă TVA în sumă de 676.643,86 RON. Prin urmare, S.C. B. ar fi trebuit să încaseze din activitatea de închiriere a spaţiilor comerciale în perioada 2003-2007 o sumă totală de 4.237.927,32 RON.

În mod similar, pentru aceeaşi perioadă, S.C. C. ar fi trebuit să încaseze venituri în sumă de 1.018.251,99 RON, la care se adaugă TVA în sumă de 193.467,88 RON, aşadar un total de 1.211.719,87 RON.

S-a mai arătat că, în raportul de constatare din data de 10.04.2013 se menţionează că valorile de mai sus sunt minimale, având în vedere că majoritatea încasărilor au fost efectuate în numerar prin casierie, verificarea documentelor de casă nefiind posibilă din cauza lipsei acestora.

În ceea ce priveşte S.C. P., Curtea a reţinut următoarele:

Prin adresa nr. x/12.02.2007, Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Bucureşti a transmis dosarul de constituire şi funcţionare a S.C. P., din conţinutul căruia rezultă următoarele:

- societatea a fost înfiinţată în data de 05.02.1997 în baza sentinţei civile nr. 140 SC/28.01.1997. Conform cererii de înmatriculare nr. x/05.02.1997, datele de identificare ale societăţii la data înmatriculării au fost: nr. înregistrare la ORC: x; CUI x; denumirea: S.C. NNNN.; Sediul social: Bucureşti, B-dul x nr. 20, sector 6; Capital social: 10.000 USD, echivalentul a 3.616 RON, împărţit în 3.616 părţi sociale; Asociat unic şi administrator: MMMM., cetăţean chinez identificat prin paşaport seria x/6 nr. 6154/AUT, domiciliat în Italia; Obiectul de activitate: Comerţ cu produse alimentare şi agroalimentare - cod CAEN 5211, Import export cu alimentare şi agroalimentare - cod CAEN 5228.

- în baza deciziei asociatului unic nr. 1/22.11.2002, a actului adiţional la statulul S.C. NNNN. autentificat sub nr. x/26.11.2002 şi a cererii înregistrate la ORC sub nr. x/27.11.2002, se fac următoarele modificări la actul constitutiv al societăţii:

- schimbarea denumirii societăţii în S.C. P.;

- schimbarea sediului social în Comuna Baloteşti, Calea x, Jud. Ilfov;

- completarea obiectului de activitate cu: închirierea şi subînchirierea bunurilor imobiliare proprii sau închiriate - cod CAEN 7020;

- se declară obiectul principal de activitate al societăţii: închirierea şi subînchirierea bunurilor imobiliare proprii sau închiriate-cod CAEN 7020.

Modificările au fost înregistrate la ORC în baza încheierii nr. 21935/02.12.2002.

- în baza deciziei asociatului unic nr. 3/31.12.2002, a actului adiţional la statutul S.C. P. autentificat sub nr. x/27.10.2003 şi a cererii înregistrate la ORC sub nr. x/28.10.2003, se fac următoarele modificări la actul constitutiv al societăţii:

- completarea obiectului de activitate cu: administrarea imobilelor pe bază de tarife sau contract - cod CAEN 7032.

Modificările au fost înregistrate la ORC în baza încheierii nr. 2451/30.10.2003.

Începând cu data de 03.12.2002, administratorul MMMM. a împuternicit prin procura generală autentificată sub nr. x/03.12.2002 pe PP. să reprezinte S.C. P. în relaţiile cu terţii, să dispună de conturile societăţii, să încheie contracte cu terţii şi să reprezinte societatea în faţa oricărei autorităţi.

S-a precizat că, deşi numita PP. a deţinut calitatea de administrator de drept al S.C. P. începând cu data de 03.12.2002, administratorul de fapt al societăţii a fost inculpatul A., acest aspect rezultând atât din declaraţiile constante ale numitei PP., date în calitate de suspect şi martor, cât şi din declaraţiile inculpatei G. şi ale martorilor audiaţi în cursul judecăţii NN., RR., FFF., ce se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză.

În ceea ce priveşte S.C. Q., Curtea a arătat următoarele:

Societatea a fost înfiinţată în baza încheierii nr. 1099/SC/2003 din data de 16.12.2003, asociat unic fiind T. din SUA. Administrator cu puteri depline a fost numit inculpatul A..

La data înfiinţării, sediul social a fost în Centrul Comercial CCCC., Stand FS4, Calea x, Comuna Baloteşti, jud. Ilfov, capitalul social fiind de 1.000 RON împărţit în 100 de părţi sociale.

Locaţia la care se afla sediul social a fost închiriată de societate de la S.C. P. în baza contractului de închiriere nr. x/19.11.2003.

Cu privire la S.C. Q. S.R.L., Curtea a reţinut că societatea a fost înfiinţată în baza încheierii nr. x/04.05.2005, asociat unic şi administrator fiind PP..

La data înfiinţării, sediul social a fost în Centrul Comercial CCCC., Stand FS8, Calea x, Comuna Baloteşti, Jud. Ilfov, capitalul social fiind de 200 RON împărţit în 20 de părţi sociale.

Activitatea principală declarată de societate a fost administrarea imobilelor pe bază de tarife sau contract - cod CAEN 7032.

Locaţia la care s-a stabilit sediul social, a fost închiriată de societate de la S.C. Q. în baza contractului de închiriere nr. x/03.05.2005.

În baza hotărârii asociatului unic din data de 13.05.2005, a Actului Adiţional la Actul Constitutiv al S.C. Q. S.R.L. întocmit în data de 13.05.2005 şi a cererii înregistrate la ORC sub nr. x/16.05.2005, s-au produs următoarele modificări:

- PP. cesionează în totalitate cele 20 de părţi sociale deţinute la S.C. Q. S.R.L., fiind revocată din funcţia de administrator;

- noii asociaţii devin OOOO., cetăţean moldovean identificat cu paşaport nr. x eliberat de Aut. Oraşului Chişinău la data de 11.01.2005 - 10 părţi sociale în valoare de 100 RON, şi PPPP., cetăţean moldovean identificat cu paşaport nr. x eliberat de Aut. Oraşului Chişinău la data de 15.01.2005 - 10 părţi sociale în valoare de 100 RON;

- noul administrator devine PPPP..

Modificările privind noua structură a asociaţilor şi numirea noului administrator au fost înregistrate la ORC în baza încheierii nr. 1860/18.05.2005.

Şi în acest caz, administrator de fapt al societăţii a fost numai inculpatul A..

Cu privire la S.C. Q. S.R.L., Curtea a precizat că societatea a fost înfiinţată în baza încheierii nr. x/06.05.2005, asociat unic şi administrator fiind numită inculpata G..

La data înfiinţării, sediul social a fost în Centrul Comercial CCCC., Stand FS9, Calea x, Comuna Baloteşti, Jud. Ilfov, capitalul social fiind de 200 RON împărţit în 20 de părţi sociale.

Activitatea principală declarată de societate a fost administrarea imobilelor pe bază de tarife sau contract - cod CAN 7032.

Locaţia la care s-a stabilit sediul social, a fost închiriată de societate de la S.C. Q., în baza contractului de închiriere nr. x/03.05.2005.

În baza hotărârii asociatului unic din data de 13.05.2005, a Actului Adiţional la Actul Constitutiv al S.C. Q. S.R.L. întocmit în data de 13.05.2005 şi a cererii înregistrate la ORC sub nr. x/16.05.2005, se produc următoarele modificări:

- inculpata G. cesionează în totalitate cele 20 de părţi sociale deţinute la S.C. Q. S.R.L., fiind revocată din funcţia de administrator;

- asociaţi devin OOOO., cetăţean moldovean identificat cu paşaport nr. x eliberat de Aut. Oraşului Chişinău la data de 11.01.2005 - 10 părţi sociale în valoare de 100 RON şi PPPP., cetăţean moldovean, identificat cu paşaport nr. x eliberat de Aut. Oraşului Chişinău la data de 15.01.2005 - 10 părţi sociale în valoare de 100 RON;

- noul administrator devine PPPP..

Modificările privind noua structură a asociaţilor şi numirea noului administrator au fost înregistrate la ORC în baza încheierii nr. 1859/18.05.2005.

În baza hotărârii generale a asociaţilor din data de 03.05.2006, a Actului Adiţional la Actul Constitutiv al S.C. Q. S.R.L. întocmit în data de 04.05.2006 şi a cererii înregistrate la ORC sub nr. x/04.05.2006, se produc următoarele modificări:

- OOOO. şi PPPP. cesionează în totalitate cele 20 de părţi sociale deţinute la S.C. Q. S.R.L., fiind revocat din funcţia de administrator PPPP.;

- asociaţi devin QQQQ., cetăţean moldovean identificat cu paşaport nr. x eliberat de Aut. Oraşului Chişinău la data de 22.09.2004 - 10 părţi sociale în valoare de 100 RON şi RRRR. - cetăţean moldovean, identificat cu paşaport nr. x eliberat de Aut. Oraşului Chişinău la data de 17.11.2004 - 10 părţi sociale în valoare de 100 RON;

- noul administrator devine RRRR..

Modificările privind noua structură a asociaţilor şi numirea noului administrator au fost înregistrate la ORC în baza încheierii nr. 1791/08.05.2006.

Persoana împuternicită să reprezinte societatea la ORC a fost numita PP., conform împuternicirii din data de 03.05.2006.

Şi în acest caz, administrator de fapt al societăţii a fost numai inculpatul A..

Prima instanţă a reţinut că S.C. Q. S.R.L. şi S.C. Q. S.R.L. au fost constituite ca urmare a cererilor de înmatriculare formulate la data de 03.05.2005 de către martora PP., în cazul S.C. Q. S.R.L. şi inculpata G., în cazul S.C. Q. S.R.L., ambele fiind cesionate la data de 13.05.2005 către numitul PPPP. şi cetăţeanul moldovean OOOO., fără ca fondatorii acestor societăţi să-i fi cunoscut personal pe cesionari, legătura cu aceştia făcându-se prin intermediul inculpatului A., care a fost persoana de decizie în cadrul acestor societăţi atât înainte cât şi după cesionarea lor.

Fiind audiată în cursul urmăririi penale, la data de 18.02.2016, inculpata G. a arătat că iniţiativa încheierii contractelor de administrare a activităţii S.C. B. a aparţinut inculpatului A.. În legătură cu activitatea firmei P., inculpata a declarat că a fost împuternicită pe conturile bancare, dar nu a primit niciodată dispoziţii de la administratorul firmei, PP., în legătură cu tranzacţiile financiare, aceste dispoziţii primindu-le numai de la inculpatul A.. Inculpata a mai precizat că este posibil ca, la iniţiativa inculpatului A., ea să fi redactat o parte din aceste contracte de administrare.

Prin urmare, s-a apreciat de către judecătorul primei instanţe că este evident că, prin încheierea contractelor de administrare a imobilelor deţinute de S.C. B. şi S.C. C., inculpatul A. a pus în practică un plan de fraudare având ca unic scop delapidarea tuturor veniturilor care se cuveneau acestor societăţi comerciale şi utilizarea acestora în interesul personal al inculpaţilor. În realizarea acestui demers a fost ajutat permanent şi conştient de inculpata G., persoană împuternicită pe toate conturile bancare ale persoanelor juridice şi ale persoanelor fizice implicate în circuitul financiar, aceasta cunoscând că sumele de bani proveneau din plata chiriilor aferente spaţiilor comerciale şi acceptând să transfere aceste sume de bani în conturi personale controlate de A. şi F. sau să le retragă în numerar şi să le remită inculpatului A..

Inculpaţii au urmărit astfel, ca toate lichidităţile pe care cele două societăţi comerciale ar fi trebuit să le încaseze, urmare exploatării activelor deţinute în conformitate cu obiectul de activitate declarat, să dobândească o altă destinaţie, respectiv să fie însuşite în mod direct sau încasate de societăţi comerciale aparţinând inculpatului A. sau controlate de acesta.

S-a mai arătat că din cuprinsul rapoartelor de constatare întocmite de specialiştii din cadrul DIICOT în datele de 10.04.2013 şi 04.02.2016 şi din expertiza contabilă efectuată în cursul judecăţii, rezultă că, din conturile bancare ale societăţilor comerciale P., Q., Q. S.R.L. şi Q. S.R.L., nu au fost efectuate transferuri de bani către proprietarii spaţiilor comerciale - S.C. B. şi S.C. C., reprezentând venituri din chirii, aceste sume fiind însuşite de cei trei inculpaţi.

Din analiza rulajelor conturilor bancare ale S.C. B., conform celor menţionate în cuprinsul raportului de constatare din data de 04.02.2016 şi expertizei contabile efectuate în cursul judecăţii, rezultă că această societate comercială a încasat sume de bani cu titlu de chirie în două conturi bancare, deschise la I. S.A. şi VVV. S.A. (actualmente QQQ.).

Astfel, în perioada 24.02.2002 - 16.10.2003, S.C. B. a încasat în contul deschis la I. S.A. suma totală de 1.193.328 RON, din care suma de 517.050 RON a fost depusă în numerar. Din suma totală încasată cu titlu de chirie a fost retrasă în numerar, în aceeaşi perioadă, suma de 405.470 RON, restul sumelor fiind utilizate pentru plata furnizorilor de utilităţi.

Persoanele care au deţinut drept de semnătură pe contul S.C. B. deschis la I. S.A. au fost inculpaţii A. şi G., ambii deţinând prima semnătură .

Fiind audiată în cursul urmăririi penale, inculpata G. a arătat că ea efectua toate operaţiunile bancare, din dispoziţia inculpatului A..

Curtea a constatat că, în perioada 13.01.2003 - 01.04.2004, S.C. B. a încasat în contul deschis la VVV. suma totală de 885.280 RON, din care suma de 642.695 RON a fost depusă în numerar. O parte din suma totală încasată a fost utilizată pentru plata furnizorilor de utilităţi, iar o altă parte a dobândit următoarele destinaţii:

- schimb valutar 382.107 RON

- transfer către P. 87.000 RON

- retrageri de numerar G. 61.140 RON

- retrageri de numerar KKK. 52.600 RON

În ceea ce priveşte suma de 382.107 RON, supusă operaţiunii de schimb valutar, s-a menţionat că aceasta s-a realizat în perioada 24.10.2002 - 26.09.2003, în total fiind efectuate 10 operaţiuni de schimb valutar în USD, urmate de transferul sumelor din contul de USD al societăţii în contul de card deschis de inculpatul A. la R., în aceeaşi zi sau în ziua imediat următoare creditării contului. Operaţiunile de transfer extern au fost efectuate de inculpata G., conform dispoziţiilor de plată valutară existente la dosarul de urmărire penală.

Curtea a reţinut că suma de bani transferată în contul S.C. P. şi sumele de bani retrase în numerar din conturile S.C. B. au fost delapidate din patrimoniul acestei societăţi, martora KKK. declarând că a predat sumele de bani retrase inculpatei G..

Totalizând, rezultă o sumă totală delapidată din conturile bancare ale S.C. B. în valoare de 988.317 RON.

De asemenea, Curtea a susţinut că acelaşi mod de operare a fost folosit şi în cazul societăţilor comerciale care au administrat patrimoniile S.C. B. şi S.C. C., după cum urmează:

A. S.C. P. a încasat cu titlu de chirie, în conturile bancare, suma totală de 1.116.735 RON. Pe lângă aceste sume, au fost identificate şi alte societăţi care au efectuat plăţi către S.C. P., în sumă totală de 778.278 RON, cu menţiunea că suma totală de 497.097 RON a fost depusă în numerar. Sumele reprezintă tot chirii, întrucât firma nu a desfăşurat alte activităţi comerciale, potrivit probelor administrate în cauză. Prin urmare, societatea a încasat cu titlu de chirie o sumă totală de 1.895.013 RON.

De asemenea, în perioada 2003-2007, din conturile S.C. P. au fost efectuate, între altele, următoarele operaţiuni:

- retrageri numerar KKK. 609.900 RON

- retrageri numerar 250.085 RON

- transfer R.. 211.841 USD

Pentru suma totală de 250.085 RON retrasă în numerar din contul firmei, au fost identificate documentele justificative bancare în baza cărora au fost efectuate operaţiunile de depunere şi retragere de numerar . În urma analizei acestora, rezultă că sumele erau ridicate în numerar în baza unor cecuri către bancă, semnate la rubrica "trăgător" de inculpata G., în calitate de împuternicită pe cont . Persoana care se prezenta la unitatea bancară pentru retragerea sumelor era martora KKK., care semna borderourile de numerar aferente cecurilor.

Există şi situaţii în care recipisele de ridicare de numerar sunt semnate de inculpata G., deşi la rubrica "persoana care efectuează operaţiunea cu numerar" sunt trecute datele martorei KKK..

Justificările menţionate pe documentele de ridicare a numerarului din bancă sunt "avans salarii" sau "diverse plăţi".

În ceea ce priveşte sumele de bani retrase, fiind audiată în cursul urmăririi penale, martora KKK. a declarat că banii i-a predat personal inculpatei G., la biroul acesteia din Bucureşti, bd. x.

Pe acelaşi cont au fost efectuate depuneri de numerar de către martora KKK., sumele fiind ulterior retrase în modalităţile descrise mai sus, la un interval scurt de timp.

Curtea a reţinut că sumele depuse în numerar provin din încasările în numerar de la clienţii care achitau chiria în această modalitate, la casieria societăţii. Aceste încasări erau depuse la bancă de reprezentanţii societăţii conform prevederilor legale, însă ulterior banii erau retraşi în numerar.

În ceea ce priveşte suma de 211.841 USD, s-a arătat că aceasta provine din schimbul valutar al sumei de 711.616 RON, care a fost astfel transferată din contul de RON în contul de USD al societăţii comerciale.

Prin urmare, şi în acest caz, prima isntanţă a reţinut ca fiind delapidate din patrimoniile S.C. B. şi S.C. C., prin intermediul S.C. P., sumele de bani retrase în numerar şi cele transferate în contul de card deschis pe numele inculpatului A. la R., în total suma de 1.571.601 RON.

B. S.C. Q. a încasat cu titlu de chirie, în conturile bancare, suma totală de 954.789 RON. Pe lângă aceste sume, au fost identificate şi alte societăţi care au efectuat plăţi către S.C. Q., în sumă totală de 1.314.745 RON, cu menţiunea că suma totală de 505.226 RON a fost depusă în numerar. Sumele reprezintă tot chirii, întrucât firma nu a desfăşurat alte activităţi comerciale, potrivit probelor administrate în cauză. Prin urmare, societatea a încasat cu titlu de chirie o sumă totală de 2.269.534 RON.

De asemenea, în perioada analizată, din conturile S.C. Q. au fost efectuate, între altele, următoarele operaţiuni:

- transfer către cont personal G. 64.500 RON

- retrageri numerar 375.735 RON

- transfer R. 72.835 USD

S-a menţionat că suma totală de 64.500 RON a fost transferată în contul personal al inculpatei G., deschis la VVV., în 4 tranşe, în datele de 04.04.2005, 22.04.2005, 27.04.2005 şi 28.04.2005, fiind retrase în numerar din acest cont în aceleaşi zile .

Referitor la suma de 64.500 RON, inculpata G. a declarat la data de 22.02.2016 următoarele:

"Nu-mi amintesc nimic în legătură cu această sumă de bani. Probabil, dacă am făcut o astfel de retragere, banii i-am dat lui A.".

În ceea ce priveşte sumele retrase în numerar, în cursul urmăririi penale, au fost identificate mai multe recipise de ridicare de numerar din contul bancar, semnate de inculpata G., având ca justificare "avans salarii" sau "diverse".

Referitor la suma de 72.835 USD, prima instanţă a reţinut că aceasta provine din operaţiuni de schimb valutar, sumele schimbate fiind transferate din contul de RON în contul de USD al societăţii comerciale . Este de menţionat faptul că operaţiunile de transfer în contul de card deschis la R. au fost efectuate în aceleaşi zile în care contul a fost creditat în USD cu sumele respective. Suma de 72.835 USD este echivalentul în RON al sumei de 207.580 RON, la cursul mediu de schimb al BNR pentru perioada în care au fost efectuate operaţiunile, respectiv 04.01 - 03.05.2005.

Prin urmare, prima instanţă a constatat ca fiind delapidate din patrimoniile S.C. B. şi S.C. C., prin intermediul S.C. Q., sumele de bani retrase în numerar şi cele transferate în contul de card deschis pe numele inculpatului A. la R., în total suma de 647.815 RON.

C. S.C. Q. S.R.L. a încasat cu titlu de chirie, în conturile bancare, suma totală de 919.783 RON. Pe lângă aceste sume au fost identificate şi alte societăţi care au efectuat plăţi către S.C. Q. S.R.L., în sumă totală de 467.838 RON, cu menţiunea că suma totală de 394.977 RON a fost depusă în numerar. Sumele reprezintă tot chirii, întrucât firma nu a desfăşurat nicio altă activitate comercială.

Prin urmare, societatea a încasat cu titlu de chirie o sumă totală de 1.387.621 RON.

De asemenea, în perioada analizată, din conturile S.C. Q. S.R.L. au fost efectuate, între altele, următoarele operaţiuni:

- retrageri numerar G. 524.103 RON

- transfer R. 99.010 USD

Suma totală de 99.010 USD provine din schimbul valutar al sumei de 297.145 RON, operaţiunile fiind efectuate la datele de 01.06.2005, 04.07.2005 şi 14.07.2005. Operaţiunile de transfer în contul de card deschis la R. au fost efectuate în aceleaşi zile în care contul a fost creditat în USD cu sumele respective .

Prin urmare, şi în acest caz, Curtea a reţinut ca fiind delapidate din patrimoniile S.C. B. şi S.C. C., prin intermediul S.C. Q. S.R.L., sumele de bani retrase în numerar de inculpata G. şi cele transferate în contul de card deschis pe numele inculpatului A. la R., în total suma de 821.248 RON.

D. S.C. Q. S.R.L. a încasat cu titlu de chirie, în conturile bancare, suma totală de 819.969 RON. Pe lângă aceste sume au fost identificate şi alte societăţi care au efectuat plăţi către S.C. Q. S.R.L., în sumă totală de 208.560 RON, cu menţiunea că suma totală de 132.758 RON a fost depusă în numerar. Sumele reprezintă tot chirii, întrucât firma nu a desfăşurat alte activităţi comerciale, potrivit probelor administrate în cauză.

Prin urmare, societatea a încasat cu titlu de chirie o sumă totală de 1.028.529 RON.

De asemenea, în perioada analizată, din conturile S.C. Q. S.R.L. au fost efectuate următoarele operaţiuni:

- retrageri numerar 586.511 RON

- transfer R. 16.233 USD

S-a arătat că operaţiunile de retragere de numerar din contul societăţii au fost efectuate de inculpata G., conform recipiselor de la dosar .

Suma de 16.233 USD provine din schimbul valutar al sumei de 45.521 RON, operaţiunea fiind efectuată la data de 02.10.2006. Transferul bancar în contul de card deschis la R. a fost efectuat în aceeaşi zi .

Prin urmare, s-a reţinut de către judecătorul primei instanţe ca fiind delapidate din patrimoniile S.C. B. şi S.C. C., prin intermediul S.C. Q. S.R.L., sumele de bani retrase în numerar şi cele transferate în contul de card deschis pe numele inculpatului A. la R., în total suma de 632.032 RON.

Totalizând, sumele de bani delapidate din patrimoniile S.C. B. şi S.C. C. de către inculpaţii A. şi G., sunt în cuantum de 4.661.013 RON.

S-a mai arătat că din totalul sumelor încasate cu titlu de chirie de către cele 4 societăţi comerciale au mai fost efectuate plăţi către diverşi furnizori, precum şi plata salariilor angajaţilor (director, contabil, casieră, şofer).

Din cuprinsul raportului de constatare financiară întocmit în data de 04.02.2016 şi din expertiza contabilă efectuată în cursul judecăţii, rezultă că, în perioada 06.01.2003-27.12.2011, prin intermediul conturilor personale ale inculpatei F., au fost efectuate, între altele, plăţi pentru sau în numele:

-P. 78.938 RON

-COMPLEX COMERCIAL CCCC. 77.426 RON

-B. 36.917 RON

-Q. S.R.L. 21.953 RON

-C. 12.245 RON

-Q. S.R.L. 6.243 RON

-Q. 2.894 RON

Totalizând aceste sume, rezultă plăţi către furnizori de 236.616 RON.

Din analiza operaţiunilor efectuate prin intermediul conturilor personale, Curtea a remarcat că au fost efectuate plăţi către furnizorii de servicii ai societăţilor comerciale mai sus menţionate, ceea ce nu se justifică din punct de vedere economic, însă motivul pentru care inculpata F. a procedat în acest mod a fost acela de a deţine controlul asupra tuturor sumelor de bani care erau încasate cu titlu de chirie şi care erau scoase fraudulos din patrimoniul societăţilor S.C. B. şi S.C. C..

Curtea a reţinut că insuficienţa fondurilor în conturile societăţilor comerciale, necesare pentru plata serviciilor/utilităţilor, a fost generată, cu bună ştiinţă, chiar de către cei trei inculpaţi, banii primind o alte destinaţii decât cea legală.

De asemenea, faptul că societăţile comerciale care au administrat patrimoniile S.C. B. şi S.C. C. au avut conturile bancare blocate de DGFP Ilfov, aşa cum rezultă din declaraţia martorului EEE., se datorează împrejurării că aceste firme acumulau datorii la bugetul statului, deoarece veniturile realizate erau delapidate sistematic.

Având în vedere cele de mai sus, Curtea a constatat că, prin scăderea sumei de 236.616 RON, plătită pentru societăţile comerciale din conturile personale ale inculpatei F., în vederea achitării furnizorilor de servicii, din totalul sumelor delapidate de 4.661.013 RON, rezultând un prejudiciu total în valoare de 4.424.397 RON, cauzat prin săvârşirea infracţiunilor de delapidare de către inculpaţii A. şi G..

S-a mai menţionat că operaţiunile de retragere de numerar din conturile S.C. P., S.C. Q., S.C. Q. S.R.L. şi S.C. Q. S.R.L. nu au o justificare economică, sumele de bani dobândind o altă destinaţie decât cea legală. Astfel, deşi sumele de bani încasate cu titlu de chirie ar fi trebuit transferate în conturile S.C. B. şi S.C. C., ele au dobândit alte destinaţii, fiind retrase în numerar şi depuse în conturile personale ale inculpaţilor, de unde ulterior erau supuse unor operaţiuni de schimb valutar şi transferate în conturi din străinătate.

Fiind audiat în cursul urmăririi penale, la data de 22.05.2008, martorul RR., care a ocupat iniţial funcţia de jurist şi apoi de director general adjunct în cadrul S.C. B., a menţionat faptul că persoana care realiza efectiv conducerea societăţii era inculpatul A.. Chiar şi după încheierea contractelor de administrare succesive cu S.C. P., S.C. Q., S.C. Q. S.R.L. şi S.C. Q. S.R.L., persoana de decizie care se pronunţa inclusiv asupra activităţii de închiriere a standurilor comerciale era A., acesta fiind persoana care lua deciziile şi în cadrul celor patru societăţi comerciale enumerate . Martorul şi-a menţinut aceste declaraţii şi în cursul judecăţii .

De asemenea, conform declaraţiei din data de 18.03.2008, dată în cursul urmăririi penale, în calitate de parte civilă, menţinută prin declaraţia de martor, dată în cursul judecăţii, numitul NN., fost acţionar în cadrul S.C. B., a arătat că singura persoana care avea putere de decizie în cadrul S.C. B. era inculpatul A., fără a cărui aprobare nu se putea realiza nimic. Totodată, partea civilă a precizat că persoana de încredere a lui A. era asistenta personală a acestuia, inculpata G.. Cu privire la administrarea complexului "B.", declară că, încă de la constituire, atât el cât şi ceilalţi acţionari au acordat încredere deplină inculpatului A., astfel că decizia ulterioară de cedare a dreptului de administrare, prin încheierea unor contracte succesive, i-a aparţinut, în totalitate acestuia .

Fiind audiat la data de 22.05.2008, martorul SS., fost angajat al S.C. SSSS. S.R.L., ca şofer şi fost acţionar al S.C. C., declară că persoanele care coordonau activitatea efectivă a S.C. B. erau inculpaţii A. şi F., iar în lipsa acestora, inculpata G. . În cursul judecăţii martorul şi-a menţinut declaraţia dată la urmărire penală .

Fiind audiată la data de 09.11.2015, în calitate de suspectă, numita PP. a declarat că a semnat contractul de administrare din partea S.C. P. la solicitarea inculpatului A., însă nu s-a ocupat efectiv de activitatea societăţii. Acest lucru a fost realizat de către A., personal sau prin intermediul inculpatei G.. Tot aceasta era persoana care efectua operaţiuni bancare pe toate conturile firmelor controlate de A., precum şi pe conturile personale ale acestuia, ale soţiei sale -F. - şi ale soacrei - D. . În cursul judecăţii martora şi-a menţinut în totalitate ultima declaraţia din 09.11.2015 dată la urmărire penală - dosar instanţă.

Cu ocazia audierii în data de 18.02.2016, inculpata G. a precizat că a început colaborarea cu inculpatul A. încă din anul 1990, iniţial ca angajată, iar ulterior a deţinut calitatea de acţionar sau administrator la diferite societăţi comerciale controlate de acesta. Activităţile întreprinse de aceasta, inclusiv semnarea unor documentele, între care şi documente bancare pentru societăţile controlate sau persoanele apropiate inculpatului, le-a realizat din dispoziţia acestuia.

Referitor la circuitul sumelor de bani încasate cu titlu de chirie, în cuprinsul aceleiaşi declaraţii inculpata G. arată următoarele:

"Nu cunosc modalitatea înregistrării în contabiliate a sumelor încasate cu titlu de chirie şi nu ştiu cât din aceste sume erau plătite la casierie şi câte chirii prin transfer bancar. Cu siguranţă multe chirii erau plătite la casierie deoarece periodic mie mi se aduceau bani din casierie pentru a-i depune în conturile bancare. Banii mi se aduceau într-un plic dar nu-mi amintesc exact cine erau persoanele care-mi predau aceşti bani, în unele cazuri fiind şoferul SS., iar în alte cazuri contabilul, domnul TTTT.. Nu-mi amintesc dacă doamna F. mi-a predat astfel de plicuri cu bani, dar este posibil ca A. să fi făcut acest lucru în mai multe rânduri, în biroul lui. Destinaţia acestor sume de bani îmi era dictată de către A., respectiv firmele şi conturile bancare în care să-i depun. Precizez că am efectuat depuneri şi retrageri de numerar atât pe conturile firmelor enumerate mai sus cât şi pe conturile doamnei F. şi D., toate aceste operaţiuni efectuându-le din dispoziţia lui A.. (…). În perioada respectivă nu comunicam cu doamna D. iar pe doamna F. o întâlneam la birourile din Bd. x, aceasta din urmă nu a comentat faţă de mine în nici un fel tranzacţiile financiare pe care le efectuam pe conturile ei sau pe conturile firmelor din dispoziţia lui A.. Au fost cazuri când doamna F. mi-a dat dispoziţie verbală să efectuez anumite tranzacţii, inclusiv alimentarea unui card pe care îl deţinea dânsa. (…). Toate transferurile pe care le efectuam, le realizam din dispoziţia lui A.".

Referitor la exploatarea spaţiilor comerciale din complexul "B.", fostul director economic al societăţii, martorul EEE., a declarat, la data de 29.05.2007, că la angajarea sa în societate era în derulare contractul de administrare cu S.C. P., iar sumele de bani reprezentând chirii se încasau fie prin bancă, fie prin casieria societăţii. Ulterior, acestea erau folosite astfel:

- o parte erau plătite pentru serviciile prestate de diverşi furnizori;

- o parte erau virate către S.C. B., proprietarul spaţiilor comerciale, conform contractului de administrare;

- o altă parte erau retrase din bancă şi casierie de către inculpata G., iar restul, de obicei sume mici, erau folosite la plata impozitelor.

Martorul a declarat că nu cunoştea destinaţia sumelor de bani ridicate de inculpata G..

Curtea a reţinut că necesitatea încheierii unui nou contract de administrare cu o altă societate, în care figurau interpuşi ai inculpatului A., era determinată, de fiecare dată, de blocarea conturilor bancare şi, în consecinţă, a activităţii societăţii care administrase anterior spaţiile comerciale, din cauza datoriilor acumulate, aşa cum arată în declaraţia sa martorul EEE. .

Astfel, din probele administrate a rezultat că prin acest mod de conducere a activităţii S.C. B. şi S.C. C. s-a urmărit ascunderea circuitului real al sumelor de bani obţinute din exploatarea spaţiilor comerciale şi a destinaţiei finale a acestora, respectiv conturile personale ale inculpaţilor A., F. şi G., dar şi îngreunarea unor eventuale controale din partea autorităţilor statului cu atribuţii în domeniul financiar-fiscal.

De altfel, conform datelor transmise de A.N.A.F., la cele patru societăţi implicate în circuitele financiare - S.C. P., S.C. Q., S.C. Q. S.R.L. şi S.C. Q. S.R.L. - nu au fost efectuate controale de structurile din subordine, deoarece s-a constatat că nu funcţionează la sediile sociale declarate .

Mai mult, aşa cum s-a menţionat mai sus, o parte din contravaloarea serviciilor prestate de către furnizorii celor patru societăţi comerciale au fost achitate din conturile personale ale inculpatei F., fiind evidentă grija ca veniturile realizate din închirierea spaţiilor comerciale să fie controlate absolut şi discreţionar, astfel încât niciuna din persoanele îndreptăţite să nu beneficieze de ele.

Fiind audiată în cursul urmăririi penale, la data de 18.10.2007, martora KKK., angajată la S.C. Centrul Comercial CCCC. S.R.L., în funcţia de casier, în perioada 1996-2001 şi la S.C. P., pe aceeaşi funcţie, în perioada 2001-2002, a arătat că avea printre atribuţiile de serviciu şi relaţia cu unităţile bancare (ridicări şi depuneri de numerar, întocmirea ordinelor de plată), desfăşurându-şi activitatea în subordinea contabilului. Din casieria societăţii erau ridicate sume de bani în numerar pe baza dispoziţiilor de plată întocmite de către contabilul şef EEE.. Martora a declarat că "sumele eliberate fie erau ridicate personal de EEE., caz în care nu cunosc ce se întâmpla mai departe cu ele, fie erau predate personal de către mine la sediul din bd. x d-nei G., sau în lipsa acesteia d-nei PP.. (…) aceste dispoziţii erau făcute în numele d-nei G., având motive diverse. (…) Cu privire la sumele retrase de către mine din contul S.C. P. deschis la VVV. cu diferite motivaţii, arăt că aceste operaţiuni erau efectuate din dispoziţia contabilului şef EEE., care îmi înmâna şi documentele necesare". Martora a precizat că sumele retrase în numerar din conturile bancare ale S.C. P. erau depuse, în totalitate, la casieria societăţii.". În cursul judecăţii martora şi-a menţinut în totalitate declaraţia dată la urmărire penală - dosar instanţă.

Cu privire la acest aspect, cu ocazia audierii în data de 18.02.2016, inculpata G. a menţionat că primea, periodic, la sediul din b-dul x, plicuri cu bani proveniţi din casieria complexului B., care fuseseră încasaţi cu titlu de chirie de la societăţile comerciale care aveau închiriate standuri în respectivul complex. Destinaţia ulterioară a acestor sume de bani era dictată de inculpatul A., care decidea care erau firmele şi conturile bancare în care să fie depuse aceste sume. Inculpata G. mai arată că a efectuat depuneri şi retrageri de numerar atât pe conturile societăţilor comerciale controlate de inculpaţii A. şi F., cât şi pe conturile personale ale acestora şi pe cele deţinute de suspecta D., toate din dispoziţia inculpatului A..

Prin urmare, persoana cu putere de decizie în cadrul S.C. B., S.C. C., dar şi în cadrul societăţilor care au administrat spaţiile comerciale ale acestora era inculpatul A., acesta fiind şi cel care angaja resursele financiare, în mod direct sau prin intermediul secretarei sale, inculpata G.. De altfel, aceasta prelua şi atribuţia de decizie în cadrul societăţilor menţionate, în lipsa inculpaţilor A. şi F. .

În acest context, s-a apreciat de către prima instanţă că este relevantă şi declaraţia de parte civilă dată de numitul NN., menţinută prin declaraţia de martor dată în cursul judecăţii, din care rezultă că inculpata F. se ocupa de distrugerea periodică a documentelor de evidenţă contabilă şi de ştergere a datelor informatice din calculator .

S-a mai arătat că transferurile efectuate din conturile societăţilor comerciale B., P., Q., Q. S.R.L. şi Q. S.R.L. către contul de card de credit deschis pe numele inculpatului A. la R. din Marea Britanie au fost efectuate în baza unor dispoziţii de plată valutară externă semnate de inculpata G..

Conform raportului de constatare tehnico-ştiinţifică financiară întocmit la data de 04.02.2016 de specialistul din cadrul DIICOT şi expertizei contabile efectuate în cursul judecăţii, în urma analizei rulajelor de cont aferente conturilor bancare ale S.C. B. deschise la VVV., s-a stabilit că, în perioada 13.01.2003 - 01.04.2004, din conturile acestei societăţi, în baza dispoziţiilor de plată valutară externă (DPVE), a fost transferată suma totală de 140.111,71 USD către R., în contul de card deschis pe numele inculpatului A.. Aceste operaţiuni bancare (plăţi externe pe bază de DPVE) au fost efectuate de inculpata G., după cum rezultă şi din declaraţiile pe proprie răspundere aferente fiecărei plăţi externe, în calitate de persoană împuternicită să dispună pe conturile bancare ale S.C. B.. În acest sens, după cum reiese din cuprinsul DPVE-urilor, la rubrica "descrierea tranzacţiei pentru care se dispune plata" se menţionează un scop generic, respectiv "servicii". În realitate, după cum rezultă şi din cuprinsul aceloraşi DPVE-uri, la rubrica "mesaj pentru beneficiar" este menţionat "for further credit to card" - avans credit pe card.

Conform aceluiaşi raport de constatare şi expertizei contabile efectuate în cursul judecăţii, în baza analizei efectuate având în vedere rulajele de cont aferente conturilor bancare ale S.C. P. deschise la VVV., s-a stabilit că în perioada 27.10.2003 - 04.10.2004, din conturile acestei societăţi, în baza dispoziţiilor de plată valutară externă (DPVE), a fost transferată suma de 211.841 USD către R., în acelaşi cont de card, deschis pe numele inculpatului A.. Aceste operaţiuni bancare (plăţi externe pe bază de DPVE) au fost efectuate de inculpata G., după cum rezultă şi din declaraţiile pe proprie răspundere aferente fiecărei plăţi externe, în calitate de persoană împuternicită să dispună pe conturile bancare ale S.C. P.. După cum rezultă din cuprinsul DPVE-urilor, la rubrica "descrierea tranzacţiei pentru care se dispune plata" se menţionează un scop generic, respectiv "servicii". În realitate, după cum rezultă şi din cuprinsul aceloraşi DPVE-uri, la rubrica "mesaj pentru beneficiar" este menţionat "for further credit to card" - avans credit pe card.

Din acelaşi raport de constatare şi aceeaşi expertiză contabilă efectuate în cursul judecăţii, în baza analizei efectuate având în vedere rulajele de cont aferente conturilor bancare ale S.C. Q. deschise la VVV., s-a stabilit că în perioada 04.01-03.05.2005, din conturile acestei societăţi, în baza dispoziţiilor de plată valutară externă (DPVE) aferente acestei perioade, a fost transferată suma de 72.835 USD către R., în contul de card deschis pe numele inculpatului A.. Aceste operaţiuni bancare (plată externă pe bază de DPVE) au fost efectuate de inculpata G., după cum rezultă şi din declaraţiile pe proprie răspundere aferente fiecărei plăţi externe, în calitate de persoană împuternicită să dispună pe conturile bancare ale S.C. Q.. În acest sens, după cum reiese din cuprinsul DPVE-urilor, la rubrica "descrierea tranzacţiei pentru care se dispune plata" se menţionează un scop generic, respectiv "servicii". În realitate, după cum rezultă şi din cuprinsul aceloraşi DPVE-uri, la rubrica "mesaj pentru beneficiar" este menţionat "for further credit to card" - avans credit aferent card.

În urma analizei efectuate, având în vedere rulajele de cont aferente conturilor bancare ale S.C. Q. S.R.L. deschise la VVV., raportul de constatare tehnico-ştiinţifică financiară întocmit la data de 04.02.2016 şi expertiza contabilă efectuată în cursul judecăţii, au stabilit că, în perioada 01.06 - 14.07.2005, din conturile acestei societăţi, în baza dispoziţiilor de plată valutară externă (DPVE) a fost transferată suma totală de 99.010 USD către R., în contul de card de credit aparţinând inculpatului A.. Aceste operaţiuni bancare (plăţi externe pe bază de DPVE) au fost efectuate de inculpata G., după cum rezultă şi din declaraţiile pe proprie răspundere aferente fiecărei plăţi externe, în calitate de persoană împuternicită să dispună pe conturile bancare ale S.C. Q. S.R.L.. Din cuprinsul DPVE-urilor, la rubrica "descrierea tranzacţiei pentru care se dispune/efectuează plata" se menţionează olograf un scop generic, respectiv "servicii". În realitate, după cum rezultă şi din cuprinsul aceloraşi DPVE-uri, la rubrica "mesaj pentru beneficiar" este menţionat olograf "for further credit to card" - avans credit pe card .

Din acelaşi raport de constatare şi din expertiza contabilă efectuateăîn cursul judecăţii, în urma analizei efectuate având în vedere rulajele de cont aferente conturilor bancare ale S.C. Q. S.R.L. deschise la VVV., a rezultat că la data de 02.10.2006, din conturile acestei societăţi, în baza dispoziţiei de plată valutară externă (DPVE) din aceeaşi dată, a fost transferată suma de 16.233,76 USD către R., în contul de card deschis pe numele inculpatului A.. Această operaţiune bancară (plată externă pe bază de DPVE) a fost efectuată de inculpata G., după cum rezultă din cuprinsul dispoziţiei de plată, în calitate de persoană împuternicită să dispună pe conturile bancare ale S.C. Q. S.R.L.. În acest sens, după cum reiese din cuprinsul DPVE, la rubrica "descrierea tranzacţiei pentru care se dispune plata" se menţionează un scop generic, respectiv "servicii - plată". În realitate, după cum rezultă şi din cuprinsul aceleiaşi DPVE, la rubrica "mesaj pentru beneficiar" este menţionat "for credit to card" - pentru credit aferent card.

Din declaraţia inculpatei G. din data de 18.02.2016 rezultă că aceasta primea dispoziţii în ceea ce priveşte destinaţia sumelor de bani numai de la inculpatul A., acesta fiind persoana care coordona efectiv activitatea societăţilor comerciale B., C., P., Q., Q. S.R.L. şi Q. S.R.L..

Curtea a menţionat că din probele administrate în cauză rezultă, fără niciun dubiu, că inculpatul A. este subiect activ al faptelor de delapidare comise în dauna S.C. B. şi S.C. C., acesta având atât calitate cerută de lege, respectiv aceea de funcţionar în înţelesul art. 295 C. pen. rap. la art. 308 alin. (1) C. pen., cât şi pe cea de administrator de fapt şi gestionar al veniturilor încasate din activitatea de închiriere a spaţiilor comerciale.

Inculpatul a fost ajutat la săvârşirea infracţiunilor de delapidare de inculpata G., persoană împuternicită pe toate conturile bancare prin care au fost transferate sumele delapidate, cunoscând natura infracţională a operaţiunilor pe care le efectua din dispoziţia inculpatului.

În acest sens, s-a arătat că este relevantă şi declaraţia dată în calitate de suspectă de numita PP. din data de 09.11.2015:

"A. era şeful în toate firmele şi totodată persoana care lua deciziile. El se consulta cu G. şi F. în cadru restrâns, eu neavând acces la aceste discuţii. Biroul meu erau separate de birourile dânşilor, discuţiile în cadru restrâns fiind purtate numai în biroul domnului A. care era despărţit de biroul meu prin 3 uşi între care erau o sală de conferinţe şi un hol. Toate aceste uşi se închideau şi mie mi se comunica să preiau telefoanele şi să nu intre nimeni pentru a nu fi deranjaţi. Mie nu mi se comunica nici subiectul discuţiei, nici concluziile la care se ajungea. Ştiu doar că doamna G. punea în practică toate deciziile luate de către cei trei".

Sumele transferate în contul de card deschis pe numele inculpatului A. la R. - Marea Britanie au fost cheltuite în interes personal de către inculpaţii A. şi F., aşa cum se va detalia ulterior.

IV. În ceea ce priveşte acuzaţiile de spălare a banilor, pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a celor patru inculpaţi, Curtea a arătat următoarele:

În cursul anului 2007, în cadrul procedurii de lichidare, activele S.C. B. şi S.C. C. au fost vândute către S.C. ZZZ. S.R.L., iar preţul obţinut a fost distribuit potrivit solicitării administratorului special - inculpatul A., astfel:

1. în cazul B.:

Preţ total încasat - 10.776.712 euro (echivalent 35.317.440,57 RON), din care:

- 5.389.198,51 RON în contul de faliment deschis pe numele debitoarei la H. Lipscani, din care:

- 767.157,31 RON onorarii şi rezerve provizionate;

- 2.777.166 RON creanţă DGFP Ilfov;

- 1.609.755 RON creanţă Primăria Baloteşti;

- 203.771 RON creanţă S.C. UUUU. S.R.L. (firmă administrată de inculpata G.);

- 31.349,20 RON - SIF MUNTENIA (acţionar la S.C. B.);

- 8.500.000 Euro (echivalent 27.856.200 RON) - rambursarea creditului acordat de L. S.A.;

- 27.011 RON - societatea comercială S.;

- 2.045.031,17 RON - societatea comercială W. (acţionar majoritar al S.C. B. la momentul finalizării procedurii de lichidare).

2. în cazul S.C. C.:

Preţ total încasat - 9.223.288 euro (echivalent 30.226.559,43 RON), din care:

- 13.143.865 RON în contul de faliment deschis pe numele debitoarei la H. Lipscani, din care:

- 485.309 RON onorarii şi rezerve provizionate;

- 11.298.339 RON creanţă DGFP Ilfov;

- 1.003.217 RON creanţă Primăria Baloteşti;

- 357.000 RON creanţă S.C. UUUU. S.R.L. (firmă administrată de inculpata G.);

- 10.422 RON societatea comercială S.;

- 17.072.272,45 RON societatea comercială W. (unicul acţionar al S.C. C. la momentul finalizării procedurii de lichidare).

Prin urmare, s-a susţinut că societatea comercială W., reprezentată de inculpatul A., ca urmare a vânzării activelor S.C. B. şi S.C. C. către S.C. ZZZ. S.R.L., a încasat prin contul escrow deschis la H. S.A. - Sucursala Lipscani sumele de 2.045.031,17 RON şi 17.072.272,45 RON, care, potrivit solicitării administratorului special - A., ar fi trebuit să revină părţii civile D., soacra inculpatului A. .

Curtea a mai reţinut că suma de 2.045.031,17 RON, încasată în urma vânzării activelor S.C. B. către S.C. ZZZ. S.R.L., ar fi trebuit împărţită tuturor persoanelor care au avut calitatea de acţionar la S.C. B. până la momentul încheierii, în mod fraudulos, a contractelor de cesiune a acţiunilor din datele de 15.01.2004 şi 20.01.2004, conform cotelor procentuale pe care le deţineau acţionarii acestei societăţi, constituiţi parte civilă în cursul urmăririi penale.

De asemenea, suma de 17.072.272,45 RON, încasată în urma vânzării activelor S.C. C. către S.C. ZZZ. S.R.L., ar fi trebuit împărţită tuturor persoanelor care ar fi trebuit să obţină calitatea de acţionar la S.C. C. în urma divizării S.C. B. şi în urma încheierii contractelor de cesiune a acţiunilor din data de 08.09.2003.

S-a mai susţinut că, deşi toate aceste persoane erau îndreptăţite la primirea de sume de bani din cele rămase după plata creanţelor creditorilor, potrivit acţiunilor deţinute şi a acţiunilor la purtător, ce trebuia să fie emise şi predate, inculpatul A. a atribuit toate sumele de bani rămase societăţii comerciale W., pe care inculpatul o controla prin intermediul firmei offshore S., care deţinea cele 1500 de acţiuni la purtător emise de societate, aşa cum se menţionează în contractul escrow din data de 23.04.2007, încheiat între S., în calitate de promitent-vânzător, S.C. ZZZ. S.R.L., în calitate de promitent-cumpărător, şi H., în calitate de agent escrow .

Curtea a mai susţinut că, la propunerea reprezentantului ZZZ. S.R.L., martorul LLL., audiat în cursul urmăririi penale, au fost încheiate mai multe contracte de tip escrow, prin care s-a convenit plata restului rămas din preţul încasat după achitarea tuturor creditorilor S.C. B. şi S.C. C., în conturile societăţii S., unic deţinător al acţiunilor W.. Aceste contracte escrow au fost semnate de inculpatul A. şi de inculpata G., în calitate de reprezentanţi ai societăţii S. .

Curtea a subliniat că inculpatul A., în calitate de administrator special a solicitat instanţei de judecată în procedura falimentului ca soacra sa, D., să intre în posesia acestor sume de bani, în urma dizolvării societăţii W..

În urma încheierii contractelor de vânzare-cumpărare nr. x/11.05.2007 şi nr. y/11.05.2007, sumele de 624.017,77 euro şi, respectiv, 5.209.408,17 euro reprezentând activ net după lichidarea S.C. B. şi S.C. C., au fost transferate în favoarea S.C. W., în calitate de acţionar majoritar şi, respectiv, unic acţionar la S.C. B. şi S.C. C., deşi aceste sume de bani ar fi trebuit plătite tuturor acţionarilor S.C. B., care îşi cesionaseră acţiunile deţinute şi nu primiseră contravaloarea acestora şi, în acelaşi timp, nu primiseră acţiuni la S.C. C., deşi aveau dreptul la dobândirea unor astfel de acţiuni, cu titlu gratuit, în urma divizării S.C. B..

Prin cererile din data de 09.08.2007 şi 17.05.2007, depuse la dosarele de faliment nr. x, ambele ale Tribunalului Bucureşti, secţia a VII-a Comercială, inculpatul A. a solicitat închiderea procedurii falimentului S.C. B. şi S.C. C. .

În ceea ce priveşte societatea S.C. C., Curtea reţine că inculpatul A. a solicitat instanţei ca bunurile nelichidate din averea debitoarei, respectiv cele două terenuri din com. Snagov şi com. Gruiu, jud. Ilfov, să fie transmise în proprietatea acţionarului unic D., având ca temei procesul-verbal al adunării extraordinare a consiliului de administraţie al societăţii W.. din data de 14.05.2007 . Prin acest act, cea din urmă societate a fost dizolvată la data de 14.05.2007, iar întregul patrimoniu al acesteia a fost transferat, fără niciun fel de temei, în favoarea numitei D., "în calitate de acţionar şi deţinător unic al tuturor celor 1500 acţiuni la purtător, (…) în baza cărora dna D. deţine o participare de 100% din capitalul companiei".

Cum în cuprinsul procesului-verbal nu se menţionează existenţa unor alte bunuri care să fie transferate către numita D., Curtea reţine că firma W.. nu deţinea alte bunuri în afara acţiunilor de la S.C. B. şi S.C. C..

Referitor la S.C. B., inculpatul A. a solicitat instanţei ca bunurile nelichidate din averea debitoarei, respectiv creanţa împotriva S.C. OO. S.A. - în faliment, în sumă de 262.230 RON, creanţa împotriva S.C. VVVV. S.R.L. şi creanţa împotriva S.C. WWWW. S.R.L., să fie transmise acţionarului majoritar D., în cotă de 98,49% şi acţionarului minoritar S.I.F. MUNTENIA S.A., în cotă de 1,51% .

În ceea ce priveşte circuitul financiar al sumelor plătite de S.C. ZZZ. S.R.L. şi rămase după distribuirea către creditori, s-a arătat că din rapoartele de constatare financiară întocmite în datele de 10.04.2013 şi 04.02.2016 de specialiştii din cadrul DIICOT şi raportul de expertiză contabilă, pe baza extraselor de cont depuse la dosarul de urmărire penală, se constată următoarele:

La data de 22.02.2007, a fost încasată suma de 1.000.000 euro în contul x deschis de către S.C. ZZZ. S.R.L. în evidenţele H. din contul x aparţinând aceleiaşi societăţi.

La data de 27.02.2007, contul S.C. ZZZ. S.R.L. nr. x a fost alimentat cu suma de 19.000.000 euro printr-un transfer efectuat din contul x aparţinând ZZZ. - Germania.

Ulterior, din suma totală de 20.000.000 euro, încasată în conturile deschise la H., S.C. ZZZ. S.R.L. a transferat în perioada 14 - 31.05.2007, suma totală de 4.488.233,22 Euro (4.367.210 + 109.057 + 11.964) în contul x aparţinând S.C. S., firmă care deţinea toate acţiunile W. şi care era controlată de inculpatul A., conform documentelor înaintate prin comisie rogatorie de autorităţile competente din Grecia .

Din totalul de 4.488.233,22 Euro, suma de 2.000.000 Euro a fost transferată la data de 14.05.2007 în contul firmei T. (firmă controlată de inculpatul A., conform documentelor înaintate prin comisie rogatorie de autorităţile competente din Grecia, de unde, la data de 27.06.2007, a fost transferată suma de 2.200.000 Euro în contul x aparţinând firmei U., controlată de inculpatul A., conform documentelor înaintate prin comisie rogatorie de autorităţile competente din Statele Unite ale Americii .

Ulterior, la data de 03.07.2007, contul nr. x, aparţinând inculpatei F. a fost alimentat cu suma de 2.000.000 USD printr-un transfer făcut de U..

La data de 04.07.2007, suma de 2.000.000 USD a fost supusă operaţiunii de schimb valutar şi transferată în contul de RON al inculpatei F., care a fost astfel alimentat cu suma de 4.582.000 RON.

Ulterior, în perioada 09.07.2007 - 12.09.2007, inculpata F. a efectuat plăţi în sumă totală de 4.591.897 RON către XXXX. cu justificarea economică "cv acţiuni".

Suma de 2.000.000 USD provine dintr-un împrumut extern de la U.. cu sediul în SUA, reprezentată de WWW. în calitate de administrator. Conform contractului încheiat între părţi, dobânda a fost stabilită la 1,5% pe lună, respectiv 30.000USD/lună plătibilă în data de 25 a fiecărei luni. Contractul a avut o durată de 1 an, respectiv până la data de 1 iulie 2008. Se prevedea că, în caz de prelungire, părţile urmează a semna un Act Adiţional nu mai târziu de 60 de zile înainte de expirarea contractului. Contractul a fost tradus şi legalizat în data de 16.07.2007.

De asemenea, s-a menţionat că potrivit raportului de constatare din data de 10.04.2013, în data de 12.07.2007, rezultă că, contul în Euro al inculpatei F. a fost creditat cu suma de 968.896 Euro. În aceeaşi dată, suma de 874.427 EURO a fost licitată şi schimbată în 2.719.467,97 RON.

Contul a mai fost creditat cu sume depuse de inculpata G. - 661.426 RON, cu sume provenite de la YYYY., divizia de administrare a investiţiilor din cadrul grupului financiar J., urmare a plasamentelor efectuate în numele inculpatei F. - 296.589,94 RON şi cu sume transferate de la H. - 112.950 RON.

Sumele în RON provenite din schimbul valutar a celor 2.000.000 USD proveniţi de la U.. şi a celor 847.427 EURO, au fost transferaţi la data încasării în contul x deschis la J. Cluj, la beneficiar figurând, conform celor înscrise în ordinele de plată nr. x/12.07.2007 şi y/05.07.2007, "F.".

În ceea ce priveşte restul rămas din suma de 4.488.233,22 Euro, în perioada 15.05 -01.06.2007, suma de 2.288.175 Euro (2.179.175 + 109.000) a fost transferată în contul x aparţinând firmei V.., controlată de inculpatul A., conform documentelor înaintate prin comisie rogatorie de autorităţile competente din Grecia şi Statele Unite ale Americii .

Ulterior, în perioada 15.05 - 09.08.2007, din suma de 2.288.175 Euro, au fost făcute plăţi către destinaţii neidentificate în sumă totală de 2.148.059 Euro.

Din suma totală de 20.000.000 euro plătită de S.C. ZZZ. S.R.L., aşa cum se arată în raportul de constatare din data de 04.02.2016, la data de 14.05.2007, suma de 1.000.986,42 Euro a fost transferată în contul x aparţinând firmei W..

Ulterior, în aceeaşi zi, suma de 1.001.016,39 Euro a fost transferată în contul x aparţinând V.., pentru ca apoi, în perioada 27.06 - 12.09.2007, din suma de 1.001.016,39 Euro, să fie făcute plăţi către destinaţii neidentificate în sumă totală de 1.020.000 Euro.

Prima instanţă a menţionat că, din cele arătate anterior, rezultă că sumele de bani transferate în moneda Euro nu au ajuns la partea civilă D., aşa cum inculpatul A. ceruse prin cererile de închidere a procedurii falimentului depuse la instanţa de judecată, ci au avut o altă destinaţie, respectiv conturile bancare din Grecia ale firmelor rezidente în Statele Unite ale Americii, controlate de inculpat şi de soţia sa, inculpata F..

Singura sumă ce a revenit numitei D. a fost cea de 314.176 RON, care a fost transferată din suma totală de 5.389.198,50 RON aparţinând S.C. B., cu explicaţia "cv distrib rezerva conf 2966/09.08.2007".

Aşa cum s-a arătat anterior, la momentul închiderii procedurii falimentului, în patrimoniul S.C. C. se mai găseau două imobile, respectiv un teren situat în com. Snagov (jud. Ilfov), în suprafaţă de 8.000 m.p., nr. cadastral x şi un teren situat în com. Gruiu (jud. Ilfov), în suprafaţă de 2.805 m.p., nr. cadastral x, cu valoare contabilă totală de 373.295 euro, imobile care au rămas nelichidate.

Prin sentinţa nr. 2624/28.06.2007, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VII-a Comercială, rămasă irevocabilă prin decizia nr. 1799/11.12.2007, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, aceste imobile au intrat în proprietatea numitei D., conform procesului-verbal al adunării extraordinare a consiliului de administraţie al societăţii comerciale W.. din data de 14.05.2007 şi potrivit cererii administratorului special al S.C. C., inculpatul A. .

Ulterior, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x din 14.12.2007 de X. şi Y., cele două terenuri au fost vândute de numita D. către inculpata S.C. E., CUI x, cu suma totală de 202.075 euro (echivalent în sumă de 711.971 RON). Contractul a fost încheiat sub condiţia suspensivă a rămânerii irevocabile a hotărârii judecătoreşti prin care se încheia procedura falimentului S.C. C., condiţie care ulterior s-a realizat prin decizia nr. 1799/11.12.2007, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti .

Curtea reţine că cele două terenuri ar fi trebuit să intre în proprietatea comună, pe cote părţi, a tuturor persoanelor care nu primiseră acţiuni la S.C. C., deşi aveau dreptul la dobândirea unor astfel de acţiuni, cu titlu gratuit, în urma divizării S.C. B..

Din documentele puse la dispoziţie de BNP X. rezultă că la încheierea contractului de vânzare-cumpărare nr. x/14.12.2007, inculpata S.C. E. a fost reprezentată de numita QQ., avocat în cadrul Baroului Prahova, în baza procurii speciale autentificate de X. şi Y. sub nr. x/14.12.2007 . Procura specială este semnată de administratorul E., inculpatul A..

Astfel, prin hotărârea adunării generale a asociaţilor S.C. E. din data de 09.11.2007, a fost desemnată numita QQ., avocat în Baroul Prahova, "să negocieze, să semneze şi să încheie contractele de vânzare-cumpărare" a celor două imobile. La adoptarea acestei hotărâri au fost prezenţi cei doi asociaţi ai inculpatei E., respectiv firmele T., reprezentată de numitul WWW., în calitate de preşedinte, şi GGGG., reprezentată de numita ZZZZ., în calitate de preşedinte.

De asemenea, notarului i-a mai fost prezentată o împuternicire avocaţială emisă de Cabinetul de avocat LL., din cadrul Baroului Prahova, în favoarea numitei QQ., pentru a exercita activităţile prevăzute de art. 3 din Legea nr. 51/1995 în faţa X. şi Y., în cauza privind "redactare contract de vânzare-cumpărare imobile" .

În cuprinsul contractului de vânzare-cumpărare nr. x/14.12.2007 se menţionează că "preţul imobilelor vândute este de 202.075 euro, echivalent în RON în sumă de 711.971 (…) şi s-a plătit integral vânzătorului, în numerar, de către cumpărător astăzi data autentificării prezentului contract". De asemenea, în cuprinsul contractului cumpărătorul declară că "am plătit integral vânzătorului, în numerar, suma de 202.075 euro, echivalent în RON în sumă de 711.971 (…), cu titlu de preţ global al imobilelor vândute". În finalul contractului se menţionează că actul a fost redactat de avocat LL..

S-a arătat că, fiind audiată în ambele faze ale procesului penal, martora QQ. a declarat că singura persoană cu care a discutat despre această tranzacţie a fost avocatul LL., cu care colabora în acea perioadă şi care a rugat-o să-l reprezinte la notariat în vederea încheierii contractului. Acesta era avocatul inculpatului A., pe care martora îl cunoaşte din anul 2004, din perioada declanşării procedurii insolvenţei pentru S.C. B.. Martora a mai declarat că în ziua semnării contractului este posibil să fi fost condusă la biroul notarial de către inculpata F., pe care o cunoştea, în calitate de soţie a inculpatului. Despre numita D., martora a declarat că ştie de la avocatul LL. că aceasta este mama inculpatei F., dar nu a fost de faţă la momentul semnării contractului de vânzare-cumpărare şi nu-şi aminteşte dacă actul era deja semnat la rubrica vânzător. Referitor la modalitatea de plată a preţului, martora a declarat că suma de 200.000 euro nu s-a aflat niciodată în posesia ei şi nu a fost de faţă la momentul efectuării plăţii. De asemenea, nu a avut împuternicire să efectueze operaţiuni pe vreun cont bancar aparţinând inculpatei S.C. E.. Martora a mai precizat că "nu m-am uitat în cuprinsul contractului la valoarea tranzacţiei şi modalitatea de plată, ştiind că acest contract fusese redactat de LL. şi aveam încredere în el". Fiindu-i prezentată fotocopia tradusă a Hotărârii adunării generale a asociaţilor E. din data de 09.11.2007, martora a declarat că nu are cunoştinţă despre acest document, nu îi cunoaşte pe numiţii WWW. şi ZZZZ. şi nu a purtat cu nimeni discuţii în legătură cu împuternicirea de a negocia clauzele contractului de vânzare-cumpărare.

În declaraţia dată în cursul urmăririi penale, la data de 09.02.2016, menţinută în cursul judecăţii, martorul LL. a arătat următoarele:

"Referitor la condiţiile contractuale, menţionez că nu am perceput prin propriile simţuri faptul plăţii sumei de 202.075 euro la care se face referire în contract. Nu am identificat eu notarul public instrumentator pe care, de altfel, nici nu îl cunoşteam la momentul respectiv, ci clientul meu A..

Am apelat la colega mea avocat QQ. pentru a evita orice dubii privind cumularea calităţii de redactor al actului cu cea de mandatar convenţional al uneia dintre părţi.

Nu cunosc motivul pentru care clientul meu A. a considerat necesară această tranzacţie, dar precizez că acesta a fost singura persoană cu care am purtat discuţiile şi care mi-a indicat termenii comerciali ai tranzacţiei.

Menţionez că nu am cunoştinţă despre Hotărârea Adunării Generale a Asociaţilor S.C. E. din data de 09.11.2007 şi nici de procura prin care administratorul unic al acestei societăţi, respectiv A., a împuternicit-o pe doamna avocat QQ. să reprezinte societatea la încheierea contractului de vânzare-cumpărare, ambele fiindu-mi prezentate cu ocazia audierii." .

S-a mai arătat că, din declaraţiile martorilor LL. şi QQ. rezultă că preţul contractului de vânzare-cumpărare nr. x/14.12.2007 nu a fost plătit vânzătoarei D., în realitate fiind vorba de un transfer al dreptului de proprietate, cu titlu gratuit, în favoarea inculpatei E., la iniţiativa inculpaţilor A. (ginerele vânzătoarei) şi F. (fiica vânzătoarei).

Din raportul de constatare tehnico-ştiinţifică întocmit la data de 04.02.2016 de specialistul din cadrul DIICOT rezultă că inculpata E. nu a deţinut în conturile bancare disponibilităţi financiare pentru plata imobilelor achiziţionate. Firma a avut deschise conturi bancare la VVV., în USD, Euro şi RON. În contul de RON, în perioada 05.10.2007-30.04.2008, s-a înregistrat un rulaj creditor în sumă totală de 6.616 RON (depuneri numerar - împrumut asociat 6.366 RON, transfer capital social 200 RON) şi un rulaj debitor în sumă de 6.616 RON (X. SI Y. 6.253 RON). Conturile de USD şi Euro nu au înregistrat rulaj. Prin urmare, singurul rulaj al contului de RON al inculpatei E. l-a reprezentat plata taxelor notariale aferente încheierii contractului de vânzare-cumpărare nr. x/14.12.2007.

Curtea a mai constatat că asociaţii firmei E. sunt firmele T. şi GGGG., ambele având sediile sociale în SUA, statul Delaware. Administratorul S.C. E. este inculpatul A., care deţine această funcţie încă de la înfiinţarea firmei, respectiv din data de 02.05.2007.

De asemenea, s-a menţionat că momentul înfiinţării S.C. E. (CUI x atribuit în data de 14.05.2007) coincide cu perioada încheierii contractelor de vânzare-cumpărare a principalelor active ale S.C. B. şi S.C. C. către S.C. ZZZ. S.R.L., respectiv contractele nr. x/11.05.2007 şi nr. y/11.05.2007, precum şi cu momentul începerii transferurilor sumelor de bani plătite de S.C. ZZZ. S.R.L. şi rămase după plata creditorilor S.C. B. şi S.C. C..

Curtea, raportat la cele expuse mai sus, a reţinut că inculpata S.C. E. a fost înfiinţată chiar în scopul transferării proprietăţii asupra celor două terenuri din patrimoniul numitei D., interpusă deliberat de inculpaţii A. şi F. în acest demers fraudulos, prin care s-a urmărit păgubirea persoanelor care aveau dreptul la dobândirea de acţiuni, cu titlu gratuit, de la S.C. C., în urma divizării S.C. B..

Deopotrivă, a mai constat că cele două terenuri care au intrat în proprietatea S.C. E. provin din săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, comisă de inculpatul A., în dauna celorlalţi acţionari ai S.C. B., cărora li se cuveneau acţiuni la S.C. C..

În ceea ce priveşte pe inculpaţii A. şi F., Curtea a reţinut că din analiza documentelor puse la dispoziţie de autorităţile judiciare din Grecia, în baza comisiei rogatorii internaţionale, rezultă că la fila x din vol. 25 d.u.p. (corespondenţă cu fila x - ce reprezintă traducerea autorizată, din acelaşi volum), se regăseşte "Formularul privind datele referitoare la clientul" W., denumit CIF ("Customer Information File"), care reprezintă un formular tipizat destinat uzului bancar ce se completează cu datele clientului şi care apoi se ataşează la dosarul bancar al clientului. În cuprinsul acestui formular bancar privind clientul W., aferent contului deschis la Bank of Cyprus, pe verso, la rubricile "persoane" şi "semnături autorizate", singurele persoane menţionate sunt "A." şi "F." cu semnăturile aferente.

S-a mai arătat că, la fila x din vol. 25 d.u.p. (corespondentă cu fila x - ce reprezintă traducerea autorizată, din acelaşi volum) se regăseşte formularul tipizat bancar ce cuprinde datele referitoare la clientul GGGG. aferent contului deschis la Bank of Cyprus. În cuprinsul acestui formular bancar, pe verso, la rubrica "specimen de semnătură", singurele persoane menţionate sunt "A. aka A., A." şi respectiv "F." cu semnăturile aferente.

Pe formularul de deschidere de cont bancar al clientului GGGG., ce se regăseşte la filele x din vol. 25 d.u.p. (corespondente filelor x ce reprezintă traducerea autorizată, din acelaşi volum), pe a doua pagină a acestuia - respectiv fila x (corespondentă cu fila x - ce reprezintă traducerea autorizată), la pct. 3 situat în partea dreapta-jos a tipizatului, sunt prevăzute obligaţiile ce îi revin entităţii bancare, respectiv: "În cazul contului deschis la pe numele persoanelor juridice, vă rugăm să recunoaşteţi că semnăturile care apar pe formularul CIF (Customer Information File) sunt cele împuternicite pentru efectuarea plăţilor şi a altor acţiuni comerciale în numele nostru. Dacă este nevoie de două sau mai multe semnături pentru cecuri, retrageri, rate sau împrumuturi, sau alte acţiuni, instrucţiunile speciale pentru acest scop vor fi date în scris către Bank of Cyprus LTD" (conform traducerii autorizate aferente de la pct. 3 - fila x).

În consecinţă, s-a apreciat că persoanele menţionate pe formularul CIF privind clientul GGGG. respectiv A. şi F. sunt persoanele autorizate să efectueze operaţiuni pe conturile acestei societăţi nerezidente.

În sensul conformării cu cerinţele bancare, referitoare la instructarea în scris a băncii de către persoanele autorizate să efectueze operaţiuni pe cont, se înscriu şi următoarele documente transmise de autorităţile judiciare din Grecia în baza aceleiaşi comisii rogatorii internaţionale:

- corespondenţa din data de 28.08.2006 prin care A. îl instructează pe AAAAA. - manager în cadrul Bank of Cyprus - sucursala Kolonaki astfel: "conform discuţiei telefonice de ieri dintre dumneavoastră şi asistenta mea dra. G., prin prezenta vă adresez rugămintea de a face toate aranjamentele necesare pentru a transfera toate conturile curente ale societăţilor pe care le administrez de la filiala BBBBB. la filiala Kolonaki. Numele companiilor care au conturi curente deschise la filiala BBBBB. sunt:

- W.

- GGGG.

- T.

- CCCCC.

- V.

- S., precum şi contul personal al A.."

S-a arătat că adresa de instructare menţionată este semnată de A., lângă semnătura acestuia regăsindu-se impresiunile ştampilelor tuturor firmelor nerezidente de mai sus.

Din datele anterior menţionate, coroborate cu aspectele cuprinse in corespondenţa din data de 28.08.2006 dintre A. şi AAAAA., prima instanţă a reţinut că inculpatul A. era persoana care opera cu drept de dispoziţie/instructare pe conturile bancare ale tuturor firmelor nerezidente amintite mai sus.

Din actele existente la dosarul cauzei, care au fost obţinute pe parcursul fazei de urmărire penală, s-a constatat că toate aceste societăţi comerciale nerezidente care au fost folosite în procesul de transfer succesiv al sumelor de bani, aşa cum rezultă şi din raportul de constatare din data de 04.02.2016, erau coordonate de inculpatul A..

- corespondenţa din data de 05.02.2008, prin care A. îi solicită numitului DDDDD. din cadrul Bank of Cyprus - sucursala Kolonaki, următoarele: "în urma vizitei făcute la sediul din Kolonaki, precum şi în urma discuţiei telefonice din data de azi, te rog sa primesc o explicaţie oficială cu privire la motivele pentru care Bank of Cyprus, la sfatul Departamentului Reclamaţii, a decis să închidă societăţile administrate de către mine. Societăţile şi datele de închidere sunt după cum urmează:

- GGGG. - 04.12.2007

- CCCCC. - 04.12.2007

- S. - 17.01.2008."

În continuarea aceleiaşi corespondenţe, inculpatul A. îi solicită numitului DDDDD., următoarele: "Mai mult, aş dori să primesc confirmarea ta în scris conform căreia documentele pe care ţi le-am comunicat pentru U. sunt suficiente, iar conturile sunt operaţionale deoarece nu pot obţine altele suplimentare de la registratura Districtului Columbia din Statele Unite, aşa cum ţi-am menţionat şi verbal. A se observa că adaug la semnătura mea şi ştampilele societăţilor menţionate mai sus pentru a finaliza această cerere oficială", respectiv GGGG., CCCCC. şi S..

Prin urmare, s-a apreciat că este evident că societăţile nerezidente mai sus amintite erau administrate de A., persoană care era autorizată să efectueze operaţiuni pe conturile acestora.

Mai mult decât atât, încă din anul 1996, după cum rezultă şi din corespondenţa transmisă la 02.12.1996 de A. către Bank of Cyprus - sucursala BBBBB., în atenţia numitului AAAAA. - şef al Departamentului Servicii Clienţi, prin care îi comunică faptul că acesta i-a solicitat avocatului său WWW. să depună toate diligenţele necesare pentru deschiderea de conturi bancare la unitatea bancară menţionată, pentru societăţile W. şi CCCCC., în care A. şi F. aveau drept de administrare.

În cuprinsul aceleiaşi corespondenţe, inculpatul A. îi precizează destinatarului corespondenţei - numitul AAAAA. că "obiectul acestui fax adresat dumneavoastră face referire la "test keys" - "cheile de verificare" pe care trebuie să le primesc de la dumneavoastră pentru cele două noi societăţi. Aş aprecia dacă aş putea folosi aceeaşi codificare pe care o utilizaţi în prezent pentru V., dar bineînţeles cu numărul de bază diferit". În acest context, inculpatul A. solicită ca cele două "chei de verificare confidenţiale" să-i fie transmise la adresa biroului personal din Bucureşti, B-dul x nr. 22, România.

Tot din documentele puse la dispoziţie de către autorităţile judiciare din Grecia în baza comisiei rogatorii internaţionale, respectiv din actele de constituire a societăţii S., rezultă că unicul asociat al societăţii nerezidente S. este societatea V. - administrată de inculpatul A..

Un alt document edificator, în opinia primei instanţe, pentru faptul că inculpaţii A. şi F. erau persoanele care administrau şi efectuau operaţiuni pe conturile societăţii nerezidente S., este procesul-verbal al întrunirii managerilor acestei firme din data de 02.10.1998, respectiv WWW. (persoană care este şi avocatul personal după cum s-a arătat mai sus) şi ZZZZ., ocazie cu care au fost adoptate mai multe rezoluţii în baza cărora atât A. cât şi F. sunt autorizaţi să încheie relaţii comerciale în numele acestei societăţi, să deschidă conturi bancare pentru această societate comercială şi să efectueze operaţiuni pe aceste conturi .

Curtea a mai constatat că, la data de 14.05.2007, A. a solicitat Bank of Cyprus să confirme primirea în conturile firmei S. a sumei de 5.380.161,71 Euro şi totodată instructează banca să transfere din conturile acestei societăţi suma de 2.200.000 Euro în contul firmei T., iar din conturile S. şi W. suma de 3.180.161,71 Euro în conturile V., activitatea bancară şi comercială a tuturor acestor societăţi comerciale nerezidente fiind coordonată de inculpatul A. conform documentelor la care am făcut referire anterior.

Ulterior, prin corespondenţa din data de 31.05.2007, transmisă de inculpatul A. către numitul AAAAA. - din cadrul Bank of Cyprus - sucursala Kolonaki, acesta instructează banca să transfere din contul S. în contul V., suma de 109.000 Euro.

Referitor la firma nerezidentă GGGG., Curtea a reţinut că, din documentele transmise de autorităţile judiciare din Grecia în baza comisiei rogatorii internaţionale rezultă că singurele persoane autorizate să efectueze operaţiuni pe conturile acestei societăţi pe baza unor instructări transmise băncii prin fax, telex sau telefon, sunt inculpaţii A. şi F., acest document intitulându-se "Instrucţiuni prin telefon, telex sau fax" .

Deopotrivă, s-a menţionat că toată corespondenţa dintre inculpatul A. şi reprezentanţii Bank of Cyprus din Grecia prezentată anterior, reprezentând atât instructări către bancă, dar şi cereri adresate acesteia, a fost efectuată prin fax şi telefon după cum rezultă şi din conţinutul acestora.

Având în vedere aceste aspecte, Curtea a reţinut că toate conturile la care s-a făcut referire mai sus erau de tipul "conturi instructate", iar persoana care a efectuat aceste instructări a fost inculpatul A., aceleaşi drepturi avându-le însă şi inculpata F..

Totodată, din documentele bancare puse la dispoziţia organului de urmărire penală de J. S.A. prin adresa de răspuns nr. x/08.03.2007, reiese faptul că în baza DPVE-urilor din data de 06.10.2006 şi respectiv 30.11.2006, contul personal al inculpatului A. a fost debitat cu suma de 450 USD şi respectiv 550 USD, beneficiarul în ambele situaţii fiind avocatul său, WWW.. La rubrica "descrierea tranzacţiei pentru care se dispune/efectuează plata" este menţionat olograf "transfer sold cadou" iar la rubrica "mesaj pentru beneficiar" este menţionat olograf "ANNUAL FEES CCCCC." (taxa anuală CCCCC.) şi respectiv "ANNUAL FEES T. & ACQUSITION" (taxa anuală T..

Curtea a reţinut că, din raportul de constatare financiară întocmit la data de 04.02.2016 de către specialistul din cadrul DIICOT, rezultă că au existat transferuri repetate de sume de bani în favoarea aceluiaşi avocat, WWW., după cum urmează:

- în perioada 03.04.2006 - 01.02.2007, din contul personal în USD al inculpatului A., deschis la J., a fost transferată către numitul WWW. suma totală de 4.180 USD, prin întocmirea unor dispoziţii de plată valutară externă, semnate de inculpata G.; din această sumă totală, pentru suma de 840 USD transferată în data de 15.01.2007 este completată explicaţia "FEES V. + CERTIFICATE EEEEE.", aşadar fiind vorba de taxe pentru firmele offshore V. şi W.; de asemenea, pentru suma de 240 USD transferată la data de 22.08.2006, este completată explicaţia "good standing certificate EEEEE.";

- în perioada 24.01.2003 - 08.09.2009, din contul personal în USD al inculpatului A., deschis la VVV., a fost transferată către numitul WWW. suma totală de 6.600 USD;

- în anul 2003, din contul societăţii comerciale W. deschis în USD la Bank of Cyprus - Grecia, a fost transferată către numitul WWW. suma totală de 1.850 USD;

- în anul 2005, din contul societăţii comerciale S., deschis în USD la VVV. (denumire actuală QQQ.), a fost transferată către numitul WWW. suma totală de 3.778 USD.

S-a mai arătat că, fiind audiată în cursul urmăririi penale, la data de 22.02.2016, inculpata G. a declarat următoarele:

"cu doamna ZZZZ. am vorbit, din câte îmi amintesc, la telefon pentru a-i face legătura cu domnul A., iar pe domnul WWW. l-am cunoscut şi personal, acesta venind chiar în România la un moment dat. WWW. mi-a fost prezentat ca avocat din Grecia, iar doamna ZZZZ. este o colegă a acestuia, probabil tot avocat. Din câte ştiu, WWW. şi ZZZZ. au calitate de director în unele din firmele din SUA enumerate anterior".

Aceste aspecte conduc la concluzia că, în realitate, numitul WWW. nu era beneficiarul real al companiilor offshore, în care figura doar scriptic, cu funcţia de asociat, preşedinte, director etc., alături de numita ZZZZ., aceste persoane fiind de fapt cei care îşi ofereau serviciile în favoarea inculpatului A., fiind recompensaţi de acesta cu diferite sume de bani. În schimbul banilor primiţi de la inculpat, aceste persoane se ocupau cu întocmirea documentelor necesare privind înfiinţarea firmelor, virarea capitalului social, plata taxelor etc.

Urmare comisiei rogatorii internaţionale adresate autorităţilor judiciare competente din Statele Unite ale Americii, prin care au fost solicitate atât documente bancare cât şi de constituire şi funcţionare cu privire la firmele nerezidente W., GGGG. şi S., având în vedere că din documentele aflate la dosarul cauzei care au fost solicitate şi obţinute de la autorităţile judiciare competente din Grecia rezultă că aceste societăţi îşi au sediul social declarat în SUA - Delaware, autorităţile judiciare din SUA au comunicat faptul că nu există sedii sau unităţi ale acestor companii pe teritoriul statului Delaware, drept pentru care nu au fost efectuate audieri de persoane .

În baza aceloraşi documente, s-a comunicat faptul că în statul Delaware există firme specializate în înfiinţarea de societăţi comerciale şi că legislaţia acestui stat nu impune ca certificatul de constituire şi funcţionare să conţină informaţii referitoare la partenerii asociaţi, la sediul principal sau la obiectul principal de activitate al societăţii, cât şi faptul că societăţile din Delaware pot exista fără ca partenerii asociaţi (cu excepţia directorilor) să vină vreodată în Delaware.

Astfel, având în vedere şi aspectele expuse anterior, prima instanţă a constatat că inculpatul A. a acţionat prin intermediul unor firme nerezidente, înregistrate într-o jurisdicţie unde legislaţia nu obligă ca beneficiarii reali (asociaţii sau administratorii) să fie declaraţi, iar referitor la conturile bancare ale acestor firme, inculpaţii A. şi F. erau singurele persoane autorizate să efectueze operaţiuni bancare, primul fiind cel care instructa banca în vederea efectuării transferurilor bancare.

S-a mai arătat că, deşi nu au recunoscut săvârşirea faptelor pentru care au fost trimişi în judecată, din probele administrate în ambele faze ale procesului penal rezultă fără niciun dubiu că inculpaţii A., F. şi S.C. E. au săvârşit infracţiunile de spălare a banilor prev. de art. 29 alin. (1) lit. a), b) şi c) din Legea nr. 656/2002, aferente infracţiunii de înşelăciune în formă continuată, comisă împotriva numiţilor NN., EE., FF., GG., DD., LL., HH., II., CC., KK., MMM. şi MM..

S-a apreciat că inducerea în eroare, cu rea-credinţă, a numiţilor NN., EE., FF., GG., DD., LL., HH., II., CC., KK., MMM. şi MM. este indiscutabilă, scopul vizat de inculpaţi fiind acela de a-şi însuşi sumele de bani ce se cuveneau persoanelor mai sus menţionate, în calitate de acţionari ai B. şi în calitate de persoane îndreptăţite la primirea de acţiuni la purtător la C., în contul divizării şi transferului a unei fracţiunii din patrimoniul societăţii C..

În ceea ce priveşte sumele de bani delapidate din patrimoniile societăţilor comerciale B. şi C., Curtea a reţinut că acestea au fost transferate în conturile bancare ale inculpaţilor A., F. şi G. şi utilizate în interes personal.

Astfel, din cuprinsul raportului de constatare din data de 04.02.2016 întocmit de specialistul din cadrul DIICOT şi din expertiză contabilă efectuată în cursul judecăţii rezultă că o mare parte din sumele de bani delapidate din patrimoniile S.C. B. şi S.C. C. au fost transferate în contul cu card de credit ataşat, deschis de inculpatul A. la R. - Marea Britanie.

Din centralizarea extraselor de cont analizate şi documentelor primite, prin comisie rogatorie, de la autorităţile judiciare din Grecia şi SUA, au rezultat următoarele plăţi externe efectuate către contul de card R. nr. x aparţinând inculpatului A., deschis la compania R. - Marea Britanie:

- A. 672.783,00 USD

- W.. 529.728,79 USD

- P. 211.841,37 USD

- B. 140.114,85 USD

- Q. S.R.L. 99.009,00 USD

- Q. 72.835,00 USD

- Q. S.R.L. 16.233,76 USD

- S. 6.052,00 USD

- F. 80.000 EURO, rezultând astfel un total general de 1.748.597,77 USD şi 80.000 Euro.

În ceea ce priveşte sumele transferate direct din conturile societăţilor comerciale B., P., Q., Q. S.R.L. şi Q. S.R.L., Curtea a precizat că aceste sume de bani au fost supuse direct procesului de reinserţie, specific infracţiunii de spălare a banilor, prin utilizarea în interes personal de către inculpaţii A. şi F., cu ajutorul cardurilor de credit emise R.

Celelalte sume de bani transferate pe contul de card de credit aparţinând inculpatului A., respectiv cele transferate din conturile personale ale inculpatului, din conturile personale ale inculpatei F. şi din contul aparţinând societăţii offshore W., provin, de asemenea, din infracţiunile de delapidare săvârşite de inculpaţi, însă aceste sume au fost supuse anterior procesului de plasare şi procesului de stratificare, ambele specifice infracţiunii de spălare a banilor, aşa cum rezultă din raportul de constatare din data de 04.02.2016.

În ceea ce priveşte sumele de bani transferate din contul societăţii offshore W., sub aspectul infracţiunii de spălare a banilor se reţine numai suma de 40.820,90 USD, transferată în contul de card de credit în data de 26.02.2003, celelalte sume fiind transferate anterior, în perioada 1999-2002, fără nicio legătură cu infracţiunile descrise în cuprinsul actului de trimitere în judecată, aceasta întrucât numai suma transferată în data de 26.02.2003 poate fi corelată cu activitatea infracţională a grupului, care a debutat odată cu încheierea contractului de administrare între S.C. B. şi S.C. P., în data de 31.12.2002.

S-a mai arătat că suma de 40.820,90 USD provine de la inculpata F., care, la data de 24.02.2003 a creditat contul W. cu suma de 55.000 USD, cu explicaţia "FFFFF." (bancă elveţiană). De menţionat că pe contul nr. x în USD aparţinând societăţii W., au avut calitatea de împuterniciţi inculpaţii A. şi F. .

Conform raportului de constatare tehnico-ştiinţifică financiară din data de 04.02.2016 şi raportului de expertiză contabilă, din conturile personale deschise în România pe numele inculpatului A. au fost transferate către contul de card deschis la R.. - Marea Britanie, în perioada 2003 - 2007, suma totală de 672.784 USD.

Astfel, la data de 27.12.2004, în contul de Euro al inculpatului A. deschis la VVV., a fost depusă în numerar suma de 5.560 Euro, de către inculpata G. (fişă depunere numerar - vol. 27 d.u.p., fila x), care a fost supusă unei operaţiuni de schimb valutar în aceeaşi zi, rezultând suma de 7.534,93 USD. Această sumă a fost transferată tot în data de 27.12.2004, din contul de USD al inculpatului deschis la aceeaşi bancă, în contul de card în USD deschis la R..

În anul 2005, din contul în USD al inculpatului deschis la VVV., au fost efectuate 5 plăţi către R.., în sumă totală de 129.038,81 USD, după cum urmează:

- 31.08.2005 - 62.257,16 USD,

- 04.10.2005 - 19.227.19 USD,

- 01.11.2005 - 17.176.53 USD,

- 02.12.2005 - 20.146.98 USD,

- 29.12.2005 - 10.230.95 USD.

S-a menţionat că sumele transferate au provenit, în principal, dintr-un schimb valutar efectuat în cursul anului 2005. Astfel, în contul de Euro al inculpatului deschis la aceeaşi bancă a fost depusă în numerar o sumă de 82.118 Euro, fără alte precizări, sumă care a fost schimbată apoi în USD şi transferată în contul de USD.

Pe parcursul anului 2006, s-au plătit în contul de card deschis la R.., în total, 438.956,74 USD, din contul în USD al inculpatului A., deschis la J.. Suma a provenit din conversia în cont a sumei de 227.950,48 Euro în 285.294,33 USD, la care s-au adăugat sumele de 134.000 USD - "donaţie D." şi 39.960 USD - "cadou F.".

Suma de 227.950,48 Euro, schimbată în USD, a provenit de la partea civilă D. - 221.394 Euro, cu justificarea "donaţie/cadou" şi de la inculpata G. - 47.700 Euro - "depunere numerar".

Din rulajul contului aparţinând părţii civile D. se observă că suma de 221.394 Euro donată inculpatului A. provine dintr-un transfer total de 337.500 Euro din conturile personale ale inculpatei G., efectuat la data de 28.07.2006.

Referitor la suma de 134.000 USD, transferată cu titlu de donaţie, aceasta a fost plătită în contul de USD al inculpatului A., deschis la J., astfel: la data de 31.03.2006 - 75.000 USD din contul în USD deschis la VVV., pe numele părţii civile D. (având ca provenienţă "lichidare depozit") şi la data de 02.06.2006, suma de 59.000 USD, sumă schimbată în USD din disponibilul în contul de RON. O parte din acest disponibil, respectiv suma de 84.401 RON, a provenit din conturile personale ale inculpatei G..

Cu privire la suma de 39.960 USD, transferată cu titlu de "cadou F. ", din analiză a rezultat că aceasta a fost transferată în două tranşe, respectiv la data de 21.12.2006 - 34.960 USD, iar la data de 27.12.2006 - 5.000 USD. Sumele au provenit din conversia în cont a sumei de 49.282,27 Euro, aceasta fiind o parte a sumei de 111.100 Euro depusă în numerar de inculpata G..

În cursul anului 2007 s-a transferat din contul în USD deschis la J. pe numele inculpatului A. către contul de card de credit al acestuia deschis la R.. suma de 37.058 USD, având drept provenienţă conversia în cont a sumei de 32.000 Euro, care a fost transferată din contul în Euro al inculpatei F.. Această sumă de 32.000 Euro reprezintă o parte din suma totală de 154.100 Euro, depusă în numerar pe contul de Euro al inculpatei F., în anul 2007, de către inculpata G..

Sumele au fost transferate prin întocmirea unor dispoziţii de plată valutară externă, din conturile personale ale inculpatului A., deschise în USD. Dispoziţiile de plată valutară externă puse la dispoziţie de J. S.A. poartă semnătura inculpatei G., inculpata semnând şi cererile de conversie valutară aferente .

În ceea ce priveşte suma de 80.000 Euro, transferată la data de 24.04.2007 de inculpata F., din contul de Euro deschis la H. S.A., în contul de card deschis pe numele inculpatului A. la R., s-a menţionat că aceasta provine dintr-un depozit constituit în aceeaşi dată, în valoare de 100.250 Euro. Această sumă a fost creditată în cont în urma unei operaţiuni de schimb valutar a sumei de 335.236 RON, efectuată în data de 23.04.2007, în contul de RON al inculpatei deschis la H. S.A.. Suma de 335.236 RON reprezintă o parte a sumei de 1.911.190 RON, creditată în cont cu titlu de depozit în data de 27.03.2007.

Din analiza documentelor transmise de autorităţile judiciare competente din Marea Britanie, în baza comisiei rogatorii internaţionale, s-a constatat că, în anul 2002, inculpatul A. a purtat o corespondenţă prin intermediul secretarei personale, inculpata G., sub forma mai multor faxuri, prin care a solicitat către R. emiterea unui card de credit de tip UUU., după cum rezultă din cererile formulate cât şi din extrasul aferent contului de card, transmiţând în acest sens şi documentaţia aferentă eliberării unui astfel de card .

Tot în anul 2002, în baza aceluiaşi tip de corespondenţă, inculpatul A. a solicitat către R. emiterea unui card suplimentar aferent contului său de card, pentru inculpata F. - soţia sa.

Ulterior, în anul 2007, urmare unei corespondenţe prealabile purtate prin intermediul secretarei personale - inculpata G., sub forma unor faxuri, inculpatul A. a solicitat către R. emiterea unor carduri de credit suplimentare, aferente contului de card iniţial deschis pe numele său, pentru următoarele persoane:

- pentru G. - card suplimentar de tip GGGGG.;

- pentru LL. (avocatul său) - card suplimentar de tip Platinum;

- pentru HHHHH. (şofer) - card suplimentar de tip GGGGG..

Din analiza rulajelor de cont aferente cardurilor de credit eliberate de R., obţinute în baza comisiei rogatorii internaţionale adresate autorităţilor judiciare competente din Marea Britanie, din care contul principal de card este deschis pe numele inculpatului A., s-a stabilit că sumele plătite în baza DPVE mai sus amintite din conturile bancare ale firmelor rezidente menţionate, cu titlul generic de "plată servicii", respectiv S.C. B. (140.114,85 USD), S.C. P. (211.841,37 USD), S.C. Q. (72.835 USD), S.C. Q. S.R.L. (99.009 USD) şi S.C. Q. S.R.L. (16.223,76 USD), totalizând suma de 540.023,98 USD, a fost cheltuită în scopuri personale, de către inculpaţii A. şi F., pentru efectuarea de plăţi către diferiţi comercianţi din ţară şi din străinătate.

Din analiza rulajelor de cont aferente fiecărui card în parte s-a apreciat că, în perioada 07.01.2003 - 05.03.2009, au fost efectuate cheltuieli în interes personal (cazare la hoteluri, consumaţie la restaurante, articole vestimentare şi accesorii de lux etc.) de către inculpaţii A. şi F., acest aspect rezultând şi din raportul de constatare întocmit de specialistul DIICOT la data de 10.04.2013 .

Astfel, inculpatul A. a utilizat în această perioadă cardurile "R." având seriile numerice: x.

S-a mai arătat că din declaraţia date în calitate de suspect de numita PP. din data de 09.11.2015 rezultă că aceasta avea cunoştinţă despre faptul că inculpaţii A. şi F. utilizau carduri de tipul "R." şi îşi aminteşte că inculpata G. îi spunea când urma să alimenteze cardurile lui A..

Din declaraţia inculpatei G. din data de 22.02.2016 rezultă că aceasta cunoştea faptul că inculpatul A. a deţinut un card de credit emis de R. - Marea Britanie. La solicitarea inculpatului au fost emise carduri suplimentare, inclusiv pentru ea şi pentru inculpata F.. Corespondenţa cu banca a realizat-o chiar inculpata G., prin telefon, fax sau e-mail, la indicaţia inculpatului A.. Acesta îi preda lunar extrasul de cont pentru cheltuielile efectuate cu cardul de credit, pe acel extras fiind şi cheltuielile efectuate cu cardurile suplimentare, indicându-i inculpatei să vireze sumele de bani pentru a acoperi cheltuielile. Inculpata plătea sumele de bani din conturile indicate de acesta, de obicei conturile firmelor din România pe care inculpata era împuternicită şi nu cunoaşte ca firma R. - Marea Britanie să fi prestat anumite servicii pentru aceste firme.

Inculpata G. a mai declarat că a deţinut un card suplimentar pe acest cont, dar nu a efectuat cheltuieli în interes personal. Toate cheltuielile pe care le-a făcut cu cardul de tip "R.", precum şi retragerile de numerar, au fost făcute din dispoziţia inculpatului A., în interesul lui şi al inculpatei F., ca de exemplu: medicamente pentru aceştia, bilete de avion, facturi, rate pentru maşini, mâncare etc.

Inculpata G. mai arată că îşi aminteşte că celelalte persoane care au deţinut carduri suplimentare au fost F., HHHHH. - şofer, LL.- avocat din Baroul Prahova, IIIII. - rudă, probabil văr al inculpatului A.. Inculpata a declarat că nu cunoaşte cu ce se ocupă numitul IIIII., acesta nu a venit niciodată în România şi, în nici un caz, nu se ocupa cu activitatea firmelor din România.

Din analiza conturilor deschise în evidenţele VVV., J. şi YYY. de către inculpatul A., rezultă că, în perioada 2003 - 2009, în aceste conturi bancare au fost efectuate următoarele operaţiuni cu numerar:

- depuneri în numerar:

EUR 504.155 Euro

USD 71.872 USD

- retrageri în numerar:

EUR 56.589 Euro

USD 473.555 USD

Din analiza documentelor bancare puse la dispoziţie de VVV., rezultă că singura persoană care a depus numerar în contul personal al inculpatului A., atât Euro cât şi USD, a fost inculpata G..

Este de menţionat că pe contul de Euro al inculpatului deschis la VVV., în perioada 24.01.2003 - 18.06.2007 a fost depusă suma totală de 168.570 Euro, fiind retrasă în numerar, în aceeaşi perioadă, o sumă totală de 51.389 Euro. De asemenea, în perioada 03.11.2003 - 26.03.2007 din acelaşi cont au fost transferate sume totalizând 91.045 Euro, în beneficiul aceluiaşi inculpat, într-un cont al acestuia din străinătate.

Din declaraţiile inculpatei G. rezultă că numai aceasta a efectuat operaţiuni pe conturile bancare ale inculpatului A., primind dispoziţii de la acesta.

Din analiza conturilor deschise la băncile VVV., H. S.A. şi J. S.A. de către inculpata F., rezultă că în perioada 06.01.2003-27.12.2011, din conturile mai sus menţionate au fost efectuate următoarele operaţiuni cu numerar:

- depuneri în numerar:

RON 162.357 RON

EUR 232.512 euro

USD 876 USD

- retrageri în numerar

RON 1.975.993 RON

EUR 842.216 euro

USD 98.022 USD

S-a mai arătat de către prima instanţă, în cursul urmăririi penale au fost identificate mai multe recipise pentru operaţiuni de depunere de numerar, efectuate de către inculpata G. în contul de Euro al inculpatei F. deschis la VVV. . De asemenea, în contul de RON al inculpatei deschis la aceeaşi bancă, au fost efectuate operaţiuni de depunere şi retragere de numerar de către inculpata G., conform recipiselor existente la dosar .

Din cuprinsul extraselor de cont puse la dispoziţie de J., rezultă că pe contul inculpatei F. s-au efectuat depuneri de numerar de către inculpata G., menţionându-se în extrasul de cont "conturi personale G. x", fără a se identifica un cont bancar din care să provină sumele de bani, ci doar codul numeric personal al inculpatei. Operaţiunile de retragere de numerar au fost efectuate de către inculpata G., fiind totodată retrase sume de bani şi la ATM, cu ajutorul cardului bancar .

S-a mai precizat că, din analiza conturilor deschise în la VVV. şi J. de către numita D., rezultă că în perioada 18.03.2004-27.06.2007, din conturile mai sus menţionate au fost efectuate următoarele operaţiuni cu numerar:

- depuneri în numerar:

RON 439.744 RON

EUR 242.670 euro

USD 2.490 USD

- retrageri în numerar:

RON 2.630.070 RON

EUR 736.327 euro

USD 188.657 USD

S-a mia arătat că, din cuprinsul raportului de constatare din data de 04.02.2016 întocmit de specialistul din cadrul DIICOT, rezultă că operaţiunile de depunere şi retragere de numerar în/din conturile bancare ale părţii civile D. au fost efectuate de inculpata G..

Partea civilă D., având calitatea de suspectă în cursul urmăririi penale, nu a dorit să dea declaraţii în respectiva fază procesuală. Aceasta nu a înţeles să se prezinte nici în timpul judecăţii pentru a fi audiată şi a-şi susţine cererea de constituire ca parte civilă în cauza dedusă judecăţii.

Din probele administrate pe parcursul urmăririi penale a rezultat că toate conturile bancare ale părţii civile D. au fost folosite de inculpata G., care primea dispoziţii în acest sens de la inculpaţii A. şi F., toţi aceşti inculpaţi fiind împuterniciţi pe conturile respective.

Această concluzie rezultă atât din declaraţiile inculpatei G., cât şi din circumstanţe obiective, legate de vârsta foarte înaintată a numitei D. (peste 70 de ani în perioada săvârşirii faptelor) şi de lipsa de implicare a acesteia în activităţile comerciale ale B., C. şi a celorlalte firme controlate de inculpaţi.

Mai mult, din declaraţiile inculpatei G. rezultă că aceasta a efectuat operaţiuni şi pe conturile bancare personale ale inculpaţilor A. şi F., precum şi pe conturile firmelor controlate de aceştia în România, acesta fiind de fapt, principalul ei rol.

Referitor la operaţiunile de depunere şi retragere de numerar, de valori foarte mari, existente pe conturile bancare personale ale inculpaţilor şi ale părţii civile D., Curtea reţine că aceste sume de bani nu puteau proveni decât din săvârşirea infracţiunilor de delapidare, concluzie care se desprinde atât din probele administrate în cauză, cât şi din circumstanţele faptice obiective ale cauzei.

Aceste probe şi circumstanţe faptice obiective sunt următoarele:

- persoana care efectua operaţiuni pe toate conturile bancare, inclusiv cele deschise pe numele suspectei D., constituită parte civilă în cursul judecăţii, având împuternicire în acest sens, era inculpata G., care, potrivit propriilor declaraţii, primea instrucţiuni de la inculpatul A., fiind aşadar persoana de încredere a acestuia;

- luarea deciziilor de către inculpaţii A., F. şi G. în cadru restrâns, fără a permite participarea altor persoane, aşa cum rezultă din declaraţiile numitei PP., date în ambele faze ale procesului penal;

- sumele de bani retrase din conturile bancare ale firmelor delapidate au fost supuse unui complex proces de spălare, după un plan bine elaborat de inculpaţii A., F. şi G.;

- operaţiunile de depunere de numerar, constituire de depozite, schimb valutar, transfer în conturi bancare externe şi retragere de numerar, toate acestea fiind efectuate prin utilizarea unui număr foarte mare de conturi bancare, în valute diferite (RON, Euro, USD), inclusiv ale numitei D., persoană care, aşa cum a stabilit organul de urmărire penală, nu a avut implicare în activităţile infracţionale şi care are o vârstă înaintată şi nu dispunea de capacitatea de a se implica în acest gen de activităţi, nu au o justificare economică şi reprezintă în realitate operaţiuni prin care inculpaţii au încercat să disimuleze provenienţa ilicită a sumelor de bani;

- interpunerea mai multor firme offshore, care au deţinut conturi bancare ale căror beneficiari reali au fost inculpaţii A. şi F., prin aceste conturi fiind transferate mari sume de bani provenite din săvârşirea infracţiunilor de delapidare şi înşelăciune, mai sus descrise;

- din probele administrate în cauză rezultă că închirierea spaţiilor comerciale deţinute de S.C. B. şi S.C. C. a fost singura activitate comercială din care inculpaţii A., F. şi G. ar fi putut realiza venituri în perioada 2003 - 2007, venituri care ar fi trebuit distribuite către toţi acţionarii celor două societăţi comerciale, potrivit acţiunilor deţinute de fiecare;

- plata unor furnizori de servicii ai societăţilor B., C., P., Q. S.R.L., Q. S.R.L., Q. a fost efectuată şi din conturile personale ale inculpatei F., în contextul în care pe aceleaşi conturi au existat depuneri de numerar de către inculpata G., aşa cum rezultă din raportul de constatare financiară din data de 04.02.2016 şi din raportul de expertiză contabilă întocmit în cursul judecăţii;

- distrugerea periodică a documentelor contabile de către inculpata F., aspect care rezultă din declaraţiile numitului NN., date în calitate de parte civilă, în cursul urmăririi penale, şi în calitate de martor în timpul judecăţii. Acesta a declarat constant că inculpata G. era persoana de încredere a inculpatului A., fiind totodată singura care cunoştea întreaga activitate a societăţii B.;

- martora KKK. o identifică pe inculpata F. ca fiind persoana care se ocupa de conducerea S.C. P.;

- martorul EEE. a declarat că patronatul societăţii B. era reprezentat de inculpaţii A. şi F., iar conducerea societăţii P. era asigurată în fapt de inculpaţii A. şi F.;

- martorul SS. a declarat la data de 22.05.2008 că RR. ocupa funcţia de director al S.C. B., subordonându-se directivelor inculpaţilor A. şi F.; relevantă este şi declaraţia martorului din data de 19.10.2007, în care precizează că "A. şi F. se ocupau prin diferite societăţi pe care le deţineau de închirierea către terţi a spaţiilor comerciale existente în complexul comercial CCCC.". În cursul judecăţii martorul SS. şi-a menţinut declaraţiile date în cursul urmăririi penale - dosar instanţă.

V. Cu privire la inculpata F., Curtea a reţinut că, prin ordonanţa din data de 22.02.2016, s-a dispus extinderea urmăririi penale faţă de aceasta, sub aspectul săvârşirii infracţiunii de spălare a banilor prev. de art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002, constând în aceea că, în vederea ascunderii sau disimulării adevăratei naturi a dispoziţiei, a circulaţiei, a proprietăţii ori a drepturilor asupra autovehiculului marca x, nr. de înmatriculare x, număr de identificare x, cunoscând faptul că bunul a fost achiziţionat cu fonduri băneşti provenite din săvârşirea infracţiunilor de delapidare şi înşelăciune, la data de 26.12.2012, S.C. Z. S.R.L. a cumpărat autovehiculul mai sus menţionat, pe care, la data de 12.07.2013, societatea comercială l-a vândut cumpărătoarelor G. şi D., iar la data de 17.07.2013, bunul a revenit în totalitate părţii civile D. (mama inculpatei F.) prin actul de partaj voluntar autentificat sub nr. x de BNP AA., toate actele fiind întocmite din iniţiativa inculpatei F., care deţine în fapt şi utiliza autovehiculul, acesta având numărul de înmatriculare x (iniţialele numelui inculpatei).

Faptul că inculpata F. este cea care utiliza autovehiculul este dovedit şi de fişa de evidenţă a persoanei privind abaterile contravenţionale, din care rezultă că, la data de 19.03.2014, aceasta a fost sancţionată pentru nefolosirea centurii de siguranţă cu ocazia conducerii pe drumurile publice a autovehiculului cu nr. x

Din analiza documentelor puse la dispoziţie de către Direcţia Venituri Buget Local Sector 2 Bucureşti s-a constatat că există două acte de provenienţă pentru acest autovehicul.

S-a arătat că primul este un act de partaj voluntar autentificat de BNP AA. sub nr. x/17.07.2013, prin care copartajanţii G. şi D. sistează starea de indiviziune în ceea ce priveşte dreptul de proprietate asupra autovehiculului, iar D. preia în deplină proprietate şi posesie, fără plata vreunei sulte, cota indiviză de 1/2 de la G.. Valoarea autovehiculului, pe baza căreia au fost calculate taxele notariale, a fost stabilită la suma de 16.478,90 RON.

Referitor la istoricul proprietăţii asupra autovehiculului, în contractul de partaj se menţionează următoarele:

"Noi, copartajanţii, declarăm că am dobândit acest autoturism în indiviziune, necăsătoriţi fiind, prin cumpărare de la S.C. Z. S.R.L. în baza contractului de vânzare-cumpărare pentru un vehicul folosit din data de 12.07.2013 (…). Anterior autoturismul fusese dobândit de S.C. Z. S.R.L. prin cumpărare de la JJJJJ. în baza contractului de vânzare-cumpărare pentru un vehicul folosit din data de 26.12.2012, care la rândul său îl deţinea în baza certificatului de înmatriculare emis de autorităţile din Grecia (…)."

Un alt document prezentat în fotocopie, pe verso-ul copiei buletinului de identitate al numitei D., îl reprezintă un contract de vânzare-cumpărare bilingv (română şi germană) încheiat la data de 25.06.2013 între numitele KKKKK., domiciliată în Germania, în calitate de vânzător şi inculpata G. şi partea civilă D., în calitate de cumpărătoare, ale aceluiaşi autovehicul . În cuprinsul acestui contract, preţul convenit pentru autovehicul este de 15.500 euro, actul fiind încheiat în Koln - Germania. Semnăturile depuse la rubrica "cumpărător" nu sunt ale inculpatei G. şi părţii civile D..

Referitor la societatea comercială Z. S.R.L., CUI x, Curtea reţine că, din datele de la ONRC, rezultă că aceasta a fost înfiinţată la data de 25.01.2012, având ca asociat unic pe inculpata F., administrator fiind LLLLL., având ocupaţia de zidar. Deşi au fost emise atât citaţie cât şi mandat de aducere, în timpul urmăririi penală, acesta din urmă nu a putut fi audiat, întrucât nu a fost găsit .

S-a apreciat că relevant în cauză este şi faptul că sediul social este chiar la domiciliul inculpatei F., respectiv Bucureşti.

Obiectul principal de activitate declarat de firmă este "6820 - închirierea şi subînchirierea bunurilor imobiliare proprii sau închiriate" şi nu are sedii secundare sau puncte de lucru.

În ceea ce priveşte situaţia financiară, pe anii 2013 şi 2015 s-a arătat că nu există înregistrări, iar pe anul 2014 sunt raportate profit 0 RON, pierdere 0 RON şi număr mediu de angajaţi 0.

Fiind audiată la data de 22.02.2016, inculpata G. a declarat că nu are cunoştinţă de contractul de vânzare-cumpărare al autovehiculului încheiat cu numita KKKKK. domiciliată în Germania şi nu recunoaşte semnătura depusă, în dreptul propriului nume, pe acest document.

Curtea a observat că, inculpata a recunoscut, însă, actul de partaj voluntar autentificat sub nr. x/17.07.2013, pe care l-a încheiat cu partea civilă D. şi în care se menţionează istoricul privind proprietatea autovehiculului.

Despre societatea comercială Z. S.R.L., în cursul urmăririi penale, inculpata G. declară că este a inculpatei F.. Inculpata a mai arătat că nu a plătit nicio sumă de bani la momentul achiziţionării autovehiculului şi nici nu a primit vreo sumă de bani la momentul încheierii actului de partaj. Inculpata G. a mai menţionat că F. i-a spus, la acel moment, să meargă cu D. la notar pentru a întocmi actul de partaj voluntar, ea neavând cunoştinţă că era coproprietar al autovehiculului, aflând acest lucru chiar la momentul încheierii actului de partaj. Inculpata G. a mai arătat că nu am condus niciodată autovehiculul Mercedes cu numărul de înmatriculare x şi că nu mai conduce autovehicule de aproximativ 15 ani şi nici numita D. nu a condus, din câte ştie ea, vreun autovehicul. În ceea ce îl priveşte pe administratorul S.C. Z. S.R.L., numitul LLLLL., inculpata G. a declarat că nu îl cunoaşte pe acesta.

Având în vedere aceste aspecte, s-a apreciat că este evidentă implicarea inculpatei F. în întocmirea actului de partaj, cu atât mai mult cu cât în document se fac menţiuni detaliate referitoare la istoricul proprietăţii autovehiculului, pe care inculpata G. şi D. nu ar fi avut cum să le cunoască, aceeaşi constatare fiind valabilă şi pentru contractul de vânzare-cumpărare din data de 25.06.2013, pe care sunt executate alte semnături decât cele ale inculpatei G. şi părţii civile D..

Prin urmare, s-a constatat că din probele existente la dosar rezultă în mod indubitabil că autovehiculul marca x având număr de înmatriculare x şi număr de identificare x, a fost dobândit de terţe persoane interpuse, respectiv S.C. Z. S.R.L., G. şi D. şi transferat ulterior unui membru al familiei inculpatei F., respectiv mama acesteia - D..

S-a susţinut că este evident că acest circuit al documentelor a fost conceput de către inculpata F. în vederea ascunderii sau disimulării adevăratei naturi a dispoziţiei, a circulaţiei, a proprietăţii ori a drepturilor asupra autovehiculului marca x, nr. x, aceasta cunoscând faptul că bunul a fost achiziţionat cu fonduri băneşti provenite din săvârşirea infracţiunilor de delapidare şi înşelăciune descrise pe larg anterior.

Relativ la susţinerea privind inexistenţa faptei de spălare de bani pentru înşelăciune şi delapidare în legătură cu autoturismul x, Curtea a apreciat că aceasta este neîntemeiată, fiind evidentă implicarea inculpatei F., care a folosit efectiv acest autovehicul de la momentul achiziţiei de către S.C. Z. S.R.L., societate controlată de inculpată.

Contrar susţinerilor că nu există nicio probă că bani folosiţi pentru cumpărarea acestui autoturism ar proveni din vreo infracţiune, Curtea a constatat că inculpata F. nu a făcut dovada niciunei activităţi generatoare de venituri.

În ceea ce priveşte contractele de vânzare şi documentele bancare depuse la dosar, Curtea a reţinut următoarele:

Cu privire la creditele luate de la QQQ., în perioada iulie 2002 - ianuarie 2005, Curtea reţine că este exclus ca sume de bani din acestea să fi fost folosite la achiziţionarea în 2012 a autovehiculului în discuţie. Faptul că aceste credite au fost luate pentru nevoi personale şi imediate ale inculpatei, iar nu ca o sursă de economisire, precum şi faptul că aceste credite trebuiau restituite, susţine concluzia instanţei.

Situaţia este identică, cu privire la creditul din 12.07.2007 luat de la J. .

În ceea ce priveşte creditul de 813.350 franci elveţieni luat la data de 01.08.2008 de la K., Curtea reţine că acesta a avut o destinaţie clară, respectiv achiziţionarea unui imobil în Oraşul Otopeni . Cum şi acest credit a fost luat pentru nevoi personale şi imediate ale inculpatei şi familiei sale, iar nu ca o sursă de economisire şi cum creditul trebuia restituit, în mod firesc, din venituri realizate ulterior, este evident că inculpata nu a achiziţionat în 2012 autoturismul în cauză din sumele de bani împrumutate în anul 2008.

Cu privire la contractele de vânzare-cumpărare din 28.04.2005, 28.02.2008, 07.02.2005, 29.04.2004 şi 19.08.1991, Curtea a reţinut că sunt cu mult anterioare achiziţionării în anul 2012 a autovehiculului în discuţie.

S-a arătat că situaţia este similară, în cazul vânzării efectuate în anul 2005 de D., mama inculpatei F., către MMMMM..

Cum inculpata nu a făcut nicio dovadă a economisirii niciuneia din sumele obţinute din aceste contracte şi credite, ci dimpotrivă din actele depuse la dosar rezultă că inculpata avea de onorat multiple datorii către bănci şi cum nu a făcut dovada niciunei activităţi generatoare de venituri, Curtea a apreciat că este exclus ca aceste sume să fi fost folosite la cumpărarea în 2012 a autovehiculului în discuţie.

Faptul că inculpata F. a interpus în circuitul fraudulos şi pe inculpata G. şi că a folosit o firmă fără niciun fel de activitate, împrejurarea că există două două acte de provenienţă pentru autovehicul, dintre care unul recunoscut ca fals de inculpata G., a probat, în opinia instanţei de fond, temeinicia situaţiei de fapt reţinute de aceasta.

S-a mai menţionat că, deşi inculpata F. a explicat că actele de transfer al proprietăţii asupra maşinii, care a ajuns în final în proprietatea exclusivă a lui D., au vizat evitarea taxei de primă înmatriculare, nu a arătat de ce nu a achiziţionat ea însăşi, cu mama sa, autoturismul pe care îl folosea, pentru ca prin partaj să devină unic proprietar.

Din considerentele mai sus expuse, prima instanţă a susţinut că rezultă fără niciun dubiu că inculpaţii A., F. şi G. au desfăşurat o activitate infracţională intensă şi de durată, având ca obiect, pe de o parte, delapidarea sumelor de bani încasate de societăţile S.C. B. şi S.C. C. cu titlu de chirii, inducerea şi menţinerea în eroare, cu vădită rea-credinţă, a reprezentanţilor societăţii S.C. BB. S.A. şi a numiţilor NN., EE., FF., GG., DD., LL., HH., II., CC., KK., MMM. şi MM. este indiscutabilă, scopul vizat de inculpaţi fiind acela de a-şi însuşi sumele de bani ce se cuveneau persoanelor mai sus menţionate, în calitate de acţionari ai B. şi în calitate de persoane îndreptăţite la primirea de acţiuni la purtător la C., în contul divizării şi transferului a unei fracţiuni din patrimoniul societăţii C., iar pe de altă parte spălarea sumelor de bani provenite din faptele de delapidare şi înşelăciune, printr-un proces amplu care a avut ca obiectiv final crearea aparenţei legalităţii dobândirii, deţinerii şi folosirii acestora.

Curtea a mai reţintu că inculpatul A. a iniţiat şi a constituit împreună cu inculpatele F. şi G., un grup infracţional organizat, structurat, cu roluri bine definite şi împărţite.

Astfel, s-a arătat că inculpatul A. a avut rolul de lider cu putere absolută de decizie, stabilind în detaliu planul de urmat, controlând şi supraveghind în detaliu întreaga activitate a celorlalţi membrii ai grupului.

Inculpata F., în calitate de soţie a coinculpatului A., a fost principalul locotenent al acestuia, participând activ la luarea deciziilor şi la aducerea la îndeplinire a scopului grupului infracţional.

În această calitate, inculpata F. a condus alături de coinculpatul A. întreaga activitate care a vizat prejudicierea materială a societăţilor S.C. B., S.C. C., S.C. BB. S.A. şi a numiţilor NN., EE., FF., GG., DD., LL., HH., II., CC., KK., MMM. şi MM..

În cea ce o priveşte pe inculpata G., s-a arătat că aceasta a avut calitatea de executant principal, fiind supusă sub toate aspectele deciziilor, controlului şi supravegherii coinculpatului A. şi locotenentului acestuia, inculpata F.. În calitate sa de executant, inculpata G. a îndeplinit cu acurateţe sarcinile trasate de şeful său direct, fiind cunoscută şi considerată de toate persoanele cu care a interacţionat ca asistentă personală şi om de încredere al şefului A..

S-a mai susţinut că, în cadrul grupului infracţional, inculpatul A. a avut calitatea de lider, finanţator şi principal beneficiar al activităţii obiect al înţelegerii infracţionare.

Grupul infracţional a fost constituit începând cu anul 2003, având ca premisă de bază relaţiile de familie ale liderului cu coinculpata F. şi relaţiile de serviciu ale aceluiaşi lider cu inculpata G., aceasta din urmă recunoscând şi prin concluziile scrise că a fost angajata inculpatului A. începând cu anul 1990 în funcţia de secretară/asistent manager, calitate în care a îndeplinit atribuţiile specifice acestei funcţii, a primit dispoziţii, le-a executat cu bună credinţa, loialitate, discreţie, le-am adus la îndeplinire fără a se opune şi a-1 contrazice pe inculpatul A..

Iniţiativa constituirii grupului infracţional organizat a aparţinut inculpatului A., care a deţinut calitatea de administrator al S.C. B. şi S.C. C.. Acesta a fost cel care a conceput întregul mecanism de delapidare a sumelor de bani încasate de cele două societăţi comerciale cu titlu de chirii, sume care apoi au fost supuse unui amplu proces de spălare.

De asemenea, s-a reţinut că în paralel cu aceste activităţi infracţionale, inculpatul A. a mai conceput şi un mecanism de fraudare constând în dubla inducere în eroare a acţionarilor S.C. B., cu prilejul încheierii unor contracte de cesiune a unor acţiuni, astfel:

· inducerea în eroare cu prilejul încheierii contractelor de cesiune a acţiunilor de la S.C. C. în favoarea celorlalţi acţionari ai S.C. B. (în sensul în care acţiunile la purtător nu au fost predate beneficiarilor şi menţiunile corespunzătoare deţinerii acţiunilor nu au fost efectuate la Oficiul Registrului Comerţului), având ca rezultat privarea persoanelor constituite părţi civile în cursul urmăririi penale de dreptul de proprietate pe care îl aveau asupra acţiunilor S.C. C. în urma divizării S.C. B.;

· inducerea în eroare cu prilejul încheierii contractelor de cesiune a acţiunilor deţinute de persoanele constituite părţi civile în cursul urmăririi penale la S.C. B. în favoarea S.C. W. S.R.L. (firmă rezidentă în Statele Unite ale Americii şi controlată de inculpaţii A. şi F.), având ca rezultat modificarea structurii acţionariatului, în sensul scoaterii din acţionariat fără plata contravalorii acţiunilor.

S-a arătat că rolul inculpatului A. a fost acela de conducere şi coordonare a activităţilor infracţionale, acesta fiind cel care a conceput un amplu mecanism de delapidare a sumelor de bani din patrimoniul S.C. B. şi S.C. C., de fraudare a acţionarilor acestor societăţi comerciale şi de spălare a banilor obţinuţi din aceste activităţi infracţionale. Din dispoziţia sa au fost înfiinţate mai multe firme de tip fantomă, atât pe teritoriul României cât şi în străinătate, prin conturile cărora au circulat sumele de bani rezultate din activităţile infracţionale.

De asemenea, tot din dispoziţia sa au fost deschise conturi bancare personale, în diverse valute (USD, euro, RON) pentru membrii grupului infracţional organizat şi pentru alte persoane care nu aveau cunoştinţă de activităţile infracţionale, dar care au fost folosite de membrii grupării pentru a transfera sau depozita sumele de bani obţinute din infracţiuni, ori pentru a efectua schimburi valutare cu aceste sume.

Prima instanţă a mai menţionat că rolul inculpatei F. a fost acela de a coordona activităţile infracţionale alături de inculpatul A., având calitatea de asociat în S.C. B. şi S.C. C. şi de reprezentant legal al mai multor firme de tip fantomă înfiinţate cu scopul disimulării originii infracţionale a sumelor de bani. Totodată, inculpata a beneficiat de mari sume de bani obţinute din săvârşirea infracţiunii de delapidare, pe care le-a cheltuit în interes personal.

De asemenea, inculpata F. a participat şi la manoperele dolosive care au avut ca rezultat inducerea în eroare a celorlalţi acţionari ai S.C. B. cu privire la deţinerea de acţiuni la S.C. C. şi cu privire la plata contravalorii acţiunilor deţinute la S.C. B..

Mai mult, inculpata F. a cooptat în activitatea infracţională a grupului organizat şi alte persoane, care au acţionat fără vinovăţie, neavând cunoştinţă de infracţiunile comise de membrii grupului. Aşa cum s-a arătat anterior, aceste persoane au fost martora PP. (asistenta personală a inculpatei) şi, partea civilă D. (mama inculpatei). Pe numele acesteia din urmă au fost deschise conturi bancare în diverse valute (USD, euro, RON), prin intermediul cărora au fost transferate, schimbate sau retrase în numerar mari sume de bani. Pe aceste conturi personale ale părţii civile D. au avut împuternicire toţi membrii grupului infracţional organizat, iar majoritatea operaţiunilor au fost efectuate de inculpata G., din dispoziţia inculpaţilor A. şi F..

Aşa cum s-a mai arătat, inculpata G. a adus la îndeplinire obiectivele infracţionale ale coinculpaţilor A. şi F., prin efectuarea oricăror demersuri în vederea ascunderii originii ilicite a sumelor de bani: retragerea sumelor de bani din casieriile societăţilor comerciale care încasau contravaloarea chiriilor pentru spaţii comerciale, depunerea acestor sume de bani în conturile personale ale celorlalţi inculpaţi sau în conturile personale ale părţii civile D., fără a exista vreun temei legal, efectuarea de schimburi valutare cu sumele de bani provenite din infracţiunea de delapidare, redactarea şi semnarea în fals a unor documente din dispoziţia inculpaţilor A. şi F., cu scopul inducerii în eroare a celorlalţi acţionari ai S.C. B. şi S.C. C..

Prima instanţă a mai susţinut că grupul infracţional organizat condus de inculpatul A. a funcţionat până în anul 2007, când s-a finalizat procedura de lichidare a S.C. B. şi S.C. C..

Scopul încheierii contractelor de administrare a activităţii comerciale constând în închirierea spaţiilor comerciale deţinute de S.C. B. şi S.C. C. a fost ascunderea sumelor de bani încasate cu titlu de chirie de la societăţile comerciale care aveau închiriate aceste spaţii, sume care au fost delapidate de membrii grupului infracţional organizat şi ulterior supuse unui proces complex de spălare a banilor.

În acest sens, inculpatul A. dispus încheierea contractelor de administrare a societăţilor comerciale B. şi C. cu firmele înfiinţate, din dispoziţia sa, de către inculpata G. şi de martora PP., asistenta personală a coinculpatei F..

Curtea a reiterat faptul că cea mai mare parte a sumelor de bani au ajuns în conturile personale ale inculpaţilor A. şi F., acestea fiind ridicate din casieriile S.C. B. şi S.C. C. de către inculpata G., fără a fi evidenţiate în documentele contabile, iar ulterior au fost depuse în conturile bancare ale primilor doi inculpaţi şi ale părţii civile D., fără nici un temei legal şi fără nicio justificare rezonabilă.

S-a susţinut că existenţa grupului şi înţelegerii infracţionale este dovedită cu prisosinţă de folosirea a conturilor bancare ale firmelor controlate de inculpaţi atât în fapt cât şi în drept, cât şi în conturile bancare personale sau ale altor persoane interpuse, cum a fost partea civilă D., care nu a fost implicată în nici un fel în activităţile societăţilor comerciale B. şi C. şi nu avea nicio legătură patrimonială cu acestea.

În acest fel s-a creat un mecanism de spălare a banilor obţinuţi prin săvârşirea infracţiunii de delapidare.

În continuarea şi extinderea activităţii infracţionale, urmărind însuşirea tuturor activelor ce urma să rămână după finalizarea procedurii de lichidare a S.C. B. şi S.C. C., cei trei inculpaţi au pus în aplicare un plan de inducere în eroare a celorlalţi acţionari ai acestor societăţi comerciale, respectiv a persoanelor îndreptăţite la primirea de acţiuni de la cea din urmă societate, cu scopul de a-i înlătura pe aceştia din acţionariatul firmelor, situaţie de fapt prezentată în detaliu anterior.

S-a precizat că existenţa intenţiei frauduloase şi a grupului infracţional organizat este dovedită nu doar de perioada îndelungată de desfăşurare a faptelor, dar şi de faptul că, deşi nu avea niciun fel de legătură juridică sau patrimonială cu S.C. B. şi S.C. C., partea civilă D., mama inculpatei F., a fost desemnată ca unic beneficiar al bunurilor rămase după finalizarea procedurii de lichidare a celor două societăţi.

Faptul că, la finalizarea procedurii lichidării S.C. B. şi S.C. C., cele două terenuri rămase nelichidate, au ajuns în proprietatea părţii civile D., iar apoi au fost înstrăinate fără plata vreunui preţ către societatea inculpată S.C. E., controlată în totalitate de inculpaţii A. şi F., dovedeşte, în opinia primei instanţe, odată în plus, conivenţa infracţională a acestora şi existenţa unui scop comun al celor trei inculpaţi persoane fizice de a beneficia de toate resursele materiale ale celor două societăţi fără ca celelalte persoane îndreptăţite în mod legal să beneficieze în vreun fel.

Dimpotrivă, multitudinea de acţiuni ilicite, concurente şi conjugate ale inculpaţilor dovedeşte cu prisosinţă că scopul preexistent şi îndeplinit al grupării infracţionale a fost de a beneficia doar ei de pe urma celor două societăţi S.C. B. şi S.C. C..

De asemenea, faptul că sumele de bani rămase în urma lichidării celor două societăţi nu au ajuns la persoana desemnată, respectiv la D., ci au fost transferate prin conturile în conturile unor societăţi comerciale de tip "offshore" controlate de inculpaţii A. şi F., relevă nu doar existenţa unui plan infracţional minuţios, ci şi stăruinţa deosebită în realizarea obiectului asocierii infracţionale.

S-a mai arătat în cuprinsul sentinţei apelate că situaţia de fapt mai sus reţinută de Curte rezultă din materialul probator administrat în ambele faze ale procesului penal, respectiv: vol. 2 d.u.p. - plângere penală formulată de L. împotriva numitului A., fila x; documente privind BB. S.A.; plângere penală împotriva numitului A. şi anexe; contracte de cesiune acţiuni ale S.C. B. şi acte adiţionale aferente, declaraţii de constituire de parte civilă aferente, fila x; plângere penală formulată de NN. împotriva lui A., fila x; documente privind S.C.

OO. S.A.: raport final al activităţii S.C. OO. S.A., ordine de plată, încheieri instanţă, fila x; declaraţie A.; declaraţie olografă G.; documentele privind relaţia comerciale cu societăţile cercetate în cauză, fila x; declaraţii PP. - fila x; vol. 3 d.u.p. - declaraţii inculpat G., fila x; carnetul de muncă şi adeverinţa de stagiu de cotizare emisă pentru inculpata G. pentru perioada aprilie 2001 - decembrie 2008, din care rezultă că inculpata a încasat un salariu apropiat de salariul minim pe economie; declaraţie de suspect PP., fila x; vol. 4 d.u.p. - declaraţiile date în cursul urmăririi penale şi în cursul judecăţii de martorii LL., QQ., RR., SS., TT., UU., VV., WW., XX., YY., ZZ., AAA., BBB., CCC., DDD., EEE., FFF., GGG., DDD., HHH., III., JJJ., KKK., LLL., NN., II., EE., FF., GG., LL., DD., CC., KK., MMM.

şi PP.; procesele-verbale de prezentare pentru recunoaştere şi planşele foto ataşate; declaraţiile persoanelor vătămate NN., FF., MM.; FF. + documente anexate; declaraţiile părţilor civile II., EE., GG., DD., LL., HH., MM.; II., CC., KK., MMM.; vol. 5 d.u.p. - informaţiile furnizate de ONRC privind datele de identificare şi situaţia societăţilor comerciale la care persoanele cercetate în cauză deţin acţiuni/părţi sociale; informaţiile furnizate de ONRC privind datele de identificare şi situaţia societăţilor la care persoanele cercetate deţin acţiuni/părţi sociale; vol. 6 d.u.p. - răspunsul şi înscrisurile comunicate de Y., NNN., OOO.; documentele depuse de A.; acte publicate Monitorul Oficial, privind B.

S.A., C., PPP., fila x; vol. 7 d.u.p. - informaţiile şi documentele furnizate de - L. S.A. din 16.05.2007 şi 25.05.2007; documentele privind contractul de credit nr. x/16.03.1999 încheiat între L. S.C. MACRO B. S.A. (acte adiţionale, extrase de cont etc); vol. 8 d.u.p. - răspunsul din 16.11.2007, documente S.C. BB. S.A., hotărâri AGEA, fila x; răspuns din 12.12.2007 - documente S.C. BB. S.A.: contract de depozitare valori mobiliare dintre W. lines Ltd şi BB. S.A. din 16.02.2004; documente ridicate de la S.C. BB. S.A.: acte adiţionale la contractul de cesiune acţiuni ale S.C.

B.; răspuns din 02.03.2009 - documente S.C. BB. S.A.: contract de depozitare valori mobiliare dintre W. lines Ltd şi BB. S.A. din 16.02.2004, dosar deschidere cont la QQQ., rulaje aferente conturilor bancare şi documente justificative; documente bancare privind S.C. BB. S.A.: dosar deschidere cont la QQQ., rulaje aferente conturilor bancare şi documente justificative; vol. 9 d.u.p. - raportul de constatare tehnico - ştiinţifică din 10.04.2013 întocmit de specialiştii din cadrul PÎCCJ - DIICOT; raportul de constatare tehnico - ştiinţifică grafică nr. 333.319 din 11.09.2009; acte adiţionale din data de 17 iunie 2004 la Contractul de cesiune de acţiuni ale S.C.

B..; contractul de depozitare valori mobiliare încheiat între W. şi BB. S.A.; contractul de cesiune de părţi sociale ale S.C. RRR. S.A. înmatriculată la Oficiul Registrului Comerţului sub nr. x/1992 împreună cu declaraţiile date de părţi (cesionari), în original, filele x; procesul-verbal al AGEA companiei RRR. S.A. din data de 07.03.2003; anexa 1 - lista acţionari ai S.C. B.. care vor primi acţiuni ale S.C. RRR. S.A.; hotărârea AGEA din data de 07.03.2003; hotărârea AGA companiei SSS. S.A. fostă RRR. S.A.din data de 12.06.2003; contract de cesiune de acţiuni din capitalul social al S.C.

SSS. S.A.; contracte de cesiune de acţiuni ale S.C. C. nr. 1- 5 din 20.01.2004, 15.01.2004; contracte de cesiune de acţiuni din 08 septembrie 2003; contract de vânzare - cumpărare încheiat între S.C. BB. S.A. şi JJ., încheierea de autentificare nr. 2160, documente aferente contractului; vol. 10 d.u.p. - raport de constatare tehnico-ştiinţifică financiar-bancară din data de 04.02.2016; scheme fluxuri financiare; anexe; vol. 11 d.u.p. - răspuns ANAF - situaţie privind deţinerea de conturi bancare; răspunsul ONRC Bucureşti referitor la S.C.

E., fila x; răspunsul ANAF din 19.07.2010 - situaţie privind deţinerea de conturi bancare; răspunsul ANAF din 05.05.2009 - situaţie privind deţinerea de conturi bancare, fila x; vol. 14 d.u.p. - documente O.R.C. Bucureşti privind constituirea şi structura acţionariatului S.C. TTT. S.A. - MACRO B. S.A. - B.; documente O.R.C. Bucureşti privind S.C. C.; vol. 15 d.u.p. - documente de constituire şi funcţionare transmise de Oficiul Registrului Comerţului Ilfov prin adresa nr. x/06.07.2009 referitoare la S.C. B.; vol. 16 d.u.p. - adresa răspuns Oficiul Registrului Comerţului Ilfov din data de 07.02.2007, precum şi documentele aferente referitoare la constituirea şi funcţionarea S.C.

B. S.A.; vol. 17 d.u.p. - documente depuse la Oficiul Registrului Comerţului Ilfov de pe lângă Tribunalul Bucureşti referitoare la S.C. B.; vol. 18 d.u.p. - documente transmise de Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Ilfov, referitoare la S.C. B.; vol. 19 d.u.p. - documente depuse la Oficiul Registrului Comerţului Ilfov de pe lângă Tribunalul Bucureşti referitoare la S.C. C.; vol. 20 d.u.p. - răspunsul O.R.C. Bucureşti privind S.C. P.; răspunsul O.R.C. Ilfov privind S.C. Q. S.R.L., Q. S.R.L. şi S.C. Q.; vol. 21 d.u.p. - răspunsul primit (26 noiembrie 2008), urmare Cererii de Comisie Rogatorie din 24 ianuarie 2008 adresată autorităţilor competente din Statele Unite ale Americii, împreună cu documentele ataşate, în limba engleză; traducerea din limba engleză în limba română a răspunsului primit de la autorităţile competente din Statele Unite ale Americii; documente în limba engleză transmise de autorităţile competente din Statele Unite ale Americii cu adresa nr. x/15 ianuarie 2009; plic ce conţine un CD, fila x; traducere din limba engleză în limba română a documentelor primite de la autorităţile competente din Statele Unite ale Americii; documente în limba engleză privind tranzacţii bancare; vol. 22 d.u.p. - documente, răspuns Comisie Rogatorie Marea Britanie, original în limba engleză; vol. 23 d.u.p. - răspuns Comisie Rogatorie Marea Britanie (traducere) - copii extrase de cont reprezentând tranzacţii efectuate pe teritoriul României şi în străinătate de către A., F., G.

ş.a. cu ajutorul cardurilor suplimentar UUU. - R. în perioada 2002 - 2009; vol. 24 d.u.p. - răspunsul primit de la autorităţile competente din Grecia urmare cererii de comisie rogatorie internaţională, în limba greacă; traducerea răspunsului primit din limba greacă în limba română, de către traducător autorizat; documente transmise de autorităţile competente din Grecia, conform celor solicitate prin cererea de Comisie Rogatorie adresată autorităţilor competente din Grecia, în limba greacă; vol. 25 d.u.p. - răspunsul primit de la autorităţile competente din Grecia împreună cu documentele solicitate, în limba greacă şi engleză; traducerea din limba greacă în limba română a documentelor bancare primite de la autorităţile competente din Grecia privind A.

ş.a. de către traducător autorizat; traducerea din limba engleză în limba română a documentelor bancare primite de la autorităţile competente din Grecia privind A. ş.a.; vol. 26 d.u.p. - răspunsul primit de la QQQ. S.A. cu adresa din 18.10.2007 privind persoanele fizice F. şi D.: cerere pentru deschidere de cont, lista persoanelor autorizate să efectueze operaţionu pe conturi cu specimenele de semnături, extrase de cont, documente justificative aferente operaţiunilor effectuate pe cont; răspunsul primit de la QQQ. cu adresa nr. x/07.06.2007; documentele bancare transmise de QQQ. privind S.C.

B. (persoane împuternicite să efectueze operaţiuni pe cont, foi de vărsământ, dispoziţii de plată valutară externă), filele x; documente bancare transmise de QQQ. privind S.C. Q. S.R.L. (cerere pentru deschidere de cont, lista specimenelor de semnături a persoanelor autorizate, extrase de cont, depuneri/ridicări de numerar); vol. 27 d.u.p. - documente bancare - VVV. - copii depunere numerar persoane fizice - pentru euro, referitoare la A., pentru anii 2004 - 2006; documente bancare - QQQ. S.A. - copii depunere numerar persoane fizice - pentru euro, referitoare la A., pentru anul 2007; documente bancare - QQQ.

S.A. - copii extrase de cont pentru perioada 01.01. 2002- 07.06. 2007 pentru USD, referitoare la A., copii depunere numerar persoane fizice - pentru USD, referitoare la A.; documente bancare - QQQ. S.A. -copii extrase de cont 2002 - 2007 pentru RON referitoare la A.; documente bancare VVV. - copii depunere numerar persoane fizice pentru RON, ordin de plată pentru Ron, referitoare la A.; documente bancare emise de VVV. privind S.C. Q. (ordine de plată, ridicare/depunere numerar persoane juridice, dispoziţii de plată externă); documente bancare transmise de VVV. referitoare la S.C.

Q. (ordine de plată, cerere pentru deschidere cont pentru Rol, Euro şi USD, lista specimenelor de semnătură a persoanelor autorizate din 14.01.2004, împuterniciri pentru persoane fizice de a efectua operaţiuni bancare); documente bancare emise de VVV. privind S.C. Q. (cerere de modificare dosar client, lista specimenelor de semnături a persoanelor autorizate din 26.04.2005, procură tradusă din limba engleză dată de WWW., preşedintele societăţii T., pentru A., documente în limba engleză şi greacă privind T. şi traducerea acestora în limba română); documente bancare - extrase de cont emise de QQQ. privind S.C.

Q., filele x; documente bancare emise de VVV. privind S.C. Q. (depunere/ridicare de numerar persoane juridice, ordine de plată), filele x; vol. 28 d.u.p. - adresa x din 15.07.2013 referitoare la dosarele de deschidere cont şi rulaje de cont, pentru G. şi F.; extrase de cont H. pentru G.; situaţie conturi bancare deschise la H., de F.; extrase de cont H. pentru F.; adresa N. din 27.06.2013 referitoare la dosarele de deschidere cont şi rulaje de cont, pentru A., G. şi PP.; răspuns XXX. din 03.06.2013, împreună cu extrase de cont pentru A., G.

şi PP.; documente bancare - dosare deschidere cont şi extrase de cont de la VVV., privind pe D.; vol. 29 d.u.p. - adresă răspuns rulaj cont K. din 31.05.2013 privind conturile aparţinând numitei F.; adresă răspuns QQQ. din 30.04.2013 - dosare deschidere cont şi rulaje cont, fila x, privind pe A., fila x; G., fila x; F., fila x; D., fila x; S.., fila x; S.C. Q. S.R.L., fila x; S.C. Q. S.R.L., fila x; vol. 30 d.u.p. - documente bancare privind S. (cerere pentru deschidere de cont formulată de A. către VVV., lista specimenelor de semnături a persoanelor autorizate, traducere din limba engleză şi greacă a Acordului referitor la conducerea societăţii cu răspundere limitată S., ş.a.

în limba greacă, engleză şi traducerea acestora); vol. 31 d.u.p. - documente bancare VVV. (dosar deschidere de cont, extrase de cont) privind pe G.; documente bancare VVV. (dosar deschidere de cont, extrase de cont, ordine de plată etc.) privind pe S.C. Q. S.R.L.; vol. 32 d.u.p. - documente bancare transmise de J. prin adresa nr. x/05.06.2013 privind S.C. Q. S.R.L., S.C. Q. S.R.L. şi F. - dosare deschidere conturi, rulajul conturilor şi documentele justificative, asfel: dosare deschidere cont, popriri cont, extrase cont privind S.C. Q. S.R.L.

şi S.C. Q. S.R.L.; dosar deschidere cont şi rulaje conturi ce aparţin numitei F.; vol. 33 d.u.p. - adresă răspuns J. nr. 1398/08.03.2007, privind pe A., S.C. Q. S.R.L. şi S.C. Q. S.R.L. - dosare deschidere cont, rulaje de cont şi documente justificative aferente operaţiunilor pe cont; răspuns - J. S.A. - Sucursala Victoria privind pe F. şi D. - documente bancare (dosar deschidere cont, rulajul conturilor şi documente justificative) pentru perioada 2006-2007, fila x; vol. 34 d.u.p. - răspunsul transmis de QQQ. S.A. privind S.C. B. ş.a.; documente bancare (fişă cont deschidere) transmise de QQQ.

S.A. privind S.C. B., filele x; documente bancare transmise de VVV. S.A. privind B. (ordine de plată, dispoziţii de plată externe); documente bancare emise de VVV. S.A. privind pe A. (cerere pentru deschidere de cont, copii acte identitate); documente bancare (fişe cont deschidere) transmise de QQQ. S.A. privind pe A. şi F.; documente bancare transmise de VVV. S.A. privind B.; vol. 35 d.u.p. - răspunsul I. privind documente financiar-bancare referitoare la S.C. B. S.A.; răspunsul YYY. S.A. privind documente financiar-bancare referitoare la PP.; răspunsul H. privind documente financiar-bancare referitoare la A.

şi G.; vol. 36 d.u.p. - documente corespondenţă între H. şi S.C. ZZZ. S.R.L. precum şi documentele de deschidere cont S.C. ZZZ. S.R.L. şi extras aferent, fila x; vol. 37 d.u.p. - răspuns H. din 27.04.2009, împreună cu documentele aferente, privind S.C. B., S.C. C. şi S.C. ZZZ. S.R.L. (contract de cont escrow şi memorandum de înţelegere privind achiziţionarea patrimoniului B. S.A. şi C.); răspuns H. din 13.03.2009, împreună cu documentele aferente, privind S.C. ZZZ. S.R.L., S.. şi W. (contracte de cont escrow şi acte adiţionale aferente); dosar deschidere de cont la H. de către S.C.

B. şi extrase de cont; dosar deschidere de cont la H. de către S.C. C. şi extrase de cont; vol. 38 d.u.p. - contractul de cont escrow între S., în calitate de vânzător promitent, ZZZ. S.R.L., în calitate de Cumpărător Promitent şi H., în calitate de Agent Escrow, din 21 februarie 2007 împreună cu Addendum nr. 3 la contract; contract de cont Escrow între S., în calitate de vânzător promitent, ZZZ. S.R.L., în calitate de Cumpărător Promitent şi H., în calitate de Agent Escrow, din 23 aprilie 2007 împreună cu Addendum nr. 1 la contract; contractul de cont Escrow între S., în calitate de creditor, ZZZ.

S.R.L., în calitate de debitor şi H., în calitate de Agent Escrow, din 23 aprilie 2007 împreună cu Anexa A; contract de cont escrow între L. S.A., în calitate de creditor, ZZZ. S.R.L., în calitate de debitor şi H. în calitate de Agent Escrow din 7 martie 2007 împreună cu Addendum la contract; documente bancare transmise de H. - contract de vânzare - cumpărare între B. în faliment, în calitate de vânzător şi ZZZ. S.R.L., în calitate de cumpărător, din 11 mai 2007; documente bancare transmise de H. - contract de vânzare - cumpărare între C.

în faliment, în calitate de vânzător şi ZZZ. S.R.L., în calitate de cumpărător, din 11 mai 2007; contractele escrow încheiate de ZZZ. S.R.L. menţionate mai sus, în limba engleză; documente bancare transmise de H. privind S.C. B., S.C. C. (extrase de cont, ordine de plată, procură, contracte, anexe, etc.) în limba engleză şi română; vol. 40 d.u.p. - răspuns A.F.P. Sector 4 din 12.03.2007 privind S.C. P.; răspuns A.F.P. Sector 4 din 29.03.2007 privind S.C. P.; răspuns DGFP Ilfov din 07.03.2007 privind S.C. B. S.A., S.C. C., S.C.

Q. S.R.L., S.C. Q. S.R.L. şi S.C. Q., având anexate declaraţiile privind obligaţiile fiscale, deconturi de TVA şi bilanţuri contabile; răspuns AFP Sector 4 din 10.03.2008 privind S.C. P.; răspuns DGFP Ilfov din 12.03.2008 privind S.C. B. S.A., S.C. C., S.C. Q. S.R.L., S.C. Q. S.R.L. şi S.C. Q. având anexate fişele sintetice de plătitor ale acestor societăţi; răspunsul Gărzii Financiare - Comisariatul General din 09.07.2007; răspuns ANAF din 29.06.2007 privind S.C. B. S.A.; vol. 41 d.u.p. - răspunsul Biroului Notarului Public "AAAA.

ŞI ASOCIAŢII" nr. 1873/09.07.2008 împreună cu documentele solicitate: procuri şi acte de negociere între S.C. ZZZ. S.R.L. reprezentată de LLL. şi S. reprezentată de A.; adresa PÎCCJ - DIICOT nr. 14/D/P/2007 din 08 august 2007 către Oficiul Naţional de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor împreună cu răspunsul ONPCSB nr. x/10.12.2007 - documente solicitate; răspunsul Inspectoratul Teritorial de Muncă al judeţului Ilfov nr. 4441 din 19.11.2007 către PÎCCJ - DIICOT împreună cu documentele solicitate; răspunsul Oficiului Naţional al Registrului Comerţului nr. x/29.04.2009 împreună cu plic - CD ce conţine datele solicitate de la ONRC; răspunsul Oficiului Naţional al Registrului Comerţului nr. 4004 către PÎCCJ - DIICOT împreună cu documentele solicitate; răspunsul Oficiului Naţional al Registrului Comerţului nr. x/02.09.2008 către PÎCCJ - DIICOT privind S.C.

B. împreună cu documentele solicitate în original; adresa ONRC nr. x din 22.05.2007 către PÎCCJ - DIICOT privind S.C. P., împreună cu documentele solicitate; vol. 42 d.u.p. - răspunsul ANAF privind situaţia conturilor bancare; răspunsuri ANAF privind situaţia conturilor bancare; răspunsul ONRC, fila x; vol. 43 d.u.p. - răspunsul Tribunalului Bucureşti, secţia a VII-a Comercială privind solicitarea unor documente referitoare la S.C. B. şi S.C. C. (din dosarele de faliment); vol. 44 d.u.p. - încheiere şedinţă publică din data de 27.09.2006, dosar x/2004; tabel definitiv consolidat al creanţelor, dosar x/2004; tabel definitiv consolidat al creanţelor, dosar x/2004; contract de vânzare-cumpărare aut. x/11.05.2007, dosar x/2006; declaraţie L. aut. 596/11.05.2007; declaraţie W. aut. 599/11.05.2007; declaraţie S. aut. 15.05.2007; extras de cont nr. 1/11.05.2007 S.C.

B. S.A.; proces-verbal al adunării creditorilor din 16.02.2007; documente bancare H. - ordine de plată şi extrase de cont privind tranzacţii bancare - achitare taxe şi impozite de către S.C. B. S.A.; proces-verbal al adunării creditorilor din 18.04.2007; contract vânzare-cumpărare între S.C. C. şi S.C. ZZZ. S.R.L.; contract vânzare-cumpărare între S.C. B. S.A. şi S.C. ZZZ. S.R.L.; contract cont escrow nr. x/07.03.2007 între L. S.C. ZZZ. S.R.L. - H.; act adiţional nr. x/24.04.2007 la contractul de cont escrow nr. x/07.03.2007; declaraţii A.

şi L.; vol. 45 d.u.p. - corespondenţă purtată între PÎCCJ - DIICOT şi BFJ BBBB. privind procedura de lichidare deschisă împotriva S.C. C. şi S.C. B. S.A.; sentinţa comercială nr. 2624/28.06.2007 dată în dosar nr. x/2004 al Tribunalului Bucureşti, secţia a VII-a Comercială privind procedura insolvenţei - S.C. C.; sentinţa comercială nr. 2966/09.08.2007 dată în dosar nr. x/2004 al Tribunalului Bucureşti, secţia a VII - a Comercială privind procedura insolvenţei - S.C. B. S.A.; decizia comercială nr. 1799 R/11.12.2007 dată în dos. nr. x/2004 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a Comercială; documente privind S.C.

C. (situaţia TVA 2005 - 2006, decont de taxă pe valoarea adăugată 2005 - 2006, bilanţ la data de 30.06.2006, contul de profit şi pierderi, balanţe de verificare sintetică, etc.); documente privind S.C. B. S.A. (situaţia TVA 2005 - 2006, decont de taxă pe valoarea adăugată 2005 - 2006, declaraţie privind obligaţiile de plată la bugetul general consolidat, bilanţ 2005 - 2006, contul de profit şi pierderi, balanţe de verificare sintetică, etc.); vol. 47 d.u.p. - procese-verbale ale Adunării Creditorilor privind dosarul Tribunalul Bucureşti, secţia a VII-a Comercială nr. x/2004; adresa Oficiului Naţional al Registrului Comerţului nr. x/21.03.2007 - comunicare informaţii privind S.C.

C., S.C. SSS. S.A. şi persoane fizice; vol. 49 d.u.p. - ordonanţa DIICOT din 05.10.2015 de predare documente privind raportări financiar-contabile de către ANAF şi răspunsul aferent referitoare la S.C. B. S.A. şi S.C. C.; răspunsul ONPCSB privind analiza financiar-bancară a conturilor deţinute de: A., F., G., D., PP., W., S., S.C. Q. S.R.L. şi S.C. Q. S.R.L..

Cu privire la celelalte apărări ale inculpaţilor neacoperite prin considerentele mai sus expuse, formulate prin concluziile orale şi scrise, Curtea a reţinut următoarele:

Cu privire la apărările inculpatului A.

Susţinerea că nu există însă probe din care să rezulte scoaterea sumelor de bani din patrimoniul B. şi C. şi nici actul subsecvent de trecere a unor astfel de sume în stăpânirea inculpatului, a fost apreicată de prima instanţă ca absolut neîntemeiată.

Astfel, s-a arătat că din probele administrate în cauză rezultă fără niciun dubiu că inculpatul A., ajutat de inculpata G., a scos din patrimoniul B. şi C. toate sumele de bani încasate cu titlu de chirie, pe care le-a folosit în interes personal, împreună cu soţia sa, inculpata F..

Inculpatul A. a conceput un mecanism infracţional prin care aceste sume de bani să nu intre în conturile celor două societăţi, astfel încât nici acestea şi nici acţionarii lor sau cei îndreptăţit la remiterea de acţiuni să nu beneficieze de ele.

În acest sens, inculpatul a înfiinţat prin intermediul inculpatei G. şi a unor persoane aflate sub autoritatea sa mai multe societăţi comerciale, cu care s-au perfectat contracte de administrare ce au permis ca sumele de bani încasate cu titlu de chirie să fie transferate în conturile inculpaţilor sau ale unor societăţi aflate sub contrulul direct şi total al inculpaţilor A. şi F..

Încheierea contractelor de administrare s-a făcut cu scopul evitării plăţii taxelor şi impozitelor către stat, dovadă în acest sens fiind faptul încheierii unui nou contract în momentul blocării conturilor societăţii care deţinea administrarea activelor de către autorităţile fiscale, dar şi cu scopul de a nu împărţii beneficiile materiale cu acţionarii B. şi C., respectiv cu persoanele îndreptăţite la primirea de acţiuni la cea din urmă societate, ca urmare a preluării unei părţi din patrimoniul B..

Faptul că a fost vorba de societăţi controlate de cei trei inculpaţi, fără ca acestea să aibă vreo raţiune sau utilitate, din punctul de vedere al profotabilităţii, relevă caracterul deliberat al acţiunii ilicite de scoatere a sumelor de bani din patrimoniul B. şi C..

Curtea nu a primit susţinerea inculpatului A. potrivit căreia menirea contractului de administrare încheiat cu P. era de a proteja acţionarii B. eventualele plângeri ale clienţilor şi ca orice nemulţumire a clienţilor care închiriau spaţii comerciale trebuia să fie adresată la nivelul P. şi să nu se mai ajungă la S.C. B. la acţionarii acesteia.

Faptul că era de notorietate că toate societăţile de administrare erau ale celor trei inculpaţi şi că erau controlate de aceştia înlătură ca vădit netemeinică această susţinere.

De asemnea, faptul că întregul persoanal al societăţilor de administrare era strâns legat de B. şi C., fiind angajaţi sau foşti angajaţii ai acestor societăţi, relevă lipsa de temeinicie a acestei apărări.

Curtea a considerat că emiterea facturilor în numele S.C. P., era lipsită de relevanţă penală, dacă sumele de bani încasate cu titlu de chirie erau folosite în numele şi interesul societăţilor B. şi C. şi acţionarilor, respectiv a persoanelor îndreptăţite la emiterea de acţiuni. Cum acest lucru nu s-a întâmplat, ci, dimpotrivă, toate sumele de bani încasate cu titlu de chirie, rămase disponibile, au fost transferate în conturile controlate de inculpaţilor A. şi F., cu ignorarea totală a intereselor legitime ale societăţilor B. şi C. şi acţionarilor, respectiv a persoanelor îndreptăţite la emiterea de acţiuni, susţinerea că inculpaţii au încercat să asigure liniştea acţionariilor, neimplicaţi în activitatea celor două societăţi, este absolut neîntemeiată.

Faptul că inculpatul A. a împiedicat în mod sistematic societăţile de insolvenţă şi de lichidare să intre în posesia documentelor contabile ale societăţilor B. şi C., relevă reaua-credinţă a acestuia şi încercarea deliberată de a îngreuna şi de a evita tragerea sa la răspundere penală.

De asemenea, faptul că S.C. Q. S.R.L. şi S.C. Q. S.R.L. au fost constituite ca urmare a cererilor de înmatriculare formulate la data de 03.05.2005 de către martora PP., în cazul S.C. Q. S.R.L., şi inculpata G., în cazul S.C. Q. S.R.L., care apoi au fost cesionate la data de 12.05.2005 către persoanele necunoscute PPPP. şi cetăţeanul moldovean OOOO., fără ca fondatorii acestor societăţi să-i fi cunoscut personal pe cesionari, relevă caracterul deliberat de împiedicare a tragerii la răspunderii penale şi de plasare a responsabilităţii în sarcina unor persoane fără nicio legătură cu activitatea infracţională a celor trei inculpaţi.

Ca dovadă în acest sens s-a arătat că este şi cesionarea de către OOOO. şi PPPP. a părţi sociale deţinute la S.C. Q. S.R.L. către QQQQ., cetăţean moldovean identificat cu paşaport nr. x eliberat de autorităţile Oraşului Chişinău la data de 22.09.2004 şi RRRR., cetăţean moldovean, identificat cu paşaport nr. x eliberat de Aut. Oraşului Chişinău la data de 17.11.2004, fără ca în perioada deţinerii calităţii de asociat de către cei dintâi sau cei din urmă, societatea să aibă vreo activitate, fiind evident că cesionarea s-a făcut exclusiv pentru evitarea tragerii la răspundere civilă şi penală.

Relativ la la situaţia plăţilor efectuate de P. către B., respectiv către C. şi invers, Curtea a reţinut că lipsa registrelor contabile şi a balanţelor de verificare analitice a fost cauzată cu intenţie de inculpatul A., tocmai pentru a nu se putea stabili modalitatea de înregistrare în contabilitatea celor două societăţi a sumelor respective şi a evita tragerea sa la răspundere.

Prin urmare, contractele de administrare nu au avut la bază raţiuni comerciale, cum nereal a susţinut inculpatul A., ci au constituit un mijloc de scoatere a sumelor de bani din patrimoniul celor două societăţi, în detrimentul acestora şi a acţionarilor, respectiv persoanelor îndreptăţite la acţiuni.

Curtea a înlăturat ca vădit neîntemeiată susţinerea că nu există la dosarul cauzei probe care să fundamenteze ideea potrivit căreia inculpatul A. a controlat societăţile P., Q. S.R.L. şi Q. S.R.L. ce au avut calitatea de administrator.

Fiind audiată în cursul urmăririi penale, inculpata G. a arătat că iniţiativa încheierii contractelor de administrare a activităţii S.C. B. a aparţinut inculpatului A.. În legătură cu activitatea firmei P. inculpata a declarat că a fost împuternicită pe conturile bancare, dar nu a primit niciodată dispoziţii de la administratorul firmei, PP., în legătură cu tranzacţiile financiare, aceste dispoziţii primindu-le numai de la inculpatul A..

În acelaşi, s-a arătat că sunt şi declaraţiile numitei PP., date în ambele faze ale procesului penal.

De asemenea, martorul RR., care a ocupat iniţial funcţia de jurist şi apoi de director general adjunct în cadrul S.C. B., a menţionat faptul că persoana care realiza efectiv conducerea societăţii era inculpatul A.. Chiar şi după încheierea contractelor de administrare succesive cu S.C. P., S.C. Q., S.C. Q. S.R.L. şi S.C. Q. S.R.L., persoana de decizie care se pronunţa inclusiv asupra activităţii de închiriere a standurilor comerciale era A., acesta fiind persoana care lua deciziile şi în cadrul celor patru societăţi comerciale enumerate .

S-a mai menţionat că din cele expuse mai sus rezultă că, prin încheierea contractelor de administrare a imobilelor deţinute de S.C. B. şi S.C. C., inculpatul A. a pus în practică un plan de fraudare având ca unic scop delapidarea tuturor veniturilor care se cuveneau acestor societăţi comerciale şi utilizarea acestora în interesul personal al membrilor grupului infracţional organizat. În realizarea acestui demers a fost ajutat permanent de inculpata G., persoană împuternicită pe toate conturile bancare ale persoanelor juridice şi ale persoanelor fizice implicate în circuitul financiar, aceasta cunoscând că sumele de bani proveneau din plata chiriilor aferente spaţiilor comerciale şi acceptând să transfere aceste sume de bani în conturi controlate de membrii grupului sau să le retragă în numerar şi să le predea inculpatului A..

Inculpaţii au urmărit astfel, ca toate lichidităţile, pe care cele două societăţi comerciale ar fi trebuit să le încaseze, urmare exploatării activelor deţinute în conformitate cu obiectul de activitate declarat - închiriere terenuri şi spaţii comerciale, să dobândească o altă destinaţie, respectiv să fie însuşite în mod direct sau încasate de societăţi comerciale aparţinând inculpatului A. sau controlate de acesta, prin intermediul apropiaţilor săi.

Curtea nu poate primi în niciun fel susţinerea că încasările aferente contractelor de închiriere nu reuşeau să acopere nici măcar cheltuielile, datorită situaţiei financiare precare, câtă vreme din raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din data de 10.04.2013, confirmat şi prin expertiza contabilă efectuată în cursul judecăţii, rezultă că valorile chiriilor încasate sunt minimale, rezultând din extrasele de cont şi documentele bancare de depunere numerar, ale căror date preluate de specialistul DIICOT şi expertul contabil nu au fost contestate în nicun fel.

Faptul că inculpaţii nu au indicat punctual ce alte cheltuieli au fost efectuate şi modalitatea în care acestea au fost stinse cu sume de bani scoase fraudulos din patrimoniul S.C. B. şi S.C. C., relevă lipsa de orice credibilitate a acestei apărări.

Curtea a reţinut că sumele de bani stabilite prin raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din data de 10.04.2013 şi prin expertiza contabilă nu sunt rezultatul unor estimări a chiriilor încasate, pe baza gradului de ocupare a standurilor, ci au fost stabilite pe baza extraselor de cont şi a docmentelor bancare, din care a rezultat în mod cert situaţia încasărilor realizate, fiind absolut neîntemeiată susţinerea că sumele de bani depuse de inculpaţi în conturile S.C. B. şi S.C. C., respectiv a le celor patru societăţi de administrare au reprezentat altceva decât chiriile încasate.

Lipsa de orice raţiune a acestei susţineri şi absenţa altei activităţi a acestor societăţi generatoare de venituri, infirmă susţinerea că inculpaţii au depus în conturile societăţii împrumuturi sau alte sume de bani ce nu aveau nicio legătură cu activitatea comercială a acestora. Lipsa oricărei dovezi în acest sens, impune înlăturarea apărărilor inculpaţilor.

Curtea a mai reţinut că determinarea sumelor cuvenite fiecăreia din societăţile S.C. B. şi S.C. C., prin estimarea gradului de ocupare şi prin stabilirea în baza acestei estimări a cotei procentuale din venituri cuvenite fiecăreia dintre cele două societăţi, nu alterează în niciun fel valoarea chiriilor încasate, care, aşa cum s-a arătat, este minimală şi se întemeiază pe extrase de cont şi documente bancare, nu pe simple supoziţii sau aproximări.

Deopotrivă, prima instanţă a subliniat că estimarea făcută la urmărire penală pentru stabilirea prejudiciilor aferente infracţiuniilor de evaziune fiscală, nu are legătură şi nu a influenţat modul de stabilire a valorii totale a chiriilor încasate.

Curtea a înlăturat ca vădit neîntemeiată susţinerea inculpatului A. potrivit căreia a făcut din surse proprii plata cheltuielilor constând în rata creditului contractat la L., obligaţii fiscale, salarii, onorarii aferente contractelor de asistenţă juridică şi de colaborare etc, altele decât cele reţinute de specialistul DIICOT şi de expertul contabil, dată fiind lipsa oricărui mijloc de probă care să susţină această alegaţie.

Faptul că niciodată nu s-a încheiat un document din care să rezulte sumele de bani plătite în numele societăţilor şi titlul cu care acestea au fost făcute, relevă lipsa de temeinicie a acestei susţineri.

Dimpotrivă, nejustificarea scoaterii şi cheltuirii sumelor de bani din patrimoniul S.C. B. şi S.C. C. întemeiază acuzaţia de delapidare formulate de Ministerul Public.

Aşa cum s-a reţinut în cadrul situaţiei de fapt, plăţile personale făcute de inculpaţi au fost deduse prin raportul de constatare şi prin expertiza contabilă din totalul sumei scoase din patrimoniul celor două societăţi, rezultând suma netă delapidată.

Curtea a mai susţinut că nu poate fi primită susţinerea că S.C. B. şi S.C. C. şi societăţile de administrare au avut şi alţi angajaţi decât cei pentru care s-au plătit contribuţiile de asigurări sociale şi de sănătate, lipsind orice mijloc de probă în acest sens.

De asemenea, Curtea nu a primit declaraţia martorului LL. din data de 15.03.2018, care a menţionat veniturile CCCC. nu mai acopereau cheltuielile curente şi creditul la bancă, câtă vreme martorul nu a avut cunoştinţă de modul în vare au fost scoase şi cheltuite sumele încasate cu titlu de chirie pentru spaţiile închiriate în numele S.C. B. şi S.C. C..

În ceea ce priveşte trimiterea făcută de inculpatul A. la declaraţia martorului FFF. din data de 05.10.2017 din faţa instanţei de judecată, potrivit căreia, cu tot cu personalul de la pază (aveam firma de pază proprie), angajaţii firmelor din cadrul complexului CCCC. conduse de dl A. se cifrau cam la 600 de persoane, Curtea a reţinut că martorul se referă la angajaţii firmelor ce aveau spaţii închiriate, iar nu exclusiv la angajaţii S.C. B. şi S.C. C..

Curtea a constatat că, deşi inculpatul A. a susţinut că sumele cu care s-a împosedat nu reprezintă altceva decât restituirea sumelor achitate de el din fonduri proprii, în beneficiul B., acesta nu a dovedit plata, din surse proprii, a vreunei cheltuieli a societăţii. S-a arătat că lipsa oricărei dovezi a acestei susţineri impune înlăturarea ei ca neîntemeiată.

Sub acest aspect, Curtea a reţinut că inculpatul A. a făcut dispărută contabilitatea S.C. B. şi S.C. C., în mod fraudulos, tocmai pentru a împiedica stabilirea faptului că acesta nu a acoperit din surse proprii nicio datorie a celor două societăţi.

Refuzul sistematic de a pune la dispoziţia administratorului judiciar documentele contabile dovedeşte caracterul nereal al acestei apărări a inculpatului A..

Referitor la încheierea contractelor de cesiune din data de 08.09.2003, prin care acţionarii S.C. B. urmau să dobândească acţiuni la S.C. C., s-a menţonat că inculpatul A. a susţinut că nu a avut cunoştinţă de existenţa respectivelor contracte de cesiune şi nu recunoaşte semnăturile aferente rubricii "cedent" din acestea, invocând în apărarea sa concluziile raportului de constatare grafică nr. 333.319/11.09.2009. Curtea a înlăturat această apărare ca vădit neîntemeiată, câtă vreme martorii audiaţi în cauză au arătat că aceste contracte au fost aduse la sediul S.C. BB. S.A. de numitul MM. gata semnate la rubrica cedent, unde toţi angajaţii acestei societăţi, acţionari la S.C. B., le-au semnat, fiind evident că toate aceste contracte de cesiune au provenit de la inculpaţi, care în acest fel au urmărit să inducă în eroare pe victime, mimând buna-credinţă şi seriozitatea îndeplinirii obligaţiilor asumate în urma preluării prin divizare a unei fracţiunii din patrimoniul S.C. B. de către S.C. C..

Aşa cum s-a reţinut anterior, având în vedere faptul că prin cele două seturi de contracte, respectiv cele din data de 08.09.2003 şi cele din datele de 15.01.2004 şi 20.01.2004, acţionarii S.C. C. au cesionat aceleaşi acţiuni în favoarea unor persoane diferite, în cadrul rezoluţiei infracţionale a membrilor grupului infracţional organizat a apărut necesitatea falsificării semnăturilor de pe primul set de contracte, toate acţiunile fiind astfel premeditate de inculpaţi, care au dorit să evite opozabilitatea faţă de ei a contractelor de cesiune din data de 08.09.2003 şi producerea de efecte juridice doar în ceea ce priveşte contractele din 15.01.2004 şi 20.01.2004.

De asemenea, s-a arătat că şi apărările inculpatei G., conform cărora aceasta nu ar fi semnat contractul din data de 08.09.2003, de cesiune a acţiunilor deţinute la S.C. C. în favoarea părţii civile MM. şi nu ar fi avut cunoştinţă despre acest contract, sunt contrazise de contractul de cesiune de părţi sociale din data de 07.03.2003, prin care a devenit acţionar la S.C. RRR. S.A., procesul-verbal al Adunării Generale Extraordinare a Acţionarilor S.C. RRR. S.A. din 07.03.2003 şi hotărârea AGEA din 07.03.2003, prin care se acceptă preluarea părţii ce se desprinde din patrimoniul S.C. B., în urma divizării acesteia, şi prin care se împuterniceşte preşedintele consiliului de administraţie ca, în termen de 60 de zile de la primirea patrimoniului, să transmită cu titlu gratuit către acţionarii S.C. B. o parte din acţiunile societăţii RRR. S.A..

Or, prin aceste documente recunoscute de inculpată se decidea chiar obligaţia cesionării, în viitor, a acţiunilor deţinute la S.C. C. în favoarea acţionarilor S.C. B., fapt ce nu s-a mai realizat, deşi contractele de cesiune au fost întocmite. Conform propriilor declaraţii de la urmărire penală, inculpata G. a fost cea care a prezentat contractele de cesiune a unei părţi a acţiunilor deţinute la S.C. C. numitului MM., la sediul S.C. BB. S.A. - fila x d.u.p.

Aceste contracte nu au produs efecte juridice, fiind evident că ele au fost prezentate persoanelor constituite părţi civile la urmărire penală doar cu scopul inducerii în eroare cu privire la calitatea acestora de acţionari la S.C. C..

Faptul că inculpaţii au avut cunoştinţă de contractele de cesiune din data de 08.09.2003 rezultă şi din declaraţiile numitei PP. care a arătat că semnătura de pe contractul de cesiune din data de 08.09.2003 nu-i aparţine, iar contractul de cesiune din data de 15.01.2004 a fost semnat de aceasta la solicitarea inculpatului A. care a venit la ea însoţit de inculpata G., fără a avea cunoştinţă de conţinutul actului, întrucât nu a fost lăsată să-l citească. PP. mai arată că presupune că persoana care a efectuat în fals semnătura sa pe anumite documente este inculpata G., bazându-şi această presupunere pe faptul că "am luat la cunoştinţă de mai multe ori în mod direct la birourile noastre din Bd. x faptul că aceasta obişnuia să semneze acte în numele suspecţilor A. şi F., la solicitarea lor, copiindu-le semnăturile".

Cum în urma falsificării contractelor de cesiune din data de 08.09.2003, cei trei inculpaţi şi-au asigurat în exclusivitate beneficiul divizării şi preluării unei fracţiuni din patrimoniul S.C. B., Curtea a arătat că susţinerea că aceştia sunt străini de contractele de cesiune din data de 08.09.2003 este vădit nereală.

Curtea a reţinut că inculpaţii au fost cei care au falsificat propriile semnături de pe contractele de cesiune din data de 08.09.2003 sau au prezentat aceste înscrisuri persoanelor constituite părţi civile la urmărire penală, ştiind că sunt semnate în fals la rubrica "cedent", cu scopul de a le induce pe acestea în eroare cu privire la transmiterea acţiunilor la S.C. C.. Acest fapt este susţinut şi de Procesul Verbal al AGEA a S.C. RRR. S.A. din data de 07.03.2003 şi de Hotărârea AGEA a S.C. RRR. S.A. din aceeaşi dată, prin care inculpaţii şi-au asumau obligaţia de a transmite părţilor civile aceste acţiuni cu titlu gratuit, împuternicindu-l în acest sens pe inculpatul A..

Astfel se explică lipsa de orice reacţie a acţionarilor S.C. B., care au fost pe deplin convinşi de realitatea contractelor de cesiune, prin care deveneau acţionari ai S.C. C., contracte de cesiune folosite de inculpaţi ca mijloc de amăgire şi menţinere în eroare.

Faptul că, după inducerea în eroare a acţionarilor S.C. B. cu privire la transmiterea acţiunilor la care aveau dreptul în urma divizării acestei societăţi, inculpaţii au cesionat toate acţiunile deţinute în mod fraudulos la S.C. C. în favoarea societăţii W., controlată de inculpatul A., cu încălcarea celor stabilite, în deplină cunoştinţă de cauză, prin Procesul Verbal al AGEA a S.C. RRR. S.A. din data de 07.03.2003 şi de Hotărârea AGEA a S.C. RRR. S.A. din aceeaşi dată, relevă lipsa de orice credibilitate a susţinerii inculpaţilor că nu au avut cunoştinţă de contractele de cesiune din 08.09.2003.

Prima instanţă a mai reţinut că, dimpotrivă, întreaga activitate a inculpaţilor de la divizarea S.C. B. lichidarea acestei societăţi şi a S.C. C. relevă un demers deliberat şi fraudulos de prejudiciere atât a celor două societăţi dar şi a acţionarilor, respectiv a persoanelor îndreptăţite la primirea de acţiuni.

Susţinerea că motivul pentru care timp de 4 ani părţile civile nu au efectuat niciun demers pentru a intra în posesia acţiunilor la C. îl reprezintă faptul că în urma divizării B., C. a preluat şi creditul contractat de la L., a fost apreciată de judecătorul fondului ca vădit neîntemeiată câtă vreme în Hotărârea AGA din 07.03.2003 şi Procesul Verbal al Adunării Generale de la aceeaşi dată s-a stabilit transmiterea cu titlu gratuit către acţionarii B. de acţiuni la RRR. S.A., devenită C., persoanele îndreptăţite fiind indicate nominal în Tabelul anexă la Procesul Verbal al Adunării Generale.

În acest context, s-a arătat că este nereală susţinerea inculpatului A. că "în cursul anului 2003 nimeni nu voia acţiuni de la C. pentru că acesta prelua întregul credit către L. în urma divizării,cu excepţia unui milion USD care rămânea ca şi datorie a B.. (...) în situaţia în care activul Salonului Auto nu acoperea întreaga datorie, atunci L. se putea îndrepta pentru diferenţă împotriva acţionarilor".

Faptul că în procesul-verbal al Adunării Generale a B. din data de 31.03.2003, se vorbeşte de predarea acţiunilor la data încheierii divizării, în consens cu Hotărârea AGA a RRR. S.A. din 07.03.2003 şi procesul-verbal al Adunării Generale de la aceeaşi dată, relevă lipsa de orice credibilitate a apărării de mai sus a inculpatului A..

Relativ la susţinerea că în rechizitoriu se atribuie un caracter ilicit omisiunii inculpatului A. de solicitare a efectuării menţiunilor corespunzătoare la Registrul Comerţului prin CCCC. pretinsei obligaţii asumate prin procesul-verbal al Adunării Generale Extraordinare a Acţionarilor S.C. RRR. S.A. din data de 07.03.2003 şi prin Hotărârea AGEA a aceleiaşi societăţi din data de 07.03.2003, deşi din aceste înscrisuri nu rezultă însă nicio obligaţie exclusivă a acestuia de efectuare a acestui demers, Curtea a reţinut că, inculpatul A., în calitate de principal decident, a stabilit el însuşi această obligaţie, însă doar formal, intenţia reală fiind aceea de a induce în eroare pe acţionarii B., care în şedinţa din data de 31.03.2003, au aprobat divizarea, având în vedere tocmai documentele mai sus menţionate emise de S.C. RRR. S.A., în care erau menţionate persoanele ce urmau să primească acţiuni cu titlu gratuit, în considerarea fracţiunii de patrimoniu preluate de la B..

Faptul că persoanele ce s-au constituit parte civilă în cursul urmăririi penale şi care au avut calitate de parte în contractele menţionate nu au cerut înregistrarea contractelor de cesiune din 08.09.2003 la Oficiul Registrului Comerţului nu vine în apărarea inculpaţilor, ci dimpotrivă relevă încrederea pe care o aveau în inculpaţi, încredere de care aceştia s-au folosit pentru finalizarea demersului lor infracţional, constând în preluarea frauduloasă a întregului activ patrimonial.

De asemenea, în opinia primei instanţe, faptul că toate resursele financiare şi materiale au profitat doar inculpaţilor, nu şi celorlalte persoane îndreptăţite, precum şi faptul că acest lucru s-a realizat prin folosirea unor societăţi de trip fantomă, controlate şi folosite exclusiv de inculpaţi în acest sens, relevă un demers conştient, bine pus la punct şi executat cu minuţiozitate.

Prin urmare, s-a susţinut că în cauza de faţă nu se poate vorbi de neînţelegeri civile sau comerciale, ci de acţiuni evidente de delapidare, înşelăciune şi spălare de bani.

Cu privire la executarea contractelor de cesiune din datele de 20.01.2004 şi 13.02.2004, Curtea a subliniat că nu se poate vorbi de o simplă neexecutare a unei obligaţii convenţionale, cu relevanţă exclusiv civilă, ci de un demers fraudulos, care a debutat cu delapidarea sumelor de bani încasate cu titlu de chirie, a culminat cu însuşirea diferenţei de preţ încasate de la S.C. ZZZ. S.R.L. şi s-a finalizat cu înstrăinarea frauduloasă a celor două terenuri către inculpata S.C. E..

Deşi inculpatul A. a arătat că din probele existente în cauză nu rezultă în niciun fel implicarea sa în încheierea actelor adiţionale din data de 17.06.2004, prin care se stipula faptul că cesionarul W. şi-ar fi îndeplinit obligaţiile de plată a preţului către cedenţi, acesta a omis să precizeze că atât societatea W., cât şi celelalte societăţi de tip off-shore, care au beneficiat de sume de bani aparţinând S.C. B. S.C. C., au fost deţinute şi controlate exclusiv de inculpaţii A. şi F..

În ceea ce priveşte trimiterea la declaraţia martorului FF. din data de 15.02.2018, potrivit căreia "pentru acţiunile cesionate de BB. această societate a primit ceva, nu pot să spun cât anume întrucât nu-mi amintesc, însă nu se putea altfel fiind vorba de afaceri", Curtea a înlăturat-o, ca neîntemeiată, arătând că această afirmaţie are un caracter vag, iar inculpaţii nu au făcut nicio dovadă a faptului plăţii, cu documente bancare sau nebancare, şi nici nu s-a făcut dovada datei aproximative a plăţii, a disponibilităţilor băneşti din care s-a făcut plata şi a retragerii sumei de bani din cont, pentru plata făcută în numerar.

Relativ la susţinerea că, în cursul urmăririi penale, în declaraţia din data de 07.04.2009, martora TT. recunoaşte semnarea unor acte adiţionale în care se menţionează că a primit sumele de bani aferente acţiunilor cedate, Curtea a reţinut că martora a arătat în mod expres că a semnat respectivele acte adiţionale din neglijenţă, întrucât nu le-a citit şi a crezut că este o prelungire a termenului de plată. Martora a precizat că nu a primit nicio sumă de bani pentru acţiunile cedate - fila x d.u.p.

Cât priveşte susţinerea că s-a plătit preţul cesiunii, Curtea a considerat că aceasta este neîntemeiată şi neserioasă, câtă vreme în niciunul din actele aflate la dosar nu se arată ce sumă de bani a fost achitată victimelor, fiind evident că formula "restului de preţ" este fie o eroare materială, fie o interpolare intenţionată făcută de inculpaţi în demersul infracţional continuu de inducere şi menţinere în eroare a victimelor.

Faptul că niciunul dintre inculpaţi nu a fost în măsură nu doar să facă dovada faptului material şi datei aproximative a plăţii, dar nici măcar a unor retrageri de numerar din bancă, care să fie la nivelul pretinsului preţ plătit, dovedeşte lipsa de orice credibilitate a acestei apărări.

Sub acest aspect aspect, Curtea a reţinut că împrejurarea că cedenţii nu au făcut nicio observaţie cu privire la sintagma "rest de preţ " şi că aceştia nu au fost forţaţi să semneze nici actul şi nici contractele de cesiune, cum susţine inculpatul A., nu probează în niciun fel susţinerea acestuia că a plătit preţul cesiunii, câtă vreme nu există nicio dovadă în acest sens, iar cedenţii au arătat la unison că nu au primit nicio sumă de bani pentru acţiunile înstrăinate.

De asemenea, s-a apreciat că nerecurgerea la mijloacele procesual civile de către cedenţi, nu constituie o probă a realităţii susţinerilor inculpaţilor privind plata acţiunilor cedate. Dimpotrivă, starea de insolvenţă a B. şi menţinerea în eroare a acţionarilor acesteia, prin încheierea de acte adiţionale succesive, au constituit împrejurări care au favorizat lipsa lor de acţiune pentru plata preţului acţiunilor sau pentru anularea contractelor de cesiune, victimele fiind convinse că inculpaţii acţionează în interes comun, pentru obţinerea unui preţ cât mai bun pe activele patrimoniale deţinute de S.C. B. S.C. C., care să permită, pe de o parte, acoperirea datoriilor, iar pe de altă parte, distribuirea restului de preţ către toate persoanele îndreptăţite.

Faptul că, aşa cum a arătat martorul UU., director economic la BB., s-a încheiat un contract de cesiune cu W. pentru ca inculpatul A. să poată negocia mai bine cesionarea acţiunilor deţinute la B. o terţă persoană, relevă, în opinia instanţei de fond, încrederea pe care acţionarii B. o aveau în inculpat şi explică lipsa de acţiuni concrete în recuperarea acţiunilor cedate sau pentru rezoluţiunea contractelor de cesiune.

Relativ la susţinerea că nu există probe certe că inculpata E. nu a plătit preţul celor două imobile-terenuri, Curtea a considerat că aceasta este vădit neîntemeiată.

Astfel, s-a precizat că din declaraţiile martorilor LL. şi QQ. rezulta că preţul contractului de vânzare - cumpărare nr. x/14. J2.2007 nu a fost plătit vânzătoarei D. în prezenţa lor nici la momentul autentificării şi nici la o altă dată anterioară sau ulterioară.

Faptul că partea civilă D. a fost declarată în mod fraudulos beneficiara activelor patrimoniale ale S.C. B. C., fără ca aceasta să fie implicată în vreun fel în activitatea acestei societăţi şi fără să aibă vreo creanţă asupra celor două societăţi, a relevat caracterul nereal al contractului de vânzare-cumpărare.

De asemenea, faptul că inculpata E. nu a deţinut în conturile bancare disponibilităţi financiare pentru plata imobilelor achiziţionate şi împrejurarea că această societate aparţinea şi era controlată de inculpatul A. dovedeşte, în opinia judecătorului de fond, caracterul fraudulos al contractului de vânzare-cumpărare, fiind evident că aceste bunuri au fost scoase din patrimoniul S.C. C., cu intenţia manifestă de a nu fi împărţite cu persoanele îndreptăţite la remiterea de acţiuni, cu titlu gratuit, ca urmare a divizării B..

S-a menţionat că, fiind audiat la data de 09.11.2017, inculpatul A. a arătat că, la finalul procedurii de lichidare a S.C. B. C., au rămas două sau câteva parcele de teren cu valoare mai redusă. Întrucât W. era persoană juridică străină şi nu putea să dobândească acele terenuri, la sfatul său, managementul W. a hotărât că aceste bunuri să intre în patrimoniul părţii civile D..

Curtea a mai arătat că, faptul că managementul W. era reprezentat de inculpatul A., că respectivele terenuri puteau fi lichidate şi împărţite sumele de bani obţinute între toţi acţionarii şi toate persoanele îndreptăţite la remiterea de acţiuni, împrejurarea că bunurile au fost preluate fără plată de D., mama inculpatei F., pentru ca apoi să ajungă în patrimoniul unei societăţi controlate tot de inculpatul A., relevă lipsa de orice temeinicie a susţinerilor acestuia.

În ceea ce priveşte afirmaţia inculpatului A., potrivit căreia susţinerile numitei PP. sunt lipsite de credibilitate, Curtea a înlăturat-o ca neîntemeiată. S-a susţiinut că împrejurarea că declaraţiile martorei se coroborează cu celelalte mijloace de probă administrate în cauză, între care declaraţiile date la urmărire penală de inculpata G., care arată că martora era secretară a coinculpatei F., lipseşte de consistenţă această critică a apărării.

În ceea ce priveşte susţinerea că martora a avut calitate de suspect la urmărire penală, Curtea a reţinut că această împrejurare nu este de natură să ridice dubii asupra celor declarate, câtă vreme martora şi-a menţinut declaraţiile date la urmărire penală şi nu există niciun indiciu că martora ar fi interesată în cauza dedusă judecăţii sau că declaraţiile date la urmărire penală au fost recompensate cu soluţia de clasare.

Deşi apărarea a vorbit de suspiciuni de neloialitate a probelor rezultate din declaraţia martorei din data de 09.11.2015, Curtea le-a apreciat ca neîntemeiate.

Astfel, cu privire la neconcordanţele privind cesionarea părţilor sociale deţinute de martoră la S.C. Q. S.R.L., din declaraţia din data de 06.06.2007 şi declaraţia declaraţia din data de 09.11.2015, Curtea a observat că cele două declaraţii sunt date la 8 ani diferenţă, astfel că este evident că martora nu îşi mai aminteşte bine anumite amănunte relatate în anul 2007. Faptul că societatea S.C. Q. S.R.L. era controlată efectiv şi total de inculpatul A. şi că martora era o simplă persoană interpusă, fără nicio putere de decizie, şi cum aspectele aparent contraductorii nu au nicio înrâurire asupra temeniciei acuzaţiilor, justifică aprecierea că nu se impune înlăturarea declaraţiilor date la urmărire penală sau în cursul judecăţii de numita PP..

Situaţia este aceeaşi în cazul acţiunile deţinute de martoră la S.C. C.. Faptul că martora nu a beneficiat de sumele delapidate, că nu are niciun interes în cauză şi că aceasta a declarat în faţa Curţii că nu a fost influenţată în niciun fel şi că îşi menţine declaraţiile justifică pe deplin luarea în considerare a declaraţiilor acesteia.

Relativ la faptul că, în declaraţia din data de 21.02.2008, martora a menţionat că în anul 2002 a fost angajată ca asistent manager în cadrul S.C. NNNNN. S.A., calitate în care pe perioada cât şi-a desfăşurat activitatea, avea ca atribuţii de serviciu în principal redactarea (dactilografierea) actelor concepute de şefii săi, iar ulterior, în declaraţia din data de 09.11.2015, a susţinut că nu s-ar fi ocupat niciodată de redactarea unor documente, ea neparticipând la acest gen de activităţii, aspect menţinut prin declaraţia din cursul judecăţii, Curtea a reţinut că martora a susţinut în mod clar că s-a ocupat de dactilografierea documentelor, nu de redactarea (conceperea acestora). În acest sens, Curtea a subliniat că în declaraţia din 21.02.2008 martora a precizat neechivoc că prin redactare se referă la dactilografierea actelor concepute de şefii săi - fila x verso vol. 2 d.u.p.

Relativ la observaţia că, în prima sa declaraţie, din data de 06.06.2007, martora a arătat că ţinea legătura cu numitul MMMM., care o contacta telefonic şi îi spunea ce să facă ori de câte ori trebuia să efectueze activităţi în numele administratorului S.C. P., pe când în declaraţia din data de 09.11.2015 a susţinut că nu l-ar fi cunoscut pe numitul MMMM. şi că nu s-ar fi ocupat niciodată de administrarea firmei, Curtea a reţinut că martora şi-a menţinut această din urmă declaraţie, care se coroborează cu declaraţia inculpatei G., care a arătat că a fost împuternicită pe conturile S.C. P., unde calitatea de administrator o avea martora PP., însă dispoziţii privind tranzacţiile financiare primea doar de la şeful său, coinculpatul A., nu şi de la martoră - fila x d.u.p.

În acelaşi sens, s-a arătat că este şi declaraţia dată în cursul judecăţii de martorul FFF., care a arătat că inculpatul A. era managerul societăţii P., Q. şi alte societăţi din cadrul CCCC. - fila x verso vol. 2 dosar instanţă.

De asemenea, martorul RR. a declarat în instanţă că persoana decidentă în cazul societăţilor Q., Q., Q. şi P. era inculpatul A. - fila x verso vol. 2 dosar instanţă.

Prin urmare, în condiţiile în care este probat dincolo de orice dubiu rezonabil că societatea S.C. P. a fost controlată şi a fost folosită de inculpaţi pentru implementarea planului infracţional, Curtea a apreciat că solicitarea de înlăturare a declaraţiilor date în calitate de suspect şi de martor de numita PP., fără să existe minime indicii că declaraţiile sunt date cu rea-credinţă în contra inculpaţilor, este neîntemeiată.

Cu privire la apărările inculpatei F., prima instaţă a arătat că, din cuprinsul situaţiei de fapt rezultă, cu evidenţă, că inculpata F. a beneficiat şi a rulat sume de bani din cele încasate pentru spaţiile comerciale închiriate de S.C. B. C., sume delapidate de inculpatul A. cu susţinerea inculpatei G..

De asemenea, inculpata F. a beneficiat şi a rulat sume de bani obţinute din cele obţinute în urma vânzării activelor aparţinând S.C. B. şi S.C. C. către S.C. ZZZ. S.R.L., aşa cum s-a stabilit în cuprinsul situaţiei de fapt.

În ceea ce priveşte susţinerea că nu rezultă din nicio probă că inculpata F. ar fi cunoscut existenţa infracţiunii de înşelăciune, Curtea a apreciat că aceasta este neîntemeiată.

Astfel, din probele administrate în cauză, s-a reţinut că rezultă fără dubii că cei trei inculpaţi persoane fizice au constituit un grup infracţional organizat tocmai pentru scoaterea din patrimoniile S.C. B. şi S.C. C. a tuturor resurselor financiare şi materiale.

În acest sens, inculpaţii, care aveau influenţă asupra acţionarilor S.C. B., i-au convins pe aceştia să divizeze această societate şi să transmită o parte importantă a activelor patrimoniale către S.C. C., hotărând, în prealabil şi doar formal, că acţionarii celei dintâi societăţi vor primi pachete de acţiuni, în contul bunurilor preluate prin divizare.

Or, inculpata F., deşi a semnat procesul-verbal al AGEA a S.C. RRR. S.A. din data de 07.03.2003 şi Hotărârea AGEA a S.C. RRR. S.A. din aceeaşi dată, prin care inculpaţii îşi asumau obligaţia de a transmite acţionarilor S.C. B. aceste acţiuni cu titlu gratuit, în contul părţii de patrimoniu preluat de la această din urmă societate, împuternicindu-l în acest sens pe inculpatul A., nu a întreprins nimic pentru punerea în executare a obligaţiilor asumate.

Dimpotrivă, inculpaţii au contestat existenţa şi valabilitatea contractelor de cesiune prin care acţionarii S.C. B. au primit acţiuni la S.C. RRR. S.A., în contul activelor preluate prin divizare, încercând prin această să legitimeze cesiunea tuturor acţiunilor deţinute la această din urmă societate către cesionarul W..

Or, demersurile sistematice şi conjugate ale inculpaţilor, pentru prejudicierea acţionarilor S.C. B., îndreptăţiţi la primirea de acţiuni la S.C. RRR. S.A., începute prin considerarea activelor preluate ca o simplă majorare la capitalul social, ce a profitat doar inculpaţilor, şi finalizate prin direcţionarea sumelor de bani obţinute din vânzarea către S.C. ZZZ. S.R.L. a activelor aparţinând S.C. B. şi S.C. C. în conturile unor societăţi off-shore, fără nicio altă activitate, controlate de inculpaţii A. şi F., dovedeşte nu doar cunoaşterea de către inculpata F., ci şi participarea sa activă la comiterea infracţiunilor de înşelăciune în dauna S.C. BB. S.A. şi numiţilor EE., GG., FF., HH., II., DD., KK., JJ., CC., LL. şi MM., care în urma Hotărârii AGEA a S.C. RRR. S.A. din data de 07.03.2003, prin care inculpaţii îşi asumau obligaţia de a le transmite acţiuni cu titlu gratuit, au semnat cele 12 contracte de cesiune a acţiunilor din data de 08.09.2003, fiind convinşi de buna-credinţă a inculpaţilor.

În ceea ce priveşte apărarea privind plata preţului cesiunii; pactul comisoriu stipulat în contractele de cesiune; lipsa de acţiune a cedenţilor; preluarea de către C. a datoriei către L.; cuantumul sumelor încasate cu titlu de chirie pentru spaţiile comerciale ale S.C. B. şi S.C. C. şi nivelul de ocupare a spaţiilor comerciale; cheltuielile cu salariile angajaţilor, pentru întreţinere, pază, onorarii avocaţiale, etc, prima instanţă a susţinut că, sunt pe deplin valabile considerente anterioare privind pe inculpatul A..

În ceea ce priveşte apărarea potrivit căreia modificările în structura acţionariatului în urma executării divizării erau obligaţia Preşedintelui Consiliului de administraţie, împuternicit expres în acest sens prin Hotărârea AGA din 07.07.2003 şi că, potrivit împuternicirii, în termen de 60 de zile de la primirea patrimoniului (conform Proces Verbal al AGA din 07.03.2003) sau 60 de zile de la terminarea divizării şi înregistrarea la ONRC (în ambele ipoteze termenul de 60 de zile începe să curgă de la 12.06.2003) să transmită cu titlu gratuit către acţionarii B., acţiuni la SSS., lucru care nu s-a întâmplat, Curtea a reţinut că această obligaţie era deopotrivă opozabilă şi inculpatelor F. şi G., oameni apropiaţi ai inculpatului A., implicaţi atât în luarea deciziei de preluare a activelor, cât şi a celei de distribuire de acţiuni în contul acestor active.

Relativ la susţinerea că au autoritate de lucru judecat hotărârile judecătoreşti definitive şi irevocabile, prin care instanţele au respins cererile de chemare în judecată formulate de acţionarii S.C. B., prin care aceştia au solicitat nulitatea contractelor de cesiune încheiate între acţionarii C. şi W., judecătorul din primă instanţă a considerat-o nepertinentă, întrucât prejudicierea acţionarilor B. s-a produs prin inducerea în eroare a acestora, urmată de aprobarea proiectului de divizare, apoi de majorarea frauduloasă a capitalului social al C., cu menţinerea aceluiaşi acţionariat şi aceloraşi cote de participare, iar la final de înstrăinare a acţiunilor deţinute, fără ca din preţul obţinut să fie plătită vreo sumă de bani către persoanele îndreptăţite la primirea de acţiuni.

Pe de altă parte, Curtea a reţinut că, potrivit art. 28 din C. proc. pen. hotărârea definitivă a instanţei civile prin care a fost soluţionată acţiunea civilă nu are autoritate de lucru judecat în faţa organelor judiciare penale cu privire la existenţa faptei penale, a persoanei care a săvârşit-o şi a vinovăţiei acesteia.

Cum instanţa penală nu a fost învestită cu o acţiune civilă având ca obiect constatarea nulităţii contractelor de cesiune încheiate între acţionarii C. şi W. şi, cum nu există autoritate de lucru judecat, în faţa organelor judiciare penale cu privire la existenţa faptei penale, a persoanei care a săvârşit-o şi a vinovăţiei acesteia, s-a arătat că, apărarea formulată de inculpata F. nu poate fi primită.

Referitor la susţinerea privind neplata datoriei S.C. VVVV. de aproximativ 1.200.000 USD faţă de C. şi cea potrivit căreia inculpata F. avea bani de la mama sa, D., care vânduse un teren la preţul de 3.000.000 USD, Curtea le-a apreciat nerelevante, acestea neavând nicio legătură de cauzalitate cu faptele imputate inculpaţilor, care au fost reţinute în cuprinsul situaţiei de fapt.

Lipsa dovezilor privind provenienţa terenului în discuţie, în condiţiile în care martorul NN. a declarat că partea civilă D. nu avea o situaţie materială bună şi că nu putea împrumuta S.C. B. cu sume de bani, lipseşte de substanţă această apărare a inculpatei.

Deşi a susţinut că din sumele de bani încasate cu titlu de chirie nu au fost alimentate conturile inculpatei F., ci doar cele lui A., iar F. nu a cunoscut de unde provin acele sume pentru că nu alimenta aceste conturi şi nici nu dispunea în acest sens, Curtea, aşa cum a reţinut anterior, a constatat că, în perioada 06.01.2003-27.12.2011, din conturile deschise de inculpată la VVV., H. S.A. şi J. S.A., au fost efectuate următoarele operaţiuni cu numerar:

- depuneri în numerar:

RON 162.357 RON

EUR 232.512 euro

USD 876 USD

- retrageri în numerar

RON 1.975.993 RON

EUR 842.216 euro

USD 98.022 USD

S-a arătat că, din recipisele aflate la dosar, rezultă că au fost efectuate operaţiuni de depunere de numerar de către inculpata G. în contul de Euro şi RON al inculpatei F..

Din cuprinsul extraselor de cont puse la dispoziţie de J., rezultă că pe contul inculpatei F. s-au efectuat depuneri de numerar de către inculpata G., menţionându-se în extrasul de cont "conturi personale G. x", fără a se identifica un cont bancar din care să provină sumele de bani, ci doar codul numeric personal al inculpatei. Operaţiunile de retragere de numerar au fost efectuate de către inculpata G., fiind totodată retrase sume de bani şi la ATM, cu ajutorul cardului bancar .

S-a mai menţionat că, din analiza conturilor deschise în evidenţele VVV. şi J. de către partea civilă D., rezultă că în perioada 18.03.2004-27.06.2007, din conturile mai sus menţionate au fost efectuate următoarele operaţiuni cu numerar:

- depuneri în numerar:

RON 439.744 RON

EUR 242.670 euro

USD 2.490 USD

- retrageri în numerar:

RON 2.630.070 RON

EUR 736.327 euro

USD 188.657 USD

S-a arătat că operaţiunile de depunere şi retragere de numerar în/din conturile bancare ale numitei D. au fost efectuate de inculpata G..

Având în vedere că toate conturile bancare ale părţii civile D. au fost folosite de inculpata G., care primea dispoziţii în acest sens de la inculpaţii A. şi F., toţi fiind împuterniciţi pe conturile părţii civile, şi cum a fost vorba de operaţiuni de depunere şi retragere de numerar, frecvente, de valori foarte mari, fără nicio legătură cu pretinsele acte de vânzare - cumpărare încheiate de inculpata F. şi mama sa, s-a apreciat de către prima instanţă că, este cert că aceste sume de bani au provenit din săvârşirea infracţiunilor de delapidare

S-a mai arătat că faptul că din probele administrate în cauză rezultă că închirierea spaţiilor comerciale deţinute de S.C. B. şi S.C. C. a fost singura activitate comercială din care inculpaţii A., F. şi G. ar fi putut realiza venituri în perioada 2003 - 2007, justifică aprecierile instanţei.

Relativ la susţinerea că din constatările din raportul de activitate întocmit de către administratorul judiciar PPP. S.R.L. la data de 13.10.2004 rezultă că în anii 2001 - 2003 debitoarea B. a înregistrat pierderi, Curtea a înlăturat-o ca nerelevantă, sumele de bani imputate fiind cele obiect ale faptelor deduse judecăţii, care justifică antrenarea răspunderii penale.

Cu privire la susţinerea că nu puteau fi delapidate chirii ce nu au fost încasate şi că nu poate constitui temei pentru reţinerea încasării vreunei sume calculul expertei desemnate de instanţă, care a preluat fără discernământ de la specialistul DIICOT, prima instanţă a arătat că inculpaţii nu au arătat ce anume date culese de specialistul DIICOT şi validate şi de expertul desemnat nu sunt corecte.

Pe de altă parte, Curtea a reţinut că inculpaţii nu au justificat în niciun fel de ce sumele depuse în conturile S.C. B. şi S.C. C. sau ale societăţilor de administrare ar fi altceva decât chirii încasate, câtă vreme toate aceste societăţi nu aveau o altă activitate aducătoare de venituri, iar alimentarea conturilor acestor societăţi cu sume de bani aparţinând inculpaţilor sau persoanelor apropiate acestora era nejustificată.

S-a mai susţinut că lipsa oricărui document din care să rezulte că aceste sume au fost împrumutate de societăţi sau au fost depuse cu alt titlu, lipseşte de orice credibilitate a acestei apărări.

Faptul că nu s-a făcut dovada altor angajaţi decât cei avuţi în vedere la stabilirea obligaţiilor fiscale către stat, lipseşte de consistenţă susţinerea că inculpaţii au folosit sumele de bani pentru achitarea salariilor. Sub acest aspect, judecătoruul fondului a reţinut că martorul RR. a declarat că nu au existat situaţii în care să nu se plătească salariile sau utilităţile.

În ceea ce priveşte pe inculpata G., Curtea a constatat că există probe indubitabile care dovedesc săvârşirea faptelor, analizate şi expuse pe larg în cadrul situaţiei de fapt, din care rezultă nu doar implicarea activă şi conştientă a inculpatei în săvârşirea faptelor, ci şi reprezentarea gravităţii acestora, atât prin CCCC. modului de punere în executare a rezoluţiei infracţionale, cât şi prin evidenţa caracterului infracţional al faptelor.

Susţinerea că inculpata G. nu a fost conştienta de întregul angrenaj pus la cale de către inculpatul A., deşi a avut un contact direct şi nemijlocit cu acesta, a fost apreciată ca absolut neîntemeiată, câtă vreme activitatea s-a desfăşurat pe durata a apropape 5 ani, iar activităţile desfăşurate pentru ceilalţi doi coinculpaţi persoane fizice au avut un caracter vădit infracţional.

În acest sens, s-a susţinut de către judecătorul fondului că delapidarea sumelor de bani, inducerea în eroare a victimelor şi spălarea sumelor de bani scoase din patrimoniul S.C. B. S.A. şi S.C. C. este de domeniul evidenţei, nefiind nevoie de un nivel de educaţie ridicat sau studii financiar-contabile ori studii juridice, cum susţine inculpata, ci de un nivel minim de instruire.

Or, prin chiar faptul că a fost luată ca asistentă de încredere de un om de afaceri important, care administra un complex comercial de genul CCCC., calităţile şi poziţiile deţinute în multiple societăţi comerciale, cum a fost şi cea de secretară a AGEA a B. din datele de 06.03.2003 şi 06.03.2003 şi de administrator al S.C. RRR. S.A., pentru activitatea cărora era nevoie de angajaţi cu o bogată experienţă profesională, impune aprecierea certă că inculpata G. a avut o corectă reprezentare a faptelor comise şi a implicării sale într-o grupare infracţională organizată, în care şi-a asumat calitatea de executant şi a pus în aplicare fără nicio abatere planul infracţional.

Faptul că în corespondenţa din data de 28.08.2006, inculpatul A. îl instructează pe AAAAA. - manager în cadrul Bank of Cyprus - sucursala Kolonaki, spunându-i: "conform discuţiei telefonice de ieri dintre dumneavoastră şi asistenta mea dra. G., prin prezenta vă adresez rugămintea de a face toate aranjamentele necesare pentru a transfera toate conturile curente ale societăţilor pe care le administrez de la filiala BBBBB. la filiala Kolonaki.", dovedeşte, în opinia primei instanţe, abilităţile deosebite ale inculpatei G. şi deplina reprezentare a acţiunilor sale infracţionale.

S-a mai susţinut că faptul că inculpata G. era remunerată cu un venit asigurat egal sau comparabil cu venitul minim pe economie relevă existenţa interesului fraudulos al acesteia, fiind evident că, la nivelul său de cunoştinţe profesionale, nu ar fi rămas asistenta personală a inculpatului A. o perioadă aşa de mare. Să fii secretara unuia dintre cele mai mari complexe comerciale, la vremea respectivă, şi să fii plătită cu salariul minim pe economie este greu de conceput şi acceptat. Curtea a mai reţinut că nu a fost vorba de o subordonare oarbă faţă de angajator, câtă vreme inculpata G. ar fi avut posibilitatea de a-şi găsi cu uşurinţă un alt serviciu, mult mai bine remunerat.

Sub aspectul conivenţei infracţionale şi netemeiniciei susţinerilor, Curtea a susţinut că inculpata G., remunerată cu un salariu aproape egal cu salariul minim pe economie, a încheiat la data de 24.01.2001 cu B. un contract împrumut de 34 miliarde ROL, adică 22426 salarii (salarii pe 1868 ani), calculate în raport de menţiunile adeverinţei de stagiu de cotizare emisă pentru inculpata G. pentru perioada aprilie 2001 - decembrie 2008, din care rezultă că inculpata a avut în aprilie 2001 un salariu asigurat de 1.516.060 RON .

Or, complexitatea faptelor, multitudinea activităţilor ilicit penale, punerea cu totul la dispoziţia şefilor săi, acceptarea comiterii unor fapte penale evidente, precum cea de falsificare de înscrisuri, retragerea de sume de bani din casieria societăţilor sau din conturile bancare ale acestora şi transferarea lor în conturile personale ale coinculpaţilor, fără nicio justificare legală şi cu reprezentarea caracterului penal al acţiunilor sale, relevă, în opinia curţii, apartenenţa inculpatei G. la grupul infracţional organizat, structurat, care a acţionat vreme îndelungată, cu scopul săvârşirii infracţiunilor de delapidare, înşelăciune şi spălare de bani.

Curtea a mai reţinut că faptele comise de inculpata G. nu se bazează pe un probatoriu contradictoriu sau incert, ci pe probe idubitabile, între care declaraţiile martorilor, care au confirmat implicarea activă în angrenajul infracţional, dar şi pe documentele financiar - contabile şi bancare, care au un caracter obiectiv şi nu lasă loc de nicio îndoială.

Faptul că inculpatul A. a luat deciziile singur sau împreună cu soţia sa, coinculpata F., nu exclude apartenenţa inculpatei G. la un grup infracţional organizat, ci, dimpotrivă, dovedeşte caracterul structurat al acestuia şi împărţirea rolului şi a sarcinilor între membrii săi.

Loialitatea faţă de inculpatul A., de care inculpata G. vorbeşte prin concluziile scrise, explică cooptarea acesteia la constituirea grupului infracţional, iar îndeplinirea cu acurateţe a sarcinilor dovedeşte asumarea conştientă a obiectivelor grupului infracţional.

În acest context, s-a arătat că susţinerea inculpatei G. potrivit căreia a fost un simplu curier, care a dus documente la diverse instituţii, le-a înregistrat şi le-a eliberat, având doar calitatea de simplu angajat este lipsită de orice credibilitate.

În ceea ce priveşte apărarea inculpatei G. potrivit căreia nu a convins pe nimeni să semneze contractele de cesiune, aşa cum eronat s-a reţinut în rechizitoriu, element important dovedit prin declaraţiile martorilor audiaţi în cursul urmăririi penale şi în cursul cercetării judecătoreşti, Curtea a înlăturat-o ca vădit neîntemeiată, fiind evident că, în calitate de membru al grupului infracţional, inculpata cunoştea caracterul fraudulos al acestor documente, de menţinere în eroare a victimelor, precum şi menirea lor de a înlesni realizarea scopului grupului infracţional organizat.

În acest context, s-a arătat că activităţile executate de inculpată îmbracă forma complicităţii la înşelăciune. Faptul că inculpata G., în calitate de membru al consiliului de administraţie al S.C. C., a participat la înregistrarea rezultatului divizării S.C. B. ca o simplă majorare a capitalului social al S.C. C., fără a aloca acţiuni către acţionarii statutari ai S.C. B., proporţional cu cotele deţinute de aceştia, deşi, conform celor înscrise în procesul-verbal al Adunării Generale Extraordinare a Acţionarilor S.C. RRR. S.A. din data de 07.03.2003, iar în calitate de acţionar l-a împuternicit pe preşedintele Consiliului de Administraţie, respectiv pe inculpatul A. ca "în termen de 60 de zile de la primirea patrimoniului, să transmită cu titlu gratuit către acţionarii din anexă şi în procentele din anexă (în raport cu părţile sociale deţinute la B.) acţiunile societăţii RRR. S.A. (societate care a primit patrimoniul de la B.)", relevă lipsa oricărui indiciu de temeinicie că această inculpată a fost străină de manoperele de inducere în eroare a victimelor.

Dimpotrivă, fiind întrebată cu privire la semnăturile existente pe procesul-verbal al AGEA a S.C. RRR. S.A. din data de 07.03.2003 şi din Hotărârea AGEA a S.C. RRR. S.A. din aceeaşi dată, cu ocazia declaraţiei din data de 22.02.2016, inculpata G. a recunoscut că îi aparţin, precizând că "am semnat documentele respective întrucât mi-au fost puse în faţă de către A., dar acesta nu mi-a explicat conţinutul lor. Ulterior, după înregistrarea documentelor la Registrul Comerţului, am aflat conţinutul acestora".

Prin urmare, s-a arătat de judecătorul primei instanţe că neemiterea acţiunilor la purtător pentru acţionarii ai B. la C., în contul divizării şi transferului unei fracţiunii din patrimoniul societăţii C., precum şi faptul că inculpaţii A., F. şi G., într-un caz folosindu-se şi de semnăturile martorilor PP. şi RR., iar în alt caz falsificându-le, au cesionat de două ori, în cunoştinţă de cauză, aceleaşi acţiuni deţinute la S.C. C., iniţial în favoarea acţionarilor S.C. B. la data de 08.09.2003, iar ulterior în favoarea W.. la datele de 15.01.2004 şi 20.01.2004, relevă lipsa de orice credibilitate a apărărilor inculpatei G. şi apartenenţa sa la activitatea grupului infracţional organizat, cum corect s-a reţinut prin actul de trimitere în judecată.

Astfel, s-a apreciat că absenţa unor acţiuni de convingere cu ocazia semnării contractelor de cesiune sau a actelor adiţionale, nu înlătură calitatea inculpatei G. de participant la infracţiunea de înşelăciune, fiind evident că rezoluţia infracţională a fost luată anterior încheierii contractelor de cesiune, când membrii grupului ştiau că scopul era acela ca victimele să nu primească niciodată preţul acţiunilor.

Faptul că aceste acţiuni au fost în consens cu activităţile de delapidare, cu efect indirect, dar real, asupra victimelor faptelor de înşelăciune, susţine temeinicia acuzaţiilor formulate de Ministerul Public, fiind evident că activitatea inculpaţilor a vizat întregul patrimoniu al societăţilor S.C. B. şi S.C. C., iar nu doar sumele rezultate din chirii.

Curtea a mai reţinut, în aceeaşi ordine de idei că, nerecurgerea de către victime la pactul comisoriu stipulat în contractul de cesiune, în cazul neplăţii preţului, sau la alte demersuri legale, nu confirmă susţinerea că nu a existat o acţiune de inducere în eroare.

Dimpotrivă, inducerea, apoi menţinerea în eroare a victimelor, prin încheierea unor acte adiţionale succesive, apoi prin distrugerea actelor adiţionale succesive şi înlocuirea lor cu un singur act adiţional, relevă un demers infracţional bazat pe încrederea victimelor în cei trei inculpaţi, fapt care a dus, în final, la prejudicirea acestora, prin transferul activului patrimonial rămas nedistribuit sau nelichidat în conturile unor societăţi off-shore, fără nicio altă activitate, controlate de inculpaţii A. şi F..

Curtea a mai arătat că starea de pasivitate nu poate fi asimilată unei culpe civile, cum a susţinut inculpata G., victimele având la dispoziţie atât mijloacele de protecţie civile, cât şi penale, în cazul faptelor ilicite penale. Cât priveşte susţinerea inculpatei G., potrivit căreia este reală declaraţia inculpatului A. că a plătit preţul cesiunii cu bani lichizi, înmânaţi şi ambalaţi în pungi de plastic, Curtea a apreciat-o absolut neîntemeiată şi neserioasă, câtă vreme, în niciunul din actele aflate la dosar, nu se arată ce sumă de bani a fost achitată victimelor, fiind evident că formula "restului de preţ" este fie o eroare materială, fie o interpolare intenţionată făcută de inculpaţi în demersul infracţional continuu de inducere şi menţinere în eroare a victimelor.

Împrejurarea că niciunul dintre inculpaţi nu a fost în măsură nu doar să facă dovada faptului material şi datei aproximative a plăţii, dar nici măcar a unor retrageri de numerar din bancă, care să fie la nivelul pretinsului preţ plătit (nedeterminat), dovedeşte lipsa de orice credibilitate a acestei apărări.

În ceea ce priveşte susţinerea inculpatei G., întemeiată pe propria declaraţie de la urmărire penală, potrivit căreia a mers la BB., în repetate rânduri, şi a dus bani lichizi, pe care i-am înmânat lui MM., Curtea nu a primit această apărare, întrucât nu se probează cu niciun mijloc de probă şi are un caracter foarte vag şi incert, câtă vreme nu se spune despre ce sume era vorba, cu ce titlu au fost remise şi de ce nu s-a întocmit un document care să ateste faptul, scopul, data şi întinderea plăţii. Sub acest aspect, Curtea a apreciat că sumele de bani transmise lui MM., persoana care reprezenta şi care informa pe ceilalţi acţionari, avea aceeaşi menire de mijloc de menţinere în eroare a victimelor şi de captare a bunăvoinţei şi de consolidare a încrederii câştigate, fără ca aceste sume să reprezinte preţul vreunei cesiuni de acţiuni.

Pe de altă parte, în contextul în care era vorba de plăţi de zeci de mii sau sute de mii de USD sau euro, iar inculpaţii erau mai mult decât obişnuiţi cu plăţile prin intermediul instituţiilor bancare, susţinerea că plăţile către victime s-au făcut în numerar, cu bani aduşi în pungi de plastic, fără emiterea de chitanţă de către cedenţi cum a declarat inculpatul A., este mai mult decăt neserioasă.

De asemenea, prima instanţă a înlăturat, ca neîntemeiată, susţinerea inculpatei G., potrivit căreia este exemplificativă atitudinea lui MM., care, dacă ar fi fost într-adevăr păgubit cu suma pe care o reţine procurorul anchetator, ar fi făcut toate eforturile să vină în instanţă pentru a prezenta propria versiune.

Judecăotrul fondului a susţinut că împrejurarea că numitul MM. s-a constituit parte civilă în cursul urmăririi penale, dar în cursul judecăţii, fiind stabilit în America şi fiind în vârstă de 83 de ani nu a înţeles să se prezinte la judecată, nu constituie o probă de nevinovăţie a inculpaţilor, ci un fapt fără relevanţă pentru temeinicia situaţiei de fapt reţinute de instanţă.

Curtea, de asemenea, nu a primit apărarea că procurorul anchetator nu a precizat cu suficientă claritate care au fost manoperele dolosive şi că cei pretins înşelaţi lucrau în activitatea de export import, iar unii dintre ei aveau o bogată experienţă în afaceri şi nu este credibil că s-au lăsat păcăliţi de promisiunea că vor primi bani (sume importante, câtă vreme probele administrate în cauză relevă un demers infracţional conjugat şi de durată, care a avut ca singur obiectiv scoaterea din patrimoniul celor două societăţi a tuturor resurselor materiale, în detrimentul tuturor celorlalte persoane îndreptăţite.

Cu caracter preliminar, Curtea a reţinut că în cazul tuturor inculpaţilor, legea penală mai favorabilă este legea nouă, având în vedere limitele de pedeapsă şi pedeapsa rezultantă la care se ajunge, în lipsa oricăror împrejurări care să constituie circumstanţe atenuante sau cauze de reducere a pedepselor.

În drept, s-a arătat că, faptele inculpaţilor A., F. şi G., care, pe parcursul anului 2002, s-au constituit într-un grup structurat, care a funcţionat în perioada 2002-2007, în mod coordonat, în scopul comiterii infracţiunilor de delapidare, înşelăciune şi spălare a banilor obţinuţi din aceste infracţiuni, întrunesc atât pe latură obiectivă, cât şi pe latură subiectivă elementele constitutive ale infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat prevăzută de art. 367 alin. (1), (3) şi 6 C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen.

De asemenea, s-a arătat că faptele inculpatului A., care, în perioada 2002 - mai 2007, în calitate de administrator statutar al S.C. B. şi S.C. C., în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în mod repetat, la intervale scurte de timp, folosind un mod identic sau similar de operare, şi-a însuşit, atât în interes propriu cât şi în interesul inculpatelor F. şi G., toate sumele de bani rămase după plata cheltuielilor curente, sume provenite din activitatea de închiriere a spaţiilor comerciale deţinute de cele două societăţi, întrunesc atât pe latură obiectivă, cât şi pe latură subiectivă elementele constitutive ale unei singure infracţiunii de delapidare în formă continuată, prevăzută de art. 295 C. pen. rap. la art. 308-309 C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

Curtea a reţinut că nu este vorba de două infracţiuni continuate, având ca subiecte pasive S.C. B. şi S.C. C., ci de o singură infracţiune continuată.

Curtea a arătat că actele de delapidare nu doar că au avut caracter repetat, au fost comise la intervale scurte de timp, folosind un mod identic sau similar de operare, ci s-au şi suprapus, aşa cum s-a reţinut cu ocazia stabilirii situaţiei de fapt.

În ceea ce priveşte pluralitatea de subiect pasiv, Curtea a susţinut că acest fapt nu justifică reţinerea a două infracţiuni continuate distincte, dată fiind Decizia nr. 368/2017 a Curţii Constituţională, care a constatat că sintagma "şi împotriva aceluiaşi subiect pasiv" din cuprinsul dispoziţiilor art. 35 alin. (1) din C. pen. este neconstituţională.

S-a menţionat că inculpatul a avut calitatea de funcţionar în sensul art. 308 alin. (1) C. pen., întrucât a exercitat permanent, cu sau fără remuneraţie, conducerea activităţilor comerciale ale S.C. B. şi S.C. C., persoane juridice române. Totodată, a deţinut funcţia de administrator statutar al celor două societăţi comerciale. În cauză sunt incidente şi dispoziţiile art. 309 C. pen. rap. la art. 183 C. pen., prejudiciul material cauzat prin săvârşirea celor două infracţiuni de delapidare fiind în sumă totală de 4.424.397 RON.

Prin urmare, Curtea, în baza art. 386 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptelor inculpatului A. din cele două infracţiuni de delapidare în formă continuată, prev. de art. 295 C. pen. rap. la art. 308-309 C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (câte 4 acte materiale pentru fiecare infracţiune) şi art. 5 alin. (1) C. pen. într-o singură infracţiune de delapidare în formă continuată, prev. de art. 295 C. pen. rap. la art. 308-309 C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 alin. (1) C. pen.

S-a mai arătat că faptele inculpatului A., care:

· în perioada 2002-2008, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în mod repetat, la intervale scurte de timp, folosind un mod identic sau similar de operare, în aceleaşi împrejurări şi prin mijloace comune sau în strânsă conexiune, a dispus retragerea de numerar, schimbarea în diferite valute, transferul şi depunerea sumelor de bani provenite din încasările care se cuveneau S.C. B. şi S.C. C., în conturile bancare personale şi ale membrilor grupului infracţional organizat, precum şi în conturile bancare ale numitei D., fiind împuternicit pe toate aceste conturi bancare, în scopul ascunderii şi al disimulării originii ilicite a acestor sume de bani, operaţiuni urmate de dobândirea, deţinerea şi folosirea acestor sume în interesul personal şi al membrilor grupului prin utilizarea unor carduri bancare emise de compania R. - Marea Britanie, cu care au fost efectuate cheltuieli în interes personal în perioada 07.01.2003 - 05.03.2009, cunoscând că banii provin din săvârşirea infracţiunilor de delapidare (fapte având ca infracţiuni predicat delapidările săvârşite în dauna S.C. B. şi S.C. C.);

· în perioada 14.05.2007 - 12.09.2007, a dispus schimbul valutar şi transferul tuturor sumelor de bani rămase în urma vânzării activelor şi achitării datoriilor către creditorii S.C. B. şi S.C. C., în conturile unor societăţi comerciale de tip "offshore" controlate de inculpat (S., T., U., V., W.), cunoscând că banii provin din săvârşirea infracţiunilor de înşelăciune în dauna părţilor civile care au deţinut acţiuni la S.C. B. şi care aveau dreptul şi la acţiuni emise de S.C. C., operaţiuni urmate de folosirea sumelor de bani în interes personal sau în interesul membrilor grupului infracţional organizat (fapte având ca infracţiuni predicat înşelăciunile săvârşite în dauna părţilor civile);

· în calitate de administrator statutar al S.C. C. şi al inculpatei S.C. E., precum şi în calitate de administrator de fapt al societăţii "offshore" W.. - unic acţionar al S.C. C., a disimulat provenienţa ilicită şi dreptul de dispoziţie asupra a două imobile (terenuri) aparţinând S.C. C., prin transferul succesiv al proprietăţii către numita D., pe care a desemnat-o unică beneficiară a acţiunilor societăţii W.. prin procesul-verbal al adunării extraordinare a consiliului de administraţie al W.. din data de 14.05.2007, şi ulterior către inculpata S.C. E. prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/14.12.2007 de X. şi Y., cunoscând că bunurile provin din săvârşirea infracţiunii de înşelăciune comise în dauna părţilor civile care aveau dreptul la acţiuni emise de S.C. C. (faptă având ca infracţiune predicat înşelăciunea săvârşită în dauna părţilor civile), întrunesc atât pe latură obiectivă, cât şi pe latură subiectivă elementele constitutive ale unei singure infracţiunii de spălarea banilor, în formă continuată, prev. de art. 29 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 alin. (1) C. pen.

Curtea a reţinut că nu este vorba de infracţiuni continuate distincte, ci de o infracţiune continuată unică, comisă în cadrul unui grup infracţional organizat, rezoluţia infracţională vizând încă de la debutul activităţii infracţionale scoaterea din patrimoniu şi spălarea tuturor resurselor materiale şi financiare ale S.C. B. şi S.C. C., în dauna acestor societăţi, a acţionarilor celei dintâi societăţi şi a persoanelor îndreptăţite la primirea de acţiuni la cea din urmă societate.

Prin urmare, Curtea, în baza art. 386 C. proc. pen., a schinbat încadrarea juridică a faptelor inculpatului A. din cele două infracţiuni de spălare a banilor în formă continuată, prevăzute de art. 29 alin. (1) lit. a) şi c) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (câte 4 acte materiale) şi art. 5 alin. (1) C. pen. (având ca infracţiuni predicat delapidările săvârşite în dauna S.C. B. şi S.C. C.), infracţiunile de spălare a banilor, prev. de art. 29 alin. (1) lit. a) şi c) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen. (având ca infracţiuni predicat înşelăciunile săvârşite în dauna părţilor civile care au deţinut acţiuni la S.C. B.), de spălare a banilor, prev. de art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen. (având ca infracţiuni predicat înşelăciunile săvârşite în dauna părţilor civile care aveau dreptul şi la acţiuni emise de S.C. C.), şi de spălare a banilor, prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen. (având ca infracţiune predicat înşelăciunea săvârşită în dauna părţilor civile care aveau dreptul la acţiuni emise de S.C. C., cu referire la cele două imobile (terenuri) aparţinând S.C. C., a căror proprietate a fost transferată succesiv către numita D., apoi către inculpata S.C. E. SRL), toate cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen., într-o singură infracţiune infracţiunea de spălare a banilor, în formă continuată, prev. de art. 29 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 alin. (1) C. pen.

Curtea a menţionat că, în sarcina inculpatului A. nu poate fi reţinută modalitatea normativă a infracţiunii de spălare de bani prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002, constând în dobândirea, deţinerea sau folosirea de bunuri, cunoscând că acestea provin din săvârşirea de infracţiuni, în raport de decizia Curţii Constituţionale nr. 418/2018, prin care s-a stabilit că dispoziţiile art. 29 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor, precum şi pentru instituirea unor măsuri de prevenire şi combatere a finanţării terorismului în interpretarea dată prin Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 16 din 8 iunie 2016 privind pronunţarea unei hotărâri prealabile, în ceea ce priveşte subiectul activ al infracţiunii (pct. 2 din dispozitiv), sunt neconstituţionale.

În motivarea acestei decizii, instanţa de contencios constituţional a reţinut următoarele:

"22. Curtea constată că şi sub aspect doctrinar au fost exprimate opinii în sensul imposibilităţii reţinerii infracţiunii de spălare a banilor, în varianta prevăzută la art. 29 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002, în sarcina subiectului activ al infracţiunii din care provin bunurile, argumentele vizând, pe de o parte, imposibilitatea logică a săvârşirii celor două infracţiuni (a infracţiunii predicat şi a celei de spălare a banilor) de către acelaşi subiect activ, iar, pe de altă parte, încălcarea principiului ne bis in idem, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în soluţia pronunţată, prin Decizia nr. 16 din 8 iunie 2016, atunci când a stabilit că subiectul activ al infracţiunii de spălare a banilor poate fi şi subiect activ al infracţiunii din care provin bunurile, nu a distins între modalităţile normative alternative ale infracţiunii de spălare a banilor, prevăzute la art. 29 alin. (1) lit. a), b) şi, respectiv, c) din Legea nr. 656/2002. Cu toate acestea, în cuprinsul deciziei anterior menţionate a fost exprimată o distincţie referitoare la varianta normativă reglementată la art. 29 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002, arătându-se că, în ipoteza săvârşirii faptelor de spălare a banilor şi a infracţiunii din care aceştia provin de către acelaşi subiect activ, organele judiciare sunt chemate să aprecieze, în fiecare situaţie în parte, dacă infracţiunea de spălare a banilor este suficient de bine individualizată faţă de infracţiunea predicat şi dacă se impune reţinerea unui concurs de infracţiuni sau a unei infracţiuni unice.

23. Având în vedere considerentele mai sus invocate, Curtea reţine că se impune ca instanţa de contencios constituţional să verifice dacă dispoziţiile art. 29 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002 cu referire la ipoteza săvârşirii infracţiunii de spălare a banilor de către subiectul activ al infracţiunii predicat respectă exigenţele art. 1 alin. (5) şi art. 23 alin. (12) din Constituţie. Pentru a evalua constituţionalitatea dispoziţiilor legale criticate, din perspectiva interpretării date acestora prin Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 16 din 8 iunie 2016, Curtea va analiza, raportat la ipoteza dată, modul în care a fost structurat elementul material al laturii obiective a infracţiunii de spălare a banilor. În acest sens, Curtea reţine că fiecare element de tipicitate al infracţiunii reprezintă o componentă a unei norme juridice de drept penal substanţial, astfel încât aceste elemente, în sine, trebuie să respecte exigenţele dispoziţiilor constituţionale anterior menţionate. În caz contrar, neconstituţionalitatea acestor elemente, intrinseci şi inerente conţinutului infracţiunii, determină neconstituţionalitatea, totală sau parţială, a normei de incriminare analizate.

24. Curtea reţine că autorul sau coautorul infracţiunii principale, complicele ori instigatorul la infracţiunea principală (delictum principale - din care provin banii murdari) nu poate fi subiect activ al infracţiunii de spălare a banilor (delictum subsequens). S-a arătat, totodată, că expresia "cunoscând că bunurile provin din săvârşirea de infracţiuni", existentă în cuprinsul normei de incriminare, este folosită de legiuitor pentru a exclude din sfera subiecţilor activi persoanele implicate în comiterea infracţiunii din care provin bunurile şi, de asemenea, că legiuitorul foloseşte o exprimare asemănătoare şi în cazul infracţiunii de tăinuire şi nimeni nu a susţinut că persoana care a săvârşit infracţiunea din care provine bunul tăinuit poate fi subiect activ al infracţiunii de tăinuire. În acelaşi sens s-a reţinut că se încalcă principiul ne bis in idem prin reţinerea în concurs ideal a infracţiunii din care rezultă banii supuşi spălării şi a infracţiunii de spălare a banilor în varianta normativă prevăzută la art. 29 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002 atunci când autorul spălării banilor dobândeşte bunuri provenind din săvârşirea de infracţiuni.

25. Analizând dispoziţiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 656/2002, Curtea constată că varianta normativă prevăzută la alin. (1) lit. a) constă în fapte de schimbare sau transfer de bunuri, cunoscând că acestea provin din săvârşirea de infracţiuni, în scopul ascunderii sau al disimulării originii ilicite a acestor bunuri ori în scopul ajutării persoanei care a săvârşit infracţiunea din care provin bunurile să se sustragă de la urmărire, judecată sau executarea pedepsei; varianta normativă reglementată la alin. (1) lit. b) constă în ascunderea ori disimularea adevăratei naturi a provenienţei, a situării, a dispoziţiei, a circulaţiei sau a proprietăţii bunurilor ori a drepturilor asupra acestora, cunoscând că bunurile provin din săvârşirea de infracţiuni; iar varianta infracţională prevăzută la alin. (1) lit. c) din aceeaşi lege constă în dobândirea, deţinerea sau folosirea de bunuri, cunoscând că acestea provin din săvârşirea de infracţiuni.

26. Dacă primele două modalităţi normative, reglementate la art. 29 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 656/2002, corespund scopului reglementării infracţiunilor de spălare a banilor, acela de combatere a acţiunilor de ascundere şi disimulare a provenienţei unor bunuri care provin din săvârşirea de infracţiuni, cea de-a treia variantă normativă, prevăzută la art. 29 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002, constând în dobândirea, deţinerea sau folosirea de bunuri, nu vizează, în mod direct, scopul ascunderii provenienţei bunurilor despre care autorul infracţiunii cunoaşte că provin din săvârşirea de infracţiuni. De asemenea, analiza aceloraşi modalităţi normative conduce la concluzia că faptele de schimbare sau transfer de bunuri şi cele de ascundere sau disimulare sunt fapte care, prin natura lor, sunt comise ulterior infracţiunilor din care provin bunurile ce constituie obiectul material al infracţiunii de spălare a banilor, fiind, prin urmare, întotdeauna acţiuni distincte de cele care formează elementul material al infracţiunii predicat. Aceste acţiuni pot fi săvârşite de acelaşi subiect activ sau de un subiect activ diferit de cel al infracţiunii predicat. Prin urmare, o asemenea reglementare, în privinţa elementului material al infracţiunii, nu ridică probleme din perspectiva respectării dispoziţiilor art. 1 alin. (5) şi art. 23 alin. (12) din Constituţie.

27. Spre deosebire de acestea, dobândirea sau deţinerea, ce constituie două dintre modalităţile alternative ale elementului material al infracţiunii de spălare a banilor, reglementată la art. 29 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002, sunt, în realitate, situaţii de fapt rezultate, în mod inevitabil, din comiterea infracţiunii din care provin bunurile dobândite sau deţinute, şi nu acţiuni separate, de sine stătătoare, care să poată fi săvârşite de autorul infracţiunii predicat la un moment ulterior consumării acesteia, pe baza unei rezoluţii infracţionale distincte. Aşa fiind, prin natura lor, dobândirea şi deţinerea bunurilor provenite din săvârşirea unor infracţiuni, de către subiectul activ al infracţiunilor în cauză, nu pot fi disociate de infracţiunile predicat şi, prin urmare, nu pot fi analizate ca infracţiuni separate.

28. La rândul său, modalitatea alternativă ce constă în folosirea bunurilor, cunoscând că acestea provin din săvârşirea unei infracţiuni, de către subiectul activ al infracţiunii în cauză, este o acţiune care poate fi realizată ulterior momentului consumării infracţiunii predicat, potrivit unei rezoluţii infracţionale distincte, însă, prin natura sa, activitatea de folosire a unor bunuri de către persoana care a săvârşit o faptă prevăzută de legea penală, în scopul obţinerii acestor bunuri, este o activitate mai degrabă firească, ce nu presupune, în sine, existenţa unei noi rezoluţii infracţionale. Aceasta, întrucât, în mod logic, de regulă, dobândirea licită sau ilicită a unor bunuri se face în vederea folosirii lor. Prin urmare, simpla folosire a bunurilor rezultate din comiterea unei infracţiuni de către subiectul activ al infracţiunii săvârşite nu corespunde de plano scopului avut în vedere de legiuitor cu ocazia reglementării infracţiunilor de spălare a banilor, acela de a disimula provenienţa bunurilor obţinute din infracţiuni. Dacă însă această "folosire" a bunurilor presupune activităţi de schimbare sau transfer al bunurilor în scopul ascunderii sau disimulării originii lor ilicite, atunci se realizează elementele de tipicitate ale variantelor normative de la art. 29 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 656/2002.

29. Aşa fiind, reţinerea, ca infracţiune distinctă, respectiv infracţiunea de spălare a banilor, prevăzută la art. 29 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002, a oricăreia dintre faptele de dobândire, deţinere şi, respectiv, folosire de bunuri care provin din săvârşirea unor infracţiuni, în sarcina subiectului activ al infracţiunii din care provin bunurile, implică tragerea acestuia la răspundere penală, de două ori, pentru săvârşirea aceloraşi fapte".

Având în vedere că inculpatul A. este autorul infracţiunilor de delapidare şi înşelăciune şi cum, în aceste condiţii, modalitatea normativă reglementată prin dispoziţiile art. 29 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002, nu îi este aplicabilă, încadrarea juridică a faptelor corectă nu cuprinde aceste dispoziţii legale.

În ceea ce priveşte susţinerea inculpatului A., potrivit căreia, sub aspectul laturii subiective a infracţiunii de delapidare, lipseşte elementul intelectiv din structura intenţiei, întrucât nu a prevăzut că prin încheierea contractelor de administrare s-ar putea produce urmarea imediată constând în scoaterea bunurilor din sfera patrimonială, Curtea o a înlăturat-o, ca vâdit neîntemeiată, probele administrate şi analizate în cauză relevând un plan infracţional bine pus la punct şi executat cu minuţiozitate, toate acţiunile inculpaţilor relevând intenţia directă de prejudiciere a celor două societăţi, prin scoaterea frauduloasă a resurselor financiare ale acestora.

Crearea unui mecanism ingenios de a împiedica orice reacţie a acţionarilor societăţilor şi a persoanelor îndreptăţite la remiterea de acţiuni cu titlu gratuit, dar şi pentru a evita plata taxelor şi impozitelor către stat, la termenele, scadente, relevă o deplină reprezentare a caracterului infracţional al faptelor şi o asumare completă a eventualelor consecinţe penale sau civile.

Deşi inculpatul a afirmat că a încercat până în ultimul moment să salveze S.C. B. şi SĂ C., acesta nu a făcut nicio referire la faptul că el şi cu celelalte trei coincumpate au fost beneficiarii resurselor financiare şi materiale ale celor două societăţi.

Or, dacă ar fi fost de bună-credinţă, cum afirmă, inculpatul A., pe baza consultărilor cu specialişti (avocaţi, contabili, experţi), despre care vorbeşte în concluziile scrise, ar fi înregistrat în contabilitatea societăţilor sumele încasate cu chirie şi ar fi împărţit activul patrimonial rămas nedistribuit şi nelichidat către toate persoanele îndreptăţite.

Or inculpatul, cu rea - credinţă, a indus în eroare pe cei îndreptăţiţi, printr-o succesiune de acţiuni ilicite, care s-a finalizat cu transferul fraudulos al celor două terenuri în patrimoniul soacrei sale, partea civilă D., care nu a fost implicată în niciun fel în activităţile societăţilor comerciale B. şi C..

Aşa cum a reţinut şi anterior, prima instanţă a arătat că plăţile despre care se vorbeşte în rechizitoriu nu reprezintă restituiri de împrumuturi, fie bani care i se cuveneau inculpatului A. pentru activitatea prestată, fie compensări de cheltuieli, pe care le-a făcut pentru societăţi, cum susţine inculpatul, fără a prezenta vreo probă în acest sens, ci scoatere şi însuşire frauduloasă de bani din patrimoniul societăţilor.

Deşi susţine că nu este de acord cu susţinerea din raportul de constatare din data de 04.02.2016, potrivit căreia o mare parte din sumele de bani din patrimoniile B. C. au fost transferate în contul său de credit - card deschis la R. şi că acele sume s-au transferat pentru rambursarea creditelor pe care inculpatul le-a acordat şi a cheltuielilor făcute pentru societăţi, inculpatul nu a fost în măsură să prezinte nici cea mai mică dovadă a acestor susţineri. Faptul că inculpatul a refuzat sistematic să predea documentele contabile către firmele de insolvenţă, tocmai pentru a ascunde adevărul, infirmă în mod categoric susţinerile acestuia.

Prima instanţă a susţinut că lucrurile sunt similare în cazul infracţiunilor de înşelăciune, comise de inculpaţi.

În ceea ce priveşte apărarea privind neîntrunirea elementului material al infracţiunii de înşelăciune, pe motiv că persoanele înşelate nu l-au cunoscut pe inculpatul A., Curtea o consideră neîntemeiată, nefiind nevoie ca aceste persoane să îl fi cunoscut nemijlocit pe inculpat. Faptul că inculpatul a acţionat mai mult prin intermediul inculpatei G. şi că a fost artizanul hotărârii de divizare a B. şi de preluare a unei fracţiuni importante din patrimoniul acestei societăţi de către C., fără ca să se mai respecte obligaţiile asumate, care au determinat aprobarea aprobarea hotărârii de divizare, relevă lipsa de temeinicie a apărărilor inculpatului.

În ceea ce priveşte susţinerea că lipseşte elementul material al modalităţii normative prevăzute de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, care presupune "schimbarea sau transferul de bunuri", Curtea a considerat-o ca neîntemeiată, situaţia de fapt reţinută relevând fără urmă de îndoială această ipoteză normativă.

Cu privire la infracţiunea de spălare a banilor prev. de art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002, inculpatul A. a arătat că elementul material al spălării de bani presupune o acţiune de ascundere sau disimulare a naturii reale a provenienţei, situării, dispoziţiei, circulaţiei sau a proprietăţii bunurilor sau a drepturilor asupra acestora. Or, în situaţia de faţă, operaţiunile menţionate de procuror au avut un caracter licit, fără urmărirea unui scop ocult, contrar celor reţinute în rechizitoriu.

Curtea a reţinut că inculpaţii, sub pretextul că ar fi împrumutat B. şi C. cu diverse sume de bani sau că ar fi făcut plata unor cheltuieli în numele acestora din resursele proprii, fapt nedovedit cu nicio probă, au disimulat natura reală a sumelor de bani transferate ilicit, încercând să ascundă provenienţa ilicită a sumelor de bani, respectiv a circulaţiei sau proprietăţii bunurilor.

În ceea ce priveşte împlinirea termenului de prescripţie pentru săvârşirea infracţiunilor de delapidare şi spălare de bani, Curtea, având în vedere caracterul continuat al faptelor şi date epuizării lor (2007, în cazul infracţiunii de delapidare, şi 2008, în cazul infracţiunii de spălare de bani), nu s-a îndeplinit termenul de prescripţie specială de 16 ani prevăzut de art. 154 alin. (1) lit. c) cu referire la art. 155 C. pen.

În ceea ce priveşte referirea la Decizia nr. 297/2018 din 26 aprilie 2018 a Curţii Constituţionale, Curtea a subliniat că inculpatul A. a fost pus sub învinuire pentru faptele deduse judecăţii prin procesul-verbal din data de 12.02.2008, semnat atât de inculpat, cât şi de apărătorul acestuia şi de interpret .

Ulterior, toate actele de procedură i-au fost comunicate inculpatului prin avocaţii aleşi, fiind predate acestora ordonanţele emise de organul de urmărire penală şi procesele-verbale aferente, traduse în limba engleză .

Curtea a constatat că, în cursul urmăririi penale, în anul 2015, au fost efectuate multiple acte procesuale care presupun încunoştiinţarea persoanei acuzate.

Astfel, prin ordonanţa din data de 10.03.2015 s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor inculpaţiilor, fapt adus la cunoştinţa apărătorului ales .

Prin ordonanţa din data de 21.10.2015 s-a dispus extinderea urmăririi penale cu privire inculpaţi, fapt adus la cunoştinţa apărătorului inculpatei F. .

De asemenea, la data de 04.11.2015, s-a dispus citarea cu mandat de aducere, în vederea audierii, a inculpaţilor A. şi F. . În cursul anului 2015 a fost audiată în calitate de suspectă numita PP. .

Toate aceste acte de procedură au presupus încunoştiinţarea persoanelor acuzate şi ţinând seama de dispoziţiile art. 155 alin. (3) C. pen., potrivit căruia, întreruperea cursului prescripţiei produce efecte faţă de toţi participanţii la infracţiune, chiar dacă actul de întrerupere priveşte numai pe unii dintre ei, este evident că, în consens cu decizia nr. 297/2018 din 26 aprilie 2018 a Curţii Constituţionale, nu s-a împlinit nici termenul de prescripţie general de 8 ani, nici cel special de 16 ani pentru infracţiunile de delapidare şi spălare de bani.

În ceea ce priveşte infracţiunea de delapidare reţinută în sarcina inculpaţilor A. şi G., Curtea a reţinut că termenul de prescripţie este de 8 ani, iar prescripţia specială este de 16 ani, dat fiind faptul că infracţiunea a produs consecinţe deosebit de grave, astfel că sunt aplicabile dispoziţiile art. 309 C. pen., potrivit cărora în această limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege se majorează cu jumătate.

Cum pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea de delapidare prevăzută de art. 295 C. pen. este de la 2 la 7 ani, în raport de lipsa calităţii de funcţionar public, atrage, conform art. 308 C. pen. o reducere a limitelor de pedeapsă de 1 an şi 4 luni şi de 4 ani şi 8 luni. Majorând aceste limite din urmă cu jumătate, conform art. 309 C. pen., a rezultat că limitele de pedeapsă ale infracţiunii comise de inculpaţii A. şi G. sunt de la 2 ani la 7 ani închisoare.

Cum este vorba de o infracţiune distinctă, o variantă agravantă a infracţiunii de delapidare comise de funcţionarii prevăzuţi la art. 308 C. pen., termenul de prescripţie general este de 8 ani, iar cel special de 16 ani.

Sub acest aspect, s-a apreciat că raţiunile avute în vedere la pronunţarea Deciziei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 1/2015 pronunţată de Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, prin care s-a stabilit că dispoziţiile art. 308 C. pen. reprezintă o variantă atenuată a infracţiunii de delapidare prevăzute de art. 295 C. pen., sunt valabile în cazul de faţă, însă nu în sensul invocat de inculpatul A., ci în sensul că pedeapsa prevăzută de lege se stabileşte prin raportare atât la art. 308, cât şi la art. 309 C. pen.

În raport de toate aceste considerente, prima instanţă a reţinut că nu s-a împlinit nici termenul de prescripţie general de 8 ani, nici cel special de 16 ani pentru infracţiunile de delapidare şi spălare de bani.

Susţinerea că Decizia nr. 297 a Curţii Constituţionale nu este o decizie de interpretare şi că s-a suspendat de drept pe o perioadă de 45 de zile de la publicarea în Monitorul Oficial, iar în continuare la ieşirea lui din vigoare, întrucât organul legislativ nu a oferit o nouă soluţie legislativă la expirarea acestei perioade, este eronată, întrucât din chiar cuprinsul deciziei mai sus amintite rezultă că nu s-a declarat neconstiţională instituţia întreruperii termenului de prescripţie, ci prevederea că întreruperea este produsă prin efectuarea "oricărui act de procedură în cauză".

Din considerentele deciziei rezultă că întreruperea se produce doar prin acte procesuale ce trebuie comunicate persoanei acuzate.

În acest sens, este paragraful 22 al deciziei în care se arată:

"Prin CCCC. acestui ultim aspect, întreruperea cursului termenului de prescripţie a răspunderii penale devine eficientă, producându-şi efectele, într-o manieră completă, doar în condiţiile existenţei unor pârghii legale de încunoştinţare a persoanei în cauză cu privire la începerea unui nou termen de prescripţie. Or o astfel de procedură de aducere la cunoştinţă poate consta tocmai în comunicarea acelor acte efectuate în cauză, ce au ca efect curgerea unui nou termen de prescripţie a răspunderii penale."

În ceea ce priveşte trimiterea inculpatului A. la decizii de speţă, care au stabilit o altă interpretare, Curtea a susţinut că, în sistemul de drept românesc, practica judiciară nu constituie izvor de drepr, singurele dezlegări obligatorii pentru instanţă fiind deciziile date de ICCJ - Completul de recurs în interesul legii şi Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.

Curtea a arătat că, faptele inculpatei F., care, în perioada 2002-2009, a dispus retragerea de numerar, schimbarea în diferite valute, transferul şi depunerea sumelor de bani provenite din încasările care se cuveneau S.C. B. şi S.C. C., în conturile bancare personale sau ale membrilor grupului infracţional organizat, precum şi în conturile bancare ale numitei D., fiind împuternicită pe toate aceste conturi bancare, în scopul ascunderii şi al disimulării originii ilicite a acestor sume de bani, operaţiuni urmate de dobândirea, deţinerea şi folosirea acestor sume în interesul personal şi al membrilor grupului prin utilizarea unor carduri bancare emise de compania R. - Marea Britanie, cu care au fost efectuate cheltuieli în interes personal în perioada 07.01.2003 - 05.03.2009, cunoscând că banii provin din săvârşirea infracţiunilor de delapidare (fapte având ca infracţiuni predicat delapidările săvârşite în dauna S.C. B. şi S.C. C.).

· în perioada 14.05.2007 - 12.09.2007, a dispus schimbul valutar şi transferul tuturor sumelor de bani rămase în urma vânzării activelor şi achitării datoriilor către creditorii S.C. B. şi S.C. C., în conturile unor societăţi comerciale de tip "offshore" controlate de inculpată împreună cu inculpatul A. (S., T., U., V., W.), cunoscând că banii provin din săvârşirea infracţiunilor de înşelăciune în dauna părţilor civile care au deţinut acţiuni la S.C. B. şi care aveau dreptul şi la acţiuni emise de S.C. C., operaţiuni urmate de dobândirea unor mari sume de bani (aproximativ 2.000.000 USD) în conturile personale, schimbul valutar şi folosirea acestora în interes personal, prin investirea în plasamente financiare prin intermediul diviziei de administrare a investiţiilor din cadrul J.;

· la data de 26.12.2012, a cumpărat, prin firma interpusă S.C. Z. S.R.L., autovehiculul marca x, număr de identificare x, înmatriculat cu nr. x, în vederea ascunderii sau disimulării adevăratei naturi a dispoziţiei, a circulaţiei, a proprietăţii ori a drepturilor asupra acestuia, cunoscând faptul că bunul a fost achiziţionat cu fonduri băneşti provenite din săvârşirea infracţiunilor de delapidare şi înşelăciune comise de membrii grupului infracţional organizat, iar la data de 12.07.2013, l-a vândut prin aceeaşi societate comercială cumpărătoarelor G. şi D., pentru ca, la data de 17.07.2013, bunul să revină în totalitate numitei D. (mama inculpatei F.) prin actul de partaj voluntar autentificat sub nr. x de BNP AA., toate actele fiind întocmite din iniţiativa inculpatei F., care a deţinut, în fapt, şi a utilizat autovehiculul, întrunesc atât pe latură obiectivă, cât şi pe latură subiectivă elementele constitutive ale unei singure infracţiunii de de spălarea banilor, în formă continuată, prev. de art. 29 alin. (1) lit. a), b) şi c) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 alin. (1) C. pen.

Ca şi în cazul inculpatului A., Curtea a arătat că nu este vorba de infracţiuni distincte, ci de o infracţiune continuată unică, comisă în cadrul unui grup infracţional organizat, rezoluţia infracţională vizând încă de la debutul activităţii infracţionale scoaterea din patrimoniu şi spălarea tuturor resurselor materiale şi financiare ale S.C. B. şi S.C. C., în dauna acestor societăţi, a acţionarilor celei dintâi societăţi şi a persoanelor îndreptăţite la primirea de acţiuni la cea din urmă societate.

Prin urmare, Curtea, în baza art. 386 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptelor inculpatei F. din infracţiunile de spălare a banilor în formă continuată, prev. de art. 29 alin. (1) lit. a) şi c) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (câte 4 acte materiale) şi art. 5 alin. (1) C. pen. (având ca infracţiuni predicat delapidările săvârşite în dauna S.C. B. şi S.C. C.), infracţiunile de spălare a banilor, prev. de art. 29 alin. (1) lit. a) şi c) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen. (având ca infracţiune predicat înşelăciunea săvârşită în dauna părţilor civile care au deţinut acţiuni la S.C. B. şi a părţilor civile care aveau dreptul şi la acţiuni emise de S.C. C.) şi infracţiunea de spălare a banilor, prev. de art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen. (având ca infracţiuni predicat înşelăciunea şi delapidarea, cu referire la autovehiculul marca x, număr de identificare x), într-o singură infracţiune infracţiunea de spălare a banilor, în formă continuată, prev. de art. 29 alin. (1) lit. a), b) şi c) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 alin. (1) C. pen.

În ceea ce priveşte apărările inculpatei F. cu privire la împlinirea termenului de prescripţie, Curtea le-a înlăturat, ca neîntemeiate, pentru motivele expuse mai sus cu privire la aceleaşi chestiuni invocate de inculpatul A..

În ceea ce priveşte schimbarea de încadrare juridică, Curtea a arătat că solicitarea Ministerului Public nu este întemeiată, inculpata OOOOO. comiţând o singură infracţiune în toate modalităţile normative prevăzute de art. 29 alin. (1) lit. a), b) şi c) din Legea nr. 656/2002.

Curtea a mai susţinut că se impune şi reţinerea variantei de la lit. c), întrucât inculpata nu are nicio participaţie la săvârşirea infracţiunii de delapidare, astfel că, în cazul său, a existat dobândire, deţinerea şi folosire de bunuri, cunoscând că acestea provin din săvârşirea infracţiunii de delapidare, decizia Curţii Constituţionale nr. 418/2018, prevăzând expres această situaţie.

În ceea ce priveşte susţinerea inculpatei OOOOO., potrivit căreia sunt incidente dispoziţiile art. 16 alin. (1) lit. h) pentru actele materiale de spălare de bani, respectiv cauza de nepedepsire a săvârşirii infracţiunii de către soţ, întrucât spălarea de bani este o formă specială a tăinuirii şi tăinuirea pentru infracţiunile împotriva patrimoniului nu este pedepsită, dacă este săvârşită de soţ, Curtea a înlăturat-o, ca neîntemeiată, inculpata fiind subiect activ al infracţiunii de spălarea banilor.

Curtea a constatat că nu a fost vorba de o simplă tăinuire a sumelor de bani, ci de folosirea în interes propriu a acestor sume de bani, rezultate din activitatea unui grup infracţional organizat, în care a fost implicată activ, a avut o poziţie importantă şi o contribuţie decisivă.

Curtea a mai susţinut că faptele inculpatei G., care, în perioada 2002 - mai 2007, în calitate de administrator al S.C. Q. S.R.L. şi S.C. Q. S.R.L. şi în calitate de împuternicită pe conturile bancare ale acestor firme, precum şi ale societăţilor B., C., P. şi Q. şi ale persoanelor fizice A., F. şi D., în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, l-a ajutat pe inculpatul A. să-şi însuşească, atât în interes propriu cât şi în interesul ei şi al inculpatei F., toate sumele de bani rămase după plata cheltuielilor curente, sume provenite din activitatea de închiriere a spaţiilor comerciale deţinute de S.C. B. şi S.C. C., întrunesc atât pe latură obiectivă, cât şi pe latură subiectivă elementele constitutive ale unei singure infracţiunii de complicitate la delapidare în formă continuată, prev. de art. 48 alin. (1) C. pen. rap. la art. 295 C. pen. rap. la art. 308-309 C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 alin. (1) C. pen.

Curtea a reţinut că nu este vorba de două infracţiuni continuate, având ca subiecte pasive S.C. B. şi S.C. C., ci de o singură infracţiune continuată.

Curtea a arătat că actele de complicitate la delapidare nu doar că au avut caracter repetat, au fost comise la intervale scurte de timp, folosind un mod identic sau similar de operare, ci s-au suprapus, aşa cum s-a reţinut cu ocazia stabilirii situaţiei de fapt.

În ceea ce priveşte pluralitatea de subiect pasiv, Curtea a menţionat că acest fapt nu justifică reţinerea a două infracţiuni continuate distincte, dată fiind Decizia nr. 368/2017 a Curţii Constituţională, care a constatat că sintagma "şi împotriva aceluiaşi subiect pasiv" din cuprinsul dispoziţiilor art. 35 alin. (1) din C. pen. este neconstituţională.

Având în vedere participaţia penală a inculpatei G., aceea de complice, Curtea a reţinut că în cazul acesteia nu este nevoie de o anume calitate pentru antrenarea răspunderii penale, această cerinţă trebuind şi fiind îndeplinită în persoana autorului A..

Prin urmare, Curtea, în baza art. 386 C. proc. pen., a schinbat încadrarea juridică a faptelor inculpatei G. din două infracţiuni de complicitate la delapidare în formă continuată, prev. de art. 48 alin. (1) C. pen. rap. la art. 295 C. pen. rap. la art. 308-309 C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (câte 4 acte materiale pentru fiecare infracţiune) şi art. 5 alin. (1) C. pen., într-o singură infracţiune de complicitate la delapidare în formă continuată, prev. de art. 48 alin. (1) C. pen. rap. la art. 295 C. pen. rap. la art. 308-309 C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 alin. (1) C. pen.

În cauză s-a arătat că sunt incidente şi dispoziţiile art. 309 C. pen. rap. la art. 183 C. pen., prejudiciul material cauzat prin săvârşirea celor două infracţiuni de delapidare fiind în sumă totală de 4.424.397 RON.

Faptele inculpatei G., care, în perioada 2002-2007, a efectuat operaţiuni de retragere de numerar, schimbare în diferite valute, transfer şi depunere a sumelor de bani provenite din încasările care se cuveneau S.C. B. şi S.C. C., în conturile bancare personale şi ale membrilor grupului infracţional organizat, precum şi în conturile bancare ale părţii civile D., fiind împuternicită pe toate aceste conturi bancare, în scopul ascunderii şi al disimulării originii ilicite a acestor sume de bani, operaţiuni urmate de dobândirea, deţinerea şi folosirea acestor sume în interesul personal şi al membrilor grupului prin utilizarea unui card bancar emis de compania R. - Marea Britanie, cu care au fost efectuate cheltuieli în interes personal al inculpaţilor, cunoscând că banii provin din săvârşirea infracţiunilor de delapidare (fapte având ca infracţiuni predicat delapidările săvârşite în dauna S.C. B. şi S.C. C.), întrunesc atât pe latură obiectivă, cât şi pe latură subiectivă elementele constitutive ale unei singure infracţiunii de spălarea banilor în formă continuată, prev. de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 alin. (1) C. pen.

Curtea a menţionat că nu este vorba de infracţiuni continuate distincte, ci de o infracţiune continuată unică, comisă în cadrul unui grup infracţional organizat, rezoluţia infracţională vizând încă de la debutul activităţii infracţionale scoaterea din patrimoniu şi spălarea tuturor resurselor materiale şi financiare ale S.C. B. şi S.C. C., în dauna acestor societăţi.

Prin urmare, Curtea, în baza art. 386 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptelor inculpatei G. din infracţiunile de spălare a banilor în formă continuată, prev. de art. 29 alin. (1) lit. a) şi c) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (câte 4 acte materiale) şi art. 5 alin. (1) C. pen. (având ca infracţiuni predicat delapidările săvârşite în dauna S.C. B. şi S.C. C.), într-o singură infracţiune de spălare a banilor în formă continuată, prev. de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 alin. (1) C. pen.

În ceea ce priveşte susţinerea că nu există niciun prejudiciu determinat, cert, stabilit printr-o expertiza contabilă omologata de instanţa de judecată, ci există doar o copiere, un plagiat al rapoartelor de constatare tehnico-ştiinţifica întocmite de către experţi angajaţi ai DIICOT, care potrivit jurisprudenţei şi a practicii naţionale a ICCJ, nu pot reprezenta mijloace de probă într-un proces penal, fiind prezentarea unei opinii subiective, Curtea a înlăturat-o ca neîntemeiată.

În ceea ce priveşte corecta stabilire a valorii chiriilor încasate, Curtea a avut în vedere considerentele expuse anterior fiind inutilă reluarea acestora.

Relativ la caracterul plagiat al expertizei contabile, aşa cum a arătat prin încheierea din data de 22.02.2019, Curtea a mai reţinut că inculpaţii trebuie să aducă critici punctuale şi să arate care anume date au fost culese şi/sau interpretate greşit de expertul desemnat, cu trimitere punctuală la actele şi lucrările dosarului, mai ales în contextul în care părţile au avut experţi-parte.

Curtea a mai menţionat că niciuna dintre criticile aduse de inculpaţi raportului de expertiză contabilă nu sunt de natură a modifica situaţia de fapt, dovadă faptul că inculpaţii nu au fost în măsură să arată că vreunele dintre datele preluate de expert şi specialistul DIICOT, nu corespund cu cele din extrasele de cont sau documentele bancare şi că aceste date sunt de natură a influenţa valoarea prejudiciului în detrimentul inculpaţilor.

În ceea ce priveşte lipsa cercetării, Curtea a apreciat că nu există indicii în acest sens. Dimpotrivă, din procesul-verbal încheiat la data de 17.09.2018 rezultă că expertul desemnat a ridicat de la arhiva instanţei întregul material probator necesar întocmirii raportului de expertiză . Din procesul-verbal încheiat la data de 17.09.2018 rezultă că, între expertul desemnat şi experţii-parte, au avut loc discuţii cu privire conţinutul raportului de expertiză şi s-a stabilit termen pentru comunicarea de către fiecare expert a punctului de vedere . De asemenea, din cererile şi înscrisurile depuse la dosar rezultă că expertul desemnat a comunicat către experţii-parte raportul de expertiză pentru formularea propriului punct de vedere, respectiv a opiniei separate.

În ceea ce priveşte obiecţiunea privind absenţa colaborării dintre expertul desemnat şi experţii parte, lipsa participării acestora la efectuarea expertizei şi lipsa unui calendar al timpului afectat expertizei, Curtea a reţinut că raportul de expertiză este expresia demersului ştiinţific făcut de expertul desemnat.

În ceea ce priveşte susţinerea că expertul desemnat s-a rezumat la a prelua, în integralitatea lor, estimările cu privire la chirie efectuate de către specialistul care a întocmit raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din data de 10.04.2013, Curtea a mai reţinut că părţile, inclusiv experţii încuviinţaţi acestora, au posibilitatea să prezinte o altă situaţie de fapt şi de drept, fapt care nu s-a întâmplat în cauză.

Cu privire la situaţia neplăţii chiriei de către anumiţi chiriaşi, invocată prin obiecţiunile la raportul de expertiză, Curtea a arătat că acele chirii neachitate nu au fost avute în vedere la stabilirea prejudiciului, ci exclusiv chiriile încasate.

În ceea ce priveşte natura încasărilor în numerar, Curtea a apreciat că acestea au reprezentat chirii, singura activitate desfăşurată fiind aceea de închiriere de spaţii comerciale, astfel încât nu poate fi primită susţinerea că sumele de bani încasate şi depuse în conturile bancare au avut o altă natură.

Cu privire la susţinerea că rapoartele de constatare tehnico-ştiinţifica întocmite de către experţi angajaţi ai DIICOT nu pot reprezenta mijloace de probă într-un proces penal, prima instanţă a subliniat că, prin dispoziţiile art. 97 alin. (1) lit. e) şi art. 172 şi urm. C. proc. pen., constatarea constituie mijloc de probă în procesul penal, astfel că această susţinere nu poate fi luată în considerare, mai ales că rapoartele de constatare se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză.

Referitor la solicitarea de schimbare a încadrării juridice din infracţiunea de delapidare în infracţiunea prevăzută de art. 272 alin. (1) lit. b) din Legea 31/1990, prima instanţă a reţinut că potrivit acestei dispoziţii se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani ori cu amendă fondatorul, administratorul, directorul general, directorul, membrul consiliului de supraveghere sau al directoratului ori reprezentantul legal al societăţii care:

b) foloseşte, cu rea-credinţă, bunuri sau creditul de care se bucură societatea, într-un scop contrar intereselor acesteia sau în folosul lui propriu ori pentru a favoriza o altă societate în care are interese direct sau indirect.

Cum, însă în cauză, nu a fost vorba de o simplă folosire, ci de însuşire a sumelor scoase din patrimoniul societăţilor, prima instanţă a reţinut că faptele constituie infracţiunea de delapidare.

Deopotrivă, s-a arătat că fapta inculpatei S.C. E., care, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x din data de 14.12.2007 de X. şi Y., a dobândit două imobile (terenuri) care au aparţinut succesiv S.C. C. şi părţii civile D., cunoscând că bunurile provin din săvârşirea infracţiunilor de înşelăciune comise de reprezentantul legal al acestor persoane juridice - inculpatul A., împreună cu ceilalţi membrii ai grupului infracţional organizat, întruneşte atât pe latură obiectivă, cât şi pe latură subiectivă elementele constitutive ale infracţiunii de spălare a banilor art. 29 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen.

La individualizarea pedepsei ce a fost stabilită pentru inculpaţi, Curtea a avut în vedere toate criteriile generale prevăzute de art. 74 C. pen., respectiv împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii, precum şi mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura şi gravitatea rezultatului produs ori a altor consecinţe ale infracţiunii, motivul săvârşirii infracţiunii şi scopul urmărit, natura şi frecvenţa infracţiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după săvârşirea infracţiunii şi în cursul procesului penal, nivelul de educaţie, vârsta, starea de sănătate, situaţia familială şi socială.

Astfel, la stabilirea cuantumului pedepselor cu închisoarea, Curtea a ţinut seama de: amploarea activităţii infracţionale a celor trei inculpaţi persoane fizice şi perioadele în care fiecare dintre aceştia a acţionat; multitudinea actelor materiale comise de inculpaţi; curajul şi dezinvoltura inculpaţilor cu prilejul săvârşirii faptelor, limitele mari de pedeapsă nefiind de natură să îi tempereze pe aceştia; prejudiciile foarte mari cauzate; urmările cauzate şi care se puteau produce în lipsa intervenţiei organelor judiciare; contribuţia concretă a fiecăruia dintre inculpaţi la comiterea infracţiunilor şi, în special, la prejudicierea S.C. B. şi S.C. C., a acţionarilor celei dintâi societăţi şi a persoanelor îndreptăţite la primirea de acţiuni la cea din urmă societate; atragerea în activitatea infracţională a unor persoane fără pregătire şi fără cunoştinţe minime de legislaţie comercială, financiară şi contabilă, ademenite prin plata unor sume neînsemnate de bani, în schimbul asumării de către acestea a responsabilităţii pentru activitatea ilicită a inculpaţilor; recurgerea la mijloace sofisticate şi la adevărate inginerii financiare pentru săvârşirea faptelor şi îngreunarea descoperirii lor de către organele de urmărire penală; înmulţirea îngrijorătoare a faptelor de acest fel cu consecinţe deosebite asupra încrederii cetăţenilor în capacitatea instituţiilor statului de a combate eficient fenomenul infracţional cu ramificaţii la vârful instituţiilor politice şi administrative ale ţării; impactul deosebit de negativ al acestor fapte asupra mediului de afaceri; gravitatea şi amploarea infracţiunilor de spălare a banilor la nivel naţional, european şi internaţional, care afectează la propriu buna funcţionare a agenţilor economici şi a statelor; angrenarea unui număr tot mai mare de persoane constituite în grupuri organizate cu caracter transfrontalier, care au ca scop comiterea unor fapte similare cu cele reţinute în sarcina inculpaţilor; faptul că inculpaţii nu au încercat să acopere măcar în parte prejudiciul cauzat.

Curtea a mai avut în vedere şi atitudinea procesuală a fiecărui inculpat, care nu au recunoscut săvârşirea faptelor, dimpotrivă s-au considerat ei înşişi păgubiţi.

De asemenea, prima instanţă a ţinut seama de vârsta inculpaţilor, de starea de sănătate a fiecăruia, de situaţia lor familială şi socială, de pregătirea profesională, de comportamentul în societate, de lipsa antecedentelor penale, de perioada îndelungată a procedurii judiciare, de prezentarea regulată a inculpaţilor la judecată, cu excepţia inculpatului A., ce este cetăţean străin şi locuieşte în străinătate, dar care s-a prezentat la audiere în cursul judecăţii; de posibilităţile reale de reeducare ale fiecăruia dintre inculpaţi, aşa cum aceste rezultă din fişele de cazier judiciar şi din actele în circumstanţiere.

În raport de aceste elemente de circumstanţiere, Curtea a dispus condamnarea inculpaţilor la pedepse cu închisoarea, într-un cuantum care să corespundă atât nevoilor de reeducare ale fiecărui inculpat, cât şi gravităţii faptelor şi necesităţii realizării depline a funcţiei de prevenţie generală a pedepsei şi procesului penal.

Pe latură civilă, Curtea a respins, ca neîntemeiată, acţiunea civilă formulată de partea civilă D., întrucât, aşa cum s-a reţinut în cuprinsul situaţiei de fapt, aceasta a fost o simplă persoană interpusă, fără vinovăţiei, în săvârşirea faptelor de către inculpaţi.

Curtea a reţinut că partea civilă a fost desemnată în mod fraudulos de A. ca beneficiar al activelor rămase nedistribuite şi nelichidate ale S.C. B. şi S.C. C., fără ca partea civilă să fie îndreptăţită din punct de vedere legal.

Dimpotrivă, toate sumele de bani obţinute din lichidarea activelor S.C. B. şi S.C. C. şi care nu au fost distribuite către creditori în procedura falimentului, au fost transferate în conturile controlate de inculpaţii A. şi F. şi folosite în interesul persoanal al acestora, chiar dacă partea civilă figura scriptic ca beneficiar al acestor sume.

În baza art. 33 din Legea nr. 656/2002 cu referire la art. 112 alin. (1) lit. e) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen., Curtea a dispsus confiscarea, de la inculpaţii A. şi F., a sumei de 5.833.425, 96 euro, (obiect al infracţiunilor de înşelăciune).

Sub acest aspect, Curtea a reţinut că B. a încasat de la cumpărătorul S.C. ZZZ. S.R.L. suma de 10.776.712 euro (echivalent 35.317.440,57 RON), conform unui curs valutar de curs 3,2772 RON/euro.

După acoperirea creanţelor creditorilor stabilite în procedura falimentului, suma rămasă nedistribuită de 624.017,77 euro s-a plătit către W. - fila x d.u.p.

SC C. a încasat de la cumpărătorul S.C. ZZZ. S.R.L. suma de 9.223.288 euro (echivalent 30.226.559,43 RON), conform unui curs valutar de curs 3,2772 RON/euro.

După acoperirea creanţelor creditorilor stabilite în procedura falimentului, suma rămasă nedistribuită de 5.209.408,17 euro s-a plătit către W. - fila x d.u.p.

În baza art. 33 din Legea nr. 656/2002 cu referire la art. 112 alin. (1) lit. e) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen., Curtea a dispsu confiscarea, de la inculpaţii A. şi F., sumei de 4.424.397 RON (ron), obiect al infracţiunilor de delapidare săvârşite în dauna S.C. B. şi S.C. C.), întrucât toate aceste sume de bani au ajus la cei doi inculpaţi soţi şi au fost cheltuite de aceştia în interes personal, neexistând vreo probă cu privire la valoarea sumelor ajunse la inculpata G., care a fost un simplu subordonat şi executant folosit de cei doi coinculpaţi, şi care a fost remunerată cu sume neînsemnate, aşa cum rezultă şi din adeverinţa de stagiu de cotizare emisă pentru inculpata G. pentru perioada aprilie 2001 - decembrie 2008, din care rezultă că inculpata a încasat un salariu apropiat de salariul minim pe economie .

În condiţiile în care este cert că soţi A. şi F. nu au împăţite cu inculpata G. şi cum nu există nicio dovadă a deschiderii vreunui proces civil de vreuna dintre persoanele îndreptăţite la sume de bani rămase nedistribuite în urma vânzării activelor către S.C. ZZZ. S.R.L. sau a celor delapidate, prima instanţă a arpeciat că sumele dobândite ilicit de cei doi inculpaţi trebuie confiscate.

Conform art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen. au fost menţinute măsurile asigurării dispuse în cursul urmăririi penale asupra bunurilor mobile şi imobile aparţinând inculpatei F..

Conform art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen. a fost menţinută măsura asiguratorie dispusă în cursul urmăririi penale asupra autovehiculului marca x, nr. de înmatriculare x, număr de identificare x, înmatriculat pe numele părţii civile D., mama inculpatei F., obiect al infracţiunii de spălarea banilor.

În baza art. 397 alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 249 şi urm. C. proc. pen., instanţa de fond a dispus instituirea unui sechestru asigurător asupra tuturor bunurilor mobile (inclusiv acţiuni şi părţi sociale deţinute la societăţi comerciale) şi imobile ale inculpaţilor A. şi F., până la concurenţa sumei totale supuse confiscării de 5.833.425, 96 euro şi 4.424.397 RON (ron) RON, precum şi a cheltuielilor judiciare către stat.

În baza art. 33 din Legea nr. 656/2002 cu referire la art. 112 alin. (1) lit. e) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen., s-a dispus confiscarea, de la inculpata G., a sumei de 560.771 RON (ron), obiect al infracţiunilor de spălare de bani săvârşite de inculpaţii A. şi F., sumă compusă din:

· 203.771 RON, creanţa S.C. UUUU. S.R.L. (firmă administrată de inculpata G.) înscrisă la masa credeală a B. şi acoperită din suma de 10.776.712 euro achitată de cumpărătorul S.C. ZZZ. S.R.L.;

· 357.000 RON, creanţa S.C. UUUU. S.R.L. (firmă administrată de inculpata G.) înscrisă la masa credeală a S.C. C. şi acoperită din suma de 9.223.288 euro euro achitată de cumpărătorul S.C. ZZZ. S.R.L. .

Curtea a susţinut că această sumă trebuie confiscată de la G., aceasta fiind nu doar administrator al S.C. UUUU. S.R.L., dar şi acţionar al S.C. B. şi S.C. C..

Conform art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen. au fost menţinute măsurile asiguratorii dispuse în cursul urmăririi penale, până la concurenţa sumei de 560.771 RON (ron) şi a cheltuielilor judiciare, asupra bunurilor mobile aparţinând inculpatei G.:

În baza art. 397 alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 249 şi urm. C. proc. pen., prima instanţă a dispus instituirea unui sechestru asigurător asupra tuturor bunurilor mobile (inclusiv acţiuni şi părţi sociale deţinute la societăţi comerciale) şi imobile ale inculpatei G., până la concurenţa sumei totale supuse confiscării de 560.771 RON (ron), precum şi a cheltuielilor judiciare către stat.

Cu privire la confiscarea tuturor sumelor de bani de la cei trei inculpaţi (cele provenind de la cumpărătoarea S.C. ZZZ. SRL), prima instanţă a arătat că aceste sume de bani depăşesc valoarea prejudiciilor cauzate acţionarilor S.C. B. şi persoanelor îndreptăţite la primirea de acţiuni la S.C. C.. În acest context, chiar dacă inculpaţii au avut calitatea de acţionari la cele două societăţi, s-a susţinut că valoarea acţiunilor deţinute sau cuvenite victimelor infracţiunilor de înşelăciune depăşeşte totalul sumelor cu privire la care s-a dispus confiscarea.

În baza art. 33 din Legea nr. 656/2002 cu referire la art. 112 alin. (1) lit. e) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen., s-a dispus confiscarea, de la inculpata E. a următoarelor bunuri:

- terenul intravilan situat în com. Snagov, jud. Ilfov, în suprafaţă de 8.000 mp, din măsurătorile cadastrale 8.006 mp, înregistrat în cartea funciară nr. x a com. Snagov, sub nr. cadastral x;

- teren intravilan situat în com. Gruiu, jud. Ilfov, în suprafaţă de 2.805 mp, din măsurătorile cadastrale 2.810 mp, înregistrat în cartea funciară nr. x a com. Gruiu, sub nr. cadastral x, bunuri dobândite prin săvârşirea infracţiunii de spălare de bani.

Sub acest aspect, judecătorul fondului a arătat că cele două terenuri au fost scoase ilicit din patrimoniul S.C. C., pentru prejudicierea persoanelor îndreptăţite la primirea de acţiuni la S.C. C..

Conform art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen. a fost menţinut sechestrul asigurator asupra bunurilor imobile aparţinând inculpatei E.;

În fine, judecătorul primei instanţe a respins, ca neîntemeiată, cererea de suplimentare a onorariului de expert, având în vedere că valoarea muncii expertului nu a depăşit onorariul stabilit iniţial. Dimpotrivă, s-a apreciat că, cele două rapoarte de constatare au permis o mai uşoară colectare a datelor necesare întocmirii raportului de expertiză, munca expertului constituind, în mare măsură, o muncă de verificare a acurateţii celor două rapoarte de constatare.

*

Împotriva acestei sentinţe penale au declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, inculpaţii A., F., G., precum şi partea civilă D..

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi, secţia Penală la data de 18 octombrie 2019.

1) Apelul Parchetului pe de lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. a valorificat următoarele chestiuni de nelegalitate şi netemeinice ale sentinţei penale pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I Penală.

Astfel, un prim motiv de apel a vizat, greşita condamnare a inculpaţilor A., F. şi G. pentru săvârşirea infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat, prev. de art. 367 alin. (1), (3), (6) cu aplicarea art. 5 C. pen.

În acest sens, acuzarea a solicitat admiterea apelului şi, în conformitate, cu dispoziţiile art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., pronunţarea unei soluţii de încetare a procesului penal, arătându-se, în esenţă, că grupul infracţional organizat s-a constituit pe parcursul anului 2002 şi a funcţionat în perioada 2002-2007, apreciindu-se că s-a împlinit termenul prescripţiei speciale a răspunderii penale de 10 ani.

Un al doilea motive de apel a vizat greşita stabilire a legii penale mai favorabile în privinţa inculpatei persoane juridice S.C. E. şi greşita condamnare a acesteia. Astfel, deşi prima instanţă a reţinut că legea penală mai favorabilă este legea nouă şi a dispus condamnarea inculpatei persoană juridică la pedeapsa amenzii în cuantum de 50.000 RON, acuzarea a apreciat că legea mai favorabilă este legea veche sub aspectul cuantumului pedepsei amenzii.

Deopotrivă, s-a arătat că legea penală veche este mai favorabilă din perspectiva prescripţie răspunderii penale, sens în care s-a apreciat că prima instanţă trebuia să dispună încetarea procesului penal, conform art. 396 alin. (6) rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., pentru infracţiunea de spălare a banilor săvârşită de inculpata persoană juridică la data de 14.12.2007, întrucât termenul general de prescripţie s-a împlinit la data de 14.12.2012, anterior extinderii urmăririi penale prin ordonanţa procurorului din 25.01.2016.

Al treilea motiv de apel se referă la greşita respingere a cererii de schimbare a încadrării juridice formulate de reprezentantul Ministerului Public în sensul înlăturării dispoziţiilor art. 29 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002 din încadrarea juridică dată faptelor de spălare a banilor, astfel cum au fost reţinute prin rechizitoriu în sarcina celor trei inculpaţi persoane fizice. În acest sens, au fost invocate considerentele Deciziei Curţii Constituţionale nr. 418/2018, respectiv evitarea dublei sancţionări pentru aceeaşi faptă.

Deopotrivă, s-a apreciat că în lumina noilor dispoziţii legale privind infracţiunea de spălare a banilor, se impune recalificarea juridică a faptelor de spălare a banilor săvârşite de inculpaţi, din art. 29 alin. (1) lit. a), b), c) din Legea nr. 656/2002 în art. 49 alin. (1) lit. a), b) şi c) sau, după caz art. 49 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 129/2019, publicată în M. Of. nr. 589/18.07.2019, ulterior pronunţării sentinţei apelate.

Al patrulea motiv de apel, din cadrul celor formulate de Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, se referă la omisiunea primei instanţe de a dispune anularea înscrisurilor falsificate, folosite de inculpaţii persoane fizice în scopul de a induce în eroare părţile civile cu privire la transmiterea acţiunilor S.C. C. S.A., conform dispoziţiilor art. 25 alin. (3) din C. proc. pen.

Un alt motiv de apel formulat de procuror vizează greşita individualizare a pedepselor principale cu închisoarea aplicate celor trei inculpaţi A., F. şi G., apreciindu-se că sunt nejustificat de blânde pedepsele orientate spre limita medie sau minimă, aplicate de prima instanţă.

În acest sens, s-a solicitat admiterea apelului şi aplicarea unor pedepse cu închisoarea într-un cuantum majorat, potrivit criteriilor prevăzute de art. 74 din C. pen.

Ultimul motiv de apel invocat priveşte, în opinia acuzării, greşita confiscare a sumelor de bani spălate de la ambii inculpaţi A. şi F., fără ca prima instanţă să stabilească cuantumul sumelor de bani ce se impune a fi confiscate de la fiecare inculpat în parte. În acest sens, a fost invocată jurisprudenţa instanţei supreme, decizia penală nr. 4457/2005 a Î. C. civ..L., S. Pen. (www.x.ro.), potrivit căreia "în cazul confiscării speciale a sumei de bani dobândite în mod vădit de inculpaţi prin săvârşirea infracţiunii, este nelegală obligarea solidară la plata întregii sume, către stat, cu titlu de confiscare specială, atâta vreme cât fiecare a dobândit o sumă distinctă, întrucât măsurile de siguranţă constituie sancţiuni şi, ca atare, au un caracter personal şi exclud solidaritatea".

Totodată, s-a precizat că, în ceea ce o priveşte pe inculpata societatea E., sunt incidente dispoziţiile art. 33 din Legea nr. 656/2002 referitor la temeiul confiscării şi s-a menţionat că potrivit jurisprudenţei "în cazul când prescripţia operează cu privire la răspunderea penală, împotriva făptuitorului pot fi luate măsuri de siguranţă, în privinţa cărora prescripţia nu operează". (T.S., dec. 614/1984)

2) Prin motivele de apel formulate de inculpatul A. acesta a solicitat, în principal, admiterea apelului formulat, desfiinţarea sentinţei apelate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond, în conformitate cu dispoziţiile art. 421 pct. 2 lit. b) din C. proc. pen., art. 6 CEDO şi art. 2 par. 1 din Protocolul 7 la Convenţia EDO.

Această solicitare, a vizat, în esenţă, lipsa unei cercetări judecătoreşti complete în faţa instanţei de fond şi lipsa unei motivări corespunzătoare a sentinţei, care atrage, în opinia inculpatului, sancţiunea nulităţii absolute, fiind încălcate dreptul la apărare, dreptul la un proces echitabil, egalitatea de arme între acuzare şi apărare şi principiul dublului grad de jurisdicţie.

În subsidiar, a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei penale apelate şi, rejudecând, achitarea pentru toate faptele reţinute în sarcina sa prin rechizitoriu şi prin sentinţa penală a primei instanţe, apreciind că soluţia de condamnare a fost determinată de reţinerea unei situaţii de fapt greşite.

Astfel, cu privire la infracţiunea de constituire a unui grup infracţional organizat, inculpatul a susţinut că prima instanţă nu a indicat nicio probă din care să rezulte legătura subiectivă dintre acesta şi ceilalţi membri ai grupului specifică acestei infracţiuni. Colaborarea cu inculpatele F. şi G. a fost determinată de motive de natură familială, respectiv profesională, preexistente debutului pretinsei activităţi infracţionale.

Totodată, a solicitat, în subsidiar, să se constate că a intervenit prescripţia răspunderii penale cu privire la această infracţiune.

Referitor la infracţiunea de înşelăciune, inculpatul a susţinut că nu sunt întrunite elementele constitutive, arătând, în esenţă, că divizarea societăţii B. nu a avut niciun scop fraudulos, fiind doar o soluţie tehnică de salvare a societăţii, identificată prin consultarea unor specialişti şi aprobată de membrii consiliului de administraţie al societăţii.

De asemenea, în cuprinsul motivelor de apel, inculpatul a dezvoltat pe larg, argumentele pentru care apreciază că nici în cazul infracţiunii de delapidare a sumelor de bani din patrimoniile S.C. B. şi S.C. C. nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii.

În ceea ce priveşte infracţiunea de spălare a banilor, în formă continuată, inculpatul a arătat că nici în cazul acesteia nu sunt îndeplinite condiţiile de tipicitate obiectivă şi subiectivă.

Astfel, a menţionat că nu sunt îndeplinite condiţiile situaţiei premise a infracţiunii, respectiv aceea ca bunurile obiect al operaţiunii de spălare de bani să provină din comiterea unor fapte prevăzute de legea penală. De asemenea, a arătată că în cauză lipseşte şi elementul material al modalităţii normative prev. de art. 29 lit. a) din Legea nr. 656/2002 - schimbarea sau transferul de bunuri, acest element fiind condiţionat de poziţia subiectivă a autorului, în sensul de a cunoaşte că acele bunuri provin din săvârşirea de infracţiuni.

3) Prin apelul formulat, inculpata F. a solicitat, în principal, desfiinţarea sentinţei penale apelate şi trimiterea cauzei spre rejudecare, având în vedere lipsa de imparţialitate a judecătorului primei instanţe care a pronunţat soluţia de condamnare. De asemenea, a invocat faptul că instanţa de fond a renunţat, intempestiv, la audierea unor martori, a revenit, în mod arbitrar, la măsura de numire în cauză a expertului PPPPP. (care în opinia apărării a avut o atitudine părtinitoare, incompatibilă cu calitatea de expert în cauză), a respins obiecţiunile apărării la raportul de expertiză contabilă efectuată de acest expert.

În subsidiar, a solicitat, admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei penale şi achitarea sa pentru săvârşirea infracţiunilor de constituire a unui grup infracţional organizat şi spălare a banilor, apreciind că, în mod eronat, instanţa de fond a reţinut că probele administrate în cauză conduc la concluzia că inculpata a săvârşit infracţiunile pentru care a fost trimisă în judecată.

Relativ la infracţiunea de grup infracţional organizat inculpata a mai susţinut, în cadrul motivelor de apel, că din cuprinsul hotărârii primei instanţe, nu rezultă concret, prin trimiterea la probele administrate, momentul la care a avut loc înţelegerea infracţională, nu a fost descrisă existenţa unei structuri organizate, care acţionează coordonat după reguli bine stabilite, prima instanţă confundând coeziunea existentă într-o familie cu coeziunea unui grup infracţional organizat.

În subsidiar a solicitat pronunţarea unei soluţii de încetare a procesului penal în cazul infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat, întrucât în cauză s-a împlinit termenul de prescripţie a răspunderii penale.

În măsura în care instanţa de apel va înlătura apărările formulate, inculpata a solicitat reindividualizarea pedepsei şi a modalităţii de executare, în sensul aplicării dispoziţiilor art. 91 din C. pen. privind suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.

4) Prin apelul formulat, inculpata G. a solicitat admiterea apelului astfel cum a fost formulat, desfiinţarea sentinţei penale nr. 106/27.05.2019, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I Penală, ca fiind netemeinică şi nelegală, iar, pe cale de consecinţă, să se dispună trimiterea cauzei spre rejudecare în temeiul art. 421 pct. 2 lit. b) din C. proc. pen., coroborat cu art. 6 paragraf 1 din CEDO, precum şi desfiinţarea încheierii de şedinţa din data de 07.03.2019.

În subsidiar, a solicitat, admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei penale apelate, iar pe fond, rejudecând, pronunţarea, fie a unei soluţii de achitare în temeiul art. 396 alin. (5) coroborat cu art. 16 alin. (1) lit. a) şi c) din C. proc. pen. sau a unei soluţii de încetare a procesului penal ca urmare a intervenirii prescripţiei a răspunderii penale în cazul infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat, fie suspendarea condiţionată a executării pedepsei sub supraveghere, în temeiul art. 91 C. pen.

De asemenea, a solicitat desfiinţarea încheierii de şedinţă din data de 07.03.2019 şi, pe cale de consecinţa, constatarea nulităţii raportului de expertiza contabila depus la dosar pe fondul cauzei, omologat de instanţa de fond, susţinând inculpata că acesta a fost plagiat după rapoartele de constatare tehnico-ştiinţifice întocmite de specialiştii DIICOT.

Referitor la solicitarea pronunţării unei soluţii de achitare, inculpata G. a susţinut, în cadrul motivelor de apel, în esenţă, următoarele:

Referitor la infracţiunea de constituire a unui grup infracţional organizat, a arătat că nu a fost conştientă de întregul angrenaj pus în mişcare de către inculpatul A., deşi a avut un contact direct si nemijlocit cu acesta. A susţinut că nu a avut nici un rol concret, niciun rol decisiv cu privire la ideea de a constitui un grup infracţional, care să deservească unui anume scop infracţional, aspect ce rezulta din declaraţiile martorilor audiaţi în cauza atât în faza de urmărire penală, cât şi în faza de cercetare judecătorească. A menţionat că era subordonată angajatorului său, inculpatul A. şi îndeplinea doar atribuţiile puse în sarcina de către angajator, nu a cunoscut niciun moment existenţa, scopul şi planurile unui grup infracţional în niciun mod, nici generic, nici în detaliu, nu a cunoscut scopul constituirii grupului infracţional sau rolul membrilor săi, întrucât nu a avut nici pregătirea necesară pentru a constitui un grup infracţional şi nici situaţia financiară pentru constituirea unui astfel de grup.

În privinţa infracţiunii de complicitatea la infracţiunea de înşelăciune infracţiune predicat pentru infracţiunea de spălare de bani - a arătat că nu a convins pe nimeni să semneze contractele de cesiune, aşa cum eronat s-a reţinut în rechizitoriu, iar acest element a fost dovedit prin declaraţiile martorilor audiaţi în cursul urmăririi penale şi în cursul cercetării judecătoreşti, care au declarat faptul că nu o cunosc. A mai menţionat că respectivele contractele de cesiune de acţiuni sunt contracte civile, iar termenul lor de valabilitate a fost modificat succesiv prin acordul părţilor materializat prin de acte adiţionale.

Referitor la infracţiunea complicitate delapidare, inculpata a susţinut că nu sunt îndeplinite elementele constitutive ale infracţiunii şi, mai mult decât atât, nu există niciun prejudiciu determinat, cert, stabilit printr-o expertiza contabila omologată de instanţa de judecată.

În ceea ce priveşte infracţiunea de spălare a banilor, întrucât este o infracţiune subsidiară, inculpata a menţionat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acesteia, având în vedere că nu există o legătură cu faptele ce constituie pretinsele infracţiuni predicat (înşelăciune, delapidare). În esenţă, inculpata a susţinut că acuzarea, nu a făcut dovada că banii încasaţi prin cele 4 cecuri bancare au origine ilicită cunoscuta de inculpată, apreciind că nu au fost dovedite, dincolo de orice îndoiala rezonabilă, elementele constitutive ale infracţiunii, motiv pentru care a solicitat achitarea în temeiul art. 16 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen.

5) Prin motivele de apel formulate de partea civilă D., s-au formulat critici împotriva sentinţei primei instanţe, în ceea ce priveşe respingerea acţiunii civile.

Prima critică a sentinţei apelate, vizează faptul că suma de 4.424.397 RON ce formează obiectul acţiunii civile nu provine din lichidarea activelor S.C. B. S.A. şi C. ci din săvârşirea a două infracţiuni de delapidare de către inculpaţii A. şi G. în dauna S.C. B. S.A. şi C., reţinute ca infracţiuni predicat la infracţiunea de spălare a banilor săvârşite de cei doi inculpaţi, pentru care au fost trimişi în judecată şi condamnaţi.

Partea civilă a susţinut că, prin respingerea acţiunii civile instanţa de fond a transformat calitatea acesteia din parte civilă în complice la infracţiunea de delapidare şi spălarea banilor pentru care au fost trimişi în judecată şi condamnaţi inculpaţii A. şi G..

O altă critică se referă la faptul că societatea W., a cărei succesor în drepturi este partea civilă D., aspect necontestat pe parcursul cercetării judecătoreşti, a avut calitatea de acţionar, încă de la constituire în cadrul S.C. B. S.A. şi C., cota sa de participare fiind de 7,5490% în fiecare societate.

Faţă de această situaţie, s-a apreciat că, cel puţin procentul de 15,098 din suma de 4.424.397 RON, reprezentând valoarea totală a prejudiciului cauzat prin săvârşirea a două infracţiuni de delapidare de către inculpaţii A. şi G., în dauna S.C. B. S.A. şi C., îi reveneau părţii civile.

Pentru aceste motive, partea civilă D. a solicitat admiterea apelului.

În faza apelului, în faţa Înaltei Curţi, cauza a avut următoarele termene de judecată, când s-au dispus următoarele:

- 27.11.2019 - primul termen fixat în cauză, când aceasta s-a amânat ca urmare a admiterii cererilor formulate de apelanta inculpată G. şi de apelanta parte civilă D., pentru a le da posibilitatea să-şi angajeze avocaţi şi pentru pregătirea apărării;

- 29.01.2020 - cauza a fost amânată ca urmare a admiterii cererii formulate de apelantul inculpat A. pentru a-i da posibilitatea să-şi angajeze apărător şi în vederea pregătirii apărării;

- 11.03.2020 - cauza a fost amânată în considerarea dispoziţiilor art. 10 din C. proc. pen., privind garantarea dreptului la apărare, instanţa de apel, constatând că apărătorul ales al apelantei inculpate F. se află în imposibilitate de prezentare din motive medicale, dovedită cu actul medical depus la dosar şi pentru a da posibilitatea apărătorului ales al apelantului inculpat A. să pregătească apărarea, să depună motivele de apel şi cererea de probatorii;

- 08.04.2020 - cauza a fost amânată pentru ca urmare a admiterii cererii formulate de apărătorul ales al inculpatului A., pentru a-i da posibilitatea să studieze dosarul, precum şi faţă de cererea de amânare formulată de inculpata G. (persoană în vârstă de peste 65 de ani, având dreptul să se deplaseze în afara locuinţei doar în intervalul orar 11:00 - 13:00, astfel cum s-a stabilit prin Ordonanţele Militare emise pe perioada stării de urgenţă instituite pe teritoriul Românei);

- 20.05.2020 - când instanţa de apel a pus în discuţie cererile de probatorii formulate de inculpaţii G., F. şi A. şi a amânat cauza faţă de lipsa motivelor de apel ale inculpatului A., punând în vedere apărătorului ales al inculpatului să depună motivele de apel şi cereri de probatorii.

Asupra cererilor de probatorii Înalta Curte s-a pronunţat prin încheierea din 25.05.2020, prin care a admis cererea formulată de inculpata F. privind audierea martorilor RR., PP., QQQQQ.. De asemenea, a fost admisă proba cu înscrisuri în circumstanţiere solicitată de inculpatele G. şi F..

S-a constatat că inculpata F. doreşte să dea declaraţie în faţa instanţei.

A fost respinsă cererea de efectuare a expertizei financiar-contabile solicitate de inculpaţii F., G., A., precum şi a expertizei judiciare psihologice solicitate de inculpata G..

De asemenea, a fost respinsă proba cu audierea martorilor LL., DDD., HHH., GGG., LLL., FFF., MM., KKK., SS., NN., FF. şi PPPPP. solicitată de inculpata F., precum şi proba cu înscrisuri pe situaţia de fapt solicitată de inculpatele G. şi F.;

- 03.06.2020 - când Înalta Curte a procedat la audierea martorei QQQQQ.. De asemenea, instanţa de apel a pus în discuţie cererea de probe formulată de apelantul inculpat A., prin apărător ales.

Totodată, în majoritate, instanţa a încuviinţat cererea formulată de inculpatul A. de a participa la judecata în apel prin videoconferinţă, iar în unanimitate, a admis cererea inculpatului A. de a da declaraţie, în apel, prin videoconferinţă;

Asupra cererii de probe formulate de inculpatul A., Înalta Curte s-a pronunţat prin încheierea din 10.06.2020, prin care, a admis proba cu audierea martorilor RR. şi RRRRR., proba cu înscrisuri pe situaţia de fapt formulată de acelaşi inculpat, cu excepţia înscrisului constând în plângerea penală formulată cu privire la infracţiunea de înşelăciune de către VVVV. prin reprezentatul legal SSSSS., precum şi a înscrisurilor reprezentând print-uri de pe e-mailurile dintre doamna expert parte TTTTT. şi doamna expert desemnată de instanţă PPPPP.. De asemenea, a fost admisă proba cu înscrisuri în circumstanţiere constând în documente medicale;

- 01.07.2020 - când au fost audiaţi martorii PP. şi RRRRR., iar ulterior, inculpatul A., prin apărător ales, a formulat o cerere de recuzare a membrilor completului de judecată;

Cererea de recuzare formulată în cauză a fost respinsă prin încheierea din 02.07.2020 pronunţată de un complet desemnat potrivit regulamentului de ordine interioară a instanţelor judecătoreşti şi ROFA a ÎCCJ;

- 15.07.2020 - când cauza a fost amânată, în vederea continuării cercetării judecătoreşti cu audierea inculpatului A., prin videoconferinţă, a inculpatei F. şi a martorului RR.; În acest sens, Înalta Curte a emis adresă către Ministerul Justiţiei - Direcţia drept internaţional şi tratate - Serviciul cooperare judiciară internaţională în materie penală însoţită de cerere de asistenţă judiciară internaţională în materie penală pentru a face demersurile necesare în vederea audierii prin videoconferinţă a inculpatului A., în sensul celor dispuse.

De asemenea, s-a pus în vedere părţilor că pot participa la şedinţa de judecată prin videoconferinţă prin intermediul aplicaţiei UUUUU., în caz de imposibilitate de prezentare;

- 09.09.2020 - când au fost audiaţi martorul RR. şi inculpata F..

Prin încheierea de la acelaşi termen de judecată, Înalta Curte a încuviinţat proba cu înscrisuri pe situaţia de fapt şi în circumstanţiere solicitată de apelantul inculpat A. şi a respins proba cu audierea martorilor MMMM. şi ZZ. solicitată de acelaşi inculpat;

- 07.10.2020 - când a fost audiat inculpatul A., prin videoconferinţă, folosind aplicaţia UUUUU., cu începere de la ora 15:30, ora României, pentru a da posibilitatea reală de participare;

Prin încheierea de la acelaşi termen de judecată, Înalta Curte a încuviinţat proba cu înscrisuri pe situaţia de fapt şi în circumstanţiere solicitată de apelanta inculpată F., constatând proba administrată prin depunerea înscrisurilor la dosar;

- 21.10.2020 - când au avut loc dezbaterile pe fondul apelurilor formulate în cauză, în prezenţa părţilor şi a apărătorilor aleşi - inculpatul A. fiind prezent prin videoconferinţă (cu începere de la ora 15:30, ora României).

Examinând apelurile formulate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - DIICOT, intimaţii inculpaţi F., A. şi G. şi de partea civilă D., Înalta Curte constată următoarele:

Caracterul devolutiv al apelului, natura şi întinderea motivelor de apel au determinat, astfel cum s-a arătat anterior, administrarea unui set probator, admis la cererea părţilor şi a procurorului, expuse în continuare alături de teza probantă susţinută.

Înscrisuri în circumstanţiere încuviinţate prin încheierea din 25 mai 2020 inculpatei F.: acte din care rezultă că F. alături de A. au adoptat doi copii; raport de evaluare psihologică a familiei din 2.04.2002; buletin de investigaţie imagistică F. din 11.04.2017; caracterizări semnate de un preoţi ortodox şi romano-catolic pentru F..

Înscrisuri în circumstanţiere, respectiv trei caracterizări, încuviinţate inculpatei G. prin încheierea din 25 mai 2020

Înscrisuri în circumstanţiere şi pe situaţia de fapt încuviinţate prin încheierea din 10 iunie inculpatului A.:

- documentaţia aferentă Planului de dezvoltare a Proiectului CCCC., pentru a se dovedi că inculpatul nu a avut în intenţie falimentarea sau fraudarea societăţii B., ci dezvoltarea prin construirea unui nou pavilion, CCCC. 3 şi a unui tunel de subtraversare a DN1;

- adresa Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală pentru a demonstra că nici B. şi nici Salonul Auto nu figurează cu debite fiscale, ca dovadă a lipsei oricărei intenţii în comiterea de fraude;

- documentul intitulat "Antecontract" din data de 18 februarie 2003 încheiat la sediul firmei LLL., VVVVV. şi documentul intitulat "Convenţie" din data de 06 martie 2003 între societăţile B. şi VVVV., teza probatorie fiind aceea că cele două înscrisuri atestă faptul că B. a apelat la serviciile de consultanţă în afaceri a domnului LLL. din cadrul societăţii LLL., VVVVV., care a acordat consultanţă cu ocazia încheierii contractelor privind divizarea societăţii B., în încercarea de a salva societatea, precum şi la închirierea/preluarea pavilionului CCCC. 2 de către VVVV., şi la asumarea obligaţiei, din partea acestei din urmă societăţi, de plată a ratelor aferente creditului contractat de către socetatea B. de la L.;

- corespondenţa cu L., teza probatorie constând în prezentarea situaţiei financiare dificile a societăţii B. care, din perspectiva băncii, era o consecinţă "a exploatării mult sub capacitate a spaţiilor de care dispunea, precum şi a concurenţei exercitate de companiile cu profil de activitate oarecum similar şi amplasate în zonă"; L. fiind creditorul care a solicitat deschiderea procedurii insolvenţei B. la data de 25.06.2003;

- sentinţa comercială nr. 396/27.10.2004 a Tribunalului Giurgiu prin care instanţa, la solicitarea B., a dispus deschiderea procedurii reorganizării judiciare şi falimentului debitoarei VVVV.;

- adresa din 28.09.2004 prin care B. a notificat Banca Naţională a României cu privire la faptul că firma Q. urma să achite datoria pe care B. o avea în urma contractării unui împrumut extern de la societatea GGGG. şi documente aferente acestui contract de împrumut, teza probatorie fiind aceea de a arăta că rolul societăţilor de administrare nu se limita doar la emiterea facturilor şi la încasarea contravalorii acestora, ci urmăreau a proteja acţionarii B. de eventuale nemulţumiri ale clienţilor, precum şi de a achita facturile aferente spaţiilor închiriate ori de a prelua plata unor împrumuturi externe contractate de către B.;

- sentinţa nr. 8534/2004 pronunţată în dosarul nr. x/2004 de către Tribunalul Bucureşti, secţia Comercială, teza probatorie constând în demonstrarea faptului că societăţile de administrare nu pot fi considerate ca fiind societăţi fantomă;

- planul de reorganizare al societăţii Salonul Auto din august 2004, revizuit în 20 decembrie 2006, înregistrat la Tribunalul Bucureşti, la data de 20.12.2006, teza probatorie fiind aceea de a se demonstra că nu a existat intenţia de falimentare a societăţilor B. şi Salonul Auto, ci s-au încercat diferite forme de reorganizare pentru salvarea acestora;

- copia Registrului general de evidenţă a salariaţilor care aparţine societăţii Q. S.R.L.; copii ale contractelor de muncă încheiate între Q. S.A. şi angajaţii acestora; borderoul cu fişe fiscale aferent anului 2007, teza probatorie constând în dovedirea faptului că societăţile de administrare nu au delapidat banii societăţilor B. şi Salonul Auto, ci au desfăşurat activitate autentică de administrare;

- procura emisă de către membrii consiliului de administraţie al societăţii W. la 28 ianuarie 1992, teza probatorie fiind aceea de a dovedi că inculpatul a avut calitatea de împuternicit al societăţii, iar nu membru în consiliul de administraţie al societăţii;

- înscrisuri în circumstanţiere constând în acte medicale ce atestă afecţiuni cronice grave .

Înscrisuri pe situaţia de fapt şi înscrisuri în circumstanţiere încuviinţate inculpatului A. prin încheierea din 09 septembrie 2020:

- documente referitoare la Adunarea Generală Ordinară a societăţii B. din 11.02.2002, cu teza probatorie vizând dovedirea situaţiei financiare, respectiv gradul de ocupare al spaţiilor comerciale;

- dovezi de deplasare în China a unei delegaţii de reprezentanţi ai B., pentru a identifica soluţii de dezvoltare în complexul CCCC. a unui WWWWW.. Teza probatorie viza faptul că inculpatul a încercat salvarea societăţii de la faliment;

- extras din planul de reorganizare al societăţii Salonul Auto depus la Tribunalul Bucureşti din 30.08.2004;

- convocatoare ale acţionarilor la adunarea generală extraordinară a B. din 31.03.2003, ordinea de zi fiind "aprobarea proiectului divizării companiei B. S.A. de la data de 31.12.2002, în vederea desprinderii patrimoniului aferent clădirii CCCC. 2 ("jumătate din teren şi jumătate din utilităţile comune"), pentru dovedirea faptului că toţi acţionarii B. cunoşteau intenţia de divizare a societăţii şi că au fost de acord cu aceasta, fiind o formă de redresare a societăţii;

- corespondenţa dintre societăţile BB. S.A. şi B., în problematica reorganizării şi a falimentului;

- contractul de prestări servicii încheiat între Centrul Comercial CCCC. şi BB. S.A. cu privire la administrarea de către Centrul Comercial CCCC. unor spaţii deţinute de BB.. Teza probatorie viza administrarea unei societăţi prin intermediul alteia;

- set de documente referitoare la pasajul rutier ce subtraversează DN, din care rezultă că a fost construit pe terenul donat de către inculpata F. pentru a asigura un acces mai facil către CCCC.;

- set de documente, în traducere autorizată, din care reiese că inculpatul A. a beneficiat de sume de bani importante; documentele de vânzare ale apartamentului său din Hong Kong pentru 6,4 milioane de dolari (suma ce se susţine a fi fost investită în afacerea sa din România);

- tabelele creanţelor societăţilor B. şi Salonul Auto, pentru a dovedi modalitatea în care s-au distribuit sumele de bani încasate în urma valorificării activelor celor două societăţi de către lichidatorul judiciar;

- înscrisuri în circumstanţiere (diplome acordate inculpatului A., diplome conferite companiei de centre comerciale CCCC.).

Înscrisuri pe situaţia de fapt şi înscrisuri în circumstanţiere încuviinţate inculpatei F. prin încheierea din 07 octombrie 2020:

- contracte individuale de muncă începând cu anul 2001;

- contract administrare cont investiţii, încasări de la H. pentru anii 2006-2007;

- contract de vânzare imobil în anul 1991;

- contract donaţie imobiliară cu sarcină şi documentaţie construire pasaj, an. 1998;

- extrase de cont H. - plăţi utilităţi, diverse, din contul personal al inculpatei F., anul 2007;

- contract tranzacţie încheiat cu familia XXXXX. privind suma de 266.350 euro.

În cursul judecării apelului au fost audiaţi următorii martori:

1. Martora QQQQQ., audiată în şedinţa publică din 03 iunie 2020, a declarat următoarele: O cunosc pe F. la firma căreia am lucrat în urmă cu 15 ani.

Întrebări formulate de apărătorul ales al apelantei inculpate F.:

Î: Ce activitate desfăşuraţi în cadrul societăţii şi în ce locaţie?

R: Am lucrat, în urmă cu 15 ani, la societatea P. S.R.L., firma doamnei F.. Am lucrat în Corbeanca, la CCCC., acolo unde era sediul firmei P..

Î: Dacă a vorbit vreodată cu numitul NN. despre F.?

R: Nu. Dumnealor au lucrat împreună, respectiv domnul NN. şi doamna F., având împreună o firmă, nu îi pot da numele pentru că nu am lucrat foarte mult la firma doamnei F., mi-am dat demisia. Am lucrat cred că un an, un an şi ceva, nu mai ştiu exact. Am avut contract de muncă pe numele firmei P. şi ulterior pe Q., de această schimbare ocupându-se o persoană din câte mai reţin pe numele FFF..

Î: Cunoaşte despre o împrejurare relatată de NN. care a pretins că ştie de la doamna QQQQQ. cum că F. ar fi ars documente importante?

R: Nu ştiu acest lucru. Nu am văzut-o pe F. distrugând documente ale vreunei firme.

Î: Cât a lucrat ca şi casier, martora a putut să perceapă dacă societatea CCCC., apoi societatea P. erau patronate de domnul A. sau în egală măsură cu domnul A. şi de soţia acestuia F.?

R: Nu am de unde să ştiu acest lucru, veneau împreună la sediul din Corbeanca.

2. Martora PP., audiată în şedinţa publică din 01 iulie 2020, a declarat următoarele: Îmi menţin declaraţiile, respectiv a doua declaraţie pe care am dat-o în calitate de suspect, precum şi declaraţia de martor pe care am dat-o în faţa instanţei de fond.

La interpelarea instanţei de apel arăt că nu am de făcut menţiuni ori precizări cu privire la aspectele relatate pe parcursul procesului penal conform declaraţiilor pe care am arătat că le menţin.

Întrebări formulate de apărătorul ales al apelantei inculpate F.:

Î: (...) vă rog să precizaţi cine va intervievat la angajare şi pentru ce post?

R: Am fost intervievată la angajare în sediul B. de către domnul RR. pentru postul de secretară la biroul conducerii complexului B.. Precizez că nu îmi mai aduc aminte exact formularea şi discuţia, a trecut foarte mult timp de atunci, dar la terminarea interviului în momentul în care am fost acceptată mi s-a precizat că voi lucra la cabinetul preşedintelui companiei pe postul de secretară. În momentul în care m-am prezentat în apartamentul în care erau aceste birouri am aflat că preşedintele companiei se numea A. că asistenta personală a dânsului se numea G. şi că eu voi lucra ca secretară pentru doamna F.. Am fost secretara doamnei F. o perioadă de 7 ani. Secretară personală a doamnei F. a fost doamna G., aceeaşi persoană fiind şi asistentă personală a domnului A..

(...) Î: Aţi primit de la doamna F. sarcini specifice conducerii societăţilor, respectiv B., Salon Auto, P., Q., Q.?

R: La societăţile comerciale menţionate în întrebarea doamnei avocat, nu am primit ordine directe de la doamna F.. Ordinele se primeau prin intermediul doamnei G., doamna F. discuta cu doamna G. la telefon, iar dânsa venea şi îmi transmitea sau îmi arăta ceea ce am de făcut. Mai specific, vorbeau la telefon, dar nu în prezenţa mea, din biroul doamnei G. şi doamna G. venea la biroul meu şi îmi spunea sau îmi arăta ce am de făcut. Îmi transmitea să dau un telefon să aflu informaţii, în legătură cu activitatea vreuneia dintre firme, să întreb la Registrul Comerţului, să merg să depun actele la Registrul Comerţului, să ţin evidenţa dosarelor din instanţă, să fac programările la avocaţi, să primesc avocaţii când veneau la birou. Cam asta îmi aduc aminte.

La interpelarea instanţei, arăt că erau două situaţii: doamna G. fie venea la mine la birou şi spunea:

"mi-a spus doamna F. să faci să te duci …", fie îmi spunea "doamna F. este la telefon şi spune să faci..., să te duci..., să suni ….". De asemenea, erau situaţii în care îmi spunea că am de semnat şi îmi indica exact locul pe pagină, fără să citesc şi fără să primesc documentele înainte sau să rămână documentele la mine. De foarte multe ori da, respectiv în cazul documentelor P. expert eram reprezentantul administratorului şi în această calitate semnam. De cele mai multe ori, semnarea sau orice act se desfăşura cu rapiditate când doamna Teodorescu era la telefon, neavând posibilitatea să văd efectiv conţinutul tuturor documentelor.

La interpelarea instanţei, arăt că percepţia generală era că cel care dă ordine şi care conduce efectiv este domnul A.. La interpelarea instanţei, arăt că am siguranţă asupra afirmaţiei făcute în legătură cu împrejurarea referitoare la dispoziţiile primite de la doamna OOOOO. prin intermediul doamnei G. întrucât chiar aceasta confirma dispoziţiile date ulterior, pentru că îmi spunea telefonic sau personal: fie "bravo, ai făcut bine", fie "ai greşit".

Î: Dacă, după înfierea celor doi copii, respectiv în perioada 2002-2005, F. a lipsit pentru a se ocupa de creşterea acestora, venind mai rar la birou?

R: Nu a lipsit de la birou, pentru motive legate de creşterea copiilor.

Î: Atunci de ce dădea telefon şi nu venea pentru a transmite personal ce era de făcut? (...)

Î: Ce documente cunoaşteţi că au fost semnate de către inculpata G. în fals?

R: Nu pot să precizez tipul şi documentul sau să îl indic, pot doar să precizez că din discuţiile purtate cu doamna G., aceasta îmi spunea:

"m-a sunat şefu’ să semnez în locul lui".

La interpelarea instanţei, arăt că eu nu îmi aduc aminte să fi făcut afirmaţia că doamna G. a întocmit documente false. Pe parcursul procesului penal, când mi s-au prezentat anumite înscrisuri, am făcut afirmaţia că semnăturile din dreptul numelui meu sunt false.

Î: Cunoaşteţi ce funcţie ocupa doamna F. în perioada în care aţi lucrat în acest birou?

R: Nu şi nu aveam acces la documentele depuse la ITM.

Î: Aţi fost prezentă la luarea vreunei decizii de către F. cu privire la negocieri de contracte, afaceri de administrare şi conducere a firmelor care le-am precizat în întrebările anterioare?

R: Nu am participat la aşa ceva.

Î: Cunoaşteţi dacă F. îşi însuşea în vreun fel bani obţinuţi din chiriile care se depuneau la casieria societăţilor de administrare?

R: Nu ştiu, nu am gestionat şi nu am lucrat niciodată cu bani sau cu informaţii financiare.

Î: V-a cerut F. să semnaţi vreun contract de cesiune sau împuternicire în numele acesteia?

R: Nu pot preciza cu exactitate documentele deoarece aceasta mi se aduceau şi semnam. Vedeam doar ultima pagină a documentelor.

Î: Aţi desfăşurat activităţi asemănătoare celor relatate astăzi instanţei şi pentru domnul A., ori la cererea acestuia?

R: În marea majoritate a cazurilor activităţile mele se desfăşurau la solicitarea doamnei F., în foarte rare cazuri eram pusă să fac xeroxuri să duc un document sau să îndosariez ceva pentru domnul A.. Singura persoană solicitată de către domnul A. era G..

Î: Cine v-a dispus să semnaţi procura de administrare a societăţii P.?

R: Din câte îmi aduc aminte, doamna G., la ordinul doamnei F..

Î: Procura de către cine a fost păstrată?

R: Toate documentele erau ţinute în fişetele din biroul doamnei G., nici un document semnat de mine nu a rămas în posesia mea, în nici un moment. Nu administram aceste documente.

Î: Aţi înfiinţat societatea Q. şi la cererea cui?

R: Nu pot preciza dacă acesta este numele societăţii, dar am depus documentele la Registrul Comerţului, documente pregătite de doamna G., care, în momentul în care îmi aducea documentele, îmi spunea mai departe ce am de făcut. Toate firmele şi toată administrarea companiilor era gestionată de domnul A. şi doamna F..

Î: Cum aţi devenit acţionară la S.C. B. şi la Salonul Auto?

R: Nu am declarat niciodată că am acţiuni sau bani în urma acestor acţiuni. Documentele de preluare a mea a acestor acţiuni, din câte îmi aduc aminte pe C. s-a stabilit că semnătura mea era falsă. Îmi este foarte greu să indic la acest moment aceste documente.

Întrebări formulate de apărătorul ales al apelantului inculpat A.:

Î: L-aţi cunoscut pe MMMM.?

R: Nu.

Î: Aţi avut convorbiri telefonice cu acesta?

R: Nu.

Î: Cunoaşteţi dacă persoana despre care v-am întrebat, respectiv MMMM., era cunoscută sub apelativul YYYYY.?

R: Nu.

Î: Puteţi să indicaţi care sunt ordinele directe pe care le-aţi primit de la inculpatul A.?

R: Nu.

Întrebări formulate de apărătorul ales al apelantei inculpate G.:

Î: Cunoaşteţi dacă inculpata G. administra în fapt vreuna din societăţile B., Salon Auto, Q., UUUU.?

R: Din câte cunosc doamna G. îndeplinea ordinele domnului A. şi doamnei F..

Î: Cunoaşteţi dacă doamna G. a avut putere de decizie în vreuna din societăţile enumerate?

R: Doamna G. îndeplinea ordinele domnului A. şi doamnei F..

Î: Cunoaşteţi din ordinul cui a fost înfiinţată societatea Q.?

R: Singurele persoane care decideau asupra înfiinţării sau desfiinţării societăţilor erau domnul A. şi doamna F..

3. Martorul RRRRR., audiat în şedinţa publică din 01 iulie 2020, a declarat următoarele: Nu am fost audiat în calitate de martor în această cauză şi nici în altă calitate. Am înţeles obiectul cauzei.

Întrebări formulate de apărătorul ales al apelantului inculpat A.:

Î: Aţi lucrat cu doamna WW. în cadrul departamentului contabilitate al S.C. B.?

R: Da, în perioada octombrie 2000 până în mai 2003 mi-am desfăşurat activitatea ca director financiar adjunct la societăţile Centrul Comercial CCCC. S.R.L. şi B.. Doamna WW. lucra colaborator extern pe parte financiar-contabilă, coordona toată activitatea, eu având rolul de contabil pentru firmele respective, fiind în subordinea doamnei WW. în calitatea domniei sale de expert contabil şi aveam în subordine contabili, casieri şi personal de facturare şi IT. (...) Doamna WW. venea la CCCC. o dată pe lună, o dată la două luni, în schimb telefonic discutam de mai multe ori pe zi. De regulă aceste discuţii se desfăşurau în felul următor:

"notează capul de tabel" şi îmi spunea ce situaţie trebuie să îi fac. În acest timp făceam semne celor din birou să se apropie, le arătam de ce dosare aveam nevoie, de ce bibliorafturi pentru ca atunci când se termina discuţia telefonică problema era pe jumătate rezolvată. Multe dintre aceste situaţii nu ştiam la ce folosesc sau unde vor fi depuse. Alte ori documentele trebuia să le îndosariez şi să le duc la o instituţie, de regulă ANAF sau la vreo bancă. Alt moment în care colaboram mai strâns era perioada bilanţurilor când discutam balanţele şi "construiam" bilanţurile. Coordonam activitatea financiară, în sensul că se făcea buget de încasări şi plăţi lunar; de la departamente primeam solicitările de buget, le centralizam şi le trimiteam în bulevardul x, la biroul unde se afla domnul A.. De acolo venea bugetul aprobat pe care trebuia să îl execut. Toate cheltuielile care erau trecute acolo se plăteau în măsura realizării veniturilor estimate. Cu doamna WW. sau cu domnul A. discutam pe parcursul lunii în legătură cu plăţile ca urgenţă, pentru că în fiecare lună rămâneau sume neachitate. Pe primul loc era plata creditului la L., de obicei restant şi curent. Al doilea punct era o datorie veche către o firmă de publicitate şi toate celelalte facturi şi cheltuieli solicitate la plată de fiecare departament.

Î: În calitatea pe care o aveaţi aţi respectat dispoziţiile ce vă reglementau activitatea?

R: Nu am calitate de expert contabil, toate lucrările care au necesitat calitatea de expert contabil au fost efectuate împreună cu doamna WW. şi semnate de domnia sa.

Î: Erau situaţii în care facturile curente ale societăţii erau achitate cash?

R: Da, bineînţeles că da. Întotdeauna sunt facturi care se achită cash, iar având în vedere că în 2003 era legea veche, numai pot face o apreciere corectă asupra valorilor care s-au vehiculat cash.

Î: Cunoaşteţi dacă domnul A. a adus bani cash pentru plata unor facturi ale societăţilor?

R: Nu am cunoştinţă de aşa ceva. Însă vreau să precizez că plăţi se făceau şi de la sediul central din Bulevardul x, la fel de bine puteau fi aduşi bani şi acolo, însă chiar nu ştiu.

Î: Dacă aţi discutat cu doamna WW. despre evitarea falimentului?

R: În perioada în care am lucrat acolo situaţia financiară nu a fost foarte bună, dar nu s-a pus problema, nu s-a discutat cel puţin cu mine, despre faliment şi nici despre un plan de evitare a falimentului.

Î: Aţi avut discuţii cu doamna WW. despre divizarea B.?

R: Nu, aşa cum nu am avut nicio discuţie la înfiinţarea societăţii B., doar am aflat că s-a făcut, că s-a înfiinţat.

Întrebări formulate de apărătorul ales al apelantei inculpate F.:

Î: O cunoaşteţi pe inculpata F.?

R: Da.

Î: Aceasta avea vreo implicare în administrarea societăţilor despre care aţi făcut vorbire în ceea ce priveşte aspectele financiar contabile?

R: Domnia sa era general manager adjunct, ulterior general manager, nu avea implicări în aspectele financiar contabile, cu excepţia unor cazuri în care solicita pentru avocaţii firmei situaţii, de exemplu calculul unor penalităţi de întârziere, pe care urma să le ceară clienţilor rău platnici. Dar nu dispunea.

Î: Cine dispunea în toate aceste societăţi?

R: Întotdeauna cuvântul final îi aparţinea domnului A. indiferent dacă această dispoziţie o transmitea direct, prin doamna WW. sau prin doamna F., foarte rar direct mie. La interpelarea instanţei arăt că afirmaţiile mele au legătură cu activitatea firmelor la modul general, nu doar a aspectelor financiar contabile, aşa cum am precizat: dispoziţiile financiar contabile le transmitea prin doamna WW..

Întrebări formulate de apărătorul ales al apelantei inculpate G.:

Î: Cunoaşteţi dacă doamna G. s-a prezentat l-a casierie pentru a ridica numerar?

R: Nu, în perioada în care am lucrat acolo sunt aproape sigur că nu.

Î: Inculpata G. a dat vreodată instrucţiuni privind activitatea economico-financiară?

R: Relaţia contabilităţii şi a financiarului cu doamna G. a fost alta. Doamna G. semna dispoziţiile de plată pentru orice factură, pentru orice plată şi le trimitea să le depunem la bancă. Nu s-a implicat în vreun fel în acte de contabilitate financiară. Semna documentele financiare în locul domnului A..

4. Martorul RR., audiat în şedinţa publică din 09 septembrie 2020, a declarat următoarele: Îmi menţin declaraţia dată în faţa instanţei de fond şi nu am de făcut nicio precizare suplimentară.

Întrebări formulate de apărătorul ales al apelantului intimat inculpat A.:

Î: Care era gradul de ocupare a spaţiilor din cadrul complexului CCCC. 1 şi CCCC. 2?

R: În cadrul CCCC. 2, gradul de ocupare era 0, iar gradul de ocupare în CCCC. 1 era undeva la 45-48%, în mare măsură era goală.

Î: Vă amintiţi cam câţi angajaţi erau în cadrul CCCC. 1 şi 2?

R: Numărul angajaţilor nu are nicio legătură cu CCCC. 1 şi 2, angajaţii erau ai societăţii. Erau aproximativ 200 de persoane.

Î: Vă aduceţi aminte cine se ocupa de ţinerea şi completarea cărţilor de muncă ale angajaţilor?

R: Cei de la personal, de la resurse umane. Directorul de personal era FFF..

Î: Cunoaşteţi vreo situaţie în care angajaţii să nu fi avut cărţi de muncă?

R: Eu personal nu cunosc.

Î: Vă amintiţi ca societatea să fi avut dificultăţi financiare în plătirea salariilor şi utilităţilor, a facturilor curente?

R: Salariile erau plătite la zi, iar facturile, utilităţile erau plătite la zi.

Î: Cunoaşteţi dacă domnul A. a trebuit să se împrumute pentru a plăti salariile şi/sau utilităţile în anumite situaţii?

R: Nu am de unde să ştiu acest aspect.

Î: Vă amintiţi când a încetat activitatea în cadrul celor două complexuri comerciale?

R: Nu mai ştiu cu exactitate, cert este că la doilea complex, CCCC. 2, s-a încheiat activitatea mai repede pentru că era mai mereu gol, dar o dată exactă nu-mi amintesc.

Î: Vă amintiţi dacă organele de urmărire penală au fost la sediul CCCC. pe data de 08 martie 2007 şi în raport de această dată şi "vizită" a organelor de urmărire penală să ne precizaţi o perioadă la care a încetat activitatea ?

R: Din martie 2007 şi până acum au trecut 13 ani şi 6 luni, nu îmi mai amintesc.

Întrebări formulate de apărătorul ales al apelantei inculpate F.:

Î: Vă amintiţi de când a existat practica ca alte societăţi decât societatea comercială proprietară CCCC. să administreze această primă societate?

R: Nu îmi amintesc.

Î: Cunoaşteţi că a existat un contract între societatea CCCC. pentru închiriere CCCC. 2 către societatea VVVV. reprezentată de domnul SSSSS.?

R: Da, îmi amintesc că a existat.

Î: Cunoaşteţi dacă societatea VVVV. a ocupat CCCC. 2 pentru o perioadă de timp şi dacă şi-a achitat chiria?

R: Da, VVVV. a ocupat într-adevăr spaţiul de la CCCC. 2, dar nu şi-a achitat chiria.

Î: Cunoaşteţi la ce nivel de decizie managerială, strategică a fost implicată inculpata F.?

R: Nu a fost efectiv implicată în nici un fel.

Î: Aţi avut un card R. primit de la inculpatul A. de pe care plăteaţi utilităţile?

R: Utilităţile nu le plăteam eu, iar card nu am avut niciodată.

Întrebări formulate de apărătorul desemnat din oficiu al apelantei inculpate G.:

Î: Care era atitudinea inculpatului A. faţă de inculpata G. în ceea ce priveşte relaţiile profesionale?

R: Am mai precizat cu prilejul celorlalte audieri. Doamna G. şi domnul A. nu aveau birou la CCCC.. Pentru a putea răspunde întrebării ce mi-a fost adresată cert este că a avut doar o atitudine profesională. Domnul A. avea o atitudine mai energică, dar normală ca de la un angajat la angajator. Pe domnul A. eu nu am auzit să jignească pe nimeni niciodată. În ceea ce o priveşte pe doamna G. atitudinea acesteia era una normală, firească.

Î: Consideraţi că doamna G. avea putere de decizie în ceea ce priveşte desfăşurarea activităţii societăţii comerciale?

R: Nu.

La interpelarea instanţei arăt că nici inculpata F. nu avea putere de decizie în ceea ce priveşte desfăşurarea activităţii societăţii comerciale.

În cursul judecării apelului au fost audiaţi inculpaţii F. şi A.:

Audiat în şedinţa publică din data de 07 octombrie 2020, prin intermediul sistemului de videoconferinţă, inculpatul A. a arătat, (...) Am început să cumpărăm terenuri şi am luat împrumuturi, primul împrumut, şi am început să construim ZZZZZ.. Am convins compania AAAAAA. să vină şi să construiască, a fost practic primul BBBBBB., în engleză Drive In. La o perioadă de timp după asta, am terminat de construit ZZZZZ., am inaugurat ZZZZZ. şi a fost un succes răsunător până la începutul secolului următor, până în anul 2001.

Gradul de ocupare în ZZZZZ. era de peste 95%, aveam peste 1000 de vizitatori pe zi, şi am introdus în România un nou mod de a face comerţ cu amănuntul. Acest mod de a face comerţ cu amănuntul exista încă din 1955 în Suedia şi SUA. Aveam listă de aşteptare foarte lungă, entităţi care doreau să închirieze în CCCC., ca ofereau bani ca să fie puşi mai sus pe listă. Bineînţeles eu nu am acceptat asta. Apoi văzând câte cereri aveam, am continuat până în anul 1998 şi am atunci am hotărât în Consiliul de administraţie să luăm un împrumut şi să construim CCCCCC.. Şi principalii membri în consiliul de directori era domnul NN., domnul MM. care era preşedintele BB. şi eu. Domnul NN. era cel mai mare acţionar pentru că mi-a cerut să cumpere o cotă mai mare pentru că dumnealui îi plăcea să apară în presă, pentru că dumnealui îşi dorea genul acesta de publicitate.

De asemenea, am mai plănuit la sugestia mea să construim un tunel pe sub DN1 pentru că era periculos. Tunelul acela este încă acolo. Am propus construirea acelui tunel pentru că soţia mea deţinea acel teren pe care s-a construit, şi l-a donat afacerii, ca un bun cetăţean. Soţia mea cumpărase terenul înainte, mama ei avea nişte bani şi îi dădea când voia să cumpere teren, iar uneori îi dădeam şi eu bani. Nu îmi amintesc prea bine pentru că această achiziţia a terenului s-a făcut cu mai mulţi ani înainte de a decide să construim tunelul.

Eu am folosit pentru a extinde CCCC. şi toate activităţile cei mai competenţi avocaţi pe care i-am putut găsi, ca de exemplu DDDDDD. şi LL., aveam 12 avocaţi, pentru că erau foarte obosiţi şi aveau foarte mult de muncă. Aveam şi contabili autorizaţi foarte competenţi, cenzori, nu erau foarte mulţi pentru că erau foarte buni, de exemplu WW., gestiona contabilitatea, din păcate a decedat.

În acelaşi timp, am început să închiriem din CCCCCC. pe care am inaugurat-o la sfârşitul anului 1999, iar la inaugurarea tunelului a fost chiar preşedintele României la aceea vreme, domnul EEEEEE.. De la deschiderea CCCCCC. şi a tunelului am început să avem mai multă concurenţă în România, în Corbeanca, şi nu am avut acelaşi succes ca şi cu ZZZZZ. să închiriem 100%, aici am închiriat maxim 60%. Chiriile au început să scadă până la 40% în CCCCCC.. Explicaţia era simplă existau mai multe spaţii pe care oamenii le puteau închiria în spaţii comerciale şi care erau mai aproape de oraş.

Asta m-a făcut să mă concentrez, în 2001-2002, pe găsirea de noi alţi oameni care să închirieze spaţiile în CCCCCC.. Eram aproape devotat total acestei activităţi, voiam să aduc oameni din alte centre comerciale şi să fac alte lucruri noi, dar nu am găsit, până ce un prieten de al meu numit LLL. care era consultant, s-a oferit să aducă un om care să vândă automobile în CCCC.. Persoana aceasta se numea SSSSS.. Domnul LLL. a finalizat consultările şi a încheiat contractul cu domnul SSSSS., desigur cu un comision pentru domnul LLL., şi am început să dezvoltăm contractul cu SSSSS.. Baza acelui contract a fost să încerce să ne ajute să ne îndeplinim obligaţiile în legătură cu unul din împrumuturile noastre de la L. pentru că ne era din ce în ce mai greu să plătim împrumutul acesta, care însemna mai mult de jumătate de milion pe an.

Domnul SSSSS. s-a dus la L. şi a obţinut o înţelegere doar el, fără mine, cu directorul de dezvoltare de la L., o doamnă, prin care el putea să preia CCCCCC. în schimbul împrumutului pe care îl aveam noi la L., în valoare de 7 milioane de dolari. Domnul SSSSS. a trebuit să plătească o sumă de bani pentru CCCC., era un contract de închiriere complicat. Domnul SSSSS. a venit la mine cu un reprezentant de la L. ca să îmi dovedească că trebuia să obţină un titlu pe C., separat de CCCC., pentru că aşa voia L. şi acolo au început problemele noastre că a trebuit să divizăm CCCC.. Pentru a face diviziunea compania trebuia să îndeplinească nişte condiţii pe care nu le îndeplinea.

Pentru a face diviziunea cele două companii trebuiau să îndeplinească nişte condiţii pentru a fi înregistrate la Registrul Comerţului, trebuiau să aibă anumită activitate. Pentru a fi aprobate şi înregistrate la Registrul Comerţului trebuiau să fie îndeplinite câteva condiţii. Nu ştiu care erau acele condiţii, ştiu că trebuiau îndeplinite nişte condiţii şi doamna WW. a găsit aceea companie care îndeplinea condiţiile şi se numea RRR.. Şi am făcut procedura de a cumpăra această companie, de a plăti acţiunile şi de a o prelua, iar apoi domnul SSSSS. a dorit să schimbe numele companiei să nu se mai numească RRR. şi să se numească C..

Am făcut toată procedura, am făcut diviziunea cu CCCC.. Am trecut prin toată această procedură şi am înmatriculat compania şi am început să îl aşteptăm pe domnul SSSSS. să înceapă să plătească chiria şi domnul SSSSS. ne-a făcut surpriza că nu a plătit nici măcar un leu. El a preluat compania şi spaţiul şi a adus maşinile şi nu a plătit nimic şi am început procedurile legale ca să îl dăm afară, proceduri care au durat 3 ani.

Al doilea lucru el nu a plătit chiria, aşa că L. nu a dat banii pentru plăţi şi banca a depus mai întâi o cerere de reorganizare înainte de faliment. Şi CCCC. a ajuns în instanţă, luptând ca să îşi continue existenţa. Şi eu tot timpul mi-am dorit ca CCCC. să îşi plătească datoriile şi să rămână o compania care să poată fi vândută şi să aibă toate condiţiile.

Situaţia CCCC. a fost atunci atacată în instanţă, a fost numit un administrator judiciar şi vreau să subliniez un lucru care este important: nimeni din CCCC. şi niciodată nu a dorit să conducă CCCC., toată lumea a vrut ca eu să o conduc.

Deşi responsabilitatea a fost grea uneori a trebuit să merg mai departe ca să pot să plătim totul şi să salvez totul ca lucrurile să fie corecte, onorabile. Am fost în toate părţile lumii şi am vizitat peste 26 de oraşe din lume, eu şi asociaţi de ai mei, ca să găsesc pe cineva care fie să închirieze, fie să se asocieze cu noi. Am avut nişte cazuri cu nişte oameni cu care să ne asociem, au fost nişte chinezi şi care erau în alt centru şi nişte oameni care erau constructori şi care au vrut să ne arate ce pot să facă ei. Toate aceste contracte nu au putut fi executate pentru că domnul SSSSS. a rămas 3 ani în ocupând spaţiul gratuit şi blocându-ne.

Apoi s-a luat hotărârea, nu sunt sigur de dată, dar era în 2004, CCCC. era în reorganizare, SSSSS. nu plătea, să transferăm proprietatea CCCC. către o altă companie parteneră şi am transferat acţiunile C. la compania W. care era un offshore şi care fusese fondatorul CCCC. cu 10 ani în urmă.

Pasul următor a fost să încerc să vând CCCC. pentru că partenerii mei erau foarte îngrijoraţi că trebuiau să plătească ipoteca. Aceasta pentru că legea falimentului de la aceea vreme în România nu era ca acum şi oamenii se temeau că dacă o companie are datorii şi nu le plăteşte va trebui să le plătească ei.

Iniţial Acţiunile Salonului Auto Victoria au fost vândute către W., iar ulterior acţiunile CCCC. au fost vândute către W. la solicitarea partenerilor mei şi sfătuiţi de avocaţii lor.

Eu am mers singur şi m-am împotrivit deciziilor partenerilor mei pentru că pentru a salva CCCC. cum îmi doream eu era mai simplu să găsim un partener care să rezolve problemele noastre financiare dacă interlocutorul ar fi fost o singură persoană, o singură firmă şi nu 12 sau mai mulţi, aşa că am continuat.

Eu am avut nişte documente care au fost pregătite de către avocaţii companiei şi când am încercat să îi focusez pe partenerii mei să semneze, ei amânau mereu.

Am mers la Registrul Comerţului şi ni s-a spus că oamenii pot să meargă cu hârtiile semnate şi să le înregistreze ei la Registrul Comerţului că nu au nevoie de mine pentru acest lucru.

După aceea, am două menţiuni importante de făcut aici, în CCCC. toate deciziile erau luate de Consiliul de directori, iar mie mi s-a dat puterea de a le executa, de a le pune în aplicare. Soţia mea nu avea nicio putere de a lua decizii, ea era doar o femei îndrăgostită, care făcea tot ce îi spuneam eu. Acest lucru era valabil şi pentru doamna G. care era o persoană loială şi făcea ceea ce îi spuneam.

Şi nu înţeleg să ajungem să fim numiţi un grup organizat, eu şi familia mea care include şi doi copii adoptaţi în România şi doamna G.. Asta este o aberaţie.

Mai voiam să spun că din 2003, de când domnul SSSSS. nu a plătit, toţi membri consiliului de administraţie şi-au dat demisia din funcţie în anul 2004 ca să scape din acest coşmar, cu excepţia mea şi eu a trebuit să continui cu sursele mele, cu patrimoniul meu privat, cu prietenii mei şi rudele mele ca să băgăm bani în CCCC., şi să o aducem la o stare astfel încât să poată fi vândută atunci când apare un cumpărător. Gradul de ocupare în CCCC., a scăzut foarte mult până la urmă în anul 2006 şi bineînţeles C. şi CCCCCC., de îndată ce l-am dat afară pe SSSSS. de acolo, nu am mai avut niciodată chiriaşi.

Vreau să vă informez şi despre poziţia mea în W., eram o persoană cu procură şi în celelalte offshore-uri. Companiile acestea au fost înfiinţate de nişte persoane pe care le-am convins să investească în România. Unele din aceste persoane erau FFFFFF. şi grupul GGGGGG. care funcţiona în Hong Kong.

Eu eram împuternicit şi aveam o renumeraţie, nu mare, eram plătit la comision pe baza reuşitelor în proiectele pe care le-am administrat pentru compania offshore, pentru ca ei să îşi recapete capitalul pe care l-au investit şi eu să pot să îmi iau un comision.

(...) eu am predat toate documentele care au fost dorite sau cerute de administratorul judiciar. Unele documente se aflau în unele locuri din CCCC., în anumite containere. Acolo aveam birourile şi nu ştiu dacă le-au luat documentele sau nu de acolo, e treaba lor, dar noi nu le-am luat. Eu nu am avut autoritate totală, ci aceasta aparţinea administratorului judiciar desemnat de instanţă.

V-am spus înainte că a trebuit să vin cu bani din buzunar să acopăr supravieţuirea CCCC. pentru că toată lumea, respectiv consiliul de administraţie, a plecat din CCCC.. Toţi banii pe care a trebuit să îi aduc ca să menţin CCCC. în funcţiune, sperând să găsesc un cumpărător, a trebuit să vină de la mine, de la familia mea. Obiectivul meu era să am un preţ care să acopere tot ce aveau de primit creditorii mei la masa credală. De aceea lichidatorul sau administratorul judiciar a putut să facă o declaraţie la sfârşitul procedurii cum că nimic nu mai este de plătit sau că nu este nimic de plătit în CCCC., am acoperit toate acestea eu singur.

Unele dintre plăţi au fost substanţiale, în unul din cazuri oamenii au adunat un milion de euro în plus de la mine şi eu le-am făcut pe astea toate. Statul Român mi-a cerut încă un milion de euro în plus sub formă de impozite, când doamna WW. era bolnavă şi nu a putut să facă contestaţie (...).

Asta vă arată că întotdeauna am dorit să fim onorabili, să ne plătim toate datoriile, asta este ceea ce simt eu despre mine şi despre toate activităţile mele, iar soţia mea şi doamna G. doar făceau ce le spuneam eu.

Aveţi un exemplu cu banii cu care am participat, am avut 3 luni de zile sold negativ în bilanţ şi cum îl faci pozitiv, a venit A. cu banii de acasă.

Am aici o însemnare în care se spune despre mine că am dat oamenilor din CCCC. nişte carduri de credit. Nu am dat nici un fel de carduri, nimănui din CCCC., de la nicio bancă. Am avut o relaţie cu o bancă şi un card de credit R. care a început în anul 1964 şi am construit aceea relaţie plătind datoriile şi îndeplinindu-mi obligaţiile timp de 40 de ani . Pentru aceasta mi-au dat o facilitate, mi-au deschis o linie de credit, să dau 20 de carduri pe contul meu. Unul dintre ele l-am dat unui şofer, HHHHH., altul a fost pentru LL., unul din avocaţii mei. Un alt card l-am dat doamnei G. ca să îmi plătească facturile când eram plecat în călătorii. Am dat 4 sau 5 carduri, nu mai ştiu, dar din contul meu.

Două lucruri vreau să clarific, în cei 25 de ani de existenţă a societăţii CCCC. am făcut foarte multe din operaţiuni în numerar pentru că aşa era uzual în România. În vremea aceea se lucra foarte mult în numerar, cam 85% din tranzacţii. Astfel că am stabilit şi oamenii s-au obişnuit să încaseze datoriile în numerar, şi pe partenerii mei îi plăteam în numerar şi aşa mai departe. Uneori am făcut transferuri în conturile soţiei mele sau soacrei mele ca să facă plăţi cât eu nu eram în ţară în numele companiei. Vreau să subliniez că întotdeauna am folosit offshore-uri doar pentru că lumea este condusă de offshore-uri, care nu sunt făcute să faci lucruri rele cu ele.(...)

Audiată în şedinţa publică din data de 09 septembrie 2020, inculpata F. a declarat următoarele: În anul 1998 s-a decis să se construiască şi CCCC. 2 şi un tunel. În urma acestei decizii au contractat un împrumut de la L. milioane de dolari.

Eu nu am avut nici un fel de implicare în aceste decizii, nici nu aveam cum să decid deoarece nu aveam nici pregătire şi nici vârsta de a lua decizii. Faţă de acuzaţiile care mi se aduc pot să spun onorată instanţă că implicarea mea era doar pe parte organizatorică şi anume mă ocupam de ordinea şi curăţenia în complex şi de pază.

După construirea şi punerea în funcţiune a complexului CCCC. 2 afacerea a început să piardă din clienţi. La sfârşitul anului 2001, CCCC. 2 era goală, CCCC. 1 fiind 45% ocupată, în scădere. Acţionarii au decis, într-un final, să ia mai multe măsuri de organizare, dar acest lucru nu s-a putut.

În anul 2003, a venit la CCCC. domnul SSSSS. care şi-a exprimat dorinţa să închirieze CCCC. 2. În momentul acela, acţionarii B. s-au întâlnit şi au decis divizarea CCCC. pentru a putea să acorde domnului SSSSS., aşa cum a dorit, posibilitatea să cumpere CCCC. 2. Pentru că domnul SSSSS. nu a plătit chiria şi întreţinerea timp de 3 luni de zile, societatea B. a intrat în procedură de reorganizare şi faliment deschisă de către banca L..

În aceea perioadă, A. împreună cu toţi acţionarii au hotărât să găsească o modalitate de reorganizare, toţi fiind de acord să cesioneze acţiunile către un singur acţionar, de care aveau cunoştinţă toţi, şi anume o societate membru fondator la B., respectiv W..

În momentul divizării, s-a hotărât, tot de către consiliul de administraţie, ca acţionarii B. primească acţiuni şi la societatea care s-a divizat şi anume C.. De la momentul deciziei de divizare din martie 2003 şi până la momentul cesionării acţiunilor, din ianuarie 2004 societatea B. intrând în reorganizare, acţionarii B. nu au mai dorit să preia acţiunile la C., pentru că era evident că şi C. va intra în reorganizare. Au cesionat acţiunile la B. către W. şi au şi renunţat la mandatele de administrare pe care le aveau la B..

Doresc să menţionez că eu cunosc toate aceste aspecte de la soţul meu care îmi spunea ce se întâmplă.

Doresc să mai declar că în toată acea perioadă eu îl vedeam pe soţul meu împreună cu acţionarii B., şi anume reprezentanţii MM. şi NN., împreună cu care luau decizii, eu neavând nicio putere de decizie şi nici un fel de implicare.

Faţă de acuzaţiile care mi-au fost aduse, instanţa de fond a reţinut greşit că nu aveam venit, eu în perioada anterioare am avut afacerea mea, după care am avut şi două contracte de muncă. Mama mea, D., a vândut o casă în centrul Bucureştiului, iar în perioada 2003-2005, eu am contractat mai multe împrumuturi pe care le-am achitat în anul 2005 după ce mama mea a vândut un teren şi mi-a transferat mie o sumă considerabilă, de 1,2 milioane dolari.

După anul 2005 eu am investit o sumă de bani la H., care îmi aducea un venit lunar de aproape de 20.000 de euro.

La interpelarea instanţei arăt că prin cele relatate doresc să mă apăr cu privire la acuzaţiile aduse, în sensul că, deşi se afirmă că nu aş fi avut bani, realitatea este cea pe care eu o relatez instanţei de judecată.

S-a reţinut că aş fi achiziţionat un autoturism în anul 2012 din bani care provin din faptele comise la S.C. B.. În anul 2012 am înfiinţat firma Z. la care eram acţionar unic şi administrator, deoarece vroiam să construiesc un azil de bătrâni.

Am vorbit cu cunoştinţa mea şi am decis să achiziţionez acest autovehicul, pe care l-am achiziţionat pe societate de la o persoană de naţionalitatea greacă şi când am vrut să îl înscriu în circulaţie am constat că trebuie să plătesc o taxă de mediu care mi s-a părut foarte mare şi l-am contactat o cunoştinţă de a mea şi de aceea am aşteptat dacă se diminuează valoarea taxei sau chiar să fie eliminată.

În anul 2013, am fost informată că există posibilitatea să înscriu autovehiculul prin partaj în mod legal. Eu fiind plecată din ţară, în Statele Unite circa 6 luni, am decis să fac acest lucru prin intermediul mamei mele şi a doamnei G. care au mers la notar şi au perfectat actele.

Menţionez că am avut bani de achitat acest autovehicul şi pot să depun la dosarul cauzei extrasele de cont care arată acest lucru, din care rezultă şi provenienţa sumelor de bani, fiind din anul 2008. De altfel, pentru posibilităţile financiare, despre care am făcut vorbire în cursul declaraţiei, am de asemenea înscrisuri doveditoare.

Cu privire la infracţiunea de spălare de bani, eu am avut reprezentarea că banii care s-au rulat pe conturile mele au fost bani de provenienţă licită în urma vânzării activelor B. şi Salon Auto în procedură cu acordul adunării creditorilor şi a judecătorului sindic. Niciodată nu am avut reprezentarea că aceşti bani ar fi provenit din infracţiuni. Nici măcar nu am ştiut ce înseamnă spălarea de bani până la această situaţie în care mă aflu. Întrebări formulate de apărătorul ales al apelantei inculpate F.:

Î: Toată strategia de construcţie a CCCC., divizarea, cesiunile de acţiuni cu ce scop au fost făcute de soţul dumneavoastră A.?

R: Intenţia soţului meu a fost de a salva business-ul, afacerea şi de a plăti toţi creditorii, lucru care s-a şi întâmplat.

Î: Care a fost rolul dumneavoastră cât timp aţi activat la CCCC.?

R: Rolul meu a fost pe parte organizatorică, curăţenie şi pază.

Întrebări formulate de apărătorul ales al apelantului inculpat A.:

Î: V-a relatat domnul A. de unde a avut bani pe care i-a investit în afacere împreună cu domnul NN. şi HHHHHH.?

R: Da, cunosc că a vândut un apartament în Hong Kong cu suma de 6 milioane de dolari în anul 1993.

Î: Îl vedeaţi pe domnul A. consultându-se cu avocaţi sau contabili în procesul de decizie?

R: Toate deciziile pe care le lua, ştiu de la el şi îl vedeam că se consulta cu avocaţi, cu contabili, cu cenzori, cu persoane care cunoşteau legislaţia în vigoare în aceea perioadă.

Î: L-aţi auzit vreodată pe soţul dumneavoastră să spună că vrea să bage societatea CCCC. în faliment?

R: Niciodată. Intenţia sa a fost de a salva afacerea, de a găsi un investitor sau de a vinde, ceea ce s-a şi întâmplat.

Întrebări formulate de reprezentantul Ministerului Public:

Î: Aveaţi cunoştinţă că în perioada 2002-2009, prin conturile dumneavoastră personale au fost rulate sume care proveneau din încasările curente de la B. şi Salon Auto ?

R: Nu.

Î: Aveţi cunoştinţă de titlul cu care s-au făcut cesiunile între B. şi W. A fost gratuit sau a avut un preţ?

R: Nu îmi mai aduc aminte.

Î: Cunoaşteţi raţiunea pentru care mama dumneavoastră, D., a devenit beneficiară bunurilor rămase în urma lichidării B.?

R: Nu. Nu îmi aduc aminte.

Întrebări formulate de apărătorul ales al apelantei inculpate F.:

Î: Cine avea împuternicire şi drept de semnătură pe conturile dumneavoastră personale şi cine făcea operaţiunile pe aceste conturi?

R: Pe contul meu aveau împuternicire soţul meu A. şi doamna G.. Doamna G. făcea operaţiunile pe conturile mele.

Probatoriul administrat direct şi nemijlocit în faza apelului va fi coroborat cu înscrisurile depuse în fazele anterioare şi cu probele ştiinţifice, precum şi cu declaraţiile necontestate de părţi.

Criticile formulate prin motivele de apel, atât de către Ministerul Public, cât şi de inculpaţii A., F. şi G. se circumscriu, în esenţă, lipsei motivării sentinţei, nulităţii probelor, lipsei întrunirii condiţiilor de tipicitate ale faptelor, individualizării pedepselor. Criticile părţii civile D. vizează lipsa de temeinicie a respingerii pretenţiilor sale civile şi măsura asigurătorie.

Înalta Curte, analizând cauza sub aspectele, de fapt şi de drept, devoluate prin motivele de apel, reţine următoarele:

Critici referitoare la nemotivare

Dispoziţiile care reglementează materia considerentelor unei hotărâri judecătoreşti presupun evocarea clară a raţionamentului pe baza sumei argumentelor şi nu o anumită amploare a expunerii ori un anumit stil de redactare. Totodată aceleaşi dispoziţii legale nu se opun unei prezentări esenţializate, dacă aceasta cuprinde toate argumentele care au condus la soluţia instanţei. O sentinţă penală este motivată atunci când judecătorul a arătat explicit starea de fapt reţinută, a analizat probele şi a ajuns la concluzia că probele analizate, inclusiv cele administrate nemijlocit, nu combat acuzaţiile formulate, iar faptele întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor sesizate, situaţie faţă de care se impune angajarea răspunderii penale, precizând şi limitele individualizării judiciare (decizia nr. 134 din 15/04/2019, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală)

Instanţa de apel, analizând considerentele sentinţei atacate, constată că sunt cuprinse, elementele specifice, respectiv sunt determinate baza factuală, caracterizarea în drept, în urma analizei ansamblului probator, cu privire la fiecare inculpat. Instanţa de fond a analizat acţiunile penală şi civilă, arătând argumentele ce au condus la soluţiile pronunţate, a răspuns apărărilor formulate de către inculpaţi, a evaluat aspectele ce ţin de individualizarea judiciară.

Pe de altă parte, din expunerea extinsă a criticilor aduse sentinţei de către inculpaţii A., F. şi G. rezultă că au înţeles considerentele sentinţei, acuzaţiile, respectiv baza factuală şi caracterizarea în drept. Considerentele hotărârii atacate au permis părţilor să cunoască argumentele pe care s-a întemeiat soluţia de condamnare, dându-le posibilitatea de a le combate în calea de atac, astfel că părţile au depus ample motive de apel cu trimiteri la argumentele judecătorului fondului, în încercarea de a dovedi netemeinicia acestora.

Rezultă, aşadar, că hotărârea atacată nu este afectată de lipsă ori insuficientă motivare.

De asemenea, se reţine că părţile au avut acces la conţinutul mijloacelor de probă, au beneficiat de oportunităţi reale şi eficiente de apărare în cursul judecăţii, au combătut acuzarea prin administrare de probe şi prin concluzii orale şi scrise.

Critici referitoare la nulitatea probelor

Apărarea inculpaţilor a formulat ample critici cu privire la expertiza dispusă şi efectuată în cauză, în timpul judecării în fond.

Prin încheierea din data de 5.10.2017, judecătorul învestit cu soluţionarea cauzei în fond a solicitat Biroului de expertize judiciare înaintarea la dosar a unei liste cu experţi în vederea desemnării în cauză .

Instanţa de apel reţine că, la termenul din 05.12.2017, apărătorul ales al inculpaţilor A. şi F. şi-a exprimat îndoiala cu privire la capacitatea expertului desemnat, PPPPP., de a întocmi raportul de expertiză, raportat la precizările depuse de acesta la dosar. Instanţa de fond, după evaluarea tuturor argumentelor prezentate, prin încheierea din data de 13.12.2017, a menţinut desemnarea şi i-a indicat expertului limitele analizei sale, conform obiectivelor stabilite la data de 28.09.2017, solicitând, însă, a avea în vedere concluziile raportul de constatare tehnico - ştiinţifică din 10.04.2013, întocmit de specialiştii din cadrul PÎCCJ - DIICOT şi raportul de constatare tehnico-ştiinţifică financiar-bancară din data de 04.02.2016 . S-a considerat că niciunul dintre obiectivele stabilite nu excedează competenţelor expertului, iar acesta, în desfăşurarea activităţii, nu are nevoie de consilierea unui jurist întrucât, prin calificarea sa profesională în domeniul financiar - contabil şi bancar, este în măsură să răspundă la toate obiectivele fixate, ce fac obiectul expertizei contabile.

Expertiza a fost depusă la data de 22.10.2018 şi a fost efectuată de expertul contabil desemnat de instanţă, alături de cei doi experţi parte încuviinţaţi, toţi înscrişi în Tabloul corpului experţilor autorizaţi (CECCAR). Opinie separată a făcut expertul desemnat pentru inculpat (dna expert TTTTT.), expertul parte încuviinţat pentru Ministerul Public achiesând la punctul de vedere al expertului desemnat.

În motivele de apel, se constată o reiterare a argumentelor invocate în faţa instanţei de fond.

În urma propriei analize, instanţa de apel apreciază că judecătorul de fond a procedat în mod legal atunci când a dispus efectuarea expertizei, a desemnat expertul, a stabilit obiectivele şi intervalul pentru depunerea/efectuarea expertizei. Se constată că expertul desemnat a ridicat din arhiva instanţei întregul material probator necesar întocmirii raportului de expertiză, a efectuat expertiza depunând raportul la care au fost ataşate concluziile experţilor parte.

Expertiza constituie probă legal administrată în prezenta cauză, iar concluziile expertului urmează a fi evaluate în cadrul ansamblului probator. Distinct de chestiunile privitoare la admiterea şi administrarea probei, se evaluează forţa sa probantă, respectiv utilitatea sau aptitudinea de a susţine argumentele acuzării ori apărării.

În ce priveşte susţinerea potrivit căreia expertul desemnat nu ar fi procedat la o evaluare proprie, ci şi-ar fi însuşit, în integralitate, concluziile specialiştilor DIICOT, instanţa de apel o evaluează ca lipsită de pertinenţă, ca o simplă alegaţie în condiţiile conţinutului in extenso al lucrării.

În faza apelului, instanţa s-a pronunţat cu privire la lipsa utilităţii unei noi expertize contabile în raport cu acuzaţiile formulate şi obiectul probaţiunii prin încheierea din data de 25.05.2020 .

În acest context, Înalta Curte a reţinut că plângerea penală formulată de către una din părţi împotriva expertului care a întocmit raportul de expertiză sau pierderea calităţii de expert, ulterior efectuării expertizei, nu pot genera vreun viciu de fond sau de formă al raportului.

În ceea ce priveşte obiectivele solicitate de către inculpaţi, Înalta Curte a constatat că inculpata F. a invocat stări sau a încercat să-şi preconstituie probe, pentru susţinerea utilităţii expertizei, prin evocarea şi depunerea unor extrase de cont în calea de atac a apelului. Totuşi, deşi nu au susţinut utilitatea completării expertizei, înscrisurile au fost depuse la dosar şi valorificate ca mijloace de probă distincte, pe aspectul sau teza probatorie evocată de parte. Amintim că extrase de cont au fost depuse şi în cursul cercetării judecătoreşti în fond.

Critici referitoare la tipicitatea faptelor

Grup infracţional organizat

Potrivit art. 367 alin. (1) C. pen., iniţierea sau constituirea unui grup infracţional organizat, aderarea sau sprijinirea, sub orice formă, a unui astfel de grup se pedepseşte cu închisoarea de la unu la 5 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.

Grupul infracţional organizat reprezintă o formă a pluralităţii constituite, caracterizată prin asocierea mai multor persoane în vederea comiterii de infracţiuni. Latura subiectivă a infracţiunii se caracterizează prin intenţie calificată prin scop (ÎCCJ, secţia penală, decizia penală nr. 274 din 27 iunie 2017, www.x.ro).

Grupul infracţional organizat este definit ca fiind o structură ierarhizată, formată din trei sau mai multe persoane, constituită pentru o anumită perioadă de timp şi pentru a acţiona în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracţiuni. Grupul infracţional organizat, reprezintă o formă a pluralităţii constituite, caracterizată prin asocierea mai multor persoane în vederea comiterii de infracţiuni, care, din perspectiva laturii subiective, acţionează cu intenţie calificată prin scop (în acelaşi sens, ÎCCJ, secţia penală, decizia penală nr. 604 din 19 februarie 2013, dosar nr. x/2011, www.x.ro).

În mod indiscutabil, grupul infracţional organizat este definit ca fiind grupul structurat, format din trei sau mai multe persoane, constituit pentru o anumită perioadă de timp şi pentru a acţiona în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracţiuni şi, de aceea, pentru a exista infracţiunea, grupul la care se aderă trebuie să fie format din cel puţin trei persoane (în acelaşi sens, ÎCCJ, secţia penală, decizia penală nr. 147 din 28 ianuarie 2015, dosar nr. x/2012, www.x.ro).

Nu are relevanţă pentru existenţa grupului dacă între membrii acestuia sunt sau nu legături de rudenie. Atunci când există un număr de trei persoane care, cunoscându-se, s-au asociat şi au acţionat coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracţiuni, nu are relevanţă pentru caracterul penal al faptei acestora dacă există alte persoane care fie nu se cunosc una pe alta, fie nu au cunoscut scopul asocierii, dar au sprijinit sau aderat la grup (ÎCCJ, secţia penală, decizia penală nr. 604 din 19 februarie 2013, decizia penală nr. 274 din 27 iunie 2017, www.x.ro).

Infracţiunea de grup infracţional organizat este preluată din reglementarea anterioară. Astfel, prin Decizia nr. 12/2014, pronunţată de ÎCCJ - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală (M. Of., Partea I nr. 507 din 08 iulie 2014), s-a stabilit că faptele prevăzute de art. 323 din C. pen. anterior (asocierea în vederea săvârşirii de infracţiunii) şi art. 8 din Legea nr. 39/2003, în reglementarea anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind C. pen., se regăsesc în incriminarea din art. 367 din C. pen., nefiind dezincriminate.

Soluţia este aceeaşi şi în cazul infracţiunii anterior reglementate în art. 7 din Legea nr. 39/2003. În concepţia noului C. pen., grupul infracţional organizat are ca scop comiterea uneia sau mai multor infracţiuni, spre deosebire de dispoziţiile art. 2 lit. a) teza I din Legea nr. 39/2003, în forma anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 187/2012, când aceasta era limitată la comiterea unei "infracţiuni grave" în sensul art. 2 lit. b) din Legea nr. 39/2003, fiind totodată eliminată şi condiţia ca grupul să fi fost constituit pentru a obţine un beneficiu financiar sau alt beneficiu material.

În condiţiile actualei reglementări, care a mărit în mod evident sfera de aplicare a normei de incriminare, având în vedere şi consideraţiile făcute anterior în analiza infracţiunilor art. 323 din C. pen. anterior şi art. 8 din Legea nr. 39/2003, distincţia dintre art. 7 din Legea nr. 39/2003 şi acestea fiind dată chiar de elementele la care legiuitorul a înţeles să renunţe prin modificările operate în definiţia noţiunii de grup infracţional organizat, rezultă că noua dispoziţie a art. 367 din C. pen. a preluat atât prevederile art. 7 (aspect necontroversat în practică), cât şi pe cele ale art. 323 din C. pen. anterior şi ale art. 8 din Legea nr. 39/2003, faptele prevăzute de aceste texte de lege nefiind dezincriminate. De altfel, aceasta a fost şi voinţa legiuitorului, aspect ce rezultă din expunerea de motive a noului C. pen., în care se arată că, în privinţa grupărilor infracţionale, noul cod urmăreşte să renunţe la paralelismul existent înainte de intrarea sa în vigoare între textele care incriminează acest gen de fapte (grup infracţional organizat, asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni, complot, grupare teroristă) în favoarea instituirii unei incriminări-cadru - constituirea unui grup infracţional organizat - cu posibilitatea menţinerii ca incriminare distinctă a asociaţiei teroriste, dat fiind specificul acesteia. De asemenea, potrivit expunerii de motive a Legii nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind C. pen., explicaţia abrogării vechilor dispoziţii ale art. 7-10 din Legea nr. 39/2003 constă în faptul că ipotezele reglementate de legea specială se regăsesc în incriminarea din art. 367 din C. pen. (din considerentele Deciziei nr. 12/2014).

În raport cu dispoziţiile legale menţionate, există grup infracţional organizat, dacă inculpaţii au acţionat pentru o perioadă de timp şi în mod coordonat, fiecare dintre aceştia îndeplinind roluri determinate în executarea planului infracţional, în scopul comiterii infracţiunii. Grupul infracţional organizat are ca elemente distinctive organizarea membrilor grupării şi scopul săvârşirii de infracţiuni. Cele două condiţii trebuie întrunite cumulativ (în acelaşi sens, ÎCCJ, secţia penală, decizia penală nr. 604 din 19 februarie 2013, www.x.ro).

Instanţa de apel reţine că acuzaţiile formulate în prezenta cauză cu privire la grupul infracţional organizat nu sunt susţinute de elemente probatorii concrete care să dovedească existenţa infracţiunii.

Pluralitatea constituită trebuie să fie întotdeauna caracterizată de coeziunea subiectivă, aceasta putând fi îndeplinită chiar şi atunci când infracţiunile sau actele de executare comise de membrii grupării sunt distincte, însă au un element de convergenţă, scopul. Scopul comun, prevăzut în conţinutul constitutiv al infracţiunii, nu presupune în mod exclusiv comiterea aceleiaşi infracţiuni de către toţi membrii grupării, ci conlucrarea pe diverse paliere, în considerarea şi pentru realizarea scopului comun. În condiţiile în care acest scop lipseşte ori are o natură licită, nu există infracţiunea.

Potrivit art. 16 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen.., acţiunea penală nu poate fi pusă în mişcare, iar când a fost pusă în mişcare nu mai poate fi exercitată dacă fapta nu există. Cazul este incident atât atunci când nu s-a produs nicio schimbare în realitatea obiectivă, cât şi atunci când nu există conduita pe care norma de incriminare o descrie prin verbum regens. Cazul de împiedicare a exercitării acţiunii penale rămâne incident şi atunci când există o anume conduită, dar ea nu este cea prevăzută ca element material al infracţiunii (ÎCCJ, secţia penală, Decizia nr. 66/A din 03 martie 2020, www.x.ro).

În actul de sesizare s-a reţinut că inculpaţii A., F. şi G., pe parcursul anului 2002, s-au constituit într-un grup structurat, care a funcţionat în perioada 2002-2007, în mod coordonat, în scopul comiterii infracţiunilor de delapidare, înşelăciune şi spălare a banilor obţinuţi din aceste infracţiuni, infracţiunea de constituire a unui grup infracţional organizat, fiind prevăzută de art. 367 alin. (1), (3) şi 6 C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen. Iniţiativa constituirii grupului infracţional organizat ar fi aparţinut inculpatului A., care a avut rolul de coordonator al grupului, inculpatele F. şi G. sprijinindu-1 pe acesta în toate demersurile infracţionale, rezoluţiile infracţionale fiind luate de comun acord, la iniţiativa permanentă a inculpatului. Ulterior constituirii grupului, inculpaţii, cu diferite participaţii, ar fi săvârşit infracţiunile care au intrat în scopul grupului, respectiv acelea de înşelăciune, delapidare şi spălarea banilor astfel obţinuţi.

Instanţa de fond a reţinut că această acuzaţia ar consta în aceea că inculpaţii A., F. şi G. au desfăşurat o activitate infracţională intensă şi de durată, având ca scop săvârşirea unor infracţiuni de delapidare, înşelăciune şi spălare a banilor proveniţi din faptele de delapidare şi înşelăciune, printr-un proces amplu care ar fi avut ca obiectiv final crearea aparenţei de legalitate a dobândirii, deţinerii şi folosirii acestora.

Instanţa de apel constată că nu sunt administrate probe care să demonstreze iniţierea şi constituirea grupului, apreciindu-se eronat că activităţile curente desfăşurate de către inculpaţi, în cadrul responsabilităţilor şi atribuţiilor conferite de funcţiile deţinute şi derulate cu privire la activitatea economică a mai multor societăţi comerciale sunt şi cele care demonstrează iniţierea şi constituirea unui grup infracţional. Or, pentru dovedirea unei conivenţe infracţionale, în cazul unor inculpaţi ce desfăşoară împreună, o activitate profesională cu caracter de stabilitate, cum este situaţia conlucrării în cadrul unor societăţi comerciale, trebuie să existe probe indubitabile care să indice momentul realizării conivenţei, a înţelegerii realizate între membrii grupării, al planului şi al sarcinilor repartizate, întrucât dovedirea doar a derulării de către inculpaţi a unor activităţi din sfera ilicitului penal şi în condiţii de prepuşenie, nu poate conduce de plano la reţinerea existenţei grupului infracţional organizat.

În opinia instanţei de apel, probatoriul este elocvent, dar contrar concluziei la care a ajuns instanţa de fond, întrucât demonstrează că pe parcursul întregii sale activităţi economice (încă înainte de anul 1990) inculpatul A. a avut un comportament autoritar, deciziile şi soluţiile sale fiind impuse subalternilor (nu negociate ori discutate), care erau controlaţi şi supravegheaţi în detaliu. Astfel, în declaraţiile sale, inculpata F. a susţinut că nu avea putere de decizie (Eu nu am avut nici un fel de implicare în aceste decizii, nici nu aveam cum să decid deoarece nu aveam nici pregătire şi nici vârsta de a lua decizii), aspect confirmat de către soţul său de la acel moment, inculpatul A., dar şi martorii, colaboratori ori angajaţi ai societăţilor administrate de inculpaţi. Astfel, martora PP. a susţinut că percepţia generală era că cel care dă ordine şi care conduce efectiv este domnul A.. Martorul RRRRR. a susţinut, la rândul său, că întotdeauna cuvântul final îi aparţinea domnului A., indiferent dacă această dispoziţie o transmitea direct, prin doamna WW. sau prin doamna F., foarte rar direct mie, foarte rar. (...) afirmaţiile mele au legătură la activitatea firmelor la modul general, nu doar a aspectelor financiar contabile (...). Martorul RR. a arătat că inculpatele F. şi Dincă nu aveau putere de decizie în societăţile comerciale, ci numai inculpatul A.. Situaţia este cu atât mai evidentă în privinţa angajatei G., considerată asistenta personală a inculpatului A..

În atare condiţii factuale, reţinute explicit, atât de către acuzare, cât şi în motivarea instanţei de fond, şi dovedite cu declaraţiile inculpaţilor şi martorilor audiaţi în apel, trebuie să existe, suplimentar, date ori probele care să demonstreze că, în legătură cu această activitate profesională, în cadrul societăţilor comerciale menţionate, între inculpaţi a survenit conivenţa pentru comiterea unor acte ilicite de natură infracţională, sub coordonarea inculpatului A., ce îşi propunea îmbogăţirea personală prin deturnarea sumelor din patrimoniile distincte ale societăţilor comerciale. Or, din analiza actelor dosarului, niciun mijloc probator nu indică un comportament neechivoc al inculpatului A. ce ar fi condus la realizarea aşa zis-ului grup organizat. Derularea firească a activităţii curente, în contextul raporturilor de prepuşenie, cu interpunerea unor activităţi ilicit penale ale inculpatelor F. şi G., ca urmare a sarcinilor concepute şi stabilite de către inculpatul A., în lipsa altor probe, nu pot fi considerate ca apte a dovedi existenţa unei asocieri infracţionale.

Aşadar, instanţa de apel va reţine că în cauză nu a avut loc o constituire a unei grupări infracţionale organizate de către inculpaţii inculpaţii A., F. şi G., motiv pentru care va dispune achitarea acestora cu privire la aceste acuzaţii.

Pe cale de consecinţă, incidenţa cazului de stingere a acţiunii penale prevăzut de art. 16 lit. a) C. proc. pen., fapta nu există, face inutilă sau caducă analizarea termenelor de prescripţie, aşa cum s-a solicitat în motivele de apel formulate de procuror. Prescripţia presupune existenţa infracţiunii, timpul îndelungat scurs de la momentul săvârşirii acesteia, lipsind însă de oportunitate răspunderea penală. În cauză lipseşte însuşi temeiul răspunderii penale, infracţiunea, situaţie ce exclude de plano analiza referitoare la prescripţie.

Înşelăciunea

Prin actul de sesizare s-a dispus clasarea cauzei privind pe numiţii A. şi F., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de înşelăciune în formă continuată, prevăzută de art. 244 alin. (1) şi (2) cu aplicarea art. 35 alin. (1) şi art. 5 alin. (1) C. pen. şi privind pe numita G., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de complicitate la înşelăciune în formă continuată, prevăzută de art. 48 rap. la art. 244 alin. (1) şi (2) cu aplicarea art. 35 alin. (1) şi art. 5 alin. (1) C. pen., deoarece a intervenit prescripţia răspunderii penale.

Procurorul, semnatar al rechizitoriului a arătat: Cu toate acestea însă, infracţiunile de înşelăciune constituie infracţiuni predicat pentru infracţiunile de spălare a banilor, în raport cu care se va dispune trimiterea în judecată a inculpaţilor. Infracţiunea de spălare a banilor este autonomă în raport cu infracţiunea din care provin bunurile care fac obiectul spălării, astfel încât inculpaţii pot fi traşi la răspundere penală pentru infracţiuni de spălare a banilor chiar dacă nu mai pot fi trimişi în judecată pentru infracţiunea predicat întrucât a intervenit prescripţia răspunderii penale.

În fapt, în rechizitoriu s-a reţinut că, în urma divizării societăţii B., inculpatul A., cu ajutorul inculpatei G., cu rea-credinţă, au înlăturat acţionarii statutari ai societăţii din acţionariatul societăţii Salonul Auto ce preluase o parte din patrimoniul B., deşi li s-ar fi cuvenit un pachet de acţiuni corespunzător participaţiilor deţinute la societatea din care s-a produs divizarea, iar, ulterior, după încheierea formală a contractelor de cesiune de acţiuni prin care acţionarii B. dobândeau acţiuni la societatea Salonul Auto, nu a operat înregistrarea acestora la Oficiul Registrului Comerţului (ORC). Faţă de inculpata F. s-a reţinut că, în calitate de acţionar şi membru al Consiliului de Administraţie al societăţii Salonul Auto, a încheiat, la data de 8.09.2003, contracte de cesiune de acţiuni cu societatea BB., GG., II., DD., KK., JJ., CC., HH., EE., FF., a cedat acţiunile sale societăţii Salonul Auto, iar apoi, profitând de faptul că nu au fost înregistrate la ORC, la data de 15.01.2004, prin contractul de cesiune nr. x, a cesionat acelaşi pachet de acţiuni către societatea W., reprezentată de inculpatul A.. .

În actul de sesizare, s-a arătat că activitatea infracţională s-a derulat până în anul 2007, când s-a finalizat procedura de lichidare a societăţilor B. şi Salonul Auto. Scopul încheierii contractelor de administrare a activităţii comerciale constând în închirierea spaţiilor comerciale deţinute de societăţile B. şi Salonul Auto a fost ascunderea sumelor de bani încasate cu titlu de chirie de la societăţile comerciale care aveau închiriate aceste spaţii, sume care au fost delapidate de membrii grupului infracţional organizat şi ulterior supuse unui proces complex de spălare a banilor. Inculpatul A. a fost cel care a avut iniţiativa încheierii contractelor de administrare a societăţilor comerciale B. şi Salonul Auto cu firme înfiinţate, din dispoziţia sa, de către inculpata G. şi PP..

Procurorul, semnatar al rechizitoriului, a susţinut că cea mai mare parte a sumelor de bani au ajuns în conturile personale ale inculpaţilor A. şi F., acestea fiind ridicate din casieriile societăţilor B. şi Salonul Auto de către inculpata G., fără a fi evidenţiate în documentele contabile, iar ulterior erau depuse în conturile bancare ale primilor doi inculpaţi şi ale suspectei D..

De asemenea, în vederea însuşirii tuturor activelor care ar fi urmat să rămână după finalizarea procedurii de lichidare a societăţilor B. şi Salonul Auto, cei trei inculpaţi au pus în aplicare un plan de inducere în eroare a celorlalţi acţionari ai acestor societăţi comerciale, cu scopul de a-i înlătura din acţionariatul firmelor. Acest lucru s-a realizat prin două modalităţi. În primul rând, au fost încheiate contracte de cesiune, cu titlu gratuit, a acţiunilor de la societăţile B. şi Salonul Auto în favoarea părţilor civile, acestea corespunzând patrimoniului pe care această firmă l-a preluat prin divizarea societăţii B.. Astfel, acţionarii societăţii B. ar fi urmat să primească acţiuni la societatea Salonul Auto corespunzător diminuării patrimoniului primei firme. Cu toate acestea, inculpatul A. nu a mai efectuat nici un demers în vederea emiterii şi predării acţiunilor la purtător beneficiarilor acestora şi nu a efectuat menţiunile corespunzătoare la Oficiul Registrului Comerţului (ORC).

Ulterior, au fost întocmite contracte de cesiune a acţiunilor deţinute de părţile civile la societatea B. în favoarea societăţii W. S.R.L. (W.), firmă controlată în fapt de inculpatul A. şi care ulterior nu a mai achitat contravaloarea acţiunilor preluate.

În urma acestor manopere dolosive, părţile civile nu au mai beneficiat de acţiunile la care aveau dreptul, singurii acţionari ai societăţilor B. şi Salonul Auto rămânând inculpaţii, alte persoane subordonate lor şi societatea W., firmă nerezidentă aflată sub controlul inculpatului A..

Toate activele societăţilor B. şi Salonul Auto, rămase după finalizarea procedurii lichidării, au intrat în proprietatea numitei D., mama inculpatei F..

La finalizarea procedurii lichidării societăţilor B. şi Salonul Auto au mai rămas nelichidate două terenuri, unul în suprafaţă de 2810 mp, situat în com. Gruiu, jud. Ilfov şi unul în suprafaţă de 8.006 mp, situat în com. Snagov, jud. Ilfov. Ambele au ajuns în proprietatea suspectei D., fiind ulterior înstrăinate în favoarea societăţii E. (E.), firmă controlată de inculpaţii A. şi F..

Infracţiunea de înşelăciune, deşi prescrisă, este prezentată de procurorul de caz, în actul de sesizare, ca infracţiunea din care au fost obţinute sumele ce au intrat în obiectul infracţiunii de spălare a banilor.

Jurisprudenţa relevantă

Prin Decizia nr. 16 din 8 iunie 2016, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie- Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, a stabilit următoarele: 1. Acţiunile enumerate în cuprinsul art. 29 alin. (1) lit. a), b) şi c) din Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor, precum şi pentru instituirea unor măsuri de prevenire şi combatere a finanţării terorismului, republicată, cu modificările ulterioare, respectiv schimbarea sau transferul, ascunderea ori disimularea, dobândirea, deţinerea sau folosirea, sunt modalităţi alternative ale elementului material al infracţiunii unice de spălare a banilor; 2. Subiectul activ al infracţiunii de spălare a banilor poate fi şi subiect activ al infracţiunii din care provin bunurile; 3. Infracţiunea de spălare a banilor este o infracţiune autonomă, nefiind condiţionată de existenţa unei soluţii de condamnare pentru infracţiunea din care provin bunurile.

Jurisprudenţa anterioară a atestat că: acuzarea deşi nu trebuie să dovedească existenţa dincolo de orice îndoială rezonabilă a unei astfel de infracţiuni predicat sau că sunt îndeplinite toate condiţiile de existenţă ale acesteia ori pentru atragerea răspunderii penale a autorului, trebuie totuşi să dovedească faptul că bunurile au origine ilicită şi că autorul spălării de bani avea reprezentarea că provin dintr-o activitate infracţională, latura subiectivă urmând a fi stabilită pe baza circumstanţelor faptice obiective, în raport de dispoziţiile art. 29 alin. (4) din Legea nr. 656/2002. (Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală, Decizia nr. 416/A/2016, www.x.ro)

Instanţa de apel, văzând maniera formulării acuzaţiei, în cauză, singura posibilitate în care putea fi respectat real şi efectiv dreptul la apărare, era aceea ce pornea de la analiza infracţiunii din care se obţinuseră, conform procurorului semnatar al rechizitoriului, sumele de bani intrate în circuitul spălării, mai ales că subiecţii activi erau aceiaşi (atât pentru infracţiunea predicat - înşelăciunea, cât şi pentru cea de spălare a banilor).

Elementul material al infracţiunii de înşelăciune îl constituie prezentarea în mod nereal, voit deficitar, eronat, mincinos a realităţii, în scopul obţinerii unui folos patrimonial.

Independent de clasificarea acestei infracţiuni ca infracţiune comisivă şi fără a considera relevant cauzei aspectul referitor la interpretarea art. 17 din C. pen. (privind săvârşirea infracţiunii comisive), instanţa de apel reţine că, în esenţă, este incidentă ipoteza neexecutării unei obligaţii contractuale, or această ipoteză poate fi sancţionată exclusiv în planul dreptului civil (al răspunderii contractuale), de principiu, fiind deschisă acţiunea civilă separată.

Instanţa de apel reţine că fapta sau conduita descrisă în legătură cu B., evaluată în contextul infracţiunii de înşelăciune, nu este prevăzută de legea penală, constituind un ilicit civil rezultat din neexecutarea unor obligaţii contractuale sau dintr-o succesiune a contractelor ce ar conduce la rea-credinţă în raporturile comerciale, situaţie în care pretenţiile civile puteau fi valorificate pe cale separată [în ipoteza incidenţei cazului de stingere a acţiunii penale prevăzut de art. 16 lit. b) teza I, acţiunea civilă ar fi rămas nesoluţionată, deschizând calea unor litigii distincte].

Raportul de constatare tehnico-ştiinţifică grafică, efectuat în cursul urmăririi penale, nu a putut determina apartenenţa (tuturor) semnăturilor supuse evaluării şi depuse pe înscrisurile întocmite în cadrul raporturilor civile ori comerciale, ce la rândul lor constituie mijloace de probă în prezenta cauză, alături de suma declaraţiilor date, cu accent pe cele administrate nemijlocit şi contradictoriu în apel . Toate acestea constituie elemente probatorii utile analizei, ce au fost evaluate coroborat.

B. În cazul infracţiunii de înşelăciune trebuie să existe un fapt comisiv, de inducere în eroare, săvârşit cu intenţie şi apt a produce prejudicii materiale. Or, toate actele subsumate de procuror infracţiunii de înşelăciune şi atribuite inculpatului A. (a înlăturat acţionarii statutari ai societăţii din acţionariatul societăţii Salonul Auto ce preluase o parte din patrimoniul B., deşi li s-ar fi cuvenit un pachet de acţiuni corespunzător participaţiilor deţinute la societatea din care s-a produs divizarea, sau a refuzat să predea evidenţele contabile şi gestiunile acestor societăţi către administratorii judiciari şi, ulterior, către lichidator, împiedicându-l astfel pe acesta din urmă să întocmească situaţii financiare finale după lichidarea bunurilor aflate în patrimoniul celor două societăţi; nu a înregistrat contractele de cesiune, respectiv omisiunea efectuării menţiunilor corespunzătoare la Oficiul Registrului Comerţului şi a tipăririi şi predării acţiunilor la purtător în beneficiul cesionarei S.C. BB. SA), care constituie elemente comisive ori omisive, nu pot forma obiectul unei acuzaţii de înşelăciune

Potrivit contractelor de cesiune, semnate la 20 ian. 2004, preţul acţiunilor urma a fi plătit în 6 luni de la data semnării, termenul de plată fiind aparent prelungit până în iunie 2007 . Părţile civile în raport cu infracţiunea de înşelăciune, respectiv cedenţii, au evaluat prejudiciile la valoarea acţiunilor cedate şi au depus la dosarul de urmărire penală, atât contractele de cesiune iniţiale, cât şi actele adiţionale de prelungire a termenului de plată, negând primirea plăţilor . Nu au fost formulate acuzaţii de fals cu privire la înscrisurile menţionate ori la cele ce atestă plăţile către cedenţi, deşi a fost dispusă o expertiză grafoscopică ce a atestat că cedenţii nu au semnat actele adiţionale la contractul de cesiune de acţiuni încheiat cu societatea B. din 17 iunie 2004 .

Procurorul precizează, în cuprinsul actului de sesizare, aspecte factuale reţinute în urma audierii părţilor civile, respectiv aceea că toate contractele şi actele adiţionale pe care le-au semnat au fost aduse la sediul societăţii BB. de către inculpata G., pe care o cunoşteau ca fiind asistenta personală a inculpatului A.. Părţile civile au mai declarat că inculpatul A. le-a solicitat periodic, la intervale de 6 luni, amânarea plăţii preţului contractelor de cesiune încheiate în data de 20.01.2004, fiind întocmite în acest sens mai multe acte adiţionale, iar la un moment dat, în anul 2007, inculpatul a solicitat distrugerea actelor adiţionale şi întocmirea unuia singur, antedatat 18.06.2004, prin care se stipula amânarea plăţii preţului până la data de 30.06.2007.

Instanţa de apel notează că cele imputate inculpatului A. puteau fi analizate din perspectiva comiterii unor alte infracţiuni, însă, cum procurorul nu a formulat asemenea acuzaţii, instanţa nu este îndrituită a le antama.

Potrivit datelor reţinute din probatorii, însă, la 20.01.2004, când acţionarii societăţii B., respectiv ai S.C. BB. S.A., au participat la şedinţă şi au acceptat propunerile formulate de către inculpatul A., nu a fost comis niciun act amăgitor fără de care aceşti acţionari nu ar fi semnat respectivele înscrisuri . De aceea, toate argumentele referitoare la acţiuni omisive şi comisive ale inculpatului A., ulterioare datei de 20.01.2004 şi care ar fi putut fi calificate în acţiuni specifice ilicitului penal, nu pot fi interpretate ca reprezentând acea acţiune iniţială de prezentare deformată şi amăgitoare a realităţii, necesară pentru a antama infracţiunea de înşelăciune. Aşadar, concluziile instanţei de fond, potrivit cărora persoanele constituite părţi civile ar fi fost induse în eroare, în data de 20.01.2004, cu prilejul încheierii contractelor de cesiune a acţiunilor deţinute de aceştia la societatea B., de inculpatul A. cu privire la plata contravalorii acţiunilor cesionate, sunt eronate (p.15 şi urm. din sentinţă). Deşi au existat neînţelegeri, amânări ale termenului de plată, chiar neexecutarea obligaţiei asumate, acestea nu constituie elemente de amăgire, inducere în eroare pentru încheierea înţelegerii între părţi, ci se plasează în timp ulterior, în faza executării convenţiilor, subsumându-se unei forme de ilicit extrapenal, ce dădea dreptul la dezdăunare pentru prejudiciile produse.

Chiar instanţa de fond reţine că preţul aferent contractelor trebuia achitat într-un termen de 6 luni şi întrucât termenul nu a fost respectat, s-au încheiat acte adiţionale succesive, prin care s-a prelungit termenul de plată până la data de 30.06.2007 şi, în plus, convenţiile nu au fost prezentate/înregistrate la Oficiul Registrului Comerţului Ilfov.

În opinia instanţei de apel, raporturile dintre cedenţi şi cesionari trebuie plasate şi în contextul în care cedenţii:

- cunoşteau solicitările repetate ale inculpatului A. de amânare a plăţilor până la data de 30.06.2007 şi de întocmire a unor documente în acest sens;

- puteau solicita, individual, înregistrarea cesiunilor pentru opozabilitate, respectiv pentru conservarea drepturilor conferite de contractele de cesiune, manifestare de voinţă ce nu a fost exercitată;

- puteau sau trebuiau să cunoscă că societatea se află în imposibilitatea achitării ratelor creditului aflat la acel moment în derulare (contractul de împrumut de credit nr. x încheiat la data de 16.03.1999, prin care societatea comercială beneficiase de un împrumut de 8.000.000 USD, acordat pentru investiţia "Complex comercial CCCC. 2 şi tunel ce subtraversează DN 1, cu drumuri de acces", ce fusese garantat cu ipoteca de rang I asupra construcţiei "Complex Comercial CCCC. 1" şi terenului aferent în suprafaţă de 11.100 mp.). Debitoarea B. nu şi-a respectat obligaţiile asumate prin contract referitoare la rambursarea ratelor scadente aferente creditului contractat şi, astfel, la data de 25.06.2003, L. S.A. a formulat, la Tribunalul Bucureşti, secţia a VII-a Comercială, cererea nr. x/2003, prin care a solicitat deschiderea procedurii reorganizării judiciare prevăzute de Legea nr. 64/1995, împotriva societăţii B., banca având o creanţă certă, lichidă şi exigibilă rezultată din contractul de credit cu garanţii imobiliare, procedura fiind deschisă la 28.07.2004 (prin sentinţa comercială nr. 995/28.07.2004, irevocabilă prin decizia comercială nr. 486/26.04.2005 a Curţii de Apel Bucureşti).

În acest context, ceea ce i se impută inculpatului A., respectiv că a indus în eroare cedenţii cu privire la faptul că va face plata şi, suplimentar, că nu a înregistrat convenţiile de cesiune la ORC, nu pot fi subsumate ilicitului penal în sensul echivalării cu conduita interzisă în norma de incriminare analizată.

Salonul Auto

RRR. a devenit SSS. şi ulterior Salonul Auto. Toate acţiunile societăţii Salonul Auto au fost cesionate către societatea W..

Instanţa de apel constată cu privire la infracţiunea de înşelăciune în legătură cu societatea Salonul Auto că, în fapt, această infracţiune nu există. Demersurile de redresare economică au fost reflectate în acte întocmite şi adoptate statutar şi necontestate de către cei îndreptăţiţi potrivit normelor legale specifice societăţilor comerciale.

Conform procesului-verbal al Adunării Generale Extraordinare a Acţionarilor societăţii B. din data de 06.03.2003 şi a Hotărârii Adunării Generale Extraordinare a Acţionarilor societăţii RRR. S.A. (RRR.) din data de 07.03.2003, acţionarii celor două societăţi au aprobat divizarea societăţii B. şi primirea de către RRR. a părţii ce se desprinde din patrimoniul societăţii B. aferentă patrimoniului "CCCC. 2", jumătate din teren şi jumătate din utilităţile comune în cotă indiviză, urmare a divizării societăţii B. (cu consecinţa primirii de acţiuni la RRR. de către acţionarii B., f. x dup).

Or, la Adunarea Generală Extraordinară a Acţionarilor societăţii B., din data de 06.03.2003, au participat un număr de 20 de acţionari, enumeraţi în anexa nr. 1, care deţineau 98,4902% din capitalul social, iar la Adunarea Generală Extraordinară a Acţionarilor societăţii RRR., din data de 07.03.2003, au participat toţi acţionarii, respectiv A. (70% din capitalul social), F. (27% din capitalul social), G. (1% din capitalul social), PP. (1% din capitalul social) şi SS. (1% din capitalul social).

În baza Actului Adiţional autentificat sub nr. x/02.02.2004 şi a Hotărârii Adunării Generale Acţionarilor din data de 12.01.2004, s-a decis retragerea din cadrul acţionariatului societăţii Salonul Auto a numiţilor A., F., G., PP. şi RR., prin cesionarea tuturor acţiunilor către societatea W., contracte încheiate la 15 şi 20.01.2004 şi înregistrate la ONRC .

Conform celor înscrise în procesul-verbal al Adunării Generale Extraordinare a Acţionarilor societăţii RRR., din data de 07.03.2003, acţionarii l-au împuternicit pe preşedintele Consiliului de Administraţie, respectiv pe inculpatul A. ca, în termen de 60 de zile de la primirea patrimoniului, să transmită cu titlu gratuit către acţionarii din anexă şi în procentele din anexă (în raport cu părţile sociale deţinute la B.) acţiunile societăţii RRR. (societate care primise în patrimoniu active ale societăţii B.). La data de 12.06.2003 activele transferate de la B. au fost predate RRR., iar ulterior acţionarii RRR./Salonul Auto au cedat toate acţiunile către W., societate nerezidentă, reprezentată de inculpatul A..

La data de 8.09.2003, inculpatul A. a încheiat un contract de cesiune a acţiunilor deţinute la Salonul Auto, în favoarea societăţii BB. S.A.; inculpata F. a încheiat 12 contracte de cesiune în favoarea BB. S.A., EE., GG., FF., HH., II., DD., KK., JJ., CC., LL. şi MM.; inculpata G. a încheiat un contract de cesiune în favoarea părţii civile MM., martora PP. a încheiat un contract de cesiune în favoarea părţii civile MM., iar martorul RR. a încheiat un contract de cesiune în favoarea părţii civile MM. . Cesionarii menţionaţi aveau şi calitatea de acţionari B..

Cesiunile nu au fost înregistrate la ORC, astfel că, ulterior, aceleaşi acţiuni au fost retransmise, de către aceeaşi cedenţi, către W. .

Instanţa de apel consideră că omisiunea înregistrării la Registrul Comerţului a contractelor de cesiune din data de 08.09.2003, pusă în sarcina inculpatului A. nu poate constitui actul amăgitor necesar îndeplinirii cerinţelor de tipicitate ale infracţiunii de înşelăciune, întrucât nu este comis anterior sau în momentul încheierii convenţiilor şi, mai mult, este o acţiune omisivă care nu poate fi subsumată acestui ilicit penal, câtă vreme, cum corect a arătat şi apărarea inculpatului, cesionari aveau ei înşişi tot dreptul să înregistreze individual cesiunile la ORC. Mai mult, acţiunea păgubitoare intervine în perioada executării contractelor, fără a exista o opoziţie suficient valorificată de către cesionari.

Ddelapidarea sumelor de bani din patrimoniile societăţilor B. şi Salonul Auto

Instanţa de apel are în vedere caracterizarea în drept şi baza factuală corect stabilite, ca şi argumentele referitoare la angajarea răspunderii penale, consemnate de instanţa de fond. În cadrul analizei, instanţa de fond a evaluat declaraţiile de martori şi inculpaţi, dar şi probele ştiinţifice, reţinând ca dovedită acţiunea de însuşire frauduloasă a sumelor cuvenite celor două societăţi administrate în drept de A., B. şi Salonul Auto, prin intermediul societăţilor P., Q., Q. şi Q., administrate în fapt de acelaşi inculpat, şi în drept de persoane loiale acestuia. Amintim, în acest context, declaraţia martorei PP., audiată în apel, referitoare la modalitatea înfiinţării societăţii Q. şi la activitatea sa în cadrul societăţii: (...) am depus documentele la Registrul Comerţului, documente pregătite de doamna G., care, în momentul în care îmi aducea documentele, îmi spunea mai departe ce am de făcut. Toate firmele şi toată administrarea companiilor era gestionată de domnul A. şi doamna F..

Apărarea inculpatului A. sau a coinculpatei G. nu au furnizat, în apel, date ori probe apte a răsturna concluzia instanţei de fond.

Constituie infracţiunea de delapidare, prevăzută de art. 295 C. pen. însuşirea, folosirea sau traficarea de către un funcţionar public, în interesul său ori pentru altul, de bani, valori sau alte bunuri pe care le gestionează sau le administrează.

Art. 308 alin. (1) C. pen.:

"Dispoziţiile art. 289 - 292, 295, 297 - 301 şi 304 privitoare la funcţionarii publici se aplică în mod corespunzător şi faptelor săvârşite de către sau în legătură cu persoanele care exercită, permanent ori temporar, cu sau fără o remuneraţie, o însărcinare de orice natură în serviciul unei persoane fizice dintre cele prevăzute la art. 175 alin. (2) ori în cadrul oricărei persoane juridice."

Deşi, potrivit actualului C. pen., delapidarea este o infracţiune de serviciu (este prevăzută în Partea specială, Titlul V, Capitolul II), iar conform vechii reglementări era încadrată în categoria infracţiunilor contra patrimoniului (fiind prevăzută de C. pen. din 1969 în Partea specială, Titlul III), elementele constitutive ale infracţiunii de delapidare nu au suferit modificări. Ca urmare, opiniile exprimate în doctrină, ca şi soluţiile pronunţate de instanţe referitoare la infracţiunea de delapidare, anterioare intrării în vigoare a actualului C. pen., îşi menţin aplicabilitatea.

În ceea ce priveşte societăţile comerciale, administratorul are cele mai întinse drepturi de dispoziţie asupra bunurilor societăţii: art. 70, art. 142 din Legea nr. 31/1990. Aceste atribuţii sunt statuate şi în C. civ.: art. 209 alin. (1) C. civ.:

"persoana juridică îşi exercită drepturile şi îşi îndeplineşte obligaţiile prin organele sale de administrare, de la data constituirii lor"; art. 1.914 alin. (1) C. civ.:

"administratorul, în absenţa opoziţiei asociaţilor, poate face orice act de administrare în interesul societăţii".

Potrivit art. 1.915 alin. (1) C. civ.:

"administratorii răspund personal faţă de societate pentru prejudiciile aduse prin încălcarea legii, a mandatului sau prin culpă în administrarea societăţii".

Este gestionar, conform art. 1 alin. (1) din Legea nr. 22/1969 modificată prin Legea nr. 54/1994 şi republicată, acel angajat al unei persoane juridice care are ca atribuţii principale de serviciu primirea, păstrarea şi eliberarea de bunuri aflate în administrarea, folosinţa sau deţinerea, chiar temporară, a acesteia. Gestionar de fapt este persoana care îndeplineşte activităţile specifice gestionarului de drept. În sensul dispoziţiilor legale menţionate, funcţia de gestionar de drept derivă nemijlocit din principalele atribuţii de serviciu ale funcţionarului, fiind dobândită în cadrul raportului juridic de muncă şi conferă titularului ei drepturi şi obligaţii pe care acesta le exercită în contactul nemijlocit şi material pe care îl are cu bunurile.

Inculpatul A., audiat de instanţa de apel, a recunoscut faptul că a exercitat conducerea societăţilor B. şi Salonul Auto, descriind, în cuprinsul declaraţiei, motivele deciziilor luate în desfăşurarea activităţii şi în scopul redresării financiare, actele depuse la dosar atestând aceeaşi situaţie (calitatea sa de administrator statutar).

Instanţa de fond, evaluând probatoriul administrat, a reţinut, în cazul societăţilor P. şi Q. S.R.L., Q. că numitul A. avea calitatea de administrator de fapt, reţinând şi calitatea de gestionar al veniturilor încasate din activitatea de închiriere a spaţiilor comerciale şi arătând expres sumele încasate (p. 45 şi urm. 47 din sentinţă).

Jurisprudenţa anterioară constantă atestă îndeplinirea calităţii de subiect activ al infracţiunii de delapidare de către un funcţionar, fie acesta gestionar de drept ori de fapt (CAB, secţia a II-a penală, decizia nr. 1894/2000; ICCJ, S.P., dec. nr. 3954/1999, în C. pen., Comentarii pe articole, Ediţia 2, Ed. C.H.Beck, pct. 27, p.957; ICCJ, S.P., dec. nr. 138/RC/2017, www.x.ro).

Jurisprudenţa a reţinut că realizează elementul material al infracţiunii de delapidare, în forma însuşirii, acţiunea inculpatului, factor poştal, de a însuşi banii reprezentând valoarea unor pensii şi alte drepturi băneşti ale unor persoane, pe care îi avea în gestiune (CSJ, SP, decizia nr. 2762/2000, în Probleme de drept ...1990-2000, p. 366 şi în Dreptul nr. 3/2002/, p. 157) sau însuşirea pentru altul a banilor proveniţi din fondurile de creditare ale IIIIII., pe care inculpatul ce le administra în calitate de director general al unei sucursale (ICCJ, SP, decizia nr. 3272/2011, www.x.ro).

Jurisprudenţa a reţinut săvârşirea infracţiunii de delapidare atunci când banii aparţin bugetului statului (ipoteza factorului poştal care, prin falsificarea unor acte, şi-a însuşit sume de bani aflate temporar în gestiunea sa, respectiv a unui funcţionar din cadrul direcţiilor judeţene de poştă (supra, CSJ, SP, decizia nr. 2762/2000) sau fapta inculpatului, inspector de impozite şi taxe în cadrul unei administraţii financiare, de a-şi însuşi sume de bani din încasările făcute în această calitate, constituie infracţiunea de delapidare, aceasta deoarece inculpatul are calitatea de funcţionar, iar în cadrul atribuţiilor de serviciu îi revenea obligaţia de a gestiona sumele de bani încasate (CSJ, SP, decizia nr. 1005/1998).

Înalta Curte constată că sunt considerate bunuri, potrivit legii (art. 1 alin. (2) din Legea nr. 22/1969 modificată şi republicată) şi jurisprudenţei, bunurile materiale, mijloacele băneşti sau orice alte valori. Bunurile gestionate trebuie să aparţină unei persoane juridice sau bugetului de stat.

Ca urmare, inculpatul A., ce îndeplinea la data săvârşirii faptelor calităţile profesionale specifice subiectului activ al acestei infracţiuni, a generat modalitatea de sustragere a sumelor din patrimoniul societăţilor comerciale menţionate şi a procedat la aceasta cu ajutorul complicei sale, inculpata Dincă.

Instanţa de apel, în acord cu instanţa de fond, constată că ansamblul probator face dovada deplină a faptelor reţinute în sarcina inculpaţilor A. şi G., fiind apt să răstoarne prezumţia de nevinovăţie şi să conducă la angajarea răspunderii penale.

În fapt, trebuie amintit că, la data de 31.12.2002, a fost încheiat contractul de administrare între societăţile B., în calitate de proprietar şi P., în calitate de administrator, acesta din urmă putând închiria spaţiile comerciale administrate în numele şi pe seama proprietarului .

Ulterior, P. a încheiat, în calitate de mandatar şi administrator contracte de închiriere pentru spaţiile comerciale din complexul comercial CCCC. şi a acordat societăţii Q. dreptul de închiriere şi facturare pentru aceleaşi spaţii. Acest din urmă contract a fost semnat de PP. şi inculpatul A. . Conform actului constitutiv, administratorul unic al Q. a fost inculpatul A., iar obiectul de activitate îl constituia închirierea sau subînchirierea bunurilor imobiliare proprii sau închiriate .

Ulterior, la data de 10.05.2005, între societăţile P., în calitate de administrator şi Q., în calitate de locator, a fost încheiat un alt contract de administrare . Conform actului constitutiv, asociat unic şi administratorul Q. a fost martora PP. . Martorul FFF. a fost angajat Q..

Prin actul adiţional nr. x la contractul de administrare din data de 10.05.2005, încheiat între societăţile P. şi Q., începând cu data de 31.03.2006, toate drepturile şi obligaţiile Q. au fost cesionate în întregime Q.. . P. a fost reprezentată de administrator PP. şi Q. de G..

Inculpatul A. a organizat similar activitatea şi în cazul societăţii Salonul Auto. Astfel, la data de 18.06.2003, între B. şi Salonul Auto a fost încheiat contractul de administrare a spaţiilor comerciale situate în "CCCC. 2", proprietatea societăţii Salonul Auto, reprezentat de F. pentru societatea proprietară şi A., pentru societatea administrator al spaţiilor comerciale .

Audiată în calitate de martor, în cursul judecării apelului, PP. a arătat: (...) în cazul documentelor P. expert eram reprezentantul administratorului şi în această calitate semnam. De cele mai multe ori, semnarea sau orice act se desfăşura cu rapiditate când doamna Teodorescu era la telefon, neavând posibilitatea să văd efectiv conţinutul tuturor documentelor. La interpelarea instanţei, arăt că percepţia generală era că cel care dă ordine şi care conduce efectiv este domnul A.. (...) Referitor la înfiinţarea societăţii Q., martora a arătat: Toate firmele şi toată administrarea companiilor era gestionată de domnul A. şi doamna F.. (...) Din câte cunosc doamna G. îndeplinea ordinele domnului A. şi doamnei F.. (...) Singurele persoane care decideau asupra înfiinţării sau desfiinţării societăţilor erau domnul A. şi doamna F..

Inculpata G. a declarat (...) că nu a deţinut personal niciodată in numerar sumele de bani considerabile ce apar scriptic ca fiind valoarea acţiunilor deţinute din B., si nu am reprezentat nicio societate comerciala, nu a avut putere de decizie.

Întreg probatoriul constând în înscrisuri emanate de la societăţile evocate, şi declaraţiile, fie de martori, fie de inculpaţi, conduce către aceeaşi concluzie, evidenţiată anterior, administratorul de fapt al societăţii P., Q., Q. şi Q. SC a fost inculpatul A..

Din documentele furnizate de societăţile comerciale care au avut închiriate spaţii în complexul comercial "CCCC.", evaluate şi prin expertiza efectuată ori prin raportul de constatare, rezultă că societăţile administrator au facturat în nume propriu contravaloarea chiriilor şi au încasat prin cont bancar şi prin casieria proprie. Acest modus operandi a condus la extragerea sumelor obţinute din chirii din patrimoniul societăţilor B. şi Salonul Auto şi a creat premisele însuşirii facile, în cuantumul rămas după efectuarea plăţilor curente, din conturile societăţilor administrator.

Veniturile care ar fi trebuit încasate de societatea B., în perioada 2003-2007, sunt în sumă totală de 3.561.283,46 RON, la care se adaugă TVA în sumă de 676.643,86 RON. Prin urmare, societatea B. ar fi trebuit să încaseze din activitatea de închiriere a spaţiilor comerciale, în perioada 2003-2007, o sumă totală de 4.237.927,32 RON, iar, similar, societatea Salonul Auto ar fi trebuit să încaseze venituri de 1.018.251,99 RON, la care se adaugă TVA în sumă de 193.467,88 RON, respectiv 1.211.719,87 RON.

Din înscrisurile depuse la dosar, evaluate prin expertiză şi raportul de constatare, rezultă că din conturile bancare ale societăţilor comerciale P., Q., Q. şi Q. nu au fost efectuate transferuri de bani către proprietarii spaţiilor comerciale, societăţile B. şi Salonul Auto, reprezentând venituri din chirii.

Din analiza rulajelor conturilor bancare ale societăţii B. rezultă că această societate comercială a încasat sume de bani cu titlu de chirie în două conturi bancare, deschise la I. S.A. şi VVV. S.A., actualmente QQQ. . Astfel, în perioada 24.02.2002 - 16.10.2003, B. a încasat, în contul deschis la I. S.A., suma de 1.193.328 RON, din care suma de 517.050 RON a fost depusă în numerar. Din suma încasată cu titlu de chirie a fost retrasă în numerar, în aceeaşi perioadă, suma de 405.470 RON, restul sumelor fiind utilizate pentru plata furnizorilor de utilităţi.

Persoanele care au deţinut drept de semnătură pe contul societăţii B., deschis la I. S.A., au fost inculpaţii A. şi G., ambii deţinând prima semnătură, iar inculpata G. a arătat că efectua toate operaţiunile bancare, din dispoziţia inculpatului A..

În perioada 13.01.2003 - 01.04.2004, B. a încasat în contul deschis la VVV. suma totală de 885.280 RON, din care suma de 642.695 RON a fost depusă în numerar. O parte din suma totală încasată a fost utilizată pentru plata furnizorilor de utilităţi, iar o altă parte a dobândit următoarele destinaţii: schimb valutar - 382.107 RON; transfer către P. - 87.000 RON; retrageri de numerar G. - 61.140 RON; retrageri de numerar KKK. - 52.600 RON.

Suma de 382.107 RON, supusă operaţiunii de schimb valutar s-a realizat în perioada 24.10.2002 - 26.09.2003, în total fiind efectuate 10 operaţiuni de schimb valutar în USD, urmate de transferul sumelor din contul de USD al societăţii în contul de card deschis de inculpatul A. la R., în aceeaşi zi sau în ziua imediat următoare creditării contului. Operaţiunile de transfer extern au fost efectuate de inculpata G., conform dispoziţiilor de plată valutară existente la dosarul de urmărire penală.

Ca urmare, suma totală delapidată din conturile bancare ale societăţii B. este în valoare de 988.317 RON.

Acelaşi mod de operare a fost folosit şi în cazul societăţilor comerciale care au administrat patrimoniile celor două societăţi (B. şi Salonul Auto), respectiv în cazul societăţilor P., Q., Q. şi Q. .

P. (înfiinţată la data de 5.02.1997) a încasat cu titlu de chirie, în conturile bancare, suma de 1.123.965 RON. Pe lângă aceste sume şi alte societăţi au efectuat plăţi către P. Expert, în sumă de 778.278 RON, din care suma de 497.097 RON a fost depusă în numerar (anexa 101, f. x expertiză). Sumele reprezintă chirii, întrucât firma nu a desfăşurat alte activităţi comerciale, potrivit probelor administrate în cauză. Prin urmare, societatea a încasat cu titlu de chirie o sumă totală de 1.902.243 RON.

În perioada 2003-2007, din conturile societăţii P. au fost efectuate, între altele, următoarele operaţiuni: retrageri numerar KKK. - 609.900 RON; retrageri numerar - 250.085 RON; transfer R. - 211.841 USD . În ce priveşte suma totală de 250.085 RON a fost retrasă în numerar din contul firmei de către inculpata G., în calitate de împuternicită pe cont şi martora KKK., care semna borderourile de numerar aferente cecurilor cu justificarea "avans salarii" sau "diverse plăţi". Suma de 211.841 USD provine din schimbul valutar al sumei de 711.616 RON, care a fost astfel transferată din contul de RON în contul de USD al societăţii comerciale .

Prin urmare, au fost delapidate din patrimoniile societăţilor B. şi Salonul Auto, prin intermediul societăţii P., sumele de bani retrase în numerar şi cele transferate în contul de card deschis pe numele inculpatului A. la R., în total suma de 1.571.601 RON .

În ceea ce priveşte societatea Q. (înfiinţată la data de 17.12.2003), această societate a încasat, cu titlu de chirie, în conturile bancare, suma de 954.789 RON. Pe lângă acestea, au fost efectuate de o serie de alte societăţi, către Q., plăţi în sumă de 1.314.745 RON, din care suma de 505.226 RON, a fost depusă în numerar (anexa 101, f. x expertiză). Sumele reprezintă chirii, întrucât firma nu a desfăşurat alte activităţi comerciale, potrivit probelor administrate în cauză. Prin urmare, societatea a încasat cu titlu de chirie o sumă totală de 2.269.534 RON.

În perioada analizată, din conturile societăţii Q. au fost efectuate, între altele, următoarele operaţiuni: transfer către cont personal G. - 64.500 RON; retrageri numerar - 375.735 RON; transfer R.. - 72.835 USD.

Suma de 64.500 RON a fost transferată în contul personal al inculpatei G., deschis la VVV., în 4 tranşe, în datele de 04.04.2005, 22.04.2005, 27.04.2005 şi 28.04.2005, fiind retrase în numerar din acest cont în aceleaşi zile . Despre aceasta situaţie inculpata G. a declarat:

"Nu-mi amintesc nimic în legătură cu această sumă de bani. Probabil, dacă am făcut o astfel de retragere, banii i-am dat lui A.", poziţie ce a fost susţinută de inculpatul A.. În ceea ce priveşte sumele ce au fost retrase în numerar de către G., conform înscrisurilor aflate la dosar, respectiv recipisele de ridicare de numerar din contul bancar, au avut ca justificare "avans salarii" sau "diverse" .

Suma de 72.835 USD provine din operaţiuni de schimb valutar, sumele schimbate fiind transferate din contul de RON în contul de USD al societăţii comerciale, apoi virate în contul R. .

Prin urmare, din patrimoniile societăţile B. şi Salonul Auto au fost delapidate, prin intermediul Q., sumele de bani retrase în numerar şi cele transferate în contul de card deschis pe numele inculpatului A. la R., în cuantum total de 647.815 RON.

Pe de altă parte, Q. (înfiinţată în aprilie 2005) a încasat cu titlu de chirie, în conturile bancare, suma totală de 919.783 RON (anexa 101, f. x expertiză). Pe lângă aceste sume au fost identificate şi alte societăţi care au efectuat plăţi către Q., în sumă de 461.778 RON, din care suma de 394.977 RON a fost depusă în numerar. Sumele reprezintă chirii încasate, întrucât firma nu a desfăşurat nicio altă activitate comercială. Prin urmare, societatea a încasat cu titlu de chirie o sumă totală de 1.381.561 RON.

În perioada de referinţă, din conturile Q. au fost efectuate, între altele, următoarele operaţiuni: retrageri numerar de către G., în cuantum de 524.103 RON; transfer R.. - 99.010 USD. Suma de 99.010 USD provine din schimbul valutar al sumei de 297.145 RON, operaţiunile fiind efectuate la datele de 01.06.2005, 04.07.2005 şi 14.07.2005 .

Astfel din patrimoniile societăţilor B. şi Salonul Auto au fost delapidate, prin intermediul Q., sumele de bani retrase în numerar de inculpata G. şi cele transferate în contul de card deschis pe numele inculpatului A. la R., în total suma de 821.248 RON.

Q. (înfiinţată la data de 6.05.2005) a încasat cu titlu de chirie, în conturile bancare, suma totală de 889.368 RON. Au mai fost efectuate plăţi în sumă de 139.160 RON, cu menţiunea că suma de 132.758 RON a fost depusă în numerar (anexa 101, f. x expertiză). Sumele reprezintă chirii, întrucât firma nu a desfăşurat alte activităţi comerciale, potrivit probelor administrate în cauză.

Prin urmare, societatea a încasat cu titlu de chirie o sumă totală de 1.028.529 RON.

În perioada analizată, in conturile Q. au fost efectuate următoarele operaţiuni: retrageri numerar - 586.511 RON; transfer R.. - 16.233 USD. Operaţiunile de retragere de numerar din contul societăţii au fost efectuate de inculpata G., conform recipiselor de la dosar . Suma de 16.233 USD provine din schimbul valutar al sumei de 45.521 RON, operaţiunea fiind efectuată la data de 02.10.2006. Transferul bancar în contul de card deschis la R. a fost efectuat în aceeaşi zi .

Prin urmare, din patrimoniile societăţilor B. şi Salonul Auto au fost delapidate, prin intermediul societăţii Q., sumele retrase în numerar şi cele transferate în contul de card deschis pe numele inculpatului A. la R., în total 632.032 RON.

Sumele de bani delapidate din patrimoniile societăţilor B. şi Salonul Auto de către inculpaţii A. şi G., sunt în cuantum final de 4.424.397 RON (extrasă suma de 4.661.013 RON, din care se scade suma de 236.616 RON, alocată plăţii angajaţilor, plăţi efective, realizate prin conturile inculpatei F.).

Prin urmare, prin încheierea contractelor de administrare a imobilelor deţinute de societăţile B. şi Salonul Auto, inculpatul A. a pus în practică delapidarea veniturilor ce se cuveneau acestor societăţi comerciale şi utilizarea acestora în interesul personal, al său şi al soţiei sale. În realizarea acestui demers a fost ajutat permanent şi conştient de către inculpata G., persoană împuternicită pe toate conturile bancare implicate în circuitul financiar, aceasta cunoscând că sumele de bani proveneau din plata chiriilor aferente spaţiilor comerciale şi acceptând să transfere aceste sume de bani în conturi personale controlate de A. şi F. sau să le retragă în numerar şi să le remită inculpatului A..

Ca urmare, suma însuşită, în cuantum de 4.424.397 RON, a profitat exclusiv inculpaţilor A. şi F., iar nu şi inculpatei Dincă, astfel că măsura confiscării, în lipsa unor constituiri de parte civilă, va purta asupra primilor doi inculpaţi ce au beneficiat de folosul infracţional. Astfel, în baza art. 51 alin. (1) din Legea nr. 129/2019 cu referire la art. 112 alin. (1) lit. e) din C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) din C. pen., se va confisca, de la fiecare dintre inculpaţii A. şi F., suma de câte 2.212.198,5 RON.

În ceea ce priveşte măsura confiscării dispuse, se va avea în vedere şi faptul că aceste sume au constituit obiectul material al infracţiunii de spălare de bani faţă de care instanţa de apel a constatat, în raport cu ambii inculpaţi, A. şi F., angajarea răspunderii penale.

În această limită valorică se vor menţine măsurile asiguratorii dispuse în cursul urmăririi penale asupra bunurilor mobile şi imobile aparţinând inculpatei F., precum şi sechestrul asigurator instituit de către instanţa de fond asupra bunurilor mobile şi imobile ale inculpaţilor A. şi F., până la concurenţa sumei de câte 2.212.198,5 RON supusă confiscării şi a cheltuielilor judiciare către stat ce urmează a fi stabilite în sarcina fiecăruia.

Faptele inculpatului A., care, în perioada 2002 - mai 2007, în calitate de administrator statutar al societăţilor B. şi Salonul Auto, şi administrator de fapt, în cadrul celorlalte societăţi implicate în lanţul infracţional, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în mod repetat, la intervale scurte de timp, folosind un mod identic sau similar de operare, cu ajutorul inculpatei G., şi-a însuşit, atât în interes propriu cât şi în interesul inculpatei F., sume de bani rămase în urma plăţii cheltuielilor curente, sume provenite din închirierea spaţiilor comerciale deţinute de cele două societăţi, realizează conţinutul constitutiv al infracţiunii de delapidare în formă continuată.

Faptele inculpatei G., care, în perioada 2002 - mai 2007, în calitate de administrator al S.C. Q. S.R.L. şi S.C. Q. S.R.L. şi în calitate de împuternicită pe conturile bancare ale acestor firme, precum şi ale societăţilor B., Salonul Auto, P. şi Q. şi ale persoanelor fizice A., F. şi D., în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, l-a ajutat pe inculpatul A. să-şi însuşească, atât în interes propriu cât şi în interesul inculpatei F., sume de bani rămase după plata cheltuielilor curente, sume provenite din activitatea de închiriere a spaţiilor comerciale deţinute de societăţile B. şi Salonul Auto, întrunesc elementele constitutive ale complicităţii la infracţiunea de delapidare în formă continuată.

Faptele sunt săvârşite cu vinovăţie sub forma intenţiei directe deduse din modul de operare caracterizat prin perseverenţă, actele de executare multiple sunt prin ele însele suficiente în a demonstra coeziunea în atingerea scopului infracţional şi asumarea conduitei ilicit penale.

Acuzaţiile de spălare a banilor

Inculpaţii A. şi F. au fost trimişi în judecată pentru săvârşirea a câte trei infracţiuni de spălare a banilor, astfel:

- spălare a banilor în forma continuată, prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. a) şi c) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (câte 4 acte materiale) şi art. 5 alin. (1) C. pen. (având ca infracţiuni predicat delapidările săvârşite în dauna societăţilor B. şi Salonul Auto);

- spălare a banilor, prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. a) şi c) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen. (având ca infracţiuni predicat înşelăciunile săvârşite în dauna părţilor civile);

- spălare a banilor, prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen., (având ca infracţiuni predicat înşelăciunile săvârşite în dauna părţilor civile);

iar inculpata G. a fost trimisă în judecată pentru săvârşirea a trei infracţiuni de spălare a banilor, spălare a banilor în formă continuată, prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. a) şi c) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (câte 4 acte materiale) şi art. 5 alin. (1) C. pen. (având ca infracţiuni predicat delapidările săvârşite în dauna societăţilor B. şi Salonul Auto).

În actul de sesizare s-a reţinut că, faptele inculpatului A. care:

- În perioada 2002-2008, a dispus retragerea de numerar, schimbarea în diferite valute, transferul şi depunerea sumelor de bani provenite din încasările care se cuveneau societăţilor B. şi Salonul Auto, în conturile bancare personale ale coinculpatelor, precum şi în conturile bancare ale martorei D., fiind împuternicit pe toate aceste conturi bancare, în scopul ascunderii şi al disimulării originii ilicite a acestor sume de bani, operaţiuni urmate de dobândirea, deţinerea şi folosirea acestor sume în interesul personal şi al altora (soţia sa, şoferul personal), prin utilizarea unor carduri bancare emise de compania R. - Marea Britanie, cunoscând că banii provin din săvârşirea infracţiunilor de delapidare, realizează conţinutul constitutiv al infracţiunilor de spălare a banilor în formă continuată, prevăzute de art. 29 alin. (1) lit. a) şi c) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (câte 4 acte materiale) şi art. 5 alin. (1) C. pen. (având ca infracţiuni predicat delapidările săvârşite în dauna societăţilor B. şi Salonul Auto.

Infracţiunile de spălare a banilor au fost săvârşite în formă continuată, existând, pentru fiecare infracţiune, câte 4 acte materiale corespunzătoare fiecărui circuit financiar conceput succesiv, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, prin utilizarea conturilor bancare deschise pentru societăţile comerciale P., Q., Q. şi Q., care au administrat activitatea societăţilor B. şi Salonul Auto.

- În perioada 14.05.2007 - 12.09.2007, a dispus schimbul valutar şi transferul tuturor sumelor de bani rămase în urma vânzării activelor şi achitării datoriilor către creditorii societăţilor B. şi Salonul Auto, în conturile unor societăţi comerciale de tip "offshore" controlate de inculpat (S., T., U., V., W.), cunoscând că banii provin din săvârşirea infracţiunilor de înşelăciune în dauna părţilor civile care au deţinut acţiuni la societatea B. şi care aveau dreptul şi la acţiuni emise de societatea Salonul Auto, operaţiuni urmate de folosirea sumelor de bani în interes personal sau în interesul membrilor grupului, realizează conţinutul constitutiv al infracţiunilor de spălare a banilor, prevăzute de art. 29 alin. (1) lit. a) şi c) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen. (având ca infracţiuni predicat înşelăciunile săvârşite în dauna părţilor civile).

- În calitate de administrator statutar al societăţii Salonul Auto şi al inculpatei persoană juridică E., precum şi în calitate de administrator de fapt al societăţii "offshore" W.. - unic acţionar al societăţii Salonul Auto, a disimulat provenienţa ilicită şi dreptul de dispoziţie asupra a două imobile (terenuri) aparţinând societăţii Salonul Auto, prin transferul succesiv al proprietăţii către suspecta D., pe care a desemnat-o unică beneficiară a acţiunilor societăţii W.. prin procesul-verbal al adunării extraordinare a consiliului de administraţie al W.. din data de 14.05.2007, şi ulterior către inculpata, persoană juridică, E., prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat, cunoscând că bunurile provin din săvârşirea infracţiunii de înşelăciune comise în dauna părţilor civile care aveau dreptul la acţiuni emise de societatea Salonul Auto, realizează conţinutul constitutiv al infracţiunii de spălare a banilor, prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen. (având ca infracţiune predicat înşelăciunea săvârşită în dauna părţilor civile).

Succesiunea legilor penale, de la momentul săvârşirii faptei la zi, impune analiza normelor de incriminare. Astfel, potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor, precum şi pentru instituirea unor măsuri de prevenire şi combatere a finanţării terorismului, constituie infracţiunea de spălare a banilor şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 10 ani:

a) schimbarea sau transferul de bunuri, cunoscând că provin din săvârşirea de infracţiuni, în scopul ascunderii sau al disimulării originii ilicite a acestor bunuri ori în scopul de a ajuta persoana care a săvârşit infracţiunea din care provin bunurile să se sustragă de la urmărire, judecată sau executarea pedepsei;

b) ascunderea ori disimularea adevăratei naturi a provenienţei, a situării, a dispoziţiei, a circulaţiei sau a proprietăţii bunurilor ori a drepturilor asupra acestora, cunoscând că bunurile provin din săvârşirea de infracţiuni;

c) dobândirea, deţinerea sau folosirea de bunuri, cunoscând că acestea provin din săvârşirea de infracţiuni.

Curtea Constituţională, prin Decizia nr. 418/2018

Potrivit art. 49 alin. (1) din Legea nr. 129/2019 pentru prevenirea şi combaterea spălării banilor şi finanţării terorismului, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, constituie infracţiunea de spălare a banilor şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 10 ani:

a) schimbarea sau transferul de bunuri, cunoscând că provin din săvârşirea de infracţiuni, în scopul ascunderii sau al disimulării originii ilicite a acestor bunuri ori în scopul de a ajuta persoana care a săvârşit infracţiunea din care provin bunurile să se sustragă de la urmărire, judecată sau executarea pedepsei;

b) ascunderea ori disimularea adevăratei naturi, a provenienţei, a situării, a dispoziţiei, a circulaţiei sau a proprietăţii bunurilor ori a drepturilor asupra acestora, cunoscând că bunurile provin din săvârşirea de infracţiuni;

c) dobândirea, deţinerea sau folosirea de bunuri de către o altă persoană decât subiectul activ al infracţiunii din care provin bunurile, cunoscând că acestea provin din săvârşirea de infracţiuni.

Modificarea conţinutului lit. c) este consecinţa pronunţării de către Curtea Constituţională a Deciziei nr. 418/2018 referitoare la dispoziţiile art. 29 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor. Examinarea acestor prevederi legale conduce instanţa de apel la concluzia că între cele două legi succesive nu există diferenţă de conţinut constitutiv. De aceea, indicarea noului text legal nu are nicio influenţă asupra acuzaţiilor formulate cu privire la infracţiunea de spălare a banilor şi deci nu poate fi subsumată noţiunii de schimbare a încadrării juridice.

Aşadar, "(...) Spălarea de bani este o infracţiune la care elementul material constă într-o acţiune ce se poate realiza în şapte modalităţi alternative (schimbarea, transferul, ascunderea, disimularea, dobândirea, deţinerea sau folosirea).

Realizarea oricărei modalităţi a elementului material va conduce la consumarea infracţiunii. Odată consumată infracţiunea, realizarea altei modalităţi a elementului material în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale va fi lipsită de consecinţe juridice.

(...) Dacă infracţiunea de spălare de bani s-a produs prin realizarea mai multor modalităţi ale elementului material, aparţinând unor variante distincte, acest aspect va fi valorificat în încadrarea juridică, prin reţinerea tuturor acestor variante.

Ca atare, realizarea mai multor acţiuni ce reprezintă elementul material al infracţiunii de spălare de bani, în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, nu afectează unitatea infracţională.

Infracţiunea de spălare a banilor este o infracţiune autonomă sau subsecventă aceleia din care provin bunurile, existenţa acesteia nefiind condiţionată de pronunţarea unei soluţii de condamnare (amânare a aplicării pedepsei sau renunţare la aplicarea pedepsei) pentru infracţiunea din care provin bunurile.

Este evident însă că în situaţia în care nu există o condamnare pentru infracţiunea din care provin bunurile instanţa învestită cu soluţionarea cauzei privind infracţiunea de spălare de bani nu trebuie doar să suspecteze că bunurile provin din activitate infracţională, ci şi să aibă certitudini în acest sens (...)" (a se vedea Decizia nr. 16 din 8 iunie 2016 privind pronunţarea unei hotărâri prealabile referitoare la acţiunile enumerate în art. 29 alin. (1) lit. a), b) şi c) din Legea nr. 656/2002 - Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, publicată în Monitorul Oficial nr. 654 din 25 august 2016).

Curtea Constituţională, în cuprinsul considerentelor Deciziei nr. 418/2018 referitoare la admiterea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 29 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor, precum şi pentru instituirea unor măsuri de prevenire şi combatere a finanţării terorismului, în interpretarea dată prin Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 16 din 8 iunie 2016, a arătat. (...) Decizia nr. 147/2011, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, a statuat, printre altele, că infracţiunea de spălare a banilor, precum şi infracţiunile de tăinuire şi favorizare a infractorului "sunt infracţiuni distincte de infracţiunile prin care s-a obţinut produsul infracţiunii. Caracterul subsecvent al infracţiunii de spălare a banilor reiese din împrejurarea că ea derivă dintr-o altă infracţiune care este situaţia premisă. Deci, subiectul activ al celor două infracţiuni nu poate fi una şi aceeaşi persoană". De asemenea, referitor la aceeaşi infracţiune, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală a pronunţat Decizia nr. 836/2013, prin care a statuat că infracţiunea prevăzută la art. 23 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002 [actualul art. 29 alin. (1) lit. c)] din Legea nr. 656/2002] "presupune, ca situaţie premisă, existenţa unei alte infracţiuni şi anume aceea din care provine bunul. Totodată, participantul la infracţiunea principală nu poate fi subiect activ al infracţiunii de spălare a banilor deoarece el a devenit deţinător al bunului prin comiterea faptei principale. În caz contrar, s-ar încălca principiul ne bis in idem, conform căruia o persoană poate fi trasă la răspundere penală pentru aceeaşi faptă numai o singură dată.

19. Ulterior deciziilor anterior invocate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a pronunţat Decizia nr. 16 din 8 iunie 2016, mai sus menţionată, prin care a stabilit următoarele: "1. Acţiunile enumerate în cuprinsul art. 29 alin. (1) lit. a), b) şi c) din Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor, precum şi pentru instituirea unor măsuri de prevenire şi combatere a finanţării terorismului, republicată, cu modificările ulterioare, respectiv schimbarea sau transferul, ascunderea ori disimularea, dobândirea, deţinerea sau folosirea, sunt modalităţi alternative ale elementului material al infracţiunii unice de spălare a banilor. 2. Subiectul activ al infracţiunii de spălare a banilor poate fi şi subiect activ al infracţiunii din care provin bunurile. 3. Infracţiunea de spălare a banilor este o infracţiune autonomă, nefiind condiţionată de existenţa unei soluţii de condamnare pentru infracţiunea din care provin bunurile." Prin urmare, la pct. 2 al dispozitivului Deciziei nr. 16 din 8 iunie 2016, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a stabilit că, prin dispoziţiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 656/2002, sunt incriminate şi faptele de "autospălare a banilor", fără a distinge între modalităţi normative din cuprinsul prevederilor legale anterior menţionate. (...)

24. Curtea reţine că autorul sau coautorul infracţiunii principale, complicele ori instigatorul la infracţiunea principală (delictum principale - din care provin banii murdari) nu poate fi subiect activ al infracţiunii de spălare a banilor (delictum subsequens). S-a arătat, totodată, că expresia "cunoscând că bunurile provin din săvârşirea de infracţiuni", existentă în cuprinsul normei de incriminare, este folosită de legiuitor pentru a exclude din sfera subiecţilor activi persoanele implicate în comiterea infracţiunii din care provin bunurile şi, de asemenea, că legiuitorul foloseşte o exprimare asemănătoare şi în cazul infracţiunii de tăinuire şi nimeni nu a susţinut că persoana care a săvârşit infracţiunea din care provine bunul tăinuit poate fi subiect activ al infracţiunii de tăinuire. În acelaşi sens s-a reţinut că se încalcă principiul ne bis in idem prin reţinerea în concurs ideal a infracţiunii din care rezultă banii supuşi spălării şi a infracţiunii de spălare a banilor în varianta normativă prevăzută la art. 29 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002 atunci când autorul spălării banilor dobândeşte bunuri provenind din săvârşirea de infracţiuni.

25. Analizând dispoziţiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 656/2002, Curtea constată că varianta normativă prevăzută la alin. (1) lit. a) constă în fapte de schimbare sau transfer de bunuri, cunoscând că acestea provin din săvârşirea de infracţiuni, în scopul ascunderii sau al disimulării originii ilicite a acestor bunuri ori în scopul ajutării persoanei care a săvârşit infracţiunea din care provin bunurile să se sustragă de la urmărire, judecată sau executarea pedepsei; varianta normativă reglementată la alin. (1) lit. b) constă în ascunderea ori disimularea adevăratei naturi a provenienţei, a situării, a dispoziţiei, a circulaţiei sau a proprietăţii bunurilor ori a drepturilor asupra acestora, cunoscând că bunurile provin din săvârşirea de infracţiuni; iar varianta infracţională prevăzută la alin. (1) lit. c) din aceeaşi lege constă în dobândirea, deţinerea sau folosirea de bunuri, cunoscând că acestea provin din săvârşirea de infracţiuni.

26. Dacă primele două modalităţi normative, reglementate la art. 29 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 656/2002, corespund scopului reglementării infracţiunilor de spălare a banilor, acela de combatere a acţiunilor de ascundere şi disimulare a provenienţei unor bunuri care provin din săvârşirea de infracţiuni, cea de-a treia variantă normativă, prevăzută la art. 29 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002, constând în dobândirea, deţinerea sau folosirea de bunuri, nu vizează, în mod direct, scopul ascunderii provenienţei bunurilor despre care autorul infracţiunii cunoaşte că provin din săvârşirea de infracţiuni. De asemenea, analiza aceloraşi modalităţi normative conduce la concluzia că faptele de schimbare sau transfer de bunuri şi cele de ascundere sau disimulare sunt fapte care, prin natura lor, sunt comise ulterior infracţiunilor din care provin bunurile ce constituie obiectul material al infracţiunii de spălare a banilor, fiind, prin urmare, întotdeauna acţiuni distincte de cele care formează elementul material al infracţiunii predicat. Aceste acţiuni pot fi săvârşite de acelaşi subiect activ sau de un subiect activ diferit de cel al infracţiunii predicat. Prin urmare, o asemenea reglementare, în privinţa elementului material al infracţiunii, nu ridică probleme din perspectiva respectării dispoziţiilor art. 1 alin. (5) şi art. 23 alin. (12) din Constituţie.

27. Spre deosebire de acestea, dobândirea sau deţinerea, ce constituie două dintre modalităţile alternative ale elementului material al infracţiunii de spălare a banilor, reglementată la art. 29 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002, sunt, în realitate, situaţii de fapt rezultate, în mod inevitabil, din comiterea infracţiunii din care provin bunurile dobândite sau deţinute, şi nu acţiuni separate, de sine stătătoare, care să poată fi săvârşite de autorul infracţiunii predicat la un moment ulterior consumării acesteia, pe baza unei rezoluţii infracţionale distincte. Aşa fiind, prin natura lor, dobândirea şi deţinerea bunurilor provenite din săvârşirea unor infracţiuni, de către subiectul activ al infracţiunilor în cauză, nu pot fi disociate de infracţiunile predicat şi, prin urmare, nu pot fi analizate ca infracţiuni separate.

28. La rândul său, modalitatea alternativă ce constă în folosirea bunurilor, cunoscând că acestea provin din săvârşirea unei infracţiuni, de către subiectul activ al infracţiunii în cauză, este o acţiune care poate fi realizată ulterior momentului consumării infracţiunii predicat (...) simpla folosire a bunurilor rezultate din comiterea unei infracţiuni de către subiectul activ al infracţiunii săvârşite nu corespunde de plano scopului avut în vedere de legiuitor cu ocazia reglementării infracţiunilor de spălare a banilor, acela de a disimula provenienţa bunurilor obţinute din infracţiuni. Dacă însă această "folosire" a bunurilor presupune activităţi de schimbare sau transfer al bunurilor în scopul ascunderii sau disimulării originii lor ilicite, atunci se realizează elementele de tipicitate ale variantelor normative de la art. 29 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 656/2002.

29. Aşa fiind, reţinerea, ca infracţiune distinctă, respectiv infracţiunea de spălare a banilor, prevăzută la art. 29 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002, a oricăreia dintre faptele de dobândire, deţinere şi, respectiv, folosire de bunuri care provin din săvârşirea unor infracţiuni, în sarcina subiectului activ al infracţiunii din care provin bunurile, implică tragerea acestuia la răspundere penală, de două ori, pentru săvârşirea aceloraşi fapte.

30. Având în vedere aceste considerente, Curtea constată că dispoziţiile art. 29 alin. (1) lit.

c) din Legea nr. 656/2002 sunt vădit excesive în privinţa primelor două modalităţi alternative ale elementului material al infracţiunii reglementate prin textul criticat, fiind, astfel, contrare prevederilor art. 23 alin. (12) din Constituţie, şi, respectiv, lipsite de claritate, precizie şi previzibilitate, în privinţa celei de-a treia modalităţi alternative a elementului material al infracţiunii de spălare a banilor, prevăzută la art. 29 alin. (1) lit.

c) din Legea nr. 656/2002, aspecte ce contravin atât dispoziţiilor art. 1 alin. (5), cât şi celor ale art. 23 alin. (12) din Constituţie. Configurarea elementului material al infracţiunii antereferite, în modalitatea descrisă, este de natură a determina angajarea, în mod disproporţionat, a răspunderii penale a inculpatului pentru comiterea aceleiaşi fapte. În acest sens, Curtea reţine că, pentru a fi conformă cu dispoziţiile art. 23 alin. (12) din Constituţie, incriminarea unor fapte prin norme juridice de drept penal trebuie să respecte principiul proporţionalităţii incriminării, potrivit căruia respectiva incriminare trebuie să fie strict necesară obiectivului urmărit de legiuitor, iar intruziunea ce vizează drepturile fundamentale restrânse prin aplicarea normei incriminatoare să fie justificată prin raportare la protecţia juridică asigurată prin reglementarea acelei infracţiuni. Curtea constată însă că incriminarea faptelor de spălare a banilor, prevăzute la art. 29 alin. (1) lit.

c) din Legea nr. 656/2002, nu corespunde criteriilor anterior menţionate, fiind în mod vădit contrară principiului proporţionalităţii incriminării, întrucât obiectivul urmărit de legiuitor, şi anume asigurarea protecţiei dreptului de proprietate, este garantat prin infracţiunea predicat, nefiind necesară o incriminare suplimentară a faptei ilicite. Aşa fiind, Curtea reţine că textul criticat contravine principiului legalităţii incriminării, astfel cum acesta este prevăzut la art. 23 alin. (12) din Constituţie, întrucât are ca efect o dublă tragere la răspundere penală a subiectului activ al infracţiunii pentru faptele ce constituie primele două modalităţi alternative ale elementului material al infracţiunii reglementate prin textul criticat şi, respectiv, ar putea avea efectul anterior precizat, în cazul faptei ce constituie cea de-a treia modalitate alternativă a elementului material al aceleiaşi infracţiuni.

De altfel, în acelaşi sens, prin Decizia nr. 603 din 6 octombrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 845 din 13 noiembrie 2015, paragraful 33, Curtea a reţinut că legiuitorul nu are competenţa constituţională ca, în temeiul art. 61 alin. (1) şi art. 73 alin. (3) lit.

h) din Constituţie, să reglementeze infracţiuni într-o manieră care să consacre o disproporţie vădită între importanţa valorii sociale care trebuie ocrotită şi cea care trebuie limitată, întrucât, în caz contrar, s-ar ajunge la nesocotirea acesteia din urmă.

31. Prin urmare, reglementarea infracţiunii prevăzute la art. 29 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002 îndeplineşte cerinţele de claritate şi coerenţă logică doar în condiţiile în care autorul acestei infracţiuni este diferit de autorul infracţiunii predicat. Practic, incriminarea analizată vizează o tăinuire, iar tăinuirea poate fi comisă doar de o persoană diferită de autorul infracţiunii din care provin bunurile tăinuite (...).

Faţă de cele constatate în prezenta cauză cu privire la săvârşirea infracţiunii de înşelăciune şi în raport de consideraţiile jurisprudenţiale anterioare, instanţa de apel, în analiza condiţiilor de tipicitate a infracţiunii de spălarea banilor, va avea în vedere doar sumele de bani provenite din infracţiunea de delapidare, întrucât s-a stabilit că inculpaţilor nu li se poate imputa comiterea infracţiunii de înşelăciune.

Examinând îndeplinirea condiţiilor de tipicitate ale infracţiunii de spălare a banilor, instanţa de apel, în acord cu instanţa de fond, constată că ansamblul materialului probator face dovada deplină a faptelor reţinute în sarcina inculpaţilor A., F. şi G., probele fiind apte să răstoarne prezumţia de nevinovăţie şi să conducă la angajarea răspunderii penale.

Şi în această privinţă se constată că instanţa de fond a reţinut o situaţie de fapt corectă şi a evaluat corespunzător materialul probator administrat în cauză, cu respectarea dispoziţiilor art. 103 C. proc. pen., pe baza căruia a stabilit, fără echivoc, împrejurările comiterii faptei, încadrarea juridică şi vinovăţia.

Pornind de la această constatare, instanţa de control judiciar, în baza propriului examen analitic asupra mijloacelor de probă administrate direct şi nemijlocit în faţa sa şi a înscrisurilor şi probelor ştiinţifice (expertiza şi constatarea în materie contabilă), reţine, în esenţă, că sumele de bani delapidate din patrimoniile societăţilor comerciale B. şi Salonul Auto au fost transferate către şi între conturile bancare ale inculpaţilor A., F. şi G., pentru ca apoi să fie retrase, direct sau prin multiple operaţiuni bancare cu aparenţă de legalitate sau legitimitate şi, în final, utilizate în interes personal de către inculpaţii A. şi F..

Aşa cum s-a arătat la analizarea infracţiunii de delapidare şi cum de altfel în mod exhaustiv a expus instanţa de fond, probele administrate, cu accent pe raportul de constatare, au evidenţiat că o mare parte din sumele de bani ce aparţineau patrimoniilor B. şi Salonul Auto au fost transferate de către inculpata G. în contul cu card de credit ataşat, deschis de inculpatul A. la R. - Marea Britanie, cont care pe parcursul perioadei infracţionale a fost alimentat cu sume în cuantum de 1.748.597,77 USD şi 80.000 Euro (p. 29, constatare şi anexa 26). Conform documentelor obţinute în baza comisiilor rogatorii cu Grecia şi SUA şi a expertizei contabile din cursul judecăţii în fond şi a înscrisurilor din dosar, numai către R. - cont card A., în perioada 2003-2009, au fost efectuate plăţi externe de către A., F. şi societăţile Q., P., W., S., în cuantum total de 1.234.481,42 USD (diferenţele rezultă din cuantumul transferurilor reţinute a fi efectuate de către W. şi B.) şi 80.000 euro (a se vedea răspuns obiectiv 20, p 142 verso, 240, expertiză, anexa 95).

Pentru crearea aparenţei liceităţii fondurilor, aceste sume de bani au fost trecute prin multiple operaţiuni/stratificări, pentru reinserţie, toate acţiunile fiind specifice infracţiunii de spălare a banilor, pentru ca, în final, să fie utilizate, în interes personal, de către inculpaţii A. şi F..

Din aceste sume ajunse în contul inculpatul A., aşa cum s-a arătat, exclusiv pentru perioada de referinţă, suma de 4.424.397 RON provine din infracţiunea de delapidare, respectiv a fost sustrasă patrimoniilor societăţilor B. şi Salonul Auto.

Aşadar, instanţa de apel constată că faptele inculpatului A., care în perioada 2002-2008, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în mod repetat, la intervale scurte de timp, folosind un mod identic sau similar de operare, în aceleaşi împrejurări şi prin mijloace comune sau în strânsă conexiune, a dispus retragerea de numerar, schimbarea în diferite valute, transferul şi depunerea sumelor de bani provenite din încasările care se cuveneau societăţilor B. şi Salonul Auto, în conturile bancare personale şi ale altor persoane (inculpatele F. şi G.), precum şi în conturile bancare ale numitei D., fiind împuternicit pe toate aceste conturi bancare, în scopul ascunderii şi al disimulării originii ilicite a acestor sume de bani, operaţiuni urmate de dobândirea, deţinerea şi folosirea acestor sume în interes personal, dar şi al altora, (al soţiei sale F. ori al şoferului personal), prin utilizarea unor carduri bancare emise de compania R. - Marea Britanie, cu care au fost efectuate cheltuieli, în perioada începând cu data de 07.01.2003, cunoscând că banii provin din săvârşirea infracţiunii continuate de delapidare săvârşită în dauna societăţilor B. şi Salonul Auto, realizează conţinutul constitutiv al infracţiunii de spălare a banilor în formă continuată.

Faptele inculpatei F., care în perioada 2002-2009, a dispus retragerea de numerar, schimbarea în diferite valute, transferul şi depunerea sumelor de bani provenite din încasările care se cuveneau societăţilor B. şi Salonul Auto, în conturile bancare personale sau ale coinculpaţilor (A. şi G.), precum şi în conturile bancare ale numitei D., fiind împuternicită pe toate aceste conturi, în scopul ascunderii şi al disimulării originii ilicite a acestor sume de bani, operaţiuni urmate de dobândirea, deţinerea şi folosirea acestor sume în interesul personal, inclusiv prin utilizarea unor carduri bancare emise de compania R. - Marea Britanie, cu care au fost efectuate cheltuieli în interes personal în perioada 07.01.2003 - 05.03.2009, cunoscând că banii provin din săvârşirea infracţiunilor de delapidare, realizează conţinutul constitutiv al infracţiunii de spălare a banilor, în formă continuată (actele materiale având ca infracţiune predicat infracţiunea continuată de delapidare săvârşită în dauna societăţilor B. şi Salonul Auto).

Distinct de această activitate infracţională dovedită, în ceea ce o priveşte pe inculpata F., instanţa de apel reţine acuzaţia potrivit căreia la data de 26.12.2012, a fost cumpărat de inculpată, prin societatea interpusă Z. S.R.L., autovehiculul marca x, număr de identificare x, înmatriculat sub nr. x, în vederea ascunderii sau disimulării adevăratei naturi a dispoziţiei, a circulaţiei, a proprietăţii ori a drepturilor asupra acestuia, cunoscând faptul că bunul a fost achiziţionat cu fonduri băneşti provenite din săvârşirea infracţiunilor de delapidare. Ulterior, printr-un partaj voluntar proprietatea revine mamei inculpatei, iar autoturismul a fost exploatat exclusiv de cea din urmă.

Trecând peste succesiunea nefirească de acte pentru translatarea proprietăţii (pentru care în cuprinsul declaraţiei date în apel inculpata a încercat o explicaţie), nu se poate conchide indubitabil, că sumele necesare achiziţionării au sursă infracţională. Deşi în sarcina sa s-a reţinut o conduită infracţională deneratoare de venituri ilicite, inculpata a dovedit şi obţinerea unor venituri licite, iar valoarea autoturismului la momentul cumpărării nu excludea de plano folosirea sursei sau izvorului licit.

În plus, întregul raţionament invocat de către acuzare reprezintă doar o analiză a succesiunii unor tranzacţii cu privire la autovehicul, urmată numai de propria interpretare referitoare la natura actelor juridice încheiate, care apoi a fost suprapusă acuzaţiilor. În opinia instanţei, această construcţie a acuzaţiei a translatat sarcina probei inculpatei F., care ar fi trebuit să-şi dovedească nevinovăţia, respectiv că bunul (autoturismul) a fost dobândit din surse licite, chiar în lipsa probelor evocate pentru susţinerea acuzaţiei. Argumentele potrivit cărora "(...) creditele accesate de către inculpată ar exclude posibilitatea de economisire, deoarece au fost luate pentru nevoi personale (...)" nu au gradul de certitudine necesar răsturnării prezumţiei de nevinovăţie.

De aceea, instanţa de apel consideră nerelevant circuitul documentelor în vederea ascunderii sau disimulării adevăratei naturi a dispoziţiei, a circulaţiei, a proprietăţii ori a drepturilor asupra autovehiculului, atât timp cât nu se poate reţine provenienţa strict ilicită a fondurilor folosite pentru achiziţia sa.

Ca urmare, instanţa de apel va dispune achitarea inculpatei F. pe considerentul inexistenţei faptei. Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de apel are în vedere jurisprudenţă ce a explicitat incidenţa cazului prevăzut de art. art. 16 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen..,potrivit căruia acţiunea penală nu poate fi pusă în mişcare, iar când a fost pusă în mişcare nu mai poate fi exercitată dacă fapta nu există. Cazul este incident atât atunci când nu s-a produs nicio schimbare în realitatea obiectivă, cât şi atunci când nu există conduita pe care norma de incriminare o descrie prin verbum regens. Cazul de împiedicare a acţiunii penale rămâne incident şi atunci când există o anume conduită, dar ea nu este cea prevăzută ca element material al infracţiunii (ÎCCJ, Decizia nr. 66/A/2020, www.x.ro).

În ceea ce priveşte faptele inculpatei G., instanţa de apel reţine că, în perioada 2002-2007, a efectuat operaţiuni de retragere de numerar, schimbare în diferite valute, transfer şi depunere a sumelor de bani provenite din încasările care se cuveneau societăţilor B. şi Salonul Auto, în conturile bancare personale şi ale coinculpaţilor, precum şi în conturile bancare ale părţii civile D., fiind împuternicită pe toate aceste conturi bancare, în scopul ascunderii şi al disimulării originii ilicite, operaţiuni urmate de dobândirea, deţinerea şi folosirea sumelor în interesul personal al inculpaţilor inculpaţilor A., F., inclusiv prin utilizarea unor carduri bancare emise de compania R. - Marea Britanie, cunoscând că banii provin din săvârşirea infracţiunilor de delapidare, realizează conţinutul constitutiv al infracţiunii de spălare a banilor, în formă continuată.

În egală măsură instanţa de apel constată că inculpata G., deşi a fost principalul "operator" al acestor transferuri în conturi, îndeplind în mod conştient şi voluntar un ajutor deteminant la comiterea infracţiunilor de delapidare şi spălare a banilor astfel obţinuţi, totuşi nu a fost un beneficiar al acestor sume, beneficiul său constând în păstrarea poziţiei în ierarhia societăţilor comerciale, corespunzător cu păstrarea retribuţiei şi a avantajelor conferite responsabilităţilor asumate. Ca urmare, măsurile de siguranţă şi asigurătorii, cu privire la inculpata G., vor fi ridicate.

În ceea ce priveşte apărările inculpaţilor acestea au un fundament comun.

Invocarea unor demersuri de consultare a specialiştilor dreptului (avocaţi), încheierea unor contracte de asistenţă ori plata onorariilor, deşi dovedite prin înscrisuri depuse la dosar, nu pot transforma, translata ori disipa conduita ilicită imputabilă inculpaţior.

Apărarea inculpatului potrivit cărei sumele nu ar fi fost însuşite, ci ar reprezenta restituirea unor împrumuturi ori bani care i se cuveneau pentru activitatea prestată sau compensări de cheltuieli efectuate pentru societăţi, nu este susţinută de acte contabile, nu s-au regăsit în contabilitatea societăţilor "operaţiuni de creditare", Nici contractul de vânzare cumpărare din anul 1999 al unui imobil (locuinţă în HongKong) cu cca 6 mil. USD, nu poate susţine prin sine, fără alte înscrisuri ori transferuri ulterioare în conturile societăţilor administrate, existenţa vreunei "creanţe" certe a inculpatului în raport cu societăţile delapidate, care să fie invocată eficient ca justificare a însuşirii banilor.

Apărările inculpatului A. potrivit cărora ar fi încercat să salveze societăţile B. şi Salonul Auto, nu sunt suţinute de probele dosarului, dar şi reale de ar fi pentru un anumit moment al activităţii acestora, nu exclud probatoriul ce demonstrează, dincolo de orice îndoială, că sumele au fost scoase ilicit din patrimoniile societăţilor şi apoi au fost transferate, direct sau prin multiple tranzacţii cu aparenţă de legalitate, în cea mai mare parte, în conturile sale.

În fine, se constată că instanţa de fond a răspuns judicios susţinerilor apărărilor inculpaţilor referitoare la prescripţie pentru infracţiunile de delapidare şi spălare de bani, şi pe cale de consecinţă reţine că termenul de prescripţie specială, calculat potrivit legii considerate mai favorabile, este de 16 ani, conform art. 154 alin. (1) lit. c) cu referire la art. 155 alin. (4) C. pen., iar faţă de caracterul continuat al faptelor şi data epuizării lor (2007, în cazul infracţiunii de delapidare, şi 2008, în cazul infracţiunii de spălare de bani) nu a intervenit prescripţia răspunderii penale, termenul împlinindu-se doar în anul 2022 pentru infracţiunea de delapidare şi în anul 2023 pentru infracţiunea de spălare a banilor. Este de subliniat că în raport cu niciuna din legile succesive răspunderea penală nu era prescrise la momentul pronunţării.

Persoana juridică S.C. E. SRL

Prin actul de sesizare s-a dispus trimiterea în judecată a persoanei juridice menţionate pentru săvârşirea infracţiunii de spălare a banilor. Acuzaţiile formulate împotriva inculpatei persoană juridică E. constau în aceea că prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x din data de 14.12.2007, de X. şi Y., a dobândit două imobile (terenuri) care au aparţinut succesiv societăţii Salonul Auto şi părţii civile D., cunoscând că bunurile provin din săvârşirea infracţiunilor de înşelăciune comise de reprezentantul legal al acestor persoane juridice, inculpatul A..

Instanţa de apel arată că potrivit art. 135 din C. pen. angajarea răspunderii penale a persoanei juridice poate avea loc doar "(...) pentru infracţiunile săvârşite în realizarea obiectului de activitate sau în interesul ori în numele acesteia".

Răspunderea penală a persoanei juridice este o răspundere pentru fapta proprie culpabilă. Aşadar, pentru antrenarea răspunderii penale a unei persoane juridice este necesară, dincolo de dovedirea elementelor laturii obiective, şi identificarea elementului sau elementelor subiective, legătura directă între actul ilicit şi voinţa persoanei juridice. Voinţa colectivă trebuie să fie ilicită. Astfel în cauză a existat voinţa reprezentanţilor societăţii de achiziţionare a imobilelor, dar străină de orice formă de ilicit penal, de vinovăţie.

Acuzaţia formulată vizează faptul că cele două terenuri care au intrat în proprietatea societăţii E. provin din săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, comise de inculpaţii A., F. şi G., în dauna celorlalţi acţionari ai societăţii B. S.A., inculpata E. fiind înfiinţată chiar în scopul transferării proprietăţii asupra celor două terenuri din patrimoniul numitei D., pentru ca membrii grupului infracţional organizat să poată dispune ulterior cu privire la aceste imobile. Procurorul a susţinut că persoana juridică E. a fost constituită în scopul săvârşirii infracţiunii de spălare a banilor, prevăzute de art. 29 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002, reprezentantul legal al acesteia, inculpatul A., săvârşind infracţiunea de spălare a banilor, prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. b) din aceeaşi lege. Procurorul a ajuns la concluzia actului infracţional plecând de la ideea că, dacă s-ar fi procedat legal, ar fi trebuit ca cele două terenuri să intre în proprietatea comună, pe cote părţi, a tuturor părţilor civile care nu primiseră acţiuni în cazul societăţii Salonul Auto, deşi aveau dreptul la dobândirea unor astfel de acţiuni, cu titlu gratuit, în urma divizării societăţii B..

Potrivit art. 29 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002 (în forma în vigoare la data săvârşirii faptelor), constituie infracţiunea de spălare a banilor şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 10 ani, dobândirea, deţinerea sau folosirea de bunuri, cunoscând că acestea provin din săvârşirea de infracţiuni.

Ca urmare, probatoriul administrat trebuie să ateste cert că reprezentanţii societăţii E. ar fi avut evaluarea faptului că terenurile dobândite provin din săvârşirea de infracţiuni, respectiv T. and T. şi GGGG.., reprezentate de preşedinţii acestora, numiţii WWW. şi ZZZZ. ar fi cunoscut sau cel puţin ar fi putut sau ar fi trebuit să cunoască acest element.

În continuare instanţa de apel nu va reitera consideraţiile anterioare referitoare la inexistenţa infracţiunii de înşelăciune în dauna acţionarilor societăţii B. S.A., expusă anterior, însă considerentele deja expuse vor fi completate cu următoarele argumente:

Asociaţii firmei E. S.R.L. sunt T. and T. şi GGGG.., reprezentate de preşedinţii acestora, numiţii WWW. şi ZZZZ.. T. and T. şi GGGG.. au sediile sociale în SUA, statul Delaware. Administratorul societăţii E. era inculpatul A., care deţinea această funcţie încă de la înfiinţarea firmei, respectiv din data de 02.05.2007.

Prin hotărârea adunării generale a asociaţilor societăţii E. din data de 09.11.2007, a fost desemnată numita QQ., avocat în Baroul Prahova, "să negocieze, să semneze şi să încheie contractele de vânzare-cumpărare" a celor două imobile. La adoptarea acestei hotărâri au fost prezenţi cei doi asociaţi ai inculpatei E., respectiv reprezentanţii societăţilor T. and T. şi GGGG.., preşedinţii acestora, numiţii WWW. şi ZZZZ.. Prin actul notarial, tradus şi depus la dosar, se atestă că prin Hotărârea Adunării Generale a asociaţilor E. S.R.L. din data de 09.11.2007, numiţii WWW. şi ZZZZ., reprezentanţii societăţilor deţinătoare ale părţilor sociale ale E., în proporţie egală de câte 50%, T. şi GGGG., au semnat în faţa notarului acordul de cumpărare a imobilelor, trenuri situate în comunele Guiu şi Snagov. De asemenea, aceiaşi reprezentanţi ai societăţilor deţinătoare ale părţilor sociale ale E. au împuternicit pe numita QQ., avocat în cadrul cadrul Baroului Prahova, să negocieze, să semneze şi să încheie contractele de vânzare cumpărare pentru aceste terenuri. Administratorul unic al E. S.R.L., inculpatul A., a pus în executare Hotărârea Adunării Generale a asociaţilor din data de 09.11.2007.

Ca urmare, cei doi asociaţi ai inculpatei E., respectiv reprezentanţii societăţilor T. and T. şi GGGG.., prin reprezentanţii lor, preşedinţii acestora, au solicitat şi obţinut sprijin profesional, din partea a doi avocaţi astfel cum se va arăta în continuare, care la rândul lor nu au putut observa vreun demers ilicit al operaţiunii bazate pe hotărârea unei instanţe civile.

Din documentele puse la dispoziţia BNP X. rezultă că, la încheierea contractului de vânzare-cumpărare nr. x/14.12.2007, inculpata E. a fost reprezentată de numita QQ., avocat în cadrul Baroului Prahova, în baza procurii speciale autentificate de X. şi Y. sub nr. x/14.12.2007 . Procura specială a fost semnată de administratorul E., inculpatul A.. În faţa notarului naţional, la încheierea actului de vânzare-cumpărare a fost prezentă numita QQ., pentru a exercita activităţile prevăzute de art. 3 din Legea nr. 51/1995 . Încă din cursul urmăririi penale, la data de 29.01.2016 şi ulterior, în faţa primei instanţe, martora QQ. a declarat că singura persoană cu care a discutat despre această tranzacţie a fost avocatul LL., cu care colabora în acea perioadă şi care a rugat-o să-1 însoţească la notariat în vederea încheierii contractului. Aceste aspecte au fost susţinute şi de martorul LL.: Am apelat la colega mea avocat QQ. pentru a evita orice dubii privind cumularea calităţii de redactor al actului cu cea de mandatar convenţional al uneia dintre părţi. (...) Nu cunosc motivul pentru care clientul meu A. a considerat necesară această tranzacţie, dar precizez că acesta a fost singura persoană cu care am purtat discuţiile şi care mi-a indicat termenii comerciali ai tranzacţiei .

În cuprinsul contractului de vânzare-cumpărare nr. x/14.12.2007 se menţionează că "preţul imobilelor vândute este de 202.075 euro, echivalent în RON în sumă de 711.971 (...) şi s-a plătit integral vânzătorului, în numerar, de către cumpărător astăzi data autentificării prezentului contract". De asemenea, în cuprinsul contractului cumpărătorul a declarat că "am plătit integral vânzătorului, în numerar, suma de 202.075 euro, echivalent în RON în sumă de 711.971 (...), cu titlu de preţ global al imobilelor vândute", iar în finalul contractului s-a menţionat că actul a fost redactat de avocat LL.. Vânzătorul fiind D., în patrimoniul său trebuia urmărită intrarea sumei şi circuitul său ulterior.

În ceea ce priveşte transferarea proprietăţii asupra celor două terenuri, in raportul de constatare, întocmit la data de 04.02.2016, de specialistul din cadrul DIICOT rezultă că inculpata E. nu a deţinut în conturile bancare disponibilităţi financiare pentru plata imobilelor achiziţionate. Firma a avut deschise conturi bancare la VVV., în USD, Euro şi RON. În contul de RON, în perioada 05.10.2007-30.04.2008, s-a înregistrat un rulaj creditor în sumă totală de 6.616 RON (depuneri numerar - împrumut asociat 6.366 RON, transfer capital social 200 RON) şi un rulaj debitor în sumă de 6.616 RON (X. şi Y. 6.253 RON). Conturile de USD şi Euro nu au înregistrat rulaj. Prin urmare, singurul rulaj al contului de RON al inculpatei l-a reprezentat plata taxelor notariale aferente încheierii contractului de vânzare-cumpărare nr. x/14.12.2007.

Instanţa de apel constată, din cuprinsul contractului notarial, că vânzătorul a primit preţul în numerar. Fără a exista probatorii din care să se reţină o transmitere cu titlu gratuit ori o cauză ilicită, în condiţiile în care asociaţii societăţii E. au decis achiziţionarea imobilelor, fără a avea cunoştinţă ori fiind străini de manopere dolozive în raport cu această achiziţie, nu se poate reţine o conduită infracţională în sarcina reprezentanţilor societăţii ce ar putea fi interpretată ca o conduită ilicit penală a societăţii însăşi. De asemenea, nu se poate reţine nicio inducere în eroare asupra temeiului, naturii, scopului achiziţiei, realizată asupra asociaţilor care să fi condus la hotărârea de a achiziţiona imobilele .

Contractul, ce a avut ca părţi pe vânzătorul D. şi pe cumpărătorul E., prin avocat QQ., a fost încheiat sub condiţia suspensivă a rămânerii irevocabile a hotărârii judecătoreşti prin care se încheia procedura falimentului societăţii C., condiţie realizată ca urmare a pronunţării deciziei nr. 1799/R/11.12.2007 de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a .

Instanţa de control judiciar constată că, la momentul închiderii procedurii falimentului, în patrimoniul societăţii Salonul Auto se mai găseau cele două imobile, respectiv un teren situat în com. Snagov (jud. Ilfov), în suprafaţă de 8.000 mp, nr. cadastral x şi un teren situat în com. Gruiu (jud. Ilfov), în suprafaţă de 2.805 mp, nr. cadastral x, cu valoare contabilă totală de 373.295 euro, imobile care au rămas nelichidate. Instanţa de apel reţine că, în procedura falimentului, judecătorul sindic a dispus ca toate activele nelichidate din averea debitoarei Salonul Auto să fie transferate, la cererea administratorului A. şi ca efect al închiderii procedurii, în proprietatea acţionarului unic al debitoarei, dna. D., sentinţa comercială nr. 2624/28.06.2007, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VII-a Comercială, prin care s-a dispus închiderea procedurii împotriva debitoarei Salonul Auto, rămânând irevocabilă prin decizia nr. 1799/R/11.12.2007 de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a . Astfel, prin sentinţa nr. 2624/28.06.2007, rămasă irevocabilă prin decizia nr. 1799/11.12.2007, aceste imobile au intrat în proprietatea numitei D.. Ulterior, prin contractul de vânzare-cumpărare, autentificat sub nr. x din 14.12.2007 de X. şi Y., cele două terenuri au fost vândute de D. către inculpata E., cu suma totală de 202.075 euro (echivalent în sumă de 711.971 RON, la cursul de schimb din data de 14.12.2007).

Prezumţiile simple, în lipsa dovezilor certe, nu pot fi eficiente în dovedirea acuzaţiilor nici în privinţa administratorului, cu atât mai puţin în privinţa asociaţilor, în situaţia cărora nu se susţine aceeaşi implicare şi legătură cu activitatea curentă şi care nu puteau avea o evaluare completă din cauza unui lanţ exterior ce implica o pluralitate de societăţi faţă de care unicul liant era inculpatul A..

Fără a reitera consideraţiile anterioare referitoare la infracţiunea de înşelăciune în dauna acţionarilor societăţii B. S.A., amintim că nu se poate reţine nici infracţiunea de înşelăciune având ca autor administratorul societăţii.

În concluzie, dobândirea terenurilor fără niciun fel de reprezentare a faptului că ar proveni din săvârşirea unei infracţiuni conduce la inexistenţa conduitei ilicit penale a persoanei juridice şi la incidenţa cazului de stingere a acţiunii penale prevăzut de art. 16 lit. a) C. proc. pen., cu consecinţa pronunţării soluţiei achitării.

Soluţia justifică sau impune ridicarea măsurii de siguranţă (confiscarea specială).

Criticile părţii civile D.

Pretenţiile civile, în cuantum de 4.424397 RON, ar fi avut izvorul în infracţiunile de delapidare săvârşite de către inculpaţii A. şi F. în dauna societăţilor B. şi Salonul Auto şi pe ideea că era persoană îndreptăţită să primească aceste sume, în calitate de creditor ce nu a fost îndestulat în urma falimentului. Astfel, numita D. ar fi fost succesor în drepturi al societăţii W., care, fiind acţionar al societăţilor B. şi Salonul Auto, era îndreptăţiră a primi sume de bani drept despăgubire .

Retinând infracţiunea de delapidare pentru care este angajată răspunderea penală, se constată că societăţile B. şi Salonul Auto, în patrimoniul cărora s-a produs prejudiciul, sunt radiate.

Amintim că prin conturile părţii civile, deschise la mai multe bănci, pe care era împuternicită şi inculpata G., au fost transferate diverse sume de bani în conturile inculpatului A., în cea mai mare parte sumele respective fiind provenite din depunerile în numerar efectuate de G. sau din transferuri de la societăţile comerciale controlate de A.. D. (n. 1.06.1934) a devenit unica beneficiară a activelor societăţii nerezidente W., constând în suma de aproximativ 3,5 milioane euro şi mai multe terenuri în com. Gruiu şi Snagov. Terenurile ulterior le-a înstrăinat. Se constată că interesele părţii civile, inclusiv referitoare la intabularea terenurilor au fost realizate de către mandatarul său A., cel ce avea reprezentarea în ansamblu a activităţii societăţilor în care era implicat direct sau prin persoane interpuse, ca D..

Instanţa de apel, dincolo de argumentele corecte ale instanţei de fond referitoare la maniera în care a fost interpusă partea civilă în lanţul infracţional, consideră că pretenţiile pecuniare formulate de către aceasta nu au nicio justificare reală ori temei legal, iar sumele de bani delapidate, ce ar fi trebuit să se regăsească în masa partajabilă şi să fie distribuite în procedura falimentului, urmează să fie confiscate de la inculpaţii A. şi F., în cuantum egal, cum în mod corect a susţinut şi procurorul de şedinţă.

În realitate, toate sumele de bani obţinute din lichidarea activelor societăţilor B. şi Salonul Auto, care nu au fost distribuite către creditori în procedura falimentului, au fost transferate în conturile controlate de inculpaţii A. şi F. şi folosite în interesul persoanal al acestora, chiar dacă partea civilă figura scriptic ca beneficiar.

Amintim că în faza de urmărire penală s-au formulat pretenţii civile persoanele fizice ce au deţinut acţiuni la societăţile B. şi Salonul Auto. Aceste constituiri de parte civilă însă au fost evaluate de către procuror numai în considerarea infracţiunii de înşelăciune, nu şi a celei de delapidare. Soluţia de clasare în considerarea infracţiunii de înşelăciune, ca urmare a intervenţiei prescripţiei, a împiedicat dobândirea de către persoanele interesate a calităţii de părţi şi evaluarea legăturii de cauzalitate între faptele inculpaţilor şi prejudiciu în cadrul procesului penal. Ca urmare, singura soluţie posibilă a rămas aceea ca sumele de bani, ce ar fi trebuit să se regăsească în masa partajabilă şi să fie distribuite în procedura falimentului, să fie confiscate de la inculpaţii A. şi F., în cote egale. Cum aceste sume au profitat exclusiv celor doi inculpaţi menţionaţi, fără a se regăsi niciun plus patrimonial în ceea ce o priveşte pe inculpata G., măsura de siguranţă (confiscarea specială) şi măsurile asigurătorii, ce o privesc pe aceasta din urmă, vor fi ridicate, astfel cum s-a arătat anterior.

Critici referitoare la individualizarea pedepselor

În ceea ce priveşte individualizare judiciară a pedepsei, instanţa de apel apreciază că în contextul particular al cauzei, natura şi cuantumul pedepselor ce urmează a fi aplicate inculpaţilor A., F. şi G. este necesar să fie stabilite astfel încât să fie apte şi suficiente să asigure realizarea scopului sancţionator.

În ceea ce priveşte individualizarea judiciară faţă de faptele apte a atrage răspunderea penală, instanţa de apel va avea în vedere că stabilirea duratei ori a cuantumului pedepsei se face în raport cu gravitatea infracţiunii săvârşite şi cu periculozitatea infractorului şi va avea în vedere criteriile enumerate de art. 74 C. pen.: a) împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii, precum şi mijloacele folosite; b) starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită; c) natura şi gravitatea rezultatului produs ori a altor consecinţe ale infracţiunii; d) motivul săvârşirii infracţiunii şi scopul urmărit; e) natura şi frecvenţa infracţiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului; f) conduita după săvârşirea infracţiunii şi în cursul procesului penal; g) nivelul de educaţie, vârsta, starea de sănătate, situaţia familială şi socială.

Stabilirea duratei şi cuantumului pedepsei pentru fiecare inculpat se face în raport cu gravitatea infracţiunilor şi periculozitatea făptuitorilor, consecutiv unui examen al tuturor circumstanţelor reale, specifice faptelor comise, şi personale, legate de fiecare inculpat.

Suplimentar, instanţa de apel constată că pedepsele ce urmează a fi aplicate inculpaţilor A., F. şi G. trebuie să aibă în vedere durata procedurilor derulate împotriva acestora, de la momentul sesizării organelor judiciare şi până la pronunţarea decizie definitive de către instanţa de apel, ce a depăşit un termen considerat rezonabil, evaluat în raport cu criteriile desluşite de jurisprudenţa CtEDO, cu accent pe complexitatea cauzei, conduita autorităţilor şi părţilor.

Sub acest aspect, reţine că organele judiciare au fost sesizate la data de 20.12.2006, de către L. S.A., cu privire la comiterea de către A., administrator al societăţii B., societate aflată în stare de insolvenţă, PP. şi G., a infracţiunilor de: bancrută frauduloasă prevăzută de art. 143 şi art. 145 din Legea nr. 85/2006; infracţiunea prevăzută de art. 272 pct. 2 din Legea nr. 31/1990; gestiune frauduloasă, prevăzută de art. 214 din C. pen. anterior, art. 43 din Legea nr. 82/1991; fals intelectual şi uz de fals prevăzute de art. 289 şi art. 291 din C. pen. anterior; asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni, prevăzută de art. 323 din C. pen. anterior şi spălare de bani prevăzută de art. 23 din Legea nr. 656/2002, la data de a 26.04.2016, la aproape 10 ani de la sesizare şi la peste 12 ani de la comiterea faptelor a fost întocmit rechizitoriul. Sentinţa instanţei de fond a fost pronunţată la data de 27.05.2019, la cca. 3 ani de la sesizare. La instanţa de apel cercetarea judecătoarească au durat cca. 1 an (instanţa a fost investită la data de 18.10.2019, a avut primul termen de judecată la data de 27.11.2019, iar la data de 14.01.2021 a fost pronunţată decizia definitivă). Durata soluţionării căii de atac a fost determinată şi de solicitarea incupatului A. de a fi audiat şi de a participa prin intermediul mijloacelor tehnice, astfel că s-a asteptat organizarea videoconferinţei într-un moment în care a permis starea sa de sănătate.

Aşadar întreaga procedură a durat peste 16 ani de la data sesizării, înregistrându-se însă peste 20 de ani de la debutul activităţii ilicite. Or, acest interval echivaleză şi demonstreză depăşira unei durate rezonabile a procedurii, reprezentând o perioadă excesivă, aspect ce urmează a fi valorificat in favorem, prin aplicarea art. 75 alin. (2) lit. b) şi 76 din C. pen., cu reflectare în cuntumul pedepsei şi modalitatea de executare, instanţa de apel considerând aceasta o justă şi echitabilă compensare.

Ca urmare, instanţa de apel, la stabilirea cuantumului pedepselor, se va orienta sub minimul special, respectiv în cuantumul minimului determinat prin incidenţa variantei atenuate (art. 308 C. pen.) şi circumstanţelor atenuante judiciare [75 alin. (2) lit. b) şi 76 C. pen..], însă fără a putea exclude incidenţa variantei agravate (art. 309 C. pen.), reţinute faţă de inculpaţii A., F. şi G..

În egală măsură, instanţa de apel se va orienta spre aplicarea unor pedepse a căror executare să fie suspendată, considerând că şi în condiţiile constatării unui substanţial prejudiciu, alegerea executării efective a pedepselor nu ar mai fi aptă şi suficientă să asigure realizarea scopului sancţiunii penale, datorită trecerii unei perioade îndelungate.

Reţinerea circumstanţelor atenuante judiciare şi alegerea suspendării executării pedepselor ce urmează a fi aplicate sunt evaluate de către instanţa de apel ca reprezentând un remediu suficient pentru inculpaţii A., F. şi G. faţă de durata excesivă a procedurii la care au fost supuşi.

Pe de altă parte, în ceea ce îl priveşte pe inculpatul A., pentru aplicarea pedepsei în cuantumul minimului, respectiv în cuantum egal, fără diferenţiere faţă de restul participanţilor, în condiţiile contribuţiei sale esenţiale în organizarea activităţii infracţionale, instanţa de apel va avea în vedere suplimentar vârsta înaintată (80 de ani), precum şi afecţiunile medicale severe, atestate cu înscrisuri.

Raportat la aceste concluzii, instanţa de apel a răspuns implicit şi criticilor formulate de către Ministerul Public cu privire majorarea unora dintre pedepsele aplicare de către instanţa de fond, observând suplimentar că Ministerul Public nu a dat nicio explicaţie asupra motivului pentru care, în cauza pendinte, urmărirea penală a durat peste 16 ani.

În ceea ce priveşte pedepsele accesorii şi complementare, instanţa de apel evaluează ca fiind judicios dozate, în raport cu natura faptelor săvârşite (infracţiuni împotriva intereselor economice ale unor societăţi comerciale) şi cu urmările severe, pedepsele complementară şi accesorie, în conţinutul prevăzut de art. 66 alin. (1) lit. a) b), g) din C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice; dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat; dreptul de a ocupa funcţia, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfăşura activitatea de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii. În ce priveşte durata pedepsei complementare, instanţa de apel se va orienta în intervalul 1-5 ani, stabilind durate variate în raport cu contribuţia individuală şi distinct în funcţie de gravitatea infracţiunilor.

Faţă de cele ce preced, dând valenţă tuturor criteriilor anterior enunţate, instanţa de apel, ca urmare a propriului proces de individualizare, va statua următoarele:

1. Pentru săvârşirea de către inculpatul A. a infracţiunii de delapidare în formă continuată prevăzută de art. 295 din C. pen. raportat la art. 308-309 din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1), va face aplicarea prevederilor art. 75 alin. (2) lit. b), art. 76 şi art. 5 alin. (1) din C. pen. şi va stabili o pedeapsă de 1 an şi 4 luni închisoare. Pentru această infracţiune, va aplica inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) din C. pen. pe o durată de 3 ani şi pedeapsa accesorie.

Pentru săvârşirea infracţiunii de spălare a banilor în formă continuată (pentru actele materiale având ca infracţiune predicat infracţiunea continuată de delapidare săvârşită în dauna S.C. B. S.A. şi S.C. C.) prevăzută de art. 49 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 129/2019, cu aplicarea art. 35 alin. (1), va face aplicarea prevederilor art. 75 alin. (2) lit. b), art. 76 şi art. 5 alin. (1) din C. pen., va stabili o pedeapsă de 2 ani închisoare. Pentru această infracţiune, va aplica inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) din C. pen. pe o durată de 4 ani şi pedeapsa accesorie.

Pedeapsa rezultantă va fi suspendată sub supraveghere potrivit prevederilor art. 91 din C. pen.

2. Pentru săvârşirea de către inculpata F. a infracţiunii de spălare a banilor în formă continuată (actele materiale având ca infracţiune predicat infracţiunea continuată de delapidare săvârşită în dauna S.C. B. S.A. şi S.C. C.) prevăzută de art. 49 alin. (1) lit. a), b) şi c) din Legea nr. 129/2019, cu aplicarea art. 35 alin. (1), va face aplicarea prevederilor art. 75 alin. (2) lit. b), art. 76 şi art. 5 alin. (1) din C. pen., şi va stabili o pedeapsă de 2 ani. Pentru această infracţiune, va aplica inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) din C. pen. pe o durată de 4 ani şi pedeapsa accesorie.

Pedeapsa va fi suspendată sub supraveghere potrivit prevederilor art. 91 din C. pen.

3. Pentru săvârşirea de către inculpata G. a infracţiunii de delapidare în formă continuată prevăzută de baza art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 295 din C. pen. raportat la art. 308-309 din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1), va face aplicarea prevederilor art. 75 alin. (2) lit. b), art. 76 şi art. 5 alin. (1) din C. pen., şi va stabili o pedeapsă de 1 an şi 4 luni închisoare pentru complicitate la săvârşirea infracţiunii. Pentru această infracţiune, va aplica inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) din C. pen. pe o durată de 2 ani şi pedeapsa accesorie.

Pentru săvârşirea infracţiunii de spălare a banilor în formă continuată prevăzută de art. 49 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 129/2019, cu aplicarea art. 35 alin. (1), va face aplicarea prevederilor art. 75 alin. (2) lit. b), art. 76 şi art. 5 alin. (1) din C. pen., va stabili o pedeapsă de 2 ani închisoare. Pentru această infracţiune, va aplica inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) din C. pen. pe o durată de 4 ani şi pedeapsa accesorie.

Pedeapsa rezultantă va fi suspendată sub supraveghere potrivit prevederilor art. 91 din C. pen.

Având în vedere toate considerentele ce preced, instanţa de apel (Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, Completul C3) va admite apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism şi de inculpaţii A., F. şi G. împotriva sentinţei penale nr. 106 din 27 mai 2019 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I Penală.

Va desfiinţa, în parte, sentinţa penală apelată şi, rejudecând:

a. Va descontopi pedeapsa principală rezultantă de 8 ani închisoare şi pedeapsa complementară de 4 ani prevăzută de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) din C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a fi asociat, acţionar şi de a ocupa funcţia de administrator sau orice altă funcţie de conducere în cadrul unei societăţi comerciale) aplicate inculpatului A., în pedepsele componente, pe care le va repune în individualitatea lor, după cum urmează:

- 2 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat, prevăzute de art. 367 alin. (1), (3) şi (6) din C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) din C. pen. şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) din C. pen. pe o durată de 2 ani (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a fi asociat, acţionar şi de a ocupa funcţia de administrator sau orice altă funcţie de conducere în cadrul unei societăţi comerciale);

- 3 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de delapidare în formă continuată, prevăzute de art. 295 din C. pen. raportat la art. 308-309 din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) şi art. 5 alin. (1) din C. pen. şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) din C. pen. pe o durată de 3 ani (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a fi asociat, acţionar şi de a ocupa funcţia de administrator sau orice altă funcţie de conducere în cadrul unei societăţi comerciale);

- 6 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de spălare a banilor în formă continuată, prevăzute de art. 29 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 35 alin. (1) şi art. 5 alin. (1) din C. pen. şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) din C. pen. pe o durată de 4 ani (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a fi asociat, acţionar şi de a ocupa funcţia de administrator sau orice altă funcţie de conducere în cadrul unei societăţi comerciale).

i. În baza art. 396 alin. (5) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., va achita pe inculpatul A. pentru săvârşirea infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat, prevăzute de art. 367 alin. (1), (3), (6) din C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) din C. pen.

ii. În baza art. 396 alin. (5) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., va achita pe inculpatul A. pentru actele materiale având ca infracţiune predicat infracţiunea de înşelăciune din conţinutul infracţiunii de spălare a banilor prevăzute de art. 49 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 129/2019, cu aplicarea art. 35 alin. (1) şi art. 5 alin. (1) din C. pen.

iii. În baza art. 295 din C. pen. raportat la art. 308-309 din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1), art. 75 alin. (2) lit. b), art. 76 şi art. 5 alin. (1) din C. pen., va condamna pe inculpatul A. la o pedeapsă de 1 an şi 4 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de delapidare în formă continuată.

În baza art. 67 din C. pen. raportat la art. 5 din C. pen. şi art. 12 din Legea nr. 187/2012, va aplica inculpatului A. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) din C. pen. pe o durată de 3 ani, ce se va executa după executarea pedepsei principale (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a fi asociat, acţionar şi de a ocupa funcţia de administrator sau orice altă funcţie de conducere în cadrul unei societăţi comerciale).

În baza art. 65 alin. (1) din C. pen. şi art. 12 din Legea nr. 187/2012, va aplica inculpatului pedepsele accesorii prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) din C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

iv. În baza art. 49 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 129/2019, cu aplicarea art. 35 alin. (1), art. 75 alin. (2) lit. b), art. 76 şi art. 5 alin. (1) din C. pen., va condamna pe inculpatul A. la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de spălare a banilor în formă continuată (pentru actele materiale având ca infracţiune predicat infracţiunea continuată de delapidare săvârşită în dauna S.C. B. S.A. şi S.C. C.).

În baza art. 67 din C. pen. raportat la art. 5 din C. pen. şi art. 12 din Legea nr. 187/2012, va aplica inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) din C. pen. pe o durată de 4 ani, ce se va executa după executarea pedepsei principale (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a fi asociat, acţionar şi de a ocupa funcţia de administrator sau orice altă funcţie de conducere în cadrul unei societăţi comerciale).

În baza art. 65 alin. (1) din C. pen. şi art. 12 din Legea nr. 187/2012, va aplica inculpatului pedepsele accesorii prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) din C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

v. În temeiul art. 38 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen. cu referire la art. 45 alin. (3) şi (5) din C. pen., va aplica inculpatului A. pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare, sporită cu 5 luni şi 10 zile (o treime din cuantumul pedepsei de 1 an şi 4 luni închisoare), inculpatul urmând să execute, în final, pedeapsa principală rezultantă de 2 ani 5 luni şi 10 zile închisoare, precum şi pedeapsa complementară prevăzută de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) din C. pen. pe o durată de 4 ani, ce se va executa după executarea pedepsei principale (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a fi asociat, acţionar şi de a ocupa funcţia de administrator sau orice altă funcţie de conducere în cadrul unei societăţi comerciale) şi pedepsele accesorii prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) din C. pen., pe durata executării pedepsei principale rezultante.

În baza art. 91 din C. pen., va dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 2 ani 5 luni şi 10 zile închisoare aplicate inculpatului pe un termen de supraveghere de 4 ani.

În baza art. 93 alin. (1) din C. pen., va impune inculpatului, pe durata termenului de supraveghere, să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Bucureşti, prin videoconferinţă, la datele fixate de acesta;

b) să primească, prin videoconferinţă, vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 91 alin. (4) C. pen., va atrage atenţia inculpatului A. asupra dispoziţiilor art. 96 din C. pen., a căror nerespectare are drept urmare revocarea beneficiului suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

b. Va descontopi pedeapsa principală rezultantă de 4 ani şi 2 luni închisoare şi pedeapsa complementară de 3 ani prevăzută de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) din C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a fi asociat, acţionar şi de a ocupa funcţia de administrator sau orice altă funcţie de conducere în cadrul unei societăţi comerciale), aplicate inculpatei F. în pedepsele componente, pe care le va repune în individualitatea lor, după cum urmează:

- 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat, prev. de art. 367 alin. (1), (3) şi (6) din C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) din C. pen. şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) din C. pen. pe o durată de 2 ani (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a fi asociat, acţionar şi de a ocupa funcţia de administrator sau orice altă funcţie de conducere în cadrul unei societăţi comerciale);

- 3 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de spălare a banilor în formă continuată, prevăzute de art. 29 alin. (1) lit. a), b) şi c) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 35 alin. (1) şi art. 5 alin. (1) din C. pen. şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) din C. pen. pe o durată de 3 ani (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a fi asociat, acţionar şi de a ocupa funcţia de administrator sau orice altă funcţie de conducere în cadrul unei societăţi comerciale).

i. În baza art. 396 alin. (5) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., va achita pe inculpata F. pentru săvârşirea infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat, prevăzute de art. 367 alin. (1), (3), (6) din C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) din C. pen.

ii. În baza art. 396 alin. (5) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., va achita pe inculpata F. pentru actele materiale având ca infracţiune predicat infracţiunile de înşelăciune şi delapidare, aceasta din urmă privind exclusiv actul material referitor la autovehiculul marca x număr de identificare x, din conţinutul infracţiunii de spălare a banilor prevăzute de art. 49 alin. (1) lit. a), b) şi c) din Legea nr. 129/2019, cu aplicarea art. 35 alin. (1) şi art. 5 alin. (1) din C. pen.

iii. În baza art. 49 alin. (1) lit. a), b) şi c) din Legea nr. 129/2019, cu aplicarea art. 35 alin. (1), art. 75 alin. (2) lit. b), art. 76 şi art. 5 alin. (1) din C. pen., va condamna pe inculpata F. la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de spălare a banilor în formă continuată (actele materiale având ca infracţiune predicat infracţiunea continuată de delapidare săvârşită în dauna S.C. B. S.A. şi S.C. C.).

În baza art. 67 din C. pen. raportat la art. 5 din C. pen. şi art. 12 din Legea nr. 187/2012, va aplica inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) din C. pen. pe o durată de 4 ani, ce se va executa după executarea pedepsei principale (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a fi asociat, acţionar şi de a ocupa funcţia de administrator sau orice altă funcţie de conducere în cadrul unei societăţi comerciale).

În baza art. 65 alin. (1) din C. pen. şi art. 12 din Legea nr. 187/2012, va aplica inculpatei pedepsele accesorii prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) din C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 91 din C. pen., va dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicate inculpatei pe un termen de supraveghere de 4 ani.

În baza art. 93 alin. (1) din C. pen., va impune inculpatei, pe durata termenului de supraveghere, să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Bucureşti, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 93 alin. (2) lit. b) din C. pen., va impune inculpatei, pe durata termenului de supraveghere, să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de Serviciul de Probaţiune Bucureşti sau organizat în colaborare cu instituţii din comunitate.

În baza art. 93 alin. (3) din C. pen., va impune inculpatei, pe durata termenului de supraveghere, să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii în cadrul Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţie a Copilului Sector 1 sau în cadrul Direcţiei Generale de Poliţie Comunitară Sector 1 Bucureşti, pe o perioadă de 100 de zile lucrătoare, în afară de cazul în care starea alterată de sănătate generează un impediment real şi efectiv.

În baza art. 91 alin. (4) din C. pen., va atrage atenţia inculpatei F. asupra dispoziţiilor art. 96 din C. pen., a căror nerespectare are drept urmare revocarea beneficiului suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

c. Va descontopi pedeapsa principală rezultantă de 4 ani închisoare şi pedeapsa complementară de 3 ani prevăzută de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) din C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a fi asociat, acţionar şi de a ocupa funcţia de administrator sau orice altă funcţie de conducere în cadrul unei societăţi comerciale), aplicate inculpatei G. în pedepsele componente, pe care le va repune în individualitatea lor, după cum urmează:

- 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat, prevăzut de art. 367 alin. (1), (3) şi (6) din C. pen. cu aplicarea art. 5 alin. (1) din C. pen. şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) din C. pen., pe o durată de 1 an (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a fi asociat, acţionar şi de a ocupa funcţia de administrator sau orice altă funcţie de conducere în cadrul unei societăţi comerciale);

- 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la delapidare în formă continuată, prevăzute de art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 295 din C. pen. raportat la art. 308-309 din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) şi art. 5 alin. (1) din C. pen. şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) din C. pen. pe o durată de 2 ani (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a fi asociat, acţionar şi de a ocupa funcţia de administrator sau orice altă funcţie de conducere în cadrul unei societăţi comerciale);

- 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de spălare a banilor în formă continuată, prevăzute de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 35 alin. (1) şi art. 5 alin. (1) din C. pen. şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) din C. pen. pe o durată de 3 ani (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a fi asociat, acţionar şi de a ocupa funcţia de administrator sau orice altă funcţie de conducere în cadrul unei societăţi comerciale).

i. În baza art. 396 alin. (5) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., va achita pe inculpata G. pentru săvârşirea infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat, prevăzute de art. 367 alin. (1), (3), (6) din C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) din C. pen.

ii. În baza art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 295 din C. pen. raportat la art. 308-309 din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1), art. 75 alin. (2) lit. b), art. 76 şi art. 5 alin. (1) din C. pen., va condamna pe inculpata G. la o pedeapsă de 1 an şi 4 luni închisoare pentru complicitate la săvârşirea infracţiunii de delapidare în formă continuată.

În baza art. 67 din C. pen. raportat la art. 5 din C. pen. şi art. 12 din Legea nr. 187/2012, va aplica inculpatei G. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) din C. pen. pe o durată de 2 ani după, ce se va executa după executarea pedepsei principale (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a fi asociat, acţionar şi de a ocupa funcţia de administrator sau orice altă funcţie de conducere în cadrul unei societăţi comerciale).

În baza art. 65 alin. (1) din C. pen. şi art. 12 din Legea nr. 187/2012, va aplica inculpatei pedepsele accesorii prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) din C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

iii. În baza art. 49 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 129/2019, cu aplicarea art. 35 alin. (1), art. 75 alin. (2) lit. b), art. 76 şi art. 5 alin. (1) din C. pen., va condamna pe inculpata G. la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de spălare a banilor în formă continuată.

În baza art. 67 din C. pen. raportat la art. 5 din C. pen. şi art. 12 din Legea nr. 187/2012, va aplica inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) din C. pen. pe o durată de 3 ani, ce se va executa după executarea pedepsei principale (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a fi asociat, acţionar şi de a ocupa funcţia de administrator sau orice altă funcţie de conducere în cadrul unei societăţi comerciale).

În baza art. 65 alin. (1) din C. pen. şi art. 12 din Legea nr. 187/2012, va aplica inculpatei pedepsele accesorii prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) din C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

iv. În temeiul art. 38 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen. cu referire la art. 45 alin. (3) şi (5) din C. pen., va aplica inculpatei G. pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare, sporită cu 5 luni şi 10 zile (o treime din cuantumul pedepsei de 1 an şi 4 luni închisoare), inculpata urmând să execute, în final, pedeapsa principală rezultantă de 2 ani 5 luni şi 10 zile închisoare, precum şi pedeapsa complementară prevăzută de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) din C. pen. pe o durată de 3 ani, ce se va executa după executarea pedepsei principale (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a fi asociat, acţionar şi de a ocupa funcţia de administrator sau orice altă funcţie de conducere în cadrul unei societăţi comerciale) şi pedepsele accesorii prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) din C. pen., pe durata executării pedepsei principale rezultante.

În baza art. 91 din C. pen., va dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 2 ani 5 luni şi 10 zile închisoare aplicate inculpatei pe un termen de supraveghere de 4 ani.

În baza art. 93 alin. (1) din C. pen., va impune inculpatei, pe durata termenului de supraveghere, să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Bucureşti, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţa.

În baza art. 93 alin. (2) lit. b) din C. pen., va impune inculpatei, pe durata termenului de supraveghere, să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de Serviciul de Probaţiune Bucureşti sau organizat în colaborare cu instituţii din comunitate.

În baza art. 93 alin. (3) din C. pen., va impune inculpatei, pe durata termenului de supraveghere, să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii în cadrul Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţie a Copilului Sector 5 sau în cadrul S.C. JJJJJJ. S.A. Sector 5 Bucureşti, pe o perioadă de 100 de zile lucrătoare, în afară de cazul în care, din cauza stării de sănătate, nu poate presta această muncă.

În baza art. 91 alin. (4) din C. pen., va atrage atenţia inculpatei G. asupra dispoziţiilor art. 96 din C. pen., a căror nerespectare are drept urmare revocarea beneficiului suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

d. În baza art. 396 alin. (5) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., va achita pe inculpata persoană juridică S.C. E. pentru săvârşirea infracţiunii de spălare a banilor, prevăzute de art. 49 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 129/2019, cu aplicare art. 5 alin. (1) din C. pen.

e. Va lua act că persoanele vătămate, societăţile B. S.A. şi C. S.A., nu s-au constituit părţi civile în cauză.

În baza art. 51 alin. (1) din Legea nr. 129/2019 cu referire la art. 112 alin. (1) lit. e) din C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) din C. pen., va confisca de la fiecare dintre inculpaţii A. şi F. suma de câte 2.212.198,5 RON.

Va înlătura dispoziţia privind confiscarea sumei de 5.833.425,96 euro de la inculpaţii A. şi F..

f. Va menţine măsurile asiguratorii dispuse în cursul urmăririi penale asupra bunurilor mobile şi imobile aparţinând inculpatei F., precum şi sechestrul asigurator instituit de către instanţa de fond asupra bunurilor mobile şi imobile ale inculpaţilor A. şi F., până la concurenţa sumei de câte 2.212.198,5 RON supusă confiscării şi a cheltuielilor judiciare către stat stabilite în sarcina fiecăruia.

Va ridica măsura asiguratorie dispusă în cursul urmăririi penale asupra autovehiculului marca x, nr. de înmatriculare x, număr de identificare x, înmatriculat pe numele părţii civile D. .

Va înlătură dispoziţia privind confiscarea sumei de 560.771 RON de la inculpata G..

Va ridica măsurile asiguratorii dispuse în cursul urmăririi penale şi de către instanţa de fond asupra bunurilor mobile şi imobile aparţinând inculpatei G..

Va înlătura dispoziţia de confiscare dispusă faţă de inculpata persoană juridică S.C. E..

g. Va respinge, ca nefondat, apelul declarat de partea civilă D. împotriva aceleiaşi sentinţe penale.

Va menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate, care nu contravin prezentei decizii.

Cheltuielile de judecată ocazionate de apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, de inculpaţii A., F. şi G., vor rămâne în sarcina statului.

Va obliga apelanta parte civilă D. la plata sumei de 500 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariile parţiale cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu ai inculpaţilor A., F. şi G., în cuantum de câte 800 RON, precum şi onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpata persoană juridică S.C. E., în cuantum de 868 RON, vor rămâne în sarcina statului.

Onorariul cuvenit traducătorului de limba engleză pentru serviciile de traducere prestate în cauză cu privire la cererile de asistenţă judiciară internaţională, se va plăti din fondul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism şi de inculpaţii A., F. şi G. împotriva sentinţei penale nr. 106 din 27 mai 2019 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I Penală.

Desfiinţează, în parte, sentinţa penală apelată şi, rejudecând:

I. Descontopeşte pedeapsa principală rezultantă de 8 ani închisoare şi pedeapsa complementară de 4 ani prevăzută de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) din C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a fi asociat, acţionar şi de a ocupa funcţia de administrator sau orice altă funcţie de conducere în cadrul unei societăţi comerciale) aplicate inculpatului A., în pedepsele componente, pe care le repune în individualitatea lor, după cum urmează:

- 2 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat, prev. de art. 367 alin. (1), (3) şi (6) din C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) din C. pen. şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) din C. pen. pe o durată de 2 ani (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a fi asociat, acţionar şi de a ocupa funcţia de administrator sau orice altă funcţie de conducere în cadrul unei societăţi comerciale);

- 3 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de delapidare în formă continuată, prev. de art. 295 din C. pen. raportat la art. 308-309 din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) şi art. 5 alin. (1) din C. pen. şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) din C. pen. pe o durată de 3 ani (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a fi asociat, acţionar şi de a ocupa funcţia de administrator sau orice altă funcţie de conducere în cadrul unei societăţi comerciale);

- 6 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de spălare a banilor în formă continuată, prev. de art. 29 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 35 alin. (1) şi art. 5 alin. (1) din C. pen. şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) din C. pen. pe o durată de 4 ani (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a fi asociat, acţionar şi de a ocupa funcţia de administrator sau orice altă funcţie de conducere în cadrul unei societăţi comerciale).

1. În baza art. 396 alin. (5) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., achită pe inculpatul A. pentru săvârşirea infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat, prev. de art. 367 alin. (1), (3), (6) din C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) din C. pen.

2. În baza art. 396 alin. (5) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., achită pe inculpatul A. pentru actele materiale având ca infracţiune predicat infracţiunea de înşelăciune din conţinutul infracţiunii de spălare a banilor prev. de art. 49 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 129/2019, cu aplicarea art. 35 alin. (1) şi art. 5 alin. (1) din C. pen.

3. În baza art. 295 din C. pen. raportat la art. 308-309 din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1), art. 75 alin. (2) lit. b), art. 76 şi art. 5 alin. (1) din C. pen., condamnă pe inculpatul A. la o pedeapsă de 1 an şi 4 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de delapidare în formă continuată.

În baza art. 67 din C. pen. raportat la art. 5 din C. pen. şi art. 12 din Legea nr. 187/2012, aplică inculpatului A. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) din C. pen. pe o durată de 3 ani, ce se va executa după executarea pedepsei principale (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a fi asociat, acţionar şi de a ocupa funcţia de administrator sau orice altă funcţie de conducere în cadrul unei societăţi comerciale).

În baza art. 65 alin. (1) din C. pen. şi art. 12 din Legea nr. 187/2012, aplică inculpatului pedepsele accesorii prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) din C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

4. În baza art. 49 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 129/2019, cu aplicarea art. 35 alin. (1), art. 75 alin. (2) lit. b), art. 76 şi art. 5 alin. (1) din C. pen., condamnă pe inculpatul A. la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de spălare a banilor în formă continuată (pentru actele materiale având ca infracţiune predicat infracţiunea continuată de delapidare săvârşită în dauna S.C. B. S.A. şi S.C. C.).

În baza art. 67 din C. pen. raportat la art. 5 din C. pen. şi art. 12 din Legea nr. 187/2012, aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) din C. pen. pe o durată de 4 ani, ce se va executa după executarea pedepsei principale (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a fi asociat, acţionar şi de a ocupa funcţia de administrator sau orice altă funcţie de conducere în cadrul unei societăţi comerciale).

În baza art. 65 alin. (1) din C. pen. şi art. 12 din Legea nr. 187/2012, aplică inculpatului pedepsele accesorii prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) din C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

5. În temeiul art. 38 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen. cu referire la art. 45 alin. (3) şi (5) din C. pen., aplică inculpatului A. pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare, sporită cu 5 luni şi 10 zile (o treime din cuantumul pedepsei de 1 an şi 4 luni închisoare), inculpatul urmând să execute, în final, pedeapsa principală rezultantă de 2 ani 5 luni şi 10 zile închisoare, precum şi pedeapsa complementară prevăzută de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) din C. pen. pe o durată de 4 ani, ce se va executa după executarea pedepsei principale (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a fi asociat, acţionar şi de a ocupa funcţia de administrator sau orice altă funcţie de conducere în cadrul unei societăţi comerciale) şi pedepsele accesorii prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) din C. pen., pe durata executării pedepsei principale rezultante.

În baza art. 91 din C. pen., dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 2 ani 5 luni şi 10 zile închisoare aplicate inculpatului pe un termen de supraveghere de 4 ani.

În baza art. 93 alin. (1) din C. pen., impune inculpatului, pe durata termenului de supraveghere, să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Bucureşti, prin videoconferinţă, la datele fixate de acesta;

b) să primească, prin videoconferinţă, vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 91 alin. (4) C. pen., atrage atenţia inculpatului A. asupra dispoziţiilor art. 96 din C. pen., a căror nerespectare are drept urmare revocarea beneficiului suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

II. Descontopeşte pedeapsa principală rezultantă de 4 ani şi 2 luni închisoare şi pedeapsa complementară de 3 ani prevăzută de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) din C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a fi asociat, acţionar şi de a ocupa funcţia de administrator sau orice altă funcţie de conducere în cadrul unei societăţi comerciale), aplicate inculpatei F. în pedepsele componente, pe care le repune în individualitatea lor, după cum urmează:

- 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat, prev. de art. 367 alin. (1), (3) şi (6) din C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) din C. pen. şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) din C. pen. pe o durată de 2 ani (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a fi asociat, acţionar şi de a ocupa funcţia de administrator sau orice altă funcţie de conducere în cadrul unei societăţi comerciale);

- 3 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de spălare a banilor în formă continuată, prev. de art. 29 alin. (1) lit. a), b) şi c) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 35 alin. (1) şi art. 5 alin. (1) din C. pen. şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) din C. pen. pe o durată de 3 ani (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a fi asociat, acţionar şi de a ocupa funcţia de administrator sau orice altă funcţie de conducere în cadrul unei societăţi comerciale).

1. În baza art. 396 alin. (5) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., achită pe inculpata F. pentru săvârşirea infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat, prev. de art. 367 alin. (1), (3), (6) din C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) din C. pen.

2. În baza art. 396 alin. (5) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., achită pe inculpata F. pentru actele materiale având ca infracţiune predicat infracţiunile de înşelăciune şi delapidare, aceasta din urmă privind exclusiv actul material referitor la autovehiculul marca x număr de identificare x, din conţinutul infracţiunii de spălare a banilor prev. de art. 49 alin. (1) lit. a), b) şi c) din Legea nr. 129/2019, cu aplicarea art. 35 alin. (1) şi art. 5 alin. (1) din C. pen.

3. În baza art. 49 alin. (1) lit. a), b) şi c) din Legea nr. 129/2019, cu aplicarea art. 35 alin. (1), art. 75 alin. (2) lit. b), art. 76 şi art. 5 alin. (1) din C. pen., condamnă pe inculpata F. la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de spălare a banilor în formă continuată (actele materiale având ca infracţiune predicat infracţiunea continuată de delapidare săvârşită în dauna S.C. B. S.A. şi S.C. C.).

În baza art. 67 din C. pen. raportat la art. 5 din C. pen. şi art. 12 din Legea nr. 187/2012, aplică inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) din C. pen. pe o durată de 4 ani, ce se va executa după executarea pedepsei principale (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a fi asociat, acţionar şi de a ocupa funcţia de administrator sau orice altă funcţie de conducere în cadrul unei societăţi comerciale).

În baza art. 65 alin. (1) din C. pen. şi art. 12 din Legea nr. 187/2012, aplică inculpatei pedepsele accesorii prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) din C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 91 din C. pen., dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicate inculpatei pe un termen de supraveghere de 4 ani.

În baza art. 93 alin. (1) din C. pen., impune inculpatei, pe durata termenului de supraveghere, să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Bucureşti, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 93 alin. (2) lit. b) din C. pen., impune inculpatei, pe durata termenului de supraveghere, să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de Serviciul de Probaţiune Bucureşti sau organizat în colaborare cu instituţii din comunitate.

În baza art. 93 alin. (3) din C. pen., impune inculpatei, pe durata termenului de supraveghere, să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii în cadrul Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţie a Copilului Sector 1 sau în cadrul Direcţiei Generale de Poliţie Comunitară Sector 1 Bucureşti, pe o perioadă de 100 de zile lucrătoare, în afară de cazul în care, din cauza stării de sănătate, nu poate presta această muncă.

În baza art. 91 alin. (4) din C. pen., atrage atenţia inculpatei F. asupra dispoziţiilor art. 96 din C. pen., a căror nerespectare are drept urmare revocarea beneficiului suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

III. Descontopeşte pedeapsa principală rezultantă de 4 ani închisoare şi pedeapsa complementară de 3 ani prevăzută de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) din C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a fi asociat, acţionar şi de a ocupa funcţia de administrator sau orice altă funcţie de conducere în cadrul unei societăţi comerciale), aplicate inculpatei G. în pedepsele componente, pe care le repune în individualitatea lor, după cum urmează:

- 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat, prev. de art. 367 alin. (1), (3) şi (6) din C. pen. cu aplicarea art. 5 alin. (1) din C. pen. şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) din C. pen., pe o durată de 1 an (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a fi asociat, acţionar şi de a ocupa funcţia de administrator sau orice altă funcţie de conducere în cadrul unei societăţi comerciale);

- 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la delapidare în formă continuată, prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 295 din C. pen. raportat la art. 308-309 din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) şi art. 5 alin. (1) din C. pen. şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) din C. pen. pe o durată de 2 ani (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a fi asociat, acţionar şi de a ocupa funcţia de administrator sau orice altă funcţie de conducere în cadrul unei societăţi comerciale);

- 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de spălare a banilor în formă continuată, prev. de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 35 alin. (1) şi art. 5 alin. (1) din C. pen. şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) din C. pen. pe o durată de 3 ani (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a fi asociat, acţionar şi de a ocupa funcţia de administrator sau orice altă funcţie de conducere în cadrul unei societăţi comerciale).

1. În baza art. 396 alin. (5) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., achită pe inculpata G. pentru săvârşirea infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat, prev. de art. 367 alin. (1), (3), (6) din C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) din C. pen.

2. În baza art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 295 din C. pen. raportat la art. 308-309 din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1), art. 75 alin. (2) lit. b), art. 76 şi art. 5 alin. (1) din C. pen., condamnă pe inculpata G. la o pedeapsă de 1 an şi 4 luni închisoare pentru complicitate la săvârşirea infracţiunii de delapidare în formă continuată.

În baza art. 67 din C. pen. raportat la art. 5 din C. pen. şi art. 12 din Legea nr. 187/2012, aplică inculpatei G. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) din C. pen. pe o durată de 2 ani după, ce se va executa după executarea pedepsei principale (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a fi asociat, acţionar şi de a ocupa funcţia de administrator sau orice altă funcţie de conducere în cadrul unei societăţi comerciale).

În baza art. 65 alin. (1) din C. pen. şi art. 12 din Legea nr. 187/2012, aplică inculpatei pedepsele accesorii prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) din C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

3. În baza art. 49 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 129/2019, cu aplicarea art. 35 alin. (1), art. 75 alin. (2) lit. b), art. 76 şi art. 5 alin. (1) din C. pen., condamnă pe inculpata G. la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de spălare a banilor în formă continuată.

În baza art. 67 din C. pen. raportat la art. 5 din C. pen. şi art. 12 din Legea nr. 187/2012, aplică inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) din C. pen. pe o durată de 3 ani, ce se va executa după executarea pedepsei principale (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a fi asociat, acţionar şi de a ocupa funcţia de administrator sau orice altă funcţie de conducere în cadrul unei societăţi comerciale).

În baza art. 65 alin. (1) din C. pen. şi art. 12 din Legea nr. 187/2012, aplică inculpatei pedepsele accesorii prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) din C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

4. În temeiul art. 38 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen. cu referire la art. 45 alin. (3) şi (5) din C. pen., aplică inculpatei G. pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare, sporită cu 5 luni şi 10 zile (o treime din cuantumul pedepsei de 1 an şi 4 luni închisoare), inculpata urmând să execute, în final, pedeapsa principală rezultantă de 2 ani 5 luni şi 10 zile închisoare, precum şi pedeapsa complementară prevăzută de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) din C. pen. pe o durată de 3 ani, ce se va executa după executarea pedepsei principale (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a fi asociat, acţionar şi de a ocupa funcţia de administrator sau orice altă funcţie de conducere în cadrul unei societăţi comerciale) şi pedepsele accesorii prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) din C. pen., pe durata executării pedepsei principale rezultante.

În baza art. 91 din C. pen., dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 2 ani 5 luni şi 10 zile închisoare aplicate inculpatei pe un termen de supraveghere de 4 ani.

În baza art. 93 alin. (1) din C. pen., impune inculpatei, pe durata termenului de supraveghere, să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Bucureşti, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţa.

În baza art. 93 alin. (2) lit. b) din C. pen., impune inculpatei, pe durata termenului de supraveghere, să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de Serviciul de Probaţiune Bucureşti sau organizat în colaborare cu instituţii din comunitate.

În baza art. 93 alin. (3) din C. pen., impune inculpatei, pe durata termenului de supraveghere, să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii în cadrul Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţie a Copilului Sector 5 sau în cadrul S.C. JJJJJJ. S.A. Sector 5 Bucureşti, pe o perioadă de 100 de zile lucrătoare, în afară de cazul în care, din cauza stării de sănătate, nu poate presta această muncă.

În baza art. 91 alin. (4) din C. pen., atrage atenţia inculpatei G. asupra dispoziţiilor art. 96 din C. pen., a căror nerespectare are drept urmare revocarea beneficiului suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

IV. În baza art. 396 alin. (5) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., achită pe inculpata persoană juridică S.C. E. pentru săvârşirea infracţiunii de spălare a banilor, prev. de art. 49 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 129/2019, cu aplicare art. 5 alin. (1) din C. pen.

V. Ia act că persoanele vătămate S.C. B. S.A. şi S.C. C. S.A. nu s-au constituit părţi civile în cauză.

În baza art. 51 alin. (1) din Legea nr. 129/2019 cu referire la art. 112 alin. (1) lit. e) din C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) din C. pen., confiscă de la fiecare dintre inculpaţii A. şi F. suma de câte 2.212.198,5 RON.

Înlătură dispoziţia privind confiscarea sumei de 5.833.425,96 euro de la inculpaţii A. şi F..

VI. Menţine măsurile asiguratorii dispuse în cursul urmăririi penale asupra bunurilor mobile şi imobile aparţinând inculpatei F., precum şi sechestrul asigurator instituit de către instanţa de fond asupra bunurilor mobile şi imobile ale inculpaţilor A. şi F., până la concurenţa sumei de câte 2.212.198,5 RON supusă confiscării şi a cheltuielilor judiciare către stat stabilite în sarcina fiecăruia.

Ridică măsura asiguratorie dispusă în cursul urmăririi penale asupra autovehiculului marca x, nr. de înmatriculare x, număr de identificare x, înmatriculat pe numele părţii civile D. .

Înlătură dispoziţia privind confiscarea sumei de 560.771 RON de la inculpata G..

Ridică măsurile asiguratorii dispuse în cursul urmăririi penale şi de către instanţa de fond asupra bunurilor mobile şi imobile aparţinând inculpatei G..

Înlătură dispoziţia de confiscare dispusă faţă de inculpata persoană juridică S.C. E..

VII. Respinge, ca nefondat, apelul declarat de partea civilă D. împotriva aceleiaşi sentinţe penale.

Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate, care nu contravin prezentei decizii.

Cheltuielile de judecată ocazionate de apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, de inculpaţii A., F. şi G., rămân în sarcina statului.

Obligă apelanta parte civilă D. la plata sumei de 500 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariile parţiale cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu ai inculpaţilor A., F. şi G., în cuantum de câte 800 RON, precum şi onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpata persoană juridică S.C. E., în cuantum de 868 RON, rămân în sarcina statului.

Onorariul cuvenit traducătorului de limba engleză pentru serviciile de traducere prestate în cauză cu privire la cererile de asistenţă judiciară internaţională, se va plăti din fondul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 14 ianuarie 2021