Decizia nr. 78/RC/2022 · Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie — Secţia Penală

Şedinţa publică din data de 24 februarie 2022

Asupra recursului în casaţie de faţă:

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 1/F/21. XII.2017, din Dosarul nr. x/2013, Tribunalul Bucureşti, secţia I-a penală:

I. în temeiul art. 386 alin. (1) din C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a unora dintre faptele penale reţinute în sarcina inculpatului A.:

- din infracţiunea împotriva intereselor financiare ale Comunităţilor Europene, (în formă continuată), prevăzută de art. 182 alin. (1) şi alin. (2) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din vechiul C. pen. (61 de acte materiale, dintre care 19 acte materiale pentru care a fost începută urmărirea penală prin Rezoluţia din data de 28. XII.2012 şi a fost pusă în mişcare acţiunea penală prin Ordonanţa din data de 1. XII.2012 şi 42 acte materiale pentru care a fost începută urmărirea penală prin Ordonanţa din data de 25. III.2013 şi a fost pusă în mişcare acţiunea penală prin rechizitoriu), în infracţiunea împotriva intereselor financiare ale Comunităţilor Europene, (în formă continuată), prevăzută de art. 182 alin. (1) şi alin. (3) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35, alin. (1) din noul C. pen. şi art. 5 din noul C. pen.,

- din infracţiunea de utilizare, cu rea-credinţă, a creditului societăţii, (în formă continuată), prevăzută de art. 272 pct. 2 din Legea nr. 31/1990, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din vechiul C. pen. (3 acte materiale, cu privire la sumele de 9.580.000 RON către S.C. "B." S.A., de 86.629,69 RON către S.C. "C." S.R.L. şi de 58.151,55 RON către S.C. "D." S.A.) în infracţiunea de utilizare, cu rea-credinţă, a creditului societăţii, (în formă continuată), prevăzută de art. 272 alin. (1), lit. b) din Legea nr. 31/1990, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din noul C. pen. şi art. 5 din noul C. pen.,

- din infracţiunea de delapidare, (în formă continuată), prevăzută de art. 2151 alin. (1) şi alin. (2) din vechiul C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) din vechiul C. pen. (136 acte materiale, din care 7 acte materiale pentru care a fost începută urmărirea penală prin Ordonanţa din data de 1. XII.2012 şi a fost pusă în mişcare acţiunea penală prin Ordonanţa din aceeaşi dată, 89 de acte materiale pentru care a fost începută urmărirea penală prin Ordonanţa din data de 21. II.2013, 40 de acte materiale pentru care a fost începută urmărirea penală prin Ordonanţa din data de 25. III.2013), în infracţiunea de delapidare, (în formă continuată), prevăzută de art. 295 alin. (1) din noul C. pen., cu aplicarea art. 309 din noul C. pen., art. 308 din noul C. pen., art. 35 alin. (1) din noul C. pen. şi art. 5 din noul C. pen.,

- din infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, (în formă continuată), prevăzută de art. 290 din vechiul C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) din vechiul C. pen. (20 acte materiale de instigare şi 7 acte materiale de autorat, pentru care a fost începută urmărirea penală prin Ordonanţa din data de 1. XII.2012) în infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, (în formă continuată), prevăzută de art. 322 alin. (1) din noul C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din noul C. pen. şi art. 5 din noul C. pen.,

- din infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată), prevăzută de art. 290 din vechiul C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) din vechiul C. pen. (35 de acte materiale, dintre care 20 de acte materiale de autorat şi 15 acte materiale de instigare, pentru care a fost începută urmărirea penală prin Ordonanţa din data de 25. III.2012) în infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, (în formă continuată), prevăzută de art. 322, alin. (1) din noul C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din noul C. pen. şi art. 5 din noul C. pen.,

- din infracţiunea de spălare de bani, (în formă continuată), prevăzută de art. 29 alin. (1), lit. b) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din vechiul C. pen. (suma de aproximativ 25.000.000 RON, pentru care a fost începută urmărirea penală prin Rezoluţia din data de 28. XII.2012 şi s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale prin Ordonanţa din data de 1. XII.2012) în infracţiunea de spălare de bani, (în formă continuată), prevăzută de art. 29 alin. (1), lit. b) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din noul C. pen. şi art. 5 din noul C. pen.,

- din infracţiunea de înşelăciune, (cu consecinţe deosebit de grave), prevăzută de art. 215 alin. (1), alin. (2), alin. (3) şi alin. (5) din vechiul C. pen. (pentru care s-a dispus începerea urmării penale prin Ordonanţa din data de 13. III.2013 şi a fost pusă în mişcare acţiunea penală prin rechizitoriu), împotriva părţii civile E. S.A., în infracţiunea de înşelăciune, (cu consecinţe deosebit de grave), prevăzută de art. 244 alin. (1) şi alin. (2) din noul C. pen., cu aplicarea art. 2561 din noul C. pen. şi art. 5 din noul C. pen.,

- din infracţiunea de înşelăciune, (cu consecinţe deosebit de grave şi în formă continuată), prevăzută de art. 215 alin. (1), alin. (2) alin. (3) şi alin. (5) din vechiul C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) din vechiul C. pen. (2 acte materiale, pentru care a fost începută urmărirea penală prin Ordonanţa din data de 13. III.2013 şi a fost pusă în mişcare acţiunea penală prin rechizitoriu) în infracţiunea de înşelăciune, (cu consecinţe deosebit de grave şi în formă continuată), prevăzută de art. 244 alin. (1) şi alin. (2) din noul C. pen., cu aplicarea art. 2561 din noul C. pen., art. 35 alin. (1) din noul C. pen. şi art. 5 din noul C. pen., toate cu aplicarea art. 38 alin. (1) din noul C. pen.

II. A dispus sesizarea Curţii Constituţionale cu judecarea excepţiilor de neconstituţionalitate ale art. 64 şi art. 65 din O.U.G. nr. 66/29. VI.2011, precum şi art. 308 alin. (1) din noul C. pen., în ceea ce priveşte sintagma "ori în cadrul oricărei persoane juridice", invocate de inculpat,

A respins, ca devenită inadmisibilă, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a art. 159 alin. (3) din noul C. pen., invocată de inculpat.

III. În temeiul art. 396 alin. (5) din C. proc. pen., raportat la art. 16 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., l-a achitat pe inculpat, pentru comiterea infracţiunii de înşelăciune, (cu consecinţe deosebit de grave şi în formă continuată), prevăzută de art. 244 alin. (1) şi alin. (2) din noul C. pen., cu aplicarea art. 2561 din noul C. pen., art. 35 alin. (1) din noul C. pen. şi art. 5 din noul C. pen., împotriva părţii civile S.C. F.

În temeiul art. 396 alin. (5) din C. proc. pen., raportat la art. 16 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., l-a achitat pe acelaşi inculpat, pentru infracţiunea de spălare de bani, (în formă continuată), prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din noul C. pen. şi art. 5 din noul C. pen. (pentru care a fost începută urmărirea penală prin Rezoluţia din data de 28. XII.2012 şi s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale prin Ordonanţa din data de 1. XII.2012),

În temeiul art. 396 alin. (5) din C. proc. pen., raportat la art. 16 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., l-a achitat pe acelaşi inculpat, pentru infracţiunea de spălare de bani, prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 (pentru care a fost începută urmărirea penală prin Ordonanţa din data de 26. III.2013 şi a fost pusă în mişcare acţiunea penală prin rechizitoriu).

În temeiul art. 396 alin. (6) din C. proc. pen., raportat la art. 16 alin. (1) lit. g) din C. proc. pen., a încetat procesul penal împotriva inculpatului, cu privire la infracţiunea de înşelăciune, (cu consecinţe deosebit de grave şi în formă continuată), prev. de art. 244 alin. (1) şi alin. (2) din noul C. pen.), cu aplicarea art. 2561 (din noul C. pen.), art. 35, alin. (1) din noul C. pen. şi art. 5 din noul C. pen., împotriva părţii civile S.C. "G." S.R.L., ca urmare a încheierii unui acord de mediere.

În temeiul art. 182 alin. (1) şi alin. (3) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din noul C. pen., art. 5 din noul C. pen. şi art. 19 din Legea nr. 682/2002, l-a condamnat pe inculpatul A. la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii împotriva intereselor financiare ale Comunităţilor Europene, în formă continuată (61 de acte materiale).

În temeiul, art. 67 alin. (2) din noul C. pen., i-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1), lit. a), b), g) şi k) din noul C. pen. (de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, de a ocupa funcţia de administrator al unei persoane juridice de drept privat şi de a ocupa o funcţie de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public), pe durata de 3 ani,

În temeiul art. 65 din noul C. pen., i-a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii exerciţiului aceloraşi drepturi,

În temeiul art. 272 alin. (1), lit. b) din Legea nr. 31/1990, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din noul C. pen., art. 5 din noul C. pen. şi art. 19 din Legea nr. 682/2002, l-a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de utilizare, cu rea-credinţă, a creditului societăţii, în formă continuată (3 acte materiale).

În temeiul art. 295 alin. (1) din noul C. pen., cu aplicarea art. 309 (din noul C. pen.), art. 308 din noul C. pen., art. 35 alin. (1) din noul C. pen., art. 5 din noul C. pen. şi art. 19 din Legea nr. 682/2002, l-a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 3 ani şi 3 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de delapidare, în formă continuată (136 de acte materiale).

În temeiul art. 322 alin. (1) din noul C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din noul C. pen., art. 5 din noul C. pen. şi art. 19 din Legea nr. 682/2002, l-a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată (20 acte materiale de instigare şi 7 acte materiale de autorat).

În temeiul art. 322 alin. (1) din noul C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din noul C. pen., art. 5 din noul C. pen. şi art. 19 din Legea nr. 682/2002, l-a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată (15 acte materiale de instigare şi 20 acte materiale de autorat).

În temeiul art. 244 alin. (1) şi alin. (2) din noul C. pen., cu aplicarea art. 2561 din noul C. pen., art. 5 din noul C. pen. şi art. 19 din Legea nr. 682/2002, l-a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, (cu consecinţe deosebit de grave), împotriva părţii civile E. S.A.

În temeiul art. 38 alin. (1) din noul C. pen., raportat la art. 39 alin. (1) lit. b) din noul C. pen., a contopit pedepsele închisorii, astfel că a aplicat pedeapsa (închisorii) cea mai grea, (şi anume pedeapsa) de 3 ani şi 3 luni închisoare, la care a adăugat sporul (obligatoriu) de o treime din totalul celorlalte pedepse cu închisoarea, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa principală rezultantă de 6 ani şi 3 luni închisoare,

În temeiul art. 45 alin. (1), alin. (3) şi alin. (5) din noul C. pen., i-a aplicat pedepsele complementară şi accesorie, aşa cum le-a stabilit.

În temeiul art. 72 din noul C. pen. şi al art. 404 alin. (4) lit. a) din C. proc. pen., a dedus perioada reţinerii, arestării preventive şi arestului la domiciliu de la data de 1. XII.2012 la data de 25. VIII.2014, inclusiv.

A luat act că partea civilă S.C. "H." S.R.L. a renunţat la pretenţiile civile.

A luat act de medierea dintre inculpat şi partea civilă S.C. "G." S.R.L. cu privire la pretenţiile civile.

A respins, ca neîntemeiată, acţiunea civilă formulată de partea civilă S.C. F.

A respins, ca neîntemeiată, acţiunea civilă formulată de partea civilă Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. (fosta Companie Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România S.A.).

A respins, ca inadmisibilă, acţiunea civilă formulată de partea civilă S.C. "I." S.A.

În temeiul art. 397 din C. proc. pen., raportat la art. 19 alin. (1) şi alin. (5) din C. proc. pen. şi la art. 25 alin. (1) din C. proc. pen., cu aplicarea art. 1.349 din C. civ., art. 1.357 din C. civ. şi art. 1.381 din C. civ., a admis acţiunea civilă formulată de partea civilă E. S.A. şi, în consecinţă, l-a obligat pe inculpat să-i plătească suma de 11.379.218,73 RON, cu titlu de daune materiale.

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. c) din C. proc. pen., a menţinut măsura sechestrului asigurător asupra bunurilor inculpatului, dispusă prin Ordonanţa din data de 12. III.2013, din Dosarul de urmărire penală nr. 437/P/2012 şi a menţinut măsura indisponibilizării terenurilor proprietatea inculpatului, în valoare de 7.873.486 RON, situate în extravilanul comunei Adunaţii - Copăceni, judeţul Giurgiu.

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. i) din C. proc. pen., raportat la art. 112 alin. (1) lit. e) din noul C. pen., a luat măsura de siguranţă a confiscării speciale de la inculpat a sumei de 79.624.828 RON.

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. i) din C. proc. pen., raportat la art. 25 alin. (3) din C. proc. pen., a anulat, ca false:

- fotocopiile facturilor falsificate prin alterarea conţinutului, astfel cum sunt enumerate şi descrise în rechizitoriu, Capitolul II, subcapitolul II.3, pct. 1-9,

- antecontractele de vânzare-cumpărare terenuri, aparent încheiate cu martorul J., astfel cum sunt enumerate şi descrise în rechizitoriu, Capitolul V, pct. 1-27 .

În temeiul art. 398 din C. proc. pen., raportat la art. 274 alin. (1) din C. proc. pen., l-a obligat pe inculpat la plata sumei de 215.000 RON, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200.000 de RON pentru faza de urmărire penală şi suma de 15.000 de RON pentru faza de judecată.

Prin încheierea de şedinţă din data de 28. VI.2013, au fost respinse, ca neîntemeiate, excepţia de neregularitate a actului de sesizare şi de restituire a cauzei la procuror, formulate de inculpat, cu motivarea că procurorul s-a sesizat din oficiu, astfel că sesizarea este legală, şi că motivele invocate nu se încadrează în dispoziţiile art. 300 alin. (1) şi alin. (2) din vechiul C. proc. pen. sau ale art. 332 alin. (1) din vechiul C. proc. pen.

În considerente, instanţa de fond a copiat şi redat, ca atare, întreg conţinutul rechizitoriului, fără nicio intervenţie proprie.

Apoi, a arătat că noul C. pen. este mai favorabil inculpatului, în raport cu limitele de pedeapsă cu închisoarea mai reduse, observând că doar pentru infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată limitele speciale ale pedepsei închisorii au fost majorate, însă, în ansamblul său, noua lege penală este "net favorabilă situaţiei oricărui inculpat trimis în judecată pentru aceste fapte". A mai constatat că pentru infracţiunea de spălarea banilor, în formă unică, "nu se schimbă nimic la nivelul încadrării juridice".

Cu privire la cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, formulată de inculpat, a arătat că doar solicitarea privind excepţiile de neconstituţionalitate ale art. 64 şi art. 65 din O.U.G. nr. 66/29. VI.2011, precum şi art. 308 alin. (1) din noul C. pen., în ceea ce priveşte sintagma "ori în cadrul oricărei persoane juridice", îndeplinesc condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992, şi anume excepţiile de neconstituţionalitate au fost ridicate în faţa unei instanţe de judecată, privesc texte din legi sau ordonanţe în vigoare, au legătură cu soluţionarea în fond a cauzei, câtă vreme se referă la texte legale privind încadrările juridice şi nu au fost anterior declarate ca neconstituţionale. A constatat că ultima condiţie nu este îndeplinită în cazul excepţiei de neconstituţionalitate a art. 159 alin. (3) din noul C. pen., întrucât, prin Decizia nr. 508/2014, Curtea Constituţională a admis excepţia de neconstituţionalitate referitoare la aceste dispoziţii, iar interpretarea este similară argumentelor expuse de inculpat.

A arătat că, în ceea ce priveşte excepţiile de neconstituţionalitate cu a căror judecare a sesizat Curtea Constituţională, dispoziţiile legale invocate nu încalcă dispoziţiile constituţionale.

Pe fond, a arătat că, în raport cu materialul probator administrat, inculpatul "a săvârşit acte de conduită care, prin conţinutul lor concret, întrunesc elementele constitutive ale unor infracţiuni". A apreciat că doar unele infracţiuni pot fi reţinute în sarcina inculpatului, "în baza a trei tipuri de situaţii distincte".

Prima situaţie constă în justeţea descrierii faptice, dar nu şi a autonomiei infracţionale a actelor de conduită, cum este cazul infracţiunii de spălarea banilor, care nu poate fi reţinută în mod separat, ci ca parte integrantă a altor infracţiuni pentru care inculpatul a fost trimis în judecată.

A doua situaţie se referă la însăşi existenţa faptică a uneia dintre infracţiunile pentru care s-a dispus trimiterea în judecată, cum este infracţiunea de înşelăciune împotriva persoanei vătămate S.C. F., care nu există.

În privinţa infracţiunii de înşelăciune comisă în dauna S.C. "G." S.R.L., a avut în vedere împrejurările procedurale.

A arătat că, pentru celelalte infracţiuni, materialul probator dovedeşte, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că inculpatul este vinovat.

Astfel, "lecturând" conţinutul materialului probator, "orice observator independent şi imparţial nu poate ajunge decât la concluzia că aceste probe dovedesc existenţa infracţiunilor împotriva intereselor financiare ale Comunităţilor Europene, de utilizare, cu rea-credinţă, a creditului societăţii, de delapidare, de fals în înscrisuri sub semnătură privată şi de înşelăciune". Existenţa acestor infracţiuni este demonstrată, în mod amplu şi convingător, mai ales prin documentele contabile, extrasele de cont, diverse facturi şi contracte, expertiza financiar-contabilă, notele de constatare etc. Inculpatul nu a putut oferi decât explicaţii neverosimile sau diverse justificări, pe care le-a considerat neîntemeiate. A apreciat că nu sunt întemeiate apărările inculpatului, potrivit cărora activitatea sa a avut loc în limitele normelor legale şi ale contractului încheiat cu persoana vătămată Companie Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România S.A., că societăţile comerciale partenere în cadrul consorţiului au avut cunoştinţă de situaţia reală, că a executat lucrările potrivit programului şi obligaţiilor asumate, că nu poate fi considerat ca fiind beneficiar de fonduri europene, că nu a delapidat sume de bani din cadrul S.C. "H." S.R.L., la care era administrator, că toate cheltuielile efectuate sunt în relaţie, directă ori indirectă, cu lucrarea Autostrada Nădlac - Arad, că este vorba de practici normale în relaţiile dintre comercianţi, că actele reţinute ca fiind falsificate sunt doar ciorne sau acte în care s-au strecurat diverse erori materiale, remediate după ce au fost descoperite etc.

În ceea ce priveşte infracţiunea de înşelăciune, cu consecinţe deosebit de grave, în formă continuată, împotriva persoanei vătămate S.C. F., a arătat că, la data de 11. III.2013, persoana vătămată, prin reprezentanţii săi legali K. şi L., a formulat plângere penală, pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, în legătură cu încheierea şi derularea acordului de asociere în vederea participării la licitaţia pentru autostrada Nădlac - Arad, a acordului intern şi a contractului de consorţiu. Ministerul Public a reţinut în sarcina inculpatului că i-a indus în eroare pe reprezentanţii celor două societăţi comerciale cu privire la modalitatea în care a asigurat finanţarea proiectului, ascunzându-le încheierea actului finanţare cu persoana vătămată E. S.A., prin care a cesionat toate veniturile Asocierii, iar, pentru a justifica nevirarea sumelor cuvenite în conturile asociaţilor, profitând de secretul bancar, a invocat în faţa asociaţilor refuzul băncii de a le efectua plăţi în lipsa scrisorilor de garanţie emise în formatul şi în condiţiile stabilite de bancă, respingându-le, în mod repetat, orice scrisoare de garanţie pe care o prezentau.

A arătat că este greu de crezut că persoana vătămată S.C. "F. e F." S.A. a putut fi indusă în eroare în modalitatea descrisă. Mai întâi, după cum rezultă din declaraţiile martorilor, angajaţi ai persoanei vătămate şi ai S.C. "H." S.R.L., încheierea acordului de asociere, în vederea participării la licitaţia pentru Autostrada Nădlac - Arad, a acordului intern şi a contractului de consorţiu "nu au avut loc de pe o zi pe alta, adică în mod intempestiv", ci a fost precedată de etapa firească a unor discuţii preliminare, de "tatonare" între societăţile comerciale, apoi au urmat negocieri propriu-zise, după care au fost întocmite şi semnate actele referitoare la asociere.

Dacă pentru S.C. "G." S.R.L., de dimensiuni mai mici, era esenţială participarea într-o asociere, întrucât, singură, nu îndeplinea condiţiile de eligibilitate, presupunând, astfel că ar fi încheiat acordul de asociere în orice fel de condiţii, nu aceeaşi este situaţia persoanei vătămate S.C. "F. e F." S.A., care era o societate comercială importantă, cu experienţă semnificativă proprie, atât în ţara de origine, Portugalia, cât şi pe plan internaţional, şi care a urmărit asocierea cu o societate comercială românească, pentru a intra pe piaţa lucrărilor din România.

Instanţa de fond a mai arătat că "este greu de crezut că inculpatul a avut un ascendent atât de semnificativ asupra reprezentanţilor S.C. "F. e F." S.A. sau asupra echipei de negociere din cadrul acestei societăţi comerciale, încât să nu solicite toate documentele pe care le considerau relevante, să nu se intereseze de toate condiţiile concrete pe care le presupunea asocierea şi colaborarea ulterioară în cadrul consorţiului, să nu verifice dacă S.C. "H." S.R.L. are asigurată finanţarea din resurse financiare proprii sau din împrumuturi contractate la bănci etc".

Mai mult, discuţiile şi negocierile s-au purtat pe o perioadă de timp, fiind imposibil ca în toată această perioadă inculpatul să poată, cumva, manevra discuţiile în aşa fel încât problema finanţării şi dovada acesteia să nu se ridice niciodată. Tot din declaraţiile martorilor, a reieşit că între S.C. "H." S.R.L. şi persoana vătămată S.C. "F. e F." S.A. nu s-a încheiat acest singur contract de consorţiu, ci s-a convenit încheierea a încă două asocieri distincte, şi anume o asociere în care S.C. "H." S.R.L. avea calitatea de lider, cu o participare mai mare la cheltuieli şi la profit, şi o altă asociere în care situaţia era inversată, constatând că această cauză penală se referă doar la asocierea în care S.C. "H." S.R.L. avea o participare mai mare.

În cadrul colaborării în care persoana vătămată S.C. "F. e F." S.A. era majoritar, aceasta era responsabilă de întocmirea documentaţiei necesară participării la procedura atribuirii de lucrări şi este firesc ca persoana vătămată să fi fost "pe deplin în temă cu privire la ce presupune acest lucru, deci inclusiv aspectele legate de finanţarea proiectului". Este cunoscut faptul că acest tip de contracte de lucrări finanţate din fonduri europene presupune, mai întâi, avansarea unor sume de bani pentru începerea lucrărilor de către statul membru, urmând ca, pe măsura executării lucrărilor, să fie înaintate documentele către forurile europene, în vederea decontării.

Practic, primele cheltuieli sunt suportate de statul membru, astfel că societăţile comerciale cărora le sunt atribuite astfel de contracte de lucrări trebuie să aducă garanţii proprii, ca o condiţie distinctă în cadrul procedurii de atribuire. Este imposibil ca persoana vătămată "să nu fi cunoscut aceste lucruri şi să nu se fi confruntat ea însăşi cu această problemă". De aceea, a considerat că persoana vătămată s-a aflat în deplină cunoştinţă de cauză cu privire la toate condiţiile asocierii cu S.C. "H." S.A., însă, atunci când S.C. "H." S.R.L. a întârziat cu plata, persoana vătămată a decis introducerea plângerii penale, pentru a forţa plata.

Or, întârzierile la plată "nu conduc, de plano, la reţinerea unei fapte penale".

Cu privire la infracţiunile de spălarea banilor, în formă continuată şi de spălarea banilor, în formă simplă, a arătat că infracţiunea de spălarea banilor nu este atrasă, de plano, prin simpla comitere a infracţiunii premisă. A arătat că autorul, coautorul, complicele ori instigatorul la infracţiunea principală nu poate fi tras la răspundere pentru infracţiunea de spălarea banilor proveniţi din infracţiunea pe care a comis-o, cu atât mai mult cu cât poate exista situaţia în care acelaşi act concret de conduită este valorificat ca element constitutiv, atât al infracţiunii primare, cât şi al infracţiunii subsecvente. A oferit, ca exemplu, infracţiunile de furt, de tâlhărie, de gestiune frauduloasă sau de delapidare, în cazul cărora nu se poate susţine că acelaşi act de conduită realizează inclusiv conţinutul infracţiunii de spălare de bani şi că autorul infracţiunii principale comite, în concurs ideal, inclusiv infracţiunea de spălare de bani. Acceptând această opinie, nu se mai recunoaşte autonomia specifică infracţiunii de spălarea banilor. În plus, este folosită expresia "cunoscând că bunurile provin din săvârşirea de infracţiuni", ori autorul sau instigatorul la infracţiunea principală cunoaşte întotdeauna această împrejurare şi, deci, includerea expresiei în textul de lege ar fi total inutilă. Totodată, "ascunderea" sau "disimularea" sunt activităţi intenţionate, astfel că ascunderea sau disimularea originii infracţionale a bunurilor implică cunoaşterea acestui aspect, iar, în lipsa cunoaşterii, nu se poate vorbi de ascundere sau de disimulare, deci precizarea ar fi tot inutilă. O situaţie asemănătoare este relaţia dintre infracţiunea de furt şi infracţiunea de tăinuire, nefiind posibil ca autorul infracţiunii de furt să tăinuiască bunul pe care chiar acesta l-a sustras.

Prin urmare, a apreciat că descrierea, în rechizitoriu, a infracţiunilor de spălare de bani constituie descrierea infracţiunii premisă. Circuitele prin care se "scoteau" diverse sume de bani din casierie, fie pentru achiziţii de terenuri, fie pentru efectuarea de plăţi aferente unor operaţiuni fictive, efectuarea unor operaţiuni de schimb valută şi altele asemenea constituie tocmai sustragerea, scoaterea "dintr-un patrimoniu al unor bani şi trecerea acelei sume în alt patrimoniu, adică obţinerea în mod ilicit a acelor valori".

Referitor la infracţiunea împotriva intereselor financiare ale Comunităţilor Europene, în formă continuată, a apreciat că există suficiente mijloace de probă din care rezultă că inculpatul, în calitate de administrator al S.C. "H." S.R.L., lider al Asocierii S.C. "H." S.R.L. - S.C. "F. e F." S.A - S.C. "G." S.R.L., care a încheiat cu (persoana vătămată) Compania Naţională de Autostrăzi şi

Drumuri Naţionale din România S.A. contractul pentru lotul x "Proiectare şi execuţie autostrada Nădlac - Arad şi drum de legătură, Lot 1: km 0 + 000 - km 22 + 218", pentru care 85% din valoare reprezintă contribuţia Uniunii Europene din fondul de coeziune, a schimbat, fără respectarea prevederilor legale, destinaţia sumei de 31.519.960 RON, din avansul în sumă de 71.230.464,01 RON, încasat în vederea mobilizării, proiectării şi execuţiei lucrărilor, prin efectuarea mai multor cheltuieli, astfel cum sunt descrise, pe larg, în rechizitoriu, şi care nu aveau legătură cu lucrarea la autostrada Nădlac - Arad, după cum rezultă din simpla lecturare a acestor cheltuieli.

Inculpatul a explicat că aceste cheltuieli reprezentau plata unor datorii restante către furnizorii de materii prime de pe alte şantiere, dar pe care trebuia să le plătească pentru că furnizorii nu-i mai livrau materialele pentru noul şantier, plata salariilor restante lucrătorilor care trebuiau aduşi la noul şantier, transportul acestora şi al unor utilaje, de la diverse alte puncte de lucru la noua locaţie, plata unor servicii de consultanţă către alte societăţi comerciale, către cabinete de avocatură etc. În esenţă, în opinia inculpatului, orice cheltuială, indiferent de natură şi de beneficiar, are legătură, directă sau indirectă, cu şantierul Nădlac - Arad, însă nu are susţinere în stadiul actual al legislaţiei.

Infracţiunea împotriva intereselor financiare ale Comunităţilor Europene constituie, de fapt, o variantă specială a infracţiunii de deturnare de fonduri, singura diferenţă constând în provenienţa fondurilor. Această infracţiune afectează bugetul general sau bugetele administrate de Uniunea Europeană sau în numele acesteia, subiectul activ poate fi orice persoană fizică, se comite prin acţiunea de a schimba destinaţia fondurilor sau a unui fond legal obţinut, respectiv prin utilizarea în alt scop decât în scopul stabilit.

Aşadar, presupune ca fondurile să fie obţinute în conformitate cu prevederile legale, însă destinaţia acestora să fie schimbată fără respectarea acestor prevederi. A arătat că "ideea din spatele proiectelor cu finanţare din fonduri europene presupune premisa că aceste fonduri să fie folosite nu "tale quale", potrivit cum crede de cuviinţă fiecare, ci doar potrivit scopului pentru care ele sunt acordate, în anumite domenii considerate de interes pentru Uniunea Europeană, pentru dezvoltarea infrastructurii, economiei, şi în general pentru efectuarea de investiţii bine ţintite în interiorul statelor membre".

De aceea, procedura de selecţie este riguroasă şi nu orice solicitant de fonduri europene este eligibil. Corelativ, verificarea cheltuirii acestor fonduri este tot riguroasă, astfel că Uniunea Europeană urmăreşte destinaţia sumelor acordate. Or, inculpatul a încălcat dispoziţiile legale prin plata unor datorii anterioare ale S.C. "H." S.R.L., prin efectuarea de cumpărări de terenuri, prin toate cheltuielile care nu pot fi justificate, în mod rezonabil, prin raportare la lucrările de la autostrada Nădlac - Arad. Deşi inculpatul consideră că era justificat să stingă datoriile anterioare, pentru a putea desfăşura activităţile de pe noul şantier, ori că banii sunt bunuri fungibile şi că, astfel, putea să folosească avansul în modalitatea pe care o dorea, sau că este o practică comercială comună plata unor facturi mai vechi pe baza noilor încasări în avans, această conduită se situează în afara legii. "Inculpatul era obligat să organizeze activitatea societăţii a (l) cărei administrator era de aşa natură încât să ţină în mod separat banii primiţi cu titlu de avans de celelalte cheltuieli curente.

Cu alte cuvinte, inculpatul trebuia să asigure o veritabilă afectaţiune specială acestor fonduri şi să ţină strict evidenţa acestor cheltuieli, astfel ca la momentul depunerii spre decontare a documentelor justificative el să fie în măsură să demonstreze că plăţile au fost făcute doar către respectiva lucrare. Abia în aceste condiţii nu ar fi fost încălcate dispoziţiile art. 182 din Legea 78/2000".

A arătat că este lipsit de relevanţă, indiferent de momentul intrării în vigoare a O.U.G. nr. 66/2011, raportat la momentul semnării contractului privind autostrada, argumentul inculpatului, conform căruia nu avea calitatea de beneficiar de fonduri europene. Succesiunea în timp a intrării în vigoare a actului normativ indicat faţă de momentul încheierii contractului cu persoana vătămată Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România S.A. nu poate prezenta vreo relevanţă, pentru simplul motiv că infracţiunea împotriva intereselor financiare ale Comunităţilor Europene nu a fost incriminată sau modificată prin O.U.G. nr. 66/2011, ci prin Legea nr. 78/2000, care era şi este în vigoare. A arătat că această calitate de beneficiar de fonduri europene derivă din chiar contractul încheiat între Asociere şi persoana vătămată Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România S.A., în care se face menţiunea expresă despre provenienţa fondurilor şi cota 85% - 15% a acestora, iar acest element a fost considerat ca fiind esenţial pentru încheierea contractului, deoarece, în caz contrar, nu s-ar fi făcut această menţiune. Ca atare, inculpatul era în deplină cunoştinţă cu privire la provenienţa sumelor, astfel că trebuia să organizeze activitatea societăţii comerciale pe care o administra în aşa manieră încât să nu încalce dispoziţiile art. 182 din Legea nr. 78/2000.

Referitor la infracţiunea de utilizare, cu rea-credinţă, a creditului societăţii comerciale, în formă continuată, a arătat că există probe de vinovăţie. Autor al infracţiunii nu poate fi decât fondatorul, administratorul, directorul general, membrul consiliului de supraveghere sau al directoratului ori reprezentantul legal al societăţii comerciale, iar infracţiunea presupune, în esenţă, deturnarea, cu ştiinţă, a activelor patrimoniale sau a creditului societăţii comerciale, în timp ce scopul mai presupune prevenirea concurenţei neloiale. Folosirea creditului poate fi făcută în sens contrar intereselor societăţii comerciale sau în folosul propriu al subiectului activ al infracţiunii ori pentru a favoriza o altă societate comercială, în care are interese, direct sau indirect. În acest caz, s-a realizat prin plata unor sume în beneficiul a altor trei societăţi comerciale, în care inculpatul avea interese, cum s-a descris, pe larg, în rechizitoriu. Inculpatul a invocat faptul că plăţile au fost efectuate în cadrul unor operaţiuni de trezorerie între societăţile comerciale, însă operaţiunile de trezorerie constituie simple operaţii financiare cu caracter operaţional, pentru asigurarea lichidităţii şi efectuarea decontărilor curente.

În privinţa infracţiunii de delapidare, în formă continuată, a arătat că este dovedită prin probele administrate. După cum se arată în rechizitoriu şi după cum rezultă "fără putinţă de tăgadă din declaraţiile martorilor audiaţi asupra acestor aspecte", în perioada iunie 2011- noiembrie 2012, inculpatul, în calitate de administrator al S.C. "H." S.R.L., cu drept de semnătură în bancă, şi-a însuşit, în mod nelegal, suma de 79.624.828,00 RON, semnând, pentru crearea unei aparenţe de legalitate, personal sau prin împuternicit, un număr de 136 de dispoziţii de plată, potrivit cărora ridicările de numerar constituie avans achiziţie terenuri.

A constatat, ca fiind de esenţă, faptul că în puţine cazuri noul proprietar al terenurilor este S.C. "H." S.R.L. şi că, de regulă, terenurile au fost cumpărate pe numele inculpatului sau al altor persoane fizice. Practic, S.C. "H." S.R.L. a fost "sărăcită" cu sumele de bani retrase în numerar, fără ca în patrimoniul societăţii comerciale să intre o altă valoare patrimonială, în contraprestaţie. Sărăcirea patrimoniului persoanei juridice şi îmbogăţirea patrimoniului altor persoane în această modalitate constituie exemplul clasic al infracţiunii de delapidare.

Inculpatul a explicat că S.C. "H." S.R.L. intenţiona să construiască un aeroport în zona satului Adunaţii - Copăceni, judeţul Giurgiu, şi, pentru a nu fi ridicate, în mod artificial, preţurile terenurilor din zonă, cunoscându-se că S.C. "H." S.R.L. este cumpărătorul, s-a folosit acest artificiu, prin care mai multe persoane fizice cumpărau terenurile, şi a mai precizat că, în multe cazuri, a fost încheiată o simplă promisiune de vânzare-cumpărare, dar cu plata imediată a preţului către promitentul-vânzător, deoarece situaţia juridică a terenurilor nu era, întotdeauna, simplă, întrucât, în anumite cazuri, terenurile erau moştenite şi nu fuseseră întabulate pe numele actualilor proprietari ori pentru care actele fuseseră pierdute, urmând să fie încheiate actele notariale, în bloc, pentru toate terenurile, de îndată ce era posibil.

Instanţa de fond a arătat că este greu de crezut că proprietarii terenurilor, localnici, nu şi-au dat seama că valul de achiziţii de terenuri din zonă, într-o perioadă de un an şi câteva luni, "nu are în spate aceeaşi voinţă diriguitoare" şi că un astfel de secret putea fi ascuns multă vreme. În realitate, inculpatul a urmărit să cumpere, în nume propriu sau prin diverşi interpuşi, o serie de terenuri, folosind nu banii proprii, ci banii societăţii comerciale, astfel că nu a înţeles să realizeze distincţia, la nivel juridic, între patrimoniul său şi patrimoniul S.C. "H." S.R.L.

În ceea ce priveşte infracţiunile de fals în înscrisuri sub semnătură privată, ambele în formă continuată, a arătat că ambele sunt dovedite prin probele administrate şi că îşi însuşeşte argumentele expuse de procuror, făcând trimitere la declaraţiile martorilor M., N. şi O..

Cu referire la infracţiunea de înşelăciune, cu consecinţe deosebit de grave şi în formă continuată, împotriva părţii civile E. S.A., a reţinut că inculpatul, în calitate de administrator al S.C. "H." S.R.L. a folosit documente false, constând în hotărârea Adunării Generale a Asociaţilor, factura nr. x/25. VIII.2011 şi situaţiile aferente, facturi false, centralizatoare de plăţi întocmite în fals, adresa nr. x XI.2011, şi a indus-o în eroare pe partea civilă, obţinând, în condiţii nelegale, încheierea contractului de finanţare, a actului adiţional nr. x VIII.2011 la contractul de cesiune a încasărilor şi de depozit colateral constituite cu titlu de garanţie DCCM nr. 4277/353/25. II.2011, a actului adiţional nr. x III.2011 la contractul de cesiune a încasărilor şi de depozit colateral constituite cu titlu de garanţie DCCM nr. 427/385/25. II.2011 şi aprobarea cererii de utilizare a acordului pentru credite pe documente de livrare DCCM x/26. VIII.2011, pentru suma de 4.979.573,88 RON, în baza facturii x/25. VIII.2011, cu un prejudiciu material în sumă de 69.298.785,36 RON (aproximativ suma de 15.750.000 euro). A arătat că are în vedere declaraţiile martorilor audiaţi cu privire la relaţia S.C. "H." S.R.L. - E. S.A., documentele falsificate, concluziile raportului de expertiză criminalistică, prin care s-a stabilit că semnătura de pe hotărârea Adunării Generale a Asociaţilor nu a fost executată de martorul J., care, de altfel, a arătat că nu a semnat, concluziile raportului de expertiză contabilă, prin care se arată că documentele depuse la bancă, în justificarea plăţilor, nu au fost aferente lucrărilor la autostrada Arad -Nădlac, precum şi concluziile raportului de investigaţii nr. 255/2013 (nota Curţii: nu se menţionează emitentul).

Pe latură civilă, a reţinut că s-au constituit părţi civile persoanele vătămate S.C. "H." S.R.L., S.C. "G." S.R.L., S.C. F., Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. (fosta Companie Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România S.A.), S.C. "I." S.A. şi E. S.A.

A reţinut că partea civilă S.C. "H." S.R.L. a renunţat la pretenţiile civile .

A mai avut în vedere acordul de mediere încheiat de inculpat cu partea civilă S.C. "G." S.R.L. .

A arătat că este neîntemeiată acţiunea civilă exercitată de partea civilă S.C. F., întrucât nu este îndeplinită condiţia existenţei unei fapte ilicite producătoare de prejudicii materiale.

În ceea ce priveşte acţiunea civilă formulată de parte civilă Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. (fosta Companie Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România S.A.), a avut în vedere înscrisurile depuse la filele x din volumul XI, dosar de fond. A arătat că, din ultima actualizare a cererii de constituire de parte civilă, rezultă că partea civilă E. S.A. a efectuat mai multe plăţi parţiale în favoarea părţii civile Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A., în temeiul executării scrisorii de garanţie restituire avans şi al emiterii mai multor cereri de plată parţială. A arătat că partea civilă Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. este despăgubită, în integralitate, de către partea civilă E. S.A. Pe de altă parte, partea civilă E. S.A. şi-a actualizat pretenţiile civile, în mod periodic, cu fiecare plată succesivă pe care a efectuat-o la fiecare cerere de plată parţială, formulată de partea civilă Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. În aceste condiţii, a respins, ca neîntemeiată, acţiunea civilă formulată de partea civilă Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. (fosta Companie Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România S.A.), iar, în mod corelativ, a admis acţiunea civilă formulată şi actualizată de partea civilă E.

S.A., obligându-l pe inculpat să-i plătească suma de 11.379.218,73 RON, cu titlu de daune materiale.

A mai arătat că acţiunea civilă formulată de partea civilă S.C. "I." S.A. este inadmisibilă, întrucât pretenţiile sale civile faţă de inculpat nu au legătură cu vreo faptă ilicită. De fapt, această parte civilă invocă neplata, la termenul scadent, a unor sume de bani, în baza unui contract de subantrepriză încheiat cu S.C. "H." S.R.L., astfel că nu are calitatea de persoană vătămată, atâta timp cât nu a fost prejudiciată, în mod direct, prin comiterea faptelor penale.

Nu a motivat luarea măsurii de siguranţă a sechestrului asigurător.

În termen legal, au declarat apel:

- Ministerul Public, pentru nelegalitatea şi netemeinicia laturii penale şi, implicit, a laturii civile faţă de partea civilă S.C. "F. e F." S.A. (actuala S.C. "F." S.A.);

- inculpatul, pentru nelegalitate şi netemeinicie;

- partea civilă Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. (fostă Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România S.A.), pentru nelegalitatea sentinţei penale şi netemeinicia laturii civile;

- partea civilă S.C. "H." S.R.L., în insolvenţă, prin administrator judiciar consorţiul "P." SPRL - Filiala Bucureşti şi "Q." SPRL, nemotivat în scris sau oral;

- partea civilă S.C. F., cu privire la ambele laturi, penală şi civilă, însă nemotivat în scris sau oral.

În motivarea în scris şi orală a apelului, Ministerul Public a susţinut că instanţa de fond, în mod greşit, a dispus achitarea inculpatului, pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, împotriva persoanei vătămate S.C. "F. e F." S.A. (actuala S.C. "F." S.A.), întrucât, în cadrul Asocierii în participaţiune dintre S.C "H." S.R.L., S.C. "F. e F." S.A. şi S.C. "G." S.A., inculpatul, pentru a putea să îndeplinească condiţiile de eligibilitate, în vederea participării la licitaţia publică organizată de Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A., i-a indus în eroare pe cei doi asociaţi cu privire la modalitatea prin care a finanţat realizarea proiectului, ascunzând-le împrejurarea că a încheiat un contract de finanţare cu persoana vătămată E. S.A., căreia, astfel, i-a cesionat, fără a avea acordul asociaţilor, toate veniturile viitoare ale Asocierii. Aşadar, pe data de 3. II.2011, a fost încheiat acordul intern de asociere între S.C. "H." S.R.L., S.C. "F. e F." S.A. şi S.C. "G." S.A., în vederea pregătirii unei oferte comune pentru lucrarea "Proiectare şi execuţie Autostrada Nădlac - Arad", prin care părţile au convenit ca, pentru participarea la licitaţia publică, să constituie garanţii, iar, pe data de 28. II.2011, S.C. "H." S.R.L. a încheiat cu persoana vătămată E. S.A. un contract de facilitare credit, despre care ceilalţi doi asociaţi nu au cunoscut nimic, în condiţiile în care încheierea contractului de facilitare credit prezintă o mare relevanţă, întrucât toate veniturile realizate de consorţiu urmau să fie cesionate către persoana vătămată E. S.A. Potrivit probelor administrate, inclusiv în faţa instanţei de apel, care i-a audiat, în mod nemijlocit, pe martorii L., R. şi S., în situaţia în care persoana vătămată S.C. "F. e F." S.A. ar fi cunoscut despre încheierea contractului de facilitare credit, nu ar fi acceptat Asocierea.

A mai susţinut că prima instanţă, în mod greşit, a dispus achitarea inculpatului pentru comiterea infracţiunilor de spălarea banilor, în formă continuată şi de spălarea banilor, în formă simplă, întrucât ambele infracţiuni au fost săvârşite pentru crearea unei aparenţe de legalitate a sumelor, provenite din efectuarea de tranzacţii fictive cu societăţi comerciale cu care S.C. "H." S.R.L. nu avea relaţii comerciale şi din încheierea unor antecontracte de vânzare-cumpărare fictive.

A arătat că sentinţa penală este nelegală, prin omisiunea aplicării pedepsei complementare obligatorii pentru infracţiunea de delapidare, cu consecinţe deosebit de grave şi în formă continuată şi a pedepselor accesorii în raport cu fiecare infracţiune.

A mai susţinut că pedepsele închisorii aplicate la fond, pentru fiecare infracţiune concurentă, sunt mult prea blânde, în raport cu gradul ridicat de pericol social al infracţiunilor, în dauna unor interese majore, astfel că a solicitat majorarea cuantumului pedepselor închisorii.

În dovedire, a formulat, fiindu-i încuviinţată, proba testimonială, prin reaudierea, pentru infracţiunea de înşelăciune împotriva persoanei vătămate S.C. F., a martorilor de la urmărire penală L., ascultat, prin videoconferinţă, la termenul de judecată din data de 10. III.2021, R., ascultat, prin videoconferinţă, la termenul de judecată din data de 7. IV.2021, şi S., ascultat la termenul de judecată din data de 26. II.2020, iar, pentru infracţiunile de spălarea banilor, a martorilor de la urmărire penală J., ascultat la termenul de judecată din data de 16. X.2019, O., ascultat la termenul de judecată din data de 16. X.2019, T., ascultat la termenul de judecată din data de 16. X.2019, U., ascultat la termenul de judecată din data de 16. X.2019, V., ascultat la termenul de judecată din data de 16. X.2019 şi W., ascultat la termenul de judecată din data de 20. V.2020, declaraţiile acestora fiind consemnate şi ataşate la dosar.

În motivarea în scris şi orală a apelului, apelantul - intimat-inculpat a susţinut, în principal, că sentinţa penală este nelegală, prin omisiunea instanţei de fond de a se pronunţa asupra fiecăruia dintre actele materiale în structura infracţiunilor continuate, şi, totodată, nu este motivată, întrucât prima instanţă nu şi-a prezentat raţionamentele judiciare, ci doar concluziile, fără indicarea datelor concrete. A arătat că, în cazul infracţiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată, ambele în formă continuată, motivarea este, chiar, inexistentă, întrucât prima instanţă nu a analizat probele, ci a preluat raţionamentele din rechizitoriu, în condiţiile în care nici măcar nu se face referire la numărul actelor materiale sau la înscrisurile considerate ca fiind falsificate, iar, în ceea ce priveşte numărul de 35 de acte materiale ale infracţiunii de instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată, nu sunt indicate persoanele asupra cărora a fost exercitată acţiunea de instigare sau o minimă analiză a relaţiei instigator-autor. A solicitat trimiterea cauzei, spre rejudecare, la aceeaşi instanţă de judecată, deoarece, în caz contrar, se încalcă principiul dublului grad de jurisdicţie.

În subsidiar, a arătat, referitor la infracţiunea împotriva intereselor financiare ale Comunităţilor Europene, cu consecinţe deosebit de grave şi în formă continuată, că S.C. "H." S.R.L. nu a avut calitatea de beneficiar de fonduri europene, care aparţine Companiei Naţionale de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A., astfel că S.C. "H." S.R.L., în calitate de simplu executant, nu avea posibilitatea de a schimba destinaţia unor fonduri europene. În plus, în conţinutul documentului-cadru de implementare a Programului Operaţional Sectorial Transport 2007-2013, sunt precizaţi, în mod explicit, beneficiarii eligibili pentru fiecare domeniu major de intervenţie, respectiv Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A., astfel că se stabileşte imposibilitatea unei entităţi private de a avea calitatea de beneficiar al fondurilor europene acordate în cadrul acestui program.

A mai învederat inconsistenţa temporală a acuzaţiei, întrucât S.C. "H." S.R.L. a obţinut finanţarea de la E. S.A. cu câteva luni înainte de momentul la care Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. a obţinut finanţarea din fonduri europene. Mai mult, S.C. "H." S.R.L. a beneficiat de un avans în cuantum de 15% din valoarea contractului de proiectare şi de execuţie lucrare, plătit din fondurile bugetului de stat, în baza unei garanţii bancare depusă de E. S.A., astfel că Asocierea nu era beneficiarul fondurilor europene, ci simplul executant al lucrărilor, iar banii încasaţi, cu titlu de avans, au provenit de la bugetul de stat, şi nu din fonduri europene.

Cu privire la schimbarea destinaţiei fondurilor primite cu titlu de avans, nu există probe care să dovedească faptul că aceste sume au fost utilizate contra prevederilor contractuale. În realitate, sumele de bani au fost folosite pentru acţiunile de mobilizare prealabile începerii efective a lucrărilor de construcţii, cum ar fi plata unor datorii restante către furnizorii de materii prime, plata salariilor restante ale lucrătorilor care trebuiau aduşi pe noul şantier, plata unor servicii de consultanţă către societăţi comerciale de proiectare, avocatură etc., care sunt cheltuieli indirecte.

A mai susţinut că, la momentul rezilierii contractului de proiectare şi de execuţie autostradă de către beneficiarul Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A., lucrările erau realizate în proporţie de 40%, astfel că nu se poate susţine faptul că nu a existat progres în construirea autostrăzii şi, implicit, nu se poate susţine că nu au existat cheltuieli, fără să se excludă discutarea încadrării în graficul de lucrări. A adăugat că, deşi din avans au fost realizate unele plăţi restante către furnizorii de materii prime, aferente altor şantiere, aceste plăţi erau necesare, întrucât furnizorii respectivi nu ar mai fi pus la dispoziţie materia primă necesară pentru executarea lucrărilor la autostrada Nădlac - Arad, şi astfel, lucrările nu ar mai fi avansat.

În plus, în situaţia în care s-ar considera că suma, cu titlu de avans, a fost folosită pentru acoperirea unor cheltuieli din afara proiectului, singura răspundere care ar putea fi atrasă este răspunderea contractuală, şi nu penală, deoarece, conform dispoziţiilor H.G. nr. 264/2004, sub sancţiunea solicitării de daune-interese, beneficiarul de avans nu are dreptul de a utiliza avansul în alt scop decât în scopul pentru care a fost destinat, potrivit contractului încheiat.

A mai susţinut că, la data de 20. V.2011, a fost semnat contractul de achiziţie publică nr. x pentru lotul I "Proiectare şi execuţie autostrada Nădlac - Arad şi drum de legătură", când O.U.G. nr. 66/30. VI.2011, la care se face referire în rechizitoriu, nu exista. Astfel, toată argumentaţia din actul de sesizare, întemeiată pe dispoziţiile acestui act normativ, cu privire la noţiunile de "mobilizări, beneficiar şi procedură O.L.A.F." este lipsită de bază legală. A arătat că, la data semnării contractului de achiziţie publică, existau patru acte normative în vigoare, respectiv Hotărârea nr. 264/13. III.2003, privind stabilirea acţiunilor şi categoriilor de cheltuieli, criteriilor, procedurilor şi limitelor pentru efectuarea de plăţi în avans din fonduri publice, Ordonanţa nr. 79/28. VIII.2003, privind controlul şi recuperarea fondurilor comunitare, precum şi a fondurilor de cofinanţare aferente utilizate necorespunzător, Hotărârea nr. 1.405/28. XII.2010, privind aprobarea utilizării unor condiţii contractuale ale Federaţiei Internaţionale a Inginerilor Consultanţi în Domeniul Construcţiilor pentru obiective de investiţii din domeniul infrastructurii de transport de interes naţional, finanţate din fonduri publice, şi Ordinul nr. 146/1. III.2011, privind aprobarea condiţiilor contractuale speciale ale contractelor pentru echipamente şi construcţii, inclusiv proiectare şi ale contractelor pentru construcţii clădiri şi lucrări inginereşti proiectate de către beneficiar ale Federaţiei Internaţionale a Inginerilor Consultanţi în Domeniul Construcţiilor, pentru obiective de investiţii din domeniul infrastructurii rutiere de transport de interes naţional, finanţate din fonduri publice, iar toate aceste patru acte normative reprezintă legislaţia care reglementează sancţiunile aplicabile eventualelor nereguli constatate în activitatea societăţilor comerciale şi obligă la emiterea unor titluri de creanţă, pentru recuperarea eventualelor pagube suferite, însă, în cazul S.C. "H." S.R.L., nu a fost emis nici un titlu de creanţă, aspect care echivalează cu faptul că nu s-a constatat nici o culpă.

Cât priveşte infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată, modalitatea reţinută constă în contrafacere. În doctrină, există diferenţă între falsul material şi falsul intelectual, iar, pentru ipoteza în care persoana care trebuie să-şi depună semnătura se află în imposibilitate fizică de a semna, poate să acorde mandat verbal unei alte persoane, care să semneze în locul său, modalitate care este legală. A arătat că, în cadrul S.C. "H." S.R.L., era o practică obişnuită ca martorul W. să semneze unele documente pentru acesta şi pentru martorul J., după obţinerea confirmării acestora, astfel că nu se poate reţine elementul material al contrafacerii. Această înţelegere internă este confirmată inclusiv de alţi foşti angajaţi, prin declaraţiile date în faţa instanţei de fond, care au fost ignorate.

A arătat, cu privire la infracţiunea de delapidare, cu consecinţe deosebit de grave şi în formă continuată, că, aşa cum rezultă din declaraţiile martorilor audiaţi pe parcursul cercetării judecătoreşti, cumpărarea de terenuri s-a realizat, la început, direct de către S.C. "H." S.R.L., iar, în momentul în care a devenit publică intenţia construirii unui aeroport, preţurile din zonă au crescut, astfel că, ori de câte ori S.C. "H." S.R.L. dorea să cumpere terenuri, ofertele erau la un preţ mult peste preţul pieţei. Din acest motiv, în cadrul societăţii comerciale s-a luat decizia ca toate cumpărările de terenuri pentru proiectul privind aeroportul să se realizeze prin intermediul unor persoane fizice interpuse, iar martorii audiaţi au arătat că au cumpărat terenuri, atât în calitate de mandatari, cu mandat special de la S.C. "H." S.R.L., cât şi fără să-şi declare calitatea de mandatari, scopul fiind de a cumpăra terenurile la un preţ normal, de piaţă, şi nu la un preţ supraevaluat, speculativ. De asemenea, S.C. "H." S.R.L. nu activa, la momentul respectiv, în domeniul imobiliarelor, astfel că nu se putea ocupa de aspectele legale problematice ale acestor terenuri, aşa încât, din acest motiv, erau încheiate, mai întâi, antecontractele de vânzare-cumpărare, pentru ca, ulterior, după clarificarea situaţiei juridice, să fie încheiate contractele de vânzare-cumpărare, în formă autentică. Pentru aceste motive, nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de delapidare, cu consecinţe deosebit de grave şi în formă continuată, întrucât toate operaţiunile de ridicare de numerar au fost realizate în interesul S.C. "H." S.R.L., banii nefiind însuşiţi pentru folosul propriu.

În ceea ce priveşte infracţiunea de înşelăciune, împotriva părţii civile E. S.A., prejudiciul material invocat iniţial, în sumă de 69.298.785,36 RON, este considerat ca fiind prejudiciul material final, fără să se ia în calcul suma de 66.789.782,18, în urma executării scrisorii de garanţie bancară de către partea civilă Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A., şi suma de 2.509.003,18 RON, reprezentând plata parţială a facturii nr. x/12/28. III.2012, realizată de către partea civilă Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. În ceea ce priveşte inducerea în eroare a părţii civile E. S.A. la încheierea contractului de facilitare credit, prin prezentarea de către S.C. "H." S.R.L. a hotărârii adunării generale a asociaţilor, pe care a fost aplicată, prin contrafacere, semnătura asociatului J., nu poate fi reţinut, în acest mod, elementul material al infracţiunii, întrucât mare parte dintre documentele S.C. "H." S.R.L. erau semnate de martorul W., prin imitarea semnăturii asociatului J., însă numai după obţinerea acordului acestuia. În plus, deţinea 76% din părţile sociale ale S.C. "H."

S.R.L., având, astfel, majoritatea necesară pentru a-şi asigura aprobarea propunerii de obţinere a facilităţii de credit, inclusiv în situaţia unei opoziţii din partea asociatului minoritar J., şi, mai mult avea calitatea de unic administrator, iar, conform actului constitutiv din perioada respectivă, atribuţiile privind semnarea contractelor de finanţare şi a contractelor de credit bancar reveneau administratorului, şi nu adunării generale a asociaţilor. Totodată, indiferent de caracterul real sau fals al hotărârii adunării generale a asociaţilor, nu se poate stabili o legătură de cauzalitate între prezentarea acestui înscris la bancă şi prejudiciul material care i-a fost cauzat, ca urmare a executării scrisorii de garanţie bancară pentru restituirea avansului, din moment ce banca şi-a asumat posibilitatea executării scrisorii de garanţie a avansului de către partea civilă Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A., în situaţia în care S.C. "H." S.R.L. nu folosea avansul în conformitate cu clauzele contractuale. Pe de altă parte, conform probatoriului administrat, mai precis din Raportul de investigaţie nr. 255/2013 al Direcţiei Conformitate şi Antifraudă din cadrul E. S.A., rezultă faptul că singurul prejudiciu material suferit de partea civilă este suma de 2.420.818,14 RON, corespunzătoare facturii fiscale nr. x/12/28. III.2012, cu privire la care s-a stabilit, prin acelaşi raport de investigaţie, că a fost plătită de către partea civilă Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. către Trezoreria Statului, pentru stingerea obligaţiilor S.C. "H." S.R.L., deşi această factură fiscală era cesionată către partea civilă E. S.A. Astfel, a fost condamnat în legătură cu un prejudiciu material pentru care nu a fost trimis în judecată, în condiţiile în care s-a dispus trimiterea sa în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune în legătură cu factura fiscală nr. x/11/25. VIII.2011, deşi partea civilă E. S.A. susţine că nu a suferit nicio pagubă materială, ca urmare a finanţării acestei facturi fiscale.

Referitor la infracţiunea de utilizare, cu rea-credinţă, a creditului societăţii comerciale, nu există probe cu privire la împrejurarea că aceste plăţi au fost realizate în interesul altuia, în afară de S.C. "H." S.R.L. În ceea ce priveşte plata realizată de către S.C. "B." S.A., s-a ignorat faptul că S.C. "H." S.A. era acţionar majoritar la această companie aeriană, deţinând peste 70% din acţiuni, astfel că plăţile au fost efectuate în interesul societăţilor comerciale din grup. În acelaşi timp, modalitatea de plată pe care a folosit-o este utilizată, în mod frecvent, la realizarea plăţilor între societăţile comerciale aflate într-un grup, fiind reglementată de dispoziţiile C. civ., cu denumirea de "plată prin delegaţie". În subsidiar, a solicitat să se dispună încetarea procesului penal pentru această infracţiune, ca efect al intervenirii prescripţiei speciale a răspunderii penale.

A solicitat, în principal, trimiterea cauzei, spre rejudecare, la instanţa de fond, iar, în subsidiar, achitarea sa, fie în temeiul art. 16 alin. (1) lit. a), din C. proc. pen., fie în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b), teza I-a sau teza a II-a din C. proc. pen., pentru toate infracţiunile, ori reducerea cuantumului pedepselor închisorii, cu suspendarea sub supraveghere a pedepsei rezultante a închisorii, avându-se în vedere împrejurarea că prejudiciul material a fost recuperat, precum şi perioada îndelungată de la data săvârşirii infracţiunilor.

În dovedire, a formulat, fiindu-i încuviinţate:

1. proba cu înscrisuri pe situaţia de fapt, depunând la dosar:

- adresa nr. x XI.2020, emisă de S.C.A. "X." către Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale S.A. - Direcţia Proiecte, în fotocopie, privind solicitarea comunicării de documente, cu adresa de răspuns nr. 79.782/5. I.2021, emisă de Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A., în fotocopie, cu documentele solicitate, în fotocopie,

- actul constitutiv al S.C. "H." S.R.L., actualizat la data de 25. IV.2008, în fotocopie,

- cerere de chemare în judecată din data de 4. V.2011, formulată de reclamantul Y., în fotocopie, împreună cu sentinţa civilă nr. 6.218/F/6. IX.2012 a Judecătoriei Giurgiu- Cauze Generale, din Dosarul nr. x/2011, în fotocopie,

- cerere de chemare în judecată din data de 18. IV.2011, formulată de reclamantul Y., în fotocopie, împreună cu sentinţa civilă nr. 8.147/25. X.2012 a Judecătoriei Giurgiu - Cauze Generale, din Dosarul nr. x/2011, în fotocopie şi cu decizia civilă nr. 441/16. V.2012 a Tribunalului Giurgiu, secţia Civilă, din Dosarul nr. x/2011, în fotocopie,

- cerere de chemare în judecată din data de 18. IV.2011, formulată de reclamantul Y., în fotocopie, împreună cu sentinţa civilă nr. 1.982/F/16. III.2012 a Judecătoriei Giurgiu- Cauze Generale, din Dosarul nr. x/2011,

- cerere de chemare în judecată din data de 18. IV.2011, formulată de reclamantul Y., în fotocopie, împreună cu sentinţa civilă nr. 7.005/F/30. XI.2011 a Judecătoriei Giurgiu - Cauze Generale, din Dosarul nr. x/2011, în fotocopie,

- cerere de chemare în judecată din data de 18. IV.2011, formulată de reclamantul Y., în fotocopie, împreună cu sentinţa civilă nr. 7.098/F/2. XII.2011 a Judecătoriei - Cauze Generale, din Dosarul nr. x/2011, în fotocopie,

- cerere de chemare în judecată din data de 18. IV.2011, formulată de reclamantul Y., în fotocopie, împreună cu sentinţa civilă nr. 6.282/F/4. XI.2011 a Judecătoriei Giurgiu- Cauze Generale, din Dosarul nr. x/2011, în fotocopie şi cu încheierea de şedinţă din data de 31. X.2011, în fotocopie, precum şi cu decizia civilă nr. 15/10. II.2012 a Tribunalului Giurgiu, secţia civilă, din Dosarul nr. x/2011, în fotocopie,

- cerere de chemare în judecată din data de 18. IV.2011, formulată de reclamantul Y., în fotocopie, împreună cu sentinţa civilă nr. 2.394/F/29. III.2012 a Judecătoriei Giurgiu- Cauze Generale, din Dosarul nr. x/2011, în fotocopie, şi cu decizia civilă nr. 141/9. XI.2012 a Tribunalului Giurgiu, secţia civilă, din Dosarul nr. x/2011, în fotocopie,

- cerere de chemare în judecată din data de 11. V.2011, formulată de reclamantul Y., în fotocopie, împreună cu sentinţa civilă nr. 1.105/F/16. II.2012 a Judecătoriei - Cauze Generale, din Dosarul nr. x/2011, în fotocopie,

- adresa nr. x II.2021, emisă de Oficiul Naţional al Registrului Comerţului, cu privire la S.C. "H." S.R.L., în fotocopie,

- adresa nr. x II.2021, emisă de Oficiul Naţional al Registrului Comerţului, cu privire la S.C. "Z." S.A., în fotocopie,

- adresa nr. x II.2021, emisă de Oficiul Naţional al Registrului Comerţului, cu privire la S.C. "AA." S.A., în fotocopie,

- adresa nr. x II.2021, emisă de Oficiul Naţional al Registrului Comerţului, cu privire la S.C. "BB." S.R.L., în fotocopie,

- adresa nr. x IX.2011, emisă de Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România S.A., în fotocopie,

- factura fiscală seria x, nr. 147/3. X.2011, emisă S.C. "H." S.R.L., în fotocopie,

- adresă din data de 25. VIII.2011, emisă de S.C. "CC." S.R.L. către Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România S.A., în fotocopie,

- adresa nr. x XII.2011, emisă de S.C. "H." S.R.L. către Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România S.A., în fotocopie,

- factura fiscală seria x, nr. 213/14. XII.2011, emisă S.C. "H." S.R.L., în fotocopie,

- adresa nr. x XII.2011, emisă de Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România S.A., în fotocopie,

- contractul de "Proiectare şi execuţie autostrada Nădlac-Arad şi drum de legătură, Lot 1: km 0+000 - km 22-218" - Certificat interimar de plată nr. x şi fişa rezumativă pentru certificat interimar de plată nr. x pentru lucrări, înregistrat la

Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România S.A. cu nr. x/14. XII.2011, în fotocopie,

- adresa nr. x II.2012, emisă de S.C. "H." S.R.L., în fotocopie,

- factura fiscală seria x, nr. x/28. III.2012, emisă de S.C. "H." S.R.L., în fotocopie,

- contract de "Proiectare şi execuţie autostradă Nădlac-Arad şi drum de legătură Lot 1: km 0-000 - km 22-218" - Certificat interimar de plată nr. x, rev. 1 şi fişa rezumativă pentru certificat interimar de plată nr. x, rev. 1 pentru lucrări, în fotocopie,

- adresa nr. x VIII.2012, emisă de Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România S.A., în fotocopie,

- factura fiscală seria x, nr. x/1. VIII.2012, emisă de S.C. "H." S.R.L., în fotocopie,

- fişa rezumativă pentru certificatul interimar de plată nr. x, înregistrată la Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România S.A. cu nr. x/1. VIII.2012, în fotocopie,

- adresa nr. x IX.2012, emisă de Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România S.A., în fotocopie,

- factura fiscală seria x, nr. x/26. IX.2012, emisă de S.C. "H." S.R.L., în fotocopie,

- certificatul interimar de plată nr. x, fişa rezumativă pentru certificatul interimar de plată nr. x din data de 29. VIII.2012, în fotocopie,

- adresă din data de 31. X.2012, emisă de S.C. "CC." S.R.L., în fotocopie,

- contract de "Proiectare şi execuţie autostradă Nădlac - Arad şi drum de legătură, Lot 1: km 0+000 - km 22+218" - Certificat interimar de plată nr. x, fişa rezumativă pentru situaţia interimară de lucrări nr. x din data de 5. X.2012, în fotocopie,

- contractul de consorţiu nr. x/25. VIII.2011, în fotocopie,

- Decizia nr. 1/25. VIII.2011 a Consiliului de conducere al Asocierii H./F./G., în fotocopie,

- Decizia nr. 2/30. VIII.2011 a Consiliului de conducere al Asocierii H./F./G., în fotocopie,

- liste de cantităţi, în fotocopie,

- memorandumul nr. 1.750/28. VI.2011, încheiat între S.C. "H."S.R.L. şi S.C. "G." S.R.L., în fotocopie,

- adresa nr. x III.2021, emisă de Oficiul Naţional al Registrului Comerţului - Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Bucureşti, cu privire la S.C. "F." S.A., Portugalia - Sucursala Bucureşti, în fotocopie,

- Sentinţa civilă nr. 2.459/22. III.2013 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă, din Dosarul nr. x/2012;

2. proba testimonială pe situaţia de fapt, prin reaudierea, pentru infracţiunea contra intereselor financiare ale Uniunii Europene, a martorilor de la urmărire penală DD., cu ataşarea fotocopiilor adresei nr. x VIII.2011, emisă de S.C. "CC." S.R.L. şi adresei nr. x XII.2011 a Companiei Naţionale de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România S.A., cu privire la care i-au fost adresate întrebări, şi EE., ambii ascultaţi la termenul de judecată din data de 20. V.2020, pentru infracţiunea de utilizare, cu crea-credinţă, a creditului societăţii comerciale, a martorului nou pe situaţia de fapt FF., ascultat la termenul de judecată din data de 17. VI.2020 şi a martorului de la urmărire penală GG., care nu a putut fi audiat din cauza vârstei şi stării de sănătate, pe fondul restricţiilor sanitare, pentru infracţiunea de delapidare, în formă continuată, a martorului de la urmărire penală Y., ascultat la termenul de judecată din data de 18. XI.2020, pentru infracţiunile de fals în înscrisuri sub semnătură privată, a martorilor de la urmărire penală HH., ascultat la termenul de judecată din data de 10. II.2021 şi II., ascultat la termenul de judecată din data de 21. X.2020, iar, pentru infracţiunea de înşelăciune, împotriva persoanei vătămate E. S.A., martorii de la urmărire penală JJ., ascultat la termenul de judecată din data de 10. II.2021 şi KK., ascultat la termenul de judecată din data de 10. II.2021, declaraţiile acestora fiind consemnate şi ataşate la dosar.

De asemenea, la solicitarea apelantului-intimat-inculpat, prin adresa nr. x III.2020, Tribunalul Bucureşti - Cabinetul preşedintelui a comunicat, printre altele, că, prin Hotărârea nr. 1.078/10. XII.2009, secţia pentru judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, pe care a ataşat-o, a dispus suplimentarea numărului de complete specializate în judecarea cauzelor de corupţie, astfel că toate completele existente în cadrul celor două secţii penale din cadrul Tribunalului Bucureşti să judece inclusiv cauze de corupţie.

Tot la solicitarea apelantului-intimat-inculpat, formulată la reaudierea martorului de la urmărire penală DD., partea civilă Compania

Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. (fostă Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România S.A.) a comunicat că nu a identificat în arhivă raportul întocmit de societatea de consultanţă cu privire modalitatea de utilizare a avansului şi, de asemenea, a depus, în original, adresa, înregistrată sub nr. x/44.613/2. VIII.2011, emisă de S.C. "CC." S.R.L. şi adresa nr. x XII.2011, emisă de Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România S.A. .

În motivarea scrisă a apelului, apelantul-intimat-parte civilă Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. (fostă Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România S.A.) a susţinut că sentinţa penală nu este motivată, iar, pe latură civilă, în mod greşit, i-au fost respinse, în totalitate, pretenţiile civile, întrucât prima instanţă a avut în vedere doar înscrisurile şi susţinerile părţii civile E. S.A., însă apelantul-intimat-parte civilă nu a precizat cuantumul prejudiciului material rămas nerecuperat.

Prin încheierea de şedinţă din data de 22. V.2019, a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea de recuzare a judecătorului LL., formulată de apelantul-intimat-inculpat, care, în temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., a fost obligat la plata sumei de 100 RON, cheltuieli judiciare avansate de stat, cu motivarea că judecarea unei contestaţii cu privire la măsura preventivă nu atrage incompatibilitatea judecătorului.

Prin încheierea de şedinţă din data de 14. XI.2019, în temeiul art. 68, C. proc. pen., raportat la art. 64 alin. (1), lit. f) din C. proc. pen., a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea de recuzare a completului de apel, formulată de apelantul-intimat-inculpat, care, în temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., a fost obligat la plata sumei de 50 RON, cheltuieli judiciare către stat, cu motivarea că instanţa de apel nu a dat dovadă de părtinire la reaudierea martorilor de la urmărire penală, la termenul de judecată din data de 16. X.2019.

Prin încheierea de şedinţă din data de 17. III.2021, în temeiul art. 2502, din C. proc. pen., s-a dispus menţinerea măsurii sechestrului asigurător asupra bunurilor imobile şi mobile ale apelantului-intimat-inculpat A., luată prin Ordonanţa din data de 12. III.2013 a Parchetului pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, din Dosarul nr. x/2012, şi menţinută prin sentinţa penală nr. 1/F/21. XII.2017 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, din Dosarul nr. x/2013.

Prin încheierea de şedinţă din data de 13. V.2021, Curtea, în temeiul art. 475 din C. proc. pen., a respins, ca inutilă, cererea de sesizare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unei chestiuni de drept, în sensul de a se stabili dacă o persoană juridică de drept privat poate fi considerată beneficiar indirect al fondurilor europene, formulată de apelantul-intimat-inculpat, cu motivarea că instanţa de apel este în măsură să stabilească, fără dificultate, cu privire la subiectul activ al infracţiunii împotriva intereselor financiare ale Uniunii Europene.

Prin încheierea de şedinţă din data de 28. V.2021, instanţa de apel a dispus, din oficiu, în temeiul art. 386 alin. (1) din C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice a faptelor penale reţinute, prin rechizitoriu, în sarcina inculpatului A., din infracţiunea împotriva intereselor financiare ale Uniunii Europene, în formă continuată, prev. de art. 182 alin. (1) şi alin. (2) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din vechiul C. pen., infracţiunile de folosire, cu rea-credinţă, a creditului societăţii comerciale, în formă continuată, prev. de art. 272 punctul 2 din Legea nr. 31/1990, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din vechiul C. pen., de delapidare, cu consecinţe deosebit de grave şi în formă continuată, prev. de art. 2151 alin. (1) şi alin. (2) din vechiul C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) din vechiul C. pen., de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată, prev. de art. 290 din vechiul C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) din vechiul C. pen., de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată, prev. de art. 290 din vechiul C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) din vechiul C. pen., de spălarea banilor, în formă continuată, prev. de art. 29 alin. (1), lit. b) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din vechiul C. pen., de spălarea banilor, prev. de art. 29 alin. (1), lit. b) din Legea nr. 656/2002, de înşelăciune, cu consecinţe deosebit de grave, prev. de art. 215 alin. (1), alin. (2), alin. (3) şi alin. (5) din vechiul C. pen., împotriva persoanei vătămate E. S.A., şi de înşelăciune, cu consecinţe deosebit de grave şi în formă continuată, prev. de art. 215 alin. (1), alin. (2), alin. (3) şi alin. (5) din vechiul C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) din vechiul C. pen., împotriva persoanei vătămate S.C. "F. e F." S.A., toate cu aplicarea art. 33, lit. a) din vechiul C. pen., în:

- infracţiunea împotriva intereselor financiare ale Uniunii Europene, în formă continuată, prev. de art. 182, alin. (1) şi alin. (3) din Legea nr. 78/2000, modificată prin Legea nr. 187/2002, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din noul C. pen. şi art. 5 alin. (1) din noul C. pen.,

- infracţiunea de folosire, cu rea-credinţă, a creditului societăţii comerciale, în formă continuată, prev. de art. 272 alin. (1), lit. b) din Legea nr. 31/1990, modificată prin Legea nr. 187/2002, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din noul C. pen. şi art. 5 alin. (1) din noul C. pen.,

- infracţiunea de delapidare, cu consecinţe deosebit de grave şi în formă continuată, prev. de art. 295 alin. (1) din noul C. pen., cu aplicarea art. 308 din noul C. pen., art. 309 din noul C. pen., art. 35 alin. (1) din noul C. pen. şi art. 5 alin. (1) din noul C. pen.,

- infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată, prev. de art. 322 din noul C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din noul C. pen. şi art. 5 alin. (1) din noul C. pen.,

- infracţiunea de spălarea banilor, în formă continuată, prev. de art. 49, alin. (1), lit. b) din Legea nr. 129/2019, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din noul C. pen. şi art. 5 alin. (1) din noul C. pen.,

- infracţiunea de înşelăciune, cu consecinţe deosebit de grave şi în formă continuată, prev. de art. 244 alin. (1) şi alin. (2) din noul C. pen., cu aplicarea art. 2561 din C. pen., art. 35 alin. (1) din noul C. pen. şi art. 5 alin. (1) din noul C. pen., împotriva persoanei vătămate E. S.A., şi

- infracţiunea de înşelăciune, cu consecinţe deosebit de grave şi în formă continuată, prev. de art. 244 alin. (1) şi alin. (2) din noul C. pen., cu aplicarea art. 2561 din C. pen., art. 35 alin. (1) din noul C. pen. şi art. 5 alin. (1) din noul C. pen., împotriva persoanei vătămate S.C. "F. e F." S.A., toate cu aplicarea art. 38 alin. (1) şi alin. (2) din noul C. pen.

În motivarea schimbării de încadrare juridică, mai întâi, a constatat că, prin rechizitoriu, s-a reţinut, în esenţă, că inculpatul, în calitate de administrator al S.C. "H." S.R.L., a acţionat, în mod sistematic, prin diverse modalităţi, în vederea fraudării fondurilor europene, puse la dispoziţie pentru lucrarea de proiectare şi execuţie a autostrăzii Nădlac - Arad şi drum de legătură, pe care a câştigat-o în asociere cu persoanele vătămate S.C. "F. e F." S.A. şi S.C. "G." S.R.L., la licitaţia publică organizată de persoana vătămată Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. (fosta Companie Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România). A mai constatat că, potrivit actului de sesizare, inculpatul a transferat în alte conturi bancare sau a retras, în numerar, din contul bancar de avans deschis la E. S.A., diverse sume de bani, pe care nu le-a folosit la efectuarea lucrării, şi anume a efectuat plăţi către o serie de societăţi comerciale, cărora, ulterior, le-a solicitat restituirea, pe motiv că sunt eronate sau necuvenite, iar banii au fost viraţi într-un alt cont bancar, deschis la MM. S.A., ori a falsificat o serie de facturi fiscale, care fuseseră emise anterior de către societăţi comerciale, în baza unor alte contracte comerciale, sau a încheiat antecontracte de vânzare-cumpărare privind terenuri, pentru a justifica retragerile în numerar. Având în vedere această situaţie de fapt reţinută prin rechizitoriu, a apreciat că inculpatul a acţionat în modalităţi frauduloase diferite, în baza unei unice rezoluţii infracţionale, constând în hotărârea de a scoate fraudulos banii din avans, pentru a-i folosi, în RON sau în valută, în alte scopuri. Ca atare, infracţiunile de fals în înscrisuri sub semnătură privită şi de spălarea banilor au fost comise, fiecare, în formă continuată.

În ceea ce priveşte infracţiunea de înşelăciune, cu consecinţe deosebit de grave, împotriva persoanei vătămate E. S.A., a constatat că, în actul de sesizare, s-a reţinut că inculpatul a indus-o în eroare pe persoana vătămată nu numai la încheierea contractului de credit, ci şi a două acte adiţionale, din datele de 29. III.2011 şi 26. VIII.2011, la contractul de cesiune venituri viitoare, precum şi la aprobarea cererii de utilizare a acordului pentru credite, constituind acte materiale diferite, care justifică reţinerea formei continuate. Au fost reţinute, atât în rechizitoriu, cât şi la fond, consecinţele deosebit de grave cu privire la fiecare dintre infracţiunile de înşelăciune, împotriva persoanelor vătămate E. S.A. şi S.C. "F. e F." S.A.

La alegerea legii penale mai favorabile, a avut în vedere toate infracţiunile, astfel cum au fost reţinute în urma noii încadrări juridice, independent de soluţia ulterioară, de condamnare, de achitare sau de încetare a procesului penal. Prin urmare, din punctul de vedere al calificării juridice a faptelor penale, trebuie avute în vedere toate infracţiunile reţinute prin actul de sesizare, în ansamblul juridic pe care îl constituie, fără să aibă vreo relevanţă juridică soluţia pe fond. Aşadar, în raport cu limitele minime speciale prevăzute de fiecare lege penală concurentă în timp, a constatat că pedeapsa rezultantă minimă este de 5 ani şi 6 luni închisoare, potrivit noului C. pen., faţă de 10 ani închisoare, conform vechiul C. pen., iar, în raport cu limitele maxime speciale, pedeapsa rezultantă este de 20 ani închisoare, conform vechiul C. pen., şi de 23 de ani şi 6 luni închisoare, potrivit C. pen. în vigoare. În aceste condiţii, criteriul constă în diferenţa mult mai mare dintre legile penale concurente în timp cu privire la limitele minime speciale, astfel că actualul C. pen. este mai favorabil inculpatului.

După administrarea probelor şi schimbarea de încadrare juridică, la termenul de judecată din data de 18. VI.2021, Curtea a procedat la audierea apelantului-intimat-inculpat, care, printre altele, a precizat că, în cazul intervenirii prescripţiei speciale a răspunderii penale, este de acord cu continuarea procesului penal, a cărui declaraţie a fost consemnată şi ataşată la dosar .

Prin decizia penală nr. 936/A din 8 noiembrie 2021 a Curţii de Apel Bucureştri, secţia I-a penală, pronunţată în dosarul nr. x/2013, în temeiul art. 421, punctul 2, lit. a) din C. proc. pen. au fost admise apelurile formulate de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, de apelantul-intimat-inculpat A. şi de apelantul-intimat-parte civilă S.C. "F." S.A. (fostă S.C. "F. e F." S.A.) împotriva sentinţei penale nr. 1/F/21. XII.2017 a Tribunalului Bucureşti, secţia I-a penală, din Dosarul nr. x/2013.

S-a desfiinţat, în parte, sentinţa penală şi, rejudecând pe fond:

A fost descontopită pedeapsa rezultantă principală de 6 ani şi 3 luni închisoare aplicată inculpatului A., fiind repuse, în individualitatea lor, pedepsele de 3 ani închisoare, de 1 an închisoare, de 3 ani şi 3 luni închisoare, de 1 an închisoare, de 1 an închisoare şi de 3 ani închisoare.

S-a constatat că, prin încheierea de şedinţă din data de 28. V.2021, instanţa de apel a dispus, din oficiu, în temeiul art. 386 alin. (1) din C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice a faptelor penale reţinute, prin rechizitoriu, în sarcina inculpatului A., din infracţiunea împotriva intereselor financiare ale Uniunii Europene, în formă continuată, prev. de art. 182 alin. (1) şi alin. (2) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din vechiul C. pen., infracţiunile de folosire, cu rea-credinţă, a creditului societăţii comerciale, în formă continuată, prev. de art. 272, punctul 2 din Legea nr. 31/1990, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din vechiul C. pen., de delapidare, cu consecinţe deosebit de grave şi în formă continuată, prev. de art. 2151 alin. (1) şi alin. (2) din vechiul C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) din vechiul C. pen., de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată, prev. de art. 290 din vechiul C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) din vechiul C. pen., de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată, prev. de art. 290 din vechiul C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) din vechiul C. pen., de spălarea banilor, în formă continuată, prev. de art. 29 alin. (1), lit. b) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din vechiul C. pen., de spălarea banilor, prev. de art. 29, alin. (1), lit. b) din Legea nr. 656/2002, de înşelăciune, cu consecinţe deosebit de grave, prev. de art. 215 alin. (1), alin. (2), alin. (3) şi alin. (5) din vechiul C. pen., împotriva persoanei vătămate E. S.A. şi de înşelăciune, cu consecinţe deosebit de grave şi în formă continuată, prev. de art. 215 alin. (1), alin. (2), alin. (3) şi alin. (5) din vechiul C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) din vechiul C. pen., împotriva persoanelor vătămate S.C. "F. e F." S.A. şi S.C. "G." S.R.L., toate cu aplicarea art. 33, lit. a) din vechiul C. pen., în:

- infracţiunea împotriva intereselor financiare ale Uniunii Europene, prin deturnare de fonduri comunitare, cu consecinţe deosebit de grave şi în formă continuată, prev. de art. 182 alin. (1) şi alin. (3) din Legea nr. 78/2000, modificată prin Legea nr. 187/2002, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din noul C. pen. şi art. 5, alin. (1) din noul C. pen.,

- infracţiunea de folosire, cu rea-credinţă, a creditului societăţii comerciale, în formă continuată, prev. de art. 272 alin. (1), lit. b) din Legea nr. 31/1990, modificată prin Legea nr. 187/2002, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din noul C. pen. şi art. 5 alin. (1) din noul C. pen.,

- infracţiunea de delapidare, cu consecinţe deosebit de grave şi în formă continuată, prev. de art. 295 alin. (1) din noul C. pen., cu aplicarea art. 308 din noul C. pen., art. 309 din noul C. pen., art. 35 alin. (1) din noul C. pen. şi art. 5 alin. (1) din noul C. pen.,

- infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată, prev. de art. 322 din noul C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din noul C. pen. şi art. 5 alin. (1) din noul C. pen.,

- infracţiunea de spălarea banilor, în formă continuată, prev. de art. 49 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 129/2019, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din noul C. pen. şi art. 5 alin. (1) din noul C. pen.,

- infracţiunea de înşelăciune, cu consecinţe deosebit de grave şi în formă continuată, prev. de art. 244 alin. (1) şi alin. (2) din noul C. pen., cu aplicarea art. 2561 din C. pen., art. 35 alin. (1) din noul C. pen. şi art. 5 alin. (1) din noul C. pen., împotriva persoanei vătămate E. S.A., şi

- infracţiunea de înşelăciune, cu consecinţe deosebit de grave şi în formă continuată, prev. de art. 244 alin. (1) şi alin. (2) din noul C. pen., cu aplicarea art. 2561 din C. pen., art. 35 alin. (1) din noul C. pen. şi art. 5 alin. (1) din noul C. pen., împotriva persoanelor vătămate S.C. "F." S.A., fostă S.C. "F. e F." S.A. (menţinând încadrarea juridică, dispusă de instanţa de fond, cu privire la persoana vătămată S.C. "G." S.R.L.), toate cu aplicarea art. 38 alin. (1) şi alin. (2) din noul C. pen.

În temeiul art. 182 alin. (1) şi alin. (3) din Legea nr. 78/2000, modificată prin Legea nr. 187/2002, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din noul C. pen., raportat la art. 36 alin. (1) din noul C. pen., art. 5 alin. (1) din noul C. pen., art. 19 din Legea nr. 682/2002 şi art. 79 alin. (3) din noul C. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 3 ani şi 9 luni închisoare, la care a adăugat sporul de 3 ani închisoare, însemnând pedeapsa de 6 ani şi 9 luni închisoare, pentru comiterea infracţiunii împotriva intereselor financiare ale Uniunii Europene, prin deturnare de fonduri comunitare, cu consecinţe deosebit de grave şi în formă continuată.

În temeiul art. 67 alin. (2) din noul C. pen., a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1), lit. a), b), g) de a fi administrator al unei persoane juridice şi k de a ocupa o funcţie de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public din noul C. pen., pe perioada de 5 ani.

În temeiul art. 65 alin. (1) din noul C. pen., a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii exerciţiului aceloraşi drepturi.

În temeiul art. 396 alin. (5) din C. proc. pen., raportat la art. 16 alin. (1), lit. b), teza II-a din C. proc. pen., l-a achitat pe acelaşi inculpat, pentru comiterea infracţiunii de folosire, cu rea-credinţă, a creditului societăţii comerciale, în formă continuată, prev. de art. 272 alin. (1), lit. b) din Legea nr. 31/1990, modificată prin Legea nr. 187/2002, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din noul C. pen. şi art. 5 alin. (1) din noul C. pen.

În temeiul art. 295 alin. (1) din noul C. pen., cu aplicarea art. 308 din noul C. pen., art. 309 din noul C. pen., art. 35 alin. (1) din noul C. pen., raportat la art. 36 alin. (1) din noul C. pen., art. 5 alin. (1) din noul C. pen., art. 19 din Legea nr. 682/2002 şi art. 79 alin. (1) şi alin. (3) din noul C. pen., a fost condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare, la care adaugă sporul de 3 ani închisoare, însemnând pedeapsa de 6 ani şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de delapidare, cu consecinţe deosebit de grave şi în formă continuată.

În temeiul art. 67 alin. (2) din noul C. pen. şi al art. 295 alin. (1) din noul C. pen., a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1), lit. a) de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, b) de a ocupa o funcţie publică sau care implică exerciţiul autorităţii de stat, g de a fi administrator al unei persoane juridice şi k de a ocupa o funcţie de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public din noul C. pen., pe perioada de 5 ani.

În temeiul art. 65 alin. (1) din noul C. pen., a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii exerciţiului aceloraşi drepturi.

În temeiul art. 322 din noul C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din noul C. pen., raportat la art. 36 alin. (1) din noul C. pen., art. 5 alin. (1) din noul C. pen., art. 19 din Legea nr. 682/2002 şi art. 79 alin. (3) din noul C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare, la care a adăugat sporul de 3 ani închisoare, însemnând pedeapsa de 4 ani şi 6 luni închisoare, pentru comiterea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată.

În temeiul art. 67 alin. (1) din noul C. pen., s-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1), lit. a), b), g) şi k) din noul C. pen., pe perioada de 3 ani.

În temeiul art. 65 alin. (1) din noul C. pen., s-a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii exerciţiului aceloraşi drepturi.

În temeiul art. 396 alin. (5) din C. proc. pen., raportat la art. 16 alin. (1), lit. a) din C. proc. pen., l-a achitat pe acelaşi inculpat, pentru săvârşirea infracţiunii de spălarea banilor, în formă continuată, prev. de art. 49 alin. (1), lit. b) din Legea nr. 129/2019, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din noul C. pen. şi art. 5 alin. (1) din noul C. pen.

În temeiul art. 396 alin. (5) din C. proc. pen., raportat la art. 16 alin. (1), lit. b), teza I-a din C. proc. pen., l-a achitat pe acelaşi inculpat, pentru comiterea infracţiunii de înşelăciune, cu consecinţe deosebit de grave şi în formă continuată, prev. de art. 244 alin. (1) şi alin. (2) din noul C. pen., cu aplicarea art. 2561 din C. pen., art. 35 alin. (1) din noul C. pen. şi art. 5 alin. (1) din noul C. pen., împotriva persoanei vătămate E. S.A.

În temeiul art. 244 alin. (1) şi alin. (2) din noul C. pen., cu aplicarea art. 2561 din C. pen., art. 35 alin. (1) din noul C. pen., art. 5 alin. (1) din noul C. pen., art. 19 din Legea nr. 682/2002 şi art. 79 alin. (3) din noul C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru comiterea infracţiunii de înşelăciune, cu consecinţe deosebit de grave şi în formă continuată, împotriva persoanei vătămate S.C. "F." S.A. (fostă S.C. "F. e F." S.A.).

În temeiul art. 67 alin. (1) din noul C. pen., s-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1), lit. a), b) şi g) din noul C. pen., pe perioada de 3 ani.

În temeiul art. 65 alin. (1) din noul C. pen., s-a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii exerciţiului aceloraşi drepturi.

În temeiul art. 97 alin. (1) din noul C. pen., s-a anulat beneficiul suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 2 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 523/9. XI.2018 a Tribunalului Giurgiu, din Dosarul nr. x/2017, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 572/A/25. VI.2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, din Dosarul nr. x/2017.

În temeiul art. 38 alin. (1) şi alin. (2) din noul C. pen., raportat la art. 39, alin. (1), lit. b) din noul C. pen., s-au contopit pedeapsa de 2 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 523/9. XI.2018 a Tribunalului Giurgiu, din Dosarul nr. x/2017, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 572/A/25. VI.2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, din Dosarul nr. x/2017, pedepsele de 6 ani şi 9 luni închisoare, de 6 ani şi 6 luni închisoare, de 4 ani şi 6 luni închisoare şi de 2 ani închisoare, aplicate în această cauză, astfel că s-a aplicat pedeapsa închisorii cea mai grea, şi anume pedeapsa de 6 ani şi 9 luni închisoare, la care s-a adăugat sporul obligatoriu de 5 ani închisoare, urmând ca inculpatul să execute, în final, pedeapsa rezultantă de 11 ani şi 9 luni închisoare.

În temeiul art. 45 alin. (3), lit. a) din noul C. pen., s-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1), lit. a) de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, b) de a ocupa o funcţie publică sau care implică exerciţiul autorităţii de stat, g) de a fi administrator al unei persoane juridice şi k) de a ocupa o funcţie de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public din noul C. pen., pe perioada de 5 ani, care se execută potrivit art. 68 alin. (1), lit. c) din C. pen.

În temeiul art. 45 alin. (4) din noul C. pen., s-a scăzut din pedeapsa rezultantă complementară perioada executată a interdicţiei exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) din noul C. pen., de la data de 25. VI.2020 la zi.

În temeiul art. 45 alin. (5) din C. pen., s-a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii exerciţiului aceloraşi drepturi.

În temeiul art. 72 alin. (1) din C. pen., s-a dedus reţinerea, arestul preventiv şi arestul la domiciliu pe durata 1. XII.2012-28. VIII.2014, inclusiv.

În temeiul art. 25 alin. (5) din C. proc. pen., a lăsat nesoluţionată acţiunea civilă formulată de partea civilă E. S.A.

În temeiul art. 397 alin. (1) din C. proc. pen., raportat la art. 25 alin. (1) din C. proc. pen., cu aplicarea art. 1.357 din C. civ. şi art. 1.373 alin. (1) şi alin. (2) din C. civ., s-a admis acţiunea civilă formulată de partea civilă S.C. "F." S.A. (fostă S.C. "F. e F." S.A.), obligându-l pe inculpat să-i plătească suma de 5.512.611,65 RON, cu titlu de daune materiale.

În temeiul art. 112 alin. (1), lit. e) din C. pen., s-a luat măsura de siguranţă a confiscării speciale de la inculpat a sumei de 14.126.070,5 RON, rămasă în urma comiterii infracţiunii de delapidare, cu consecinţe deosebit de grave şi în formă continuată.

În temeiul art. 404 alin. (4), lit. c) din C. proc. pen., s-a menţinut măsura sechestrului asigurător asupra bunurilor imobile şi mobile ale apelantului-intimat-inculpat A., luată prin Ordonanţa din data de 12. III.2013 a Parchetul pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, din Dosarul nr. x/2012, iar, cu privire la partea civilă E. S.A., s-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 397 alin. (5) din C. proc. pen.

În temeiul art. 25 alin. (3) din C. proc. pen., s-au desfiinţat, în totalitate, înscrisurile falsificate, astfel:

- factura fiscală nr. x/15. VI.2011, emisă de S.C. "Grup Construct" S.R.L., în valoare de 850.000 RON, reprezentând "avans agregate proiect Nădlac-Arad", în fotocopie;

- factura fiscală nr. x/20. VI.2011, emisă de S.C. "Grup Construct" S.R.L., în valoare de 700.000 RON, reprezentând "avans lucrări subantrepriză Nădlac-Arad", în fotocopie;

- factura fiscală nr. x/17. VI.2011, emisă de S.C. "NN." S.R.L., în valoare de 1.225.000 RON, reprezentând "avans agregate de râu şi carieră", în fotocopie;

- factura fiscală nr. x/23. VI.2011, emisă de S.C. "OO." S.R.L., în valoare de 2.700.000 RON, reprezentând "contravaloare avans lucrări Nădlac-Arad", în fotocopie;

- factura fiscală nr. x/10. VI.2011, emisă de S.C. "PP." S.R.L., în valoare de 375.000 RON, reprezentând "avans materiale agregate carieră şi râu lucrarea Nădlac-Arad", în fotocopie;

- factura fiscală nr. x/15. VI.2011, emisă de S.C. "PP." S.R.L., în valoare de 385.000 RON, reprezentând "avans materiale balast lucrarea Nădlac-Arad", în fotocopie;

- stat de plată drepturi băneşti luna iunie 2011, emis de S.C. "H." S.R.L., în fotocopie;

- facturile fiscale seria x, nr. x/9. VI.2011, nr. x/15. VI.2011, nr. x/21. VI.2011 şi nr. x/21. VI.2011, emise de S.C. "QQ." S.A., în sumă totală de 215.663,95 RON, toate în fotocopie;

- factura fiscală nr. x/8. VII.2011, emisă de S.C. "PP." S.R.L., în valoare de 2.500.000 RON, reprezentând "contravaloare avans materiale agregate carieră, râu lucrare Nădlac-Arad", în fotocopie;

- factura proforma nr. x/11. VII.2011, emisă de S.C. "Grup Construct" S.R.L., în valoare de 3.600.000 RON, reprezentând "avans lucrări: terasamente săpături şi umpluturi; strat de piatră spartă 25 cm; şanţuri de pământ; strat balast 25-30 cm", în fotocopie;

- factura proforma nr. x/12. VII.2011, emisă de S.C. "NN." S.R.L., în valoare de 2.500.000 RON, reprezentând "avans agregate sortate de râu, conform comandă", în fotocopie;

- factura fiscală nr. x/1. VII.2011, emisă de S.C. "C." S.R.L., în sumă de 86.629,69 RON, reprezentând "contravaloare plată et. II", în fotocopie;

- factura fiscală nr. x/4. VII.2011, emisă de S.C. "RR." S.R.L., în valoare de 32.336,80 RON, reprezentând "contravaloare lucrări executate", în fotocopie;

- factura fiscală seria x, nr. 598/28. VI.2011, emisă de S.C. "D." S.A., în valoare de 58.151,55 RON, reprezentând "servicii de consultanţă", în fotocopie;

- factura fiscală nr. x/30. VI.2011, emisă de S.C. "SS." S.A., în valoare de 60.740,16 RON, reprezentând "balast livrări 1. VI.2011-30. VI.2011", în fotocopie;

- factura fiscală nr. x/10. VI.2011, emisă de S.C. "TT." S.R.L., în valoare de 25.534,08 RON, reprezentând "servicii transport persoane", în fotocopie;

- factura fiscală nr. x/29. VI.2011, emisă de S.C. "Cador Trade" S.R.L., în valoare de 36.789,36 RON, reprezentând "plată lucrări suplimentare; garanţie de bună execuţie în procent de 5%", în fotocopie;

- facturile fiscale nr. x/30. VI.2011, în valoare de 39.320,76 RON, reprezentând "prestări servicii, garanţie de bună execuţie 10%", nr. 107/30. VI.2011, în valoare de 40.218,24 RON, reprezentând "prestări servicii, garanţie de bună execuţie 10%" şi nr. 108/30. VI.2011, în valoare de 37.145,39 RON, reprezentând "prestări servicii, garanţie de bună execuţie 10%", emise de S.C. "UU." S.R.L., toate în fotocopie;

- factura fiscală nr. x/19. VI.2011, emisă de S.C. "VV." S.R.L. (actual S.C. "WW." S.R.L.), în valoare de 167.076,46 RON, reprezentând "prestări servicii, garanţie bună execuţie 10%", în fotocopie;

- factura fiscală nr. x/18. VII.2011, în valoare de 714.240 RON, pentru cantitatea de 36.000 m.c. "balast lucrare Nădlac-Arad", şi factura fiscală nr. x/15. VII.2011, în valoare de 2.070.800 RON, pentru 15.000 tone piatră spartă 0-63 şi 20 tone agregate concasate, ambele emise de S.C. "PP." S.R.L. şi ambele în fotocopie;

- facturile fiscale seria x, nr. x/8. VI.2011, în valoare de 30.599,98 RON, reprezentând "criblură 16-25 mm", nr. x/16. VI.2011, în valoare de 67.293,76 RON, reprezentând "criblură 16-25 mm", nr. x/21. VI.2011, în valoare de 30.712,91 RON, reprezentând "criblură 16-25 mm", nr. x/30. VI.2011, în valoarea de 78.054,08 RON, reprezentând "criblură 16-25 mm", nr. x/30. VI.2011, în valoarea de 43.108,40 RON, reprezentând "criblură 16-25 mm", şi nr. x/30. VI.2011, în valoare de 256.537,30 RON, reprezentând "criblură 16-25 mm", toate emise de S.C. "QQ." S.A. şi toate în fotocopie;

- factura fiscală seria x, nr. 189/12. VII.2011, în valoare de 200.000 RON, pentru "avans execuţie lucrări pentru organizare şantier autostrada Nădlac-Arad", emisă de S.C. "XX." S.R.L., în fotocopie;

- factura fiscală nr. x/15. VII.2011, în valoare de 3.200.000 RON, reprezentând "avans cribluri diverse sorturi pentru lucrarea autostrada Nădlac-Arad, conform comandă", emisă de S.C. "Grup Construct" S.R.L., în fotocopie;

- factura fiscală nr. x/20. VII.2011, în valoare de 1.800.000 RON, reprezentând "avans agregate sortate de râu, conform comandă", emisă de S.C. "NN." S.R.L., în fotocopie;

- factura fiscală nr. x/15. VII.2011, în valoare de 2.070.000 RON, reprezentând "piatră spartă 0-63 şi agregate concasate", emisă de S.C. "PP." S.R.L., în fotocopie;

- factura fiscală nr. x/8. XI.2012, emisă de S.C. "B." S.A., în valoare de 525.218,47 RON, în original;

- antecontractul de vânzare-cumpărare teren din data de 9. VI.2011, încheiat între J., în calitatea de promitent-vânzător şi S.C. "H." S.R.L., în calitate de promitent-cumpărător, cu privire la terenul în suprafaţă de 6.200 m.p., situat în extravilanul comunei Adunaţii-Copăceni, judeţul Giurgiu;

- antecontractul de vânzare-cumpărare teren din data de 17. VI.2011, încheiat între J., în calitatea de promitent-vânzător şi S.C. "H." S.R.L., în calitate de promitent-cumpărător, cu privire la terenul în suprafaţă de 6.064 m.p., situat în extravilanul comunei Adunaţii-Copăceni, judeţul Giurgiu;

- antecontractul de vânzare-cumpărare teren din data de 21. VI.2011, încheiat între J., în calitatea de promitent-vânzător, şi S.C. "H." S.R.L., în calitate de promitent-cumpărător, cu privire la terenul în suprafaţă de 1.300 m.p., situat în extravilanul comunei Adunaţii-Copăceni, judeţul Giurgiu;

- antecontractul de vânzare-cumpărare teren din data de 28. VI.2011, încheiat între J., în calitatea de promitent-vânzător şi S.C. "H." S.R.L., în calitate de promitent-cumpărător, cu privire la terenul în suprafaţă de 1.772 m.p., situat în extravilanul comunei Adunaţii-Copăceni, judeţul Giurgiu;

- antecontractul de vânzare-cumpărare teren din data de 4. VII.2011, încheiat între J., în calitatea de promitent-vânzător, şi S.C. "H." S.R.L., în calitate de promitent-cumpărător, cu privire la terenul în suprafaţă de 15.000 m.p., situat în extravilanul comunei Adunaţii-Copăceni, judeţul Giurgiu;

- antecontractul de vânzare-cumpărare teren din data de 4. VII.2011, încheiat între J., în calitatea de promitent-vânzător şi S.C. "H." S.R.L., în calitate de promitent-cumpărător, cu privire la terenul în suprafaţă de 32.565 m.p., situat în extravilanul comunei Adunaţii-Copăceni, judeţul Giurgiu;

- antecontractul de vânzare-cumpărare teren din data de 6. VII.2011, încheiat între J., în calitatea de promitent-vânzător şi S.C. "H." S.R.L., în calitate de promitent-cumpărător, cu privire la terenul în suprafaţă de 17.565 m.p., situat în extravilanul comunei Adunaţii-Copăceni, judeţul Giurgiu;

- antecontractul de vânzare-cumpărare teren din data de 13. VII.2011, încheiat între J., în calitatea de promitent-vânzător şi S.C. "H." S.R.L., în calitate de promitent-cumpărător, cu privire la terenul în suprafaţă de 14.200 m.p., situat în extravilanul comunei Adunaţii-Copăceni, judeţul Giurgiu;

- antecontractul de vânzare-cumpărare teren din data de 13. VII.2011, încheiat între J., în calitatea de promitent-vânzător şi S.C. "H." S.R.L., în calitate de promitent-cumpărător, cu privire la terenul în suprafaţă de 6.400 m.p., situat în extravilanul comunei Adunaţii-Copăceni, judeţul Giurgiu;

- antecontractul de vânzare-cumpărare teren din data de 22. VII.2011, încheiat între J., în calitatea de promitent-vânzător şi S.C. "H." S.R.L., în calitate de promitent-cumpărător, cu privire la terenul în suprafaţă de 3.627 m.p., situat în extravilanul comunei Adunaţii-Copăceni, judeţul Giurgiu;

- antecontractul de vânzare-cumpărare teren din data de 26. VII.2011, încheiat între J., în calitatea de promitent-vânzător şi S.C. "H." S.R.L., în calitate de promitent-cumpărător, cu privire la terenul în suprafaţă de 15.000 m.p., situat în extravilanul comunei Adunaţii-Copăceni, judeţul Giurgiu;

- antecontractul de vânzare-cumpărare teren din data de 25. VIII.2011, încheiat între J., în calitatea de promitent-vânzător şi S.C. "H." S.R.L., în calitate de promitent-cumpărător, cu privire la terenul în suprafaţă de 14.600 m.p., situat în extravilanul comunei Adunaţii-Copăceni, judeţul Giurgiu;

- antecontractul de vânzare-cumpărare teren din data de 30. VIII.2011, încheiat între J., în calitatea de promitent-vânzător şi S.C. "H." S.R.L., în calitate de promitent-cumpărător, cu privire la terenul în suprafaţă de 2.307 m.p., situat în extravilanul comunei Adunaţii-Copăceni, judeţul Giurgiu;

- antecontractul de vânzare-cumpărare teren din data de 9. IX.2011, încheiat între J., în calitatea de promitent-vânzător şi S.C. "H." S.R.L., în calitate de promitent-cumpărător, cu privire la terenul în suprafaţă de 27.200 m.p., situat în extravilanul comunei Adunaţii-Copăceni, judeţul Giurgiu;

- antecontractul de vânzare-cumpărare teren din data de 13. IX.2011, încheiat între J., în calitatea de promitent-vânzător şi S.C. "H." S.R.L., în calitate de promitent-cumpărător, cu privire la terenul în suprafaţă de 5.000 m.p., situat în extravilanul comunei Adunaţii-Copăceni, judeţul Giurgiu;

- antecontractul de vânzare-cumpărare teren din data de 7. X.2011, încheiat între J., în calitatea de promitent-vânzător, şi S.C. "H." S.R.L., în calitate de promitent-cumpărător, cu privire la terenul în suprafaţă de 12.000 m.p., situat în extravilanul comunei Adunaţii-Copăceni, judeţul Giurgiu;

- antecontractul de vânzare-cumpărare teren din data de 20. X.2011, încheiat între J., în calitatea de promitent-vânzător şi S.C. "H." S.R.L., în calitate de promitent-cumpărător, cu privire la terenul în suprafaţă de 5.000 m.p., situat în extravilanul comunei Adunaţii-Copăceni, judeţul Giurgiu;

- antecontractul de vânzare-cumpărare teren din data de 14. XI.2011, încheiat între J., în calitatea de promitent-vânzător şi S.C. "H." S.R.L., în calitate de promitent-cumpărător, cu privire la terenul în suprafaţă de 10.400 m.p., situat în extravilanul comunei Adunaţii-Copăceni, judeţul Giurgiu;

- antecontractul de vânzare-cumpărare teren din data de 22. XI.2011, încheiat între J., în calitatea de promitent-vânzător şi S.C. "H." S.R.L., în calitate de promitent-cumpărător, cu privire la terenul în suprafaţă de 10.000 m.p., situat în extravilanul comunei Adunaţii-Copăceni, judeţul Giurgiu;

- antecontractul de vânzare-cumpărare teren din data de 22. XI.2011, încheiat între J., în calitatea de promitent-vânzător şi S.C. "H." S.R.L., în calitate de promitent-cumpărător, cu privire la terenul în suprafaţă de 10.200 m.p., situat în extravilanul comunei Adunaţii-Copăceni, judeţul Giurgiu;

- antecontractul de vânzare-cumpărare teren din data de 5. XII.2011, încheiat între J., în calitatea de promitent-vânzător şi S.C. "H." S.R.L., în calitate de promitent-cumpărător, cu privire la terenul în suprafaţă de 8.214 m.p., situat în extravilanul comunei Adunaţii-Copăceni, judeţul Giurgiu;

- antecontractul de vânzare-cumpărare teren din data de 5. XII.2011, încheiat între J., în calitatea de promitent-vânzător şi S.C. "H." S.R.L., în calitate de promitent-cumpărător, cu privire la terenul în suprafaţă de 1.750 m.p., situat în extravilanul comunei Adunaţii-Copăceni, judeţul Giurgiu;

- antecontractul de vânzare-cumpărare teren din data de 23. XII.2011, încheiat între J., în calitatea de promitent-vânzător, şi S.C. "H." S.R.L., în calitate de promitent-cumpărător, cu privire la terenul în suprafaţă de 9.800 m.p., situat în extravilanul comunei Adunaţii-Copăceni, judeţul Giurgiu;

- antecontractul de vânzare-cumpărare teren din data de 23. XII.2011, încheiat între J., în calitatea de promitent-vânzător şi S.C. "H." S.R.L., în calitate de promitent-cumpărător, cu privire la terenul în suprafaţă de 10.609 m.p., situat în extravilanul comunei Adunaţii-Copăceni, judeţul Giurgiu .

În temeiul art. 275 alin. (1), punctul 2, lit. d) din C. proc. pen., a fost obligată persoana vătămată S.C. "G." S.R.L. la plata sumei de 5.000 RON, cheltuieli judiciare către stat.

S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale.

În temeiul art. 421 punctul 1, lit. b) din C. proc. pen., au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de apelanţii-intimaţi-părţi civile Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. (fostă Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România S.A.) şi S.C. "H." S.R.L., în insolvenţă, prin administrator judiciar consorţiul "P." SPRL - Filiala Bucureşti şi "Q." SPRL, împotriva aceleiaşi sentinţe penale.

În temeiul art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile de procedură pentru judecarea apelurilor formulate de Ministerul Public, de apelantul-intimat-inculpat A. şi de apelantul-intimat-partea civilă S.C. "F." S.A. (fostă S.C. "F. e F." S.A.) au rămas în sarcina statului, iar, în temeiul art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul parţial al apărătorului oficiu YY., pentru apelantul-intimat-inculpat, în sumă de 500 RON, s-a suportat din fondul Ministerului Justiţiei.

În temeiul art. 275 alin. () şi alin. (4) din C. proc. pen., a fost obligat fiecare dintre apelanţii-intimaţi-părţi civile Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. (fostă Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România S.A.) şi S.C. "H." S.R.L., în insolvenţă, prin administrator judiciar consorţiul "P." SPRL - Filiala Bucureşti şi "Q." SPRL, la plata sumei de câte 700 RON, cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a decide astfel, instanţa de apel, analizând actele şi lucrările dosarelor, precum şi sentinţa penală apelată, atât din punct de vedere al motivelor de nelegalitate şi de netemeinicie invocate, cât şi din oficiu, potrivit art. 417 alin. (2) din C. proc. pen., sub toate aspectele de fapt şi de drept, Curtea a apreciat că apelurile formulate de Ministerul Public, de apelantul-intimat-inculpat şi de apelantul-intimat-parte civilă S.C. "F." S.A. (fostă S.C. "F. e F." S.A.) sunt fondate, în timp ce apelurile declarate de apelanţii-intimaţi-părţi civile Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. (fostă Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România S.A.) şi S.C. "H." S.R.L., în insolvenţă, sunt nefondate.

În ceea ce priveşte motivul de apel prioritar, al nemotivării sentinţei penale, invocat de apelantul-intimat-inculpat şi apelantul-intimat-parte civilă Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. (fostă Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România S.A.), Curtea a constatat că hotărârea judecătorească emisă de fond este motivată, însă într-un mod deficitar. Nemotivarea presupune lipsa oricărui argument propriu, care situează instanţa de judecată ierarhic superioară în imposibilitatea de a-şi exercita funcţia de control judiciar, ori, în acest caz, instanţa de fond a oferit o serie de explicaţii generice cu privire la soluţiile de achitare şi de condamnare pentru fiecare dintre infracţiunile concurente reţinute în sarcina inculpatului, pe care Curtea urmează să le cenzureze într-un mod riguros, prin raportare la probe.

S-a constatat că motivarea sentinţei penale a fondului, cu toate că a fost produsă după o perioadă de aproximativ doi ani, are un caracter superficial, speculativ şi expeditiv, fiind lipsită de rigoarea necesară, dovadă a unei insuficiente examinări a materialului probator. De altfel, însăşi instanţa de fond recunoaşte că doar a "lecturat" probele. De aceea, considerentele fondului constituie o expunere teoretică eronată, străină de materialul probator voluminos şi îndestulător, pe care, în mod evident, l-a ocolit, limitându-şi, astfel, efortul, care presupunea verificarea şi interpretarea fiecărei probe în parte, reţinută sau înlăturată.

S-a constatat că, în întreaga sa expunere, instanţa de fond nu a făcut trimitere la nicio probă concretă, ci vorbeşte de martori şi de înscrisuri, în general, de raportul de expertiză şi de etc., în condiţiile în care probele trebuie individualizate şi examinate în conţinutul concret, şi, nicidecum, plasate în genericul "etc.". De aceea, constată că opiniile judecătorului de la fond nu constituie argumente justificate de probe, ci, mai curând, păreri personale, intervenite în urma readministrării, pe parcursul a peste 4 ani, a probei testimoniale de la urmărirea penală şi exprimate într-un limbaj mult prea lejer şi popular.

Procedând în această manieră, instanţa de fond a comis o serie de nelegalităţi şi a mai dat dovadă de lipsă de temeinicie. Mai observă că probele nu trebuie să creeze convingerea unui "observator independent şi imparţial", după cum consideră fondul, ci însăşi instanţei de judecată. Ca atare, judecătorul analizează probele nu pentru a convinge acea parte independentă a opiniei publice, de altfel, greu de delimitat, ci pentru a-şi forma opinia sa obiectivă cu privire la vinovăţia ori nevinovăţia inculpatului. Totodată, a apreciat că omisiunea instanţei de fond de a arăta modul în care a individualizat judiciar pedepsele închisorii nu presupune nemotivarea întregii hotărâri judecătoreşti, care să justifice, pentru acest motiv, soluţia radicală a trimiterii, spre rejudecare, la aceeaşi instanţă de fond.

A mai invocat, în scris, apelantul-intimat-inculpat că instanţa de fond nu s-a pronunţat asupra tuturor infracţiunilor din actul de sesizare, susţinere vădit eronată, care îşi are originea în confuzia apărării dintre infracţiune şi actele materiale care intră în componenţa formei continuate a infracţiunii. În fapt, se invocă aceeaşi lipsă de rigurozitate a fondului în a analiza, într-un mod corespunzător, fiecare act material în parte, însă această deficienţă nu constituie o omisiune în a se pronunţa asupra întregii sesizări.

Întrucât apelul are un caracter devolutiv integral, Curtea a cenzurat fondul, prin realizarea unei examinări riguroase a probelor, pe structura desfăşurării, în timp, a activităţii infracţionale.

1. Cu privire la infracţiunea de înşelăciune, cu consecinţe deosebit de grave şi în formă continuată, prev. de art. 244 alin. (1) şi alin. (2) din noul C. pen., cu aplicarea art. 2561 din C. pen., art. 35 alin. (1) din noul C. pen. şi art. 5 alin. (1) din noul C. pen., împotriva persoanei vătămate E. S.A., s-a constatat că, prin plângerea penală din data de 8. III.2013, persoana vătămată a arătat că a încheiat cu S.C. "H." S.R.L., prin inculpat, contractul de credit nr. x/385/23. II.2011, cu actele adiţionale nr. x VI.2011 şi nr. 427/385/C/23. XII.2011, prin care a beneficiat de scrisoare de confort, în valoare de 120.000.000 RON, scrisoare de garanţie de participare la procedura de atribuire contract, în valoare finală de 5.850.000 RON, scrisoare de garanţie de bună execuţie, în valoare finală de 38.295.949 RON, şi scrisoare de garanţie restituire avans, în valoare finală de 73.883.108,93 RON, executată la solicitarea părţii civile Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România S.A., iar S.C. "H." S.R.L. a folosit, într-un mod fraudulos, în baza unor facturi fiscale şi înscrisuri fictive ori pentru plăţi fără legătură cu lucrarea, avansul în sumă de 71.230.464,01 RON, din care T.V.A. în sumă de 13.786.541,42 RON, primit pe data de 27. VI.2011, de la partea civilă Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România S.A., astfel că i-a creat, cu bună-ştiinţă, un prejudiciu material . A ataşat raportul de investigaţie nr. 255/2013, înregistrat sub nr. x III.2013, privind frauda externă, întocmit de Direcţia Conformitate şi Antifraudă din cadrul E. S.A. .

Curtea a constatat că a fost încheiat contractul de facilitate de credit pentru finanţare investiţii în infrastructură DCCM nr. 427/385/23. II.2011, între persoana vătămată E. S.A. şi S.C. "H." S.R.L., prin inculpat, în calitate de împrumutat, pentru un credit finanţare investiţii în infrastructură, Coridorul IV, tronsonul Nădlac-Arad, în valoare totală de 323.778.800 RON, din care suma de 120.000.000 RON reprezintă valoarea scrisorii de confort, valabilă 30 de luni, suma de 9.000.000 RON reprezintă valoarea scrisorii de participare la licitaţie, valabilă 3 luni, suma de 48.695.000 RON reprezintă valoarea scrisorii de bună execuţie, valabilă 5 ani, şi suma de 146.083.800 RON reprezintă valoarea scrisorii de garanţie restituire avans, valabilă 30 de luni, pe durata de 5 ani, de la data îndeplinirii condiţiilor de tragere, iar împrumutatul se obligă să constituie, ca garanţie în favoarea băncii, garanţie reală mobiliară asupra soldului creditorilor, cesiune de creanţă asupra încasărilor şi asupra drepturilor de colectare din facturile fiscale emise .

Au mai fost încheiate, ca relevante:

- actul adiţional DCCM nr. 427A/385/2. VI.2011, prin care, printre altele, se reduc valoarea totală a creditului la suma de 237.444.395 RON, valoarea scrisorii de garanţie de participare la licitaţie la suma de 5.850.000 RON, valoarea scrisorii de garanţie de bună execuţie la suma de 38.295.949 RON, valabilă 6 ani şi 4 luni, şi valoarea scrisorii de garanţie de restituire avans la suma de 73.298.446 RON, cu prelungirea duratei facilităţii de credit pentru finanţare investiţii în infrastructură la 6 ani şi 4 luni, respectiv până la data de 29. V.2017;

- actul adiţional DCCM nr. 427/385/B/11. XI.2011, care nu conţine modificări relevante cauzei, dar în baza căruia a fost încheiată Anexa A la actul adiţional DCCM nr. 427/385/B/11. XI.2011, de fapt contractul de facilitate de credit pentru finanţare investiţii în infrastructură DCCM nr. 427/385/23. II.2011 modificat;

- actul adiţional DCCM nr. 427/385/C/23. XII.2011, prin care se reduce valoarea totală a creditului la suma de 232.179.058 RON, din care suma de 120.000.000 RON reprezintă valoarea scrisorii de confort, valabilă 30 de luni, suma de 38.295.949 RON reprezintă valoarea scrisorii de bună execuţie, valabilă până la data de 29. V.2017 şi suma de 73.883.108,93 RON reprezintă valoarea scrisorii de garanţie restituire avans, cu valabilitate până la data de 30. VIII.2013;

- actul adiţional DCCM nr. 427/385/F/6. VII.2012, prin care se majorează valoarea totală a creditului la suma de 233.696.756,04 RON, din care suma de 120.000.000 RON reprezintă valoarea scrisorii de confort, valabilă 30 de luni, suma de 38.295.949 RON reprezintă valoarea scrisorii de bună execuţie, valabilă până la data de 29. V.2017 şi suma de 75.400.806,97 RON reprezintă valoarea scrisorii de garanţie restituire avans, cu valabilitate până la data de 30. VIII.2013 .

De asemenea, în ceea ce priveşte garanţiile, a fost încheiat, între acelaşi părţi contractuale, contractul de cesiune a încasărilor şi de depozit colateral constituite cu titlu de garanţie DCCM nr. x/25. II.2011, privind cesiunea de creanţă asupra dreptului de încasări din contractul de proiectare şi execuţie autostrada Nădlac-Arad, cu actele adiţionale nr. x VIII.2011, încheiat după atribuirea lucrării, în baza facturii fiscale FDEC, nr. 127/11/25. VIII.2011, nr. 427B/385/16. XII.2011, în baza facturilor fiscale FDEC, nr. 127/11/25. VIII.2011 şi nr. 213/11/14. XII.2011, nr. 427C/385/29. III.2012, în baza facturilor fiscale FDEC, nr. 127/11/25. VIII.2011, nr. 213/11/14. XII.2011 şi nr. 78/12/28. III.2012, şi nr. 427D/385/27. IX.2012, în baza facturii fiscale FDEC nr. x/12/26. IX.2012 .

Ca atare, potrivit extrasului din data de 25. II.2011, în Arhiva Electronică de Garanţii Reale Mobiliare, la rubrica debitori persoane juridice, apare menţionată doar S.C. "H." S.R.L. .

Mai departe, Curtea a constatat că, în vederea participării la licitaţia publică privind atribuirea lucrării de proiectare şi execuţie a autostrăzii Nădlac-Arad, pe data de 3. II.2011 a fost încheiat Acordul intern între S.C. "H." S.R.L., prin inculpat, în calitate de lider al Asocierii, S.C. "F. e F." S.A., prin reprezentant legal ZZ., şi S.C. "G." S.R.L., prin reprezentant legal AAA., pentru prezentarea unei oferte comune, fiind împuternicit să o depună liderul Asocierii, şi s-au mai stabilit cotele de participare, atât la Asociere, de 57,5% S.C. "H." S.R.L., de 37,5% S.C. "F. e F." S.A. şi de 5% S.C. "G." S.R.L., cât şi la garanţia pentru participarea la licitaţia publică, de 65% S.C. "H." S.R.L., însemnând suma de 1.392.857 euro, adică suma de 5.850.000 RON, şi de 35% S.C. "F. e F." S.A., însemnând suma de 750.000 euro, adică suma de 3.150.000 RON . A mai constatat că acordul intern din data de 3. II.2011 nu conţine nicio prevedere referitoare la angajarea vreunui credit bancar.

De asemenea, pe data de 22. II.2011, aceleaşi părţi au încheiat acordul de asociere (formularul 19), ca document pentru participarea la licitaţia publică .

Prin urmare, anterior încheierii contractului de facilitate de credit pentru finanţare investiţii în infrastructură DCCM nr. 427/385/23. II.2011 şi a contractului de cesiune a încasărilor şi de depozit colateral constituite cu titlu de garanţie DCCM nr. x/25. II.2011, privind cesiunea de creanţă asupra dreptului de încasări din contractul de proiectare şi execuţie autostrada Nădlac-Arad, ambele între persoana vătămată E. S.A. şi S.C. "H." S.R.L., prin inculpat, exista deja, încă din data de 3. II.2011, un acord de asociere, prin care s-au stabilit cotele de participare la garanţie în sarcina membrilor Asocierii S.C. "H." S.R.L. şi S.C. "F. e F." S.A.

Ulterior, după atribuirea contractului şi după mai multe neînţelegeri apărute în urma comportamentului inculpatului, care solicita membrului Asocierii S.C. "F. e F." S.A. să prezinte scrisori de garanţie nu băncii, ci S.C. "H." S.R.L., a fost încheiat contractul de consorţiu din data de 25. VIII.2011, între aceeaşi trei membri, cu acelaşi lider şi aceleaşi cote de participare, în condiţiile în care, potrivit notificării nr. 290/1/10. VI.2011, emisă de partea civilă Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România S.A. către liderul Asocierii, lucrările trebuiau să înceapă pe data de 20. VI.2011 .

Revenind la momentul încheierii contractelor de finanţare şi de garanţie, martorul KK., director, în perioada anilor 2007-2013, la Direcţia Clienţi Corporativi Mari din cadrul E. S.A., a declarat pe data de 20. III.2013, la urmărirea penală, că în luna februarie a anului 2011 se cunoştea de existenţa Asocierii şi că au decis ca S.C. "H." S.R.L. să primească garanţiile de la S.C. "F. e F." S.A., întrucât aveau relaţii, în mod exclusiv, cu S.C. "H." S.R.L. . În faţa instanţei de fond, la termenul de judecată din data de 30. VI.2014, a declarat, în mod ferm, că, la momentul încheierii contractului de finanţare, se cunoştea foarte bine despre existenţa Asocierii, iar parteneriatul a contribuit la aprobarea creditului de către Direcţia de risc, şi a mai susţinut că mandatul Liderului era conţinut în însuşi acordul de asociere . Reaudiat, la solicitarea apelantului-intimat-inculpat, în faţa instanţei de apel, la termenul de judecată din data de 10. II.2021, a arătat că a fost "managerul de relaţii" care a finanţat contractul pentru proiectarea şi execuţia autostrăzii Nădlac-Arad şi că, la momentul discuţiilor cu inculpatul, a evaluat S.C. "H." S.R.L. în limita valorii garanţiilor pe care trebuia să le depună . Toate aceste declaraţii conţin susţinerea constantă privind împrejurarea că, la datele încheierii contractelor de finanţare şi de garanţie, partea civilă E. S.A. a cunoscut şi, chiar, a avut la dispoziţie acordul de asociere, prin care se stabileau, printre altele, cotele de participare la garanţie. Totodată, justificarea martorului, angajat al băncii, potrivit căreia avea relaţii, în mod exclusiv cu S.C. "H." S.R.L., are un caracter bizar, întrucât banca îşi putea crea noi relaţii, cu atât mai mult cu cât, în declaraţia din faţa instanţei de fond, a susţinut că parteneriatul a constituit un avantaj în acordarea creditului.

Martorul BBB., şef Departament Bucureşti - Direcţia Clienţi Corporativi Mari, începând cu anul 2010, a declarat, atât la urmărirea penală, pe data de 18. III.2013, cât şi la cercetarea judecătorească a fondului, la termenul de judecată din data de 2. XII.2013, că nu-şi mai aminteşte dacă, la momentul încheierii contractului de finanţare, se cunoştea despre existenţa Asocierii, însă este cert că a constituit o condiţie a aprobării creditului ca partenerul de asociere al S.C. "H." S.R.L. să fie agreat de bancă, iar, în toată situaţia ulterioară, potrivit opiniei juriştilor din bancă, S.C. "F. e F." S.A. a fost considerat un terţ. Cu privire la acelaşi martor, Curtea nu poate avea în vedere memoriul din data de 18. III.2013, pe care acesta l-a întocmit şi depus în faza urmăririi penale, prin care arată că martorul KK. a primit, prin e-mail, de la S.C. "H." S.R.L., acordul de asociere abia pe data de 25. V.2011, întrucât contrazice nu numai declaraţiile martorului KK., dar şi propriile-i declaraţii.

Din cadrul persoanei vătămate bancă, a mai fost audiat martorul CCC., care a fost angajat începând cu luna ianuarie a anului 2012, prin urmare ulterior încheierii contractului de finanţare şi a actelor adiţionale la care a făcut referire persoana vătămată în plângerea sa penală, însă, la finalul declaraţiei de la urmărirea penală, din data de 14. III.2013, a menţionat că, privind retrospectiv, inculpatul a încercat să se folosească de bancă, asupra căreia a exercitat presiuni şi ameninţări cu dezvăluiri de presă care să-i afecteze imaginea, după care, în faţa instanţei de fond, la termenul de judecată din data de 4. XI.2013, a avut o atitudine mai rezervată, arătând că se limitează doar la fapte, fără impresii sau opinii personale .

În fine, în mod incontestabil, în conţinutul garanţiei de participare, emisă de E. S.A., la data de 25. II.2011, prin urmare chiar la data încheierii contractului de cesiune asupra veniturilor viitoare, se face menţiune despre Asociere şi despre compunerea acesteia .

Aşadar, din proba cu înscrisuri, coroborată cu declaraţiile martorilor de la urmărire penală KK. şi BBB., ambii angajaţi ai persoanei vătămate E. S.A., a rezultat că funcţionarii bancari, implicaţi în încheierea contractelor de finanţare şi de garanţie, nu numai că au încălcat principiul prudenţei bancare, dar au avut o conduită profesională frauduloasă, întrucât au neglijat, în mod intenţionat, acordul de asociere. Ca atare, ignorând existenţa Asocierii, funcţionarii bancari au acceptat ca S.C. "H." S.R.L., prin inculpat, să cesioneze, în mod nelegal, toate veniturile viitoare ale Asocierii, fără să solicite membrilor asociaţi S.C. "F. e F." S.A. şi S.C. "G." S.R.L., creditori ai dreptului de încasare, vreun document de consimţământ la cesionare, în condiţiile în care acordul de asociere conţinea termeni clari şi stricţi şi nu cuprindea vreun mandat către Lider de angajare în favoarea băncii. S-a constatat că persoana vătămată nu doar a acceptat conduita frauduloasă a inculpatului, ci, mai mult, a participat la o operaţiune juridică nelegală, de cesionare în favoarea sa a dreptului la încasare al altuia, fără să prezinte vreo relevanţă juridică împrejurarea că cesiunea a fost efectuată de liderul Asocierii, calitate care nu-l îndreptăţea să dispună asupra patrimoniului altuia, în condiţiile în care patrimoniile asociaţilor erau distincte. Prin urmare, neavând consimţământul, scris sau dedus, al celorlalţi doi creditori ai dreptului de încasare, persoana vătămată a permis cedarea dreptului altuia şi, procedând în această manieră, şi-a pierdut credibilitatea, aşa încât nu mai poate invoca buna sa credinţă la încheierea contractului de finanţare, cu efectul compromiterii inclusiv a modului de derulare a acestuia. De fapt, atât la încheierea contractelor de finanţare şi de garanţie, cât şi a actelor adiţionale ulterioare, persoana vătămată l-a considerat pe membrul Asocierii S.C. "F. e F." S.A. ca fiind un terţ, după cum au declarat martorii‚ funcţionari bancari, cu atât mai mult cu cât persoana vătămată a intenţionat să-i prezinte garanţii bancare de la o unitate bancară din Portugalia.

A mai constatat că, la baza încheierii contractului de facilitate de credit pentru finanţare investiţii în infrastructură, s-a aflat, printre altele, Hotărârea nr. 5/22. II.2011 a Adunării Generale a Asociaţilor S.C. "H." S.R.L., prin care inculpatul şi martorul J. hotărăsc obţinerea de la E. S.A. a unei facilităţi de credit în sumă de 323.778.800 RON, pentru finanţarea proiectului privind autostrada Nădlac-Arad, pe perioada de 5 ani, care, potrivit raportului de expertiză criminalistică nr. 11/21. I.2012, întocmit de Laboratorul Interjudeţean de Expertize Criminalistice Bucureşti, nu a fost semnată de martorul J., în calitate de asociat al S.C."H." S.R.L. . Însă, acest înscris fals folosit de inculpat la obţinerea creditului bancar nu are forţa de a înlătura atitudinea frauduloasă a băncii, care, acceptând conduita lipsită de credibilitate a inculpatului, trebuia să-şi asume inducerea în eroare la momentul încheierii convenţiilor.

În consecinţă, Curtea, constatând că persoana vătămată avea cunoştinţă despre conduita frauduloasă a inculpatului la momentul încheierii contractului de finanţare, a apreciat că lipseşte însăşi acţiunea de inducere în eroare exercitată de inculpat, care constituie elementul material al laturii obiective, astfel că va dispune achitarea inculpatului, în temeiul art. 16 alin. (1), lit. b), teza I-a din C. proc. pen., cu efectul lăsării nesoluţionate a acţiunii civile formulată de partea civilă E. S.A., după cum prevăd dispoziţiile art. 25 alin. (5) din C. proc. pen.

2. Cea mai complexă şi intensă activitate infracţională a inculpatului include infracţiunea împotriva intereselor financiare ale Uniunii Europene, în formă continuată, prev. de art. 182 alin. (1) şi alin. (3) din Legea nr. 78/2000, modificată prin Legea nr. 187/2002, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din noul C. pen. şi art. 5 alin. (1) din noul C. pen., infracţiunea de delapidare, cu consecinţe deosebit de grave şi în formă continuată, prev. de art. 295 alin. (1) din noul C. pen., cu aplicarea art. 308 din noul C. pen., art. 309 din noul C. pen., art. 35 alin. (1) din noul C. pen. şi art. 5 alin. (1) din noul C. pen., şi infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată, prev. de art. 322 din noul C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din noul C. pen. şi art. 5 alin. (1) din noul C. pen., pe care Curtea le-a examinat împreună, întrucât presupun un material probator comun.

S-a constatat că între Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii şi Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România S.A., în calitate de beneficiar, a intervenit contractul de finanţare nr. x. X.2011, privind acordarea de finanţare nerambursabilă din fonduri publice pentru construcţia autostrăzii Nădlac-Arad, în valoare totală de 1.316.495.976 RON, din care valoarea totală eligibilă este de 1.074.328.296 RON, compusă din suma de 913.179.052 RON din Fondul de coeziune al Comisiei Europene, corespunzătoare procentului de contribuţie de 85%, şi suma de 161.149.244 RON din bugetul naţional, corespunzătoare procentului de contribuţie de 15%, cu anexa nr. 1, privind descrierea proiectului, conform căreia autostrada Nădlac-Arad are lungimea de 38,882 km, iar drumul de legătură între Nădlac şi DN7 are lungimea de 5,911 km, anexa nr. 2, privind planul de cheltuieli, anexa nr. 3, privind formatele standard de raportare financiară, anexa nr. 4, privind raportul de progres, anexa nr. 5, privind notificarea imediată a neregulilor, anexa nr. 6, referitoare la instrucţiunile privind elaborarea planului de comunicare aferent proiectului, şi anexa nr. 7, privind propunerea de modificare a contractului de finanţare . Au fost încheiate, între acelaşi părţi:

- actul adiţional nr. x II.2014 la contractul de finanţare, în care, printre altele, se stabileşte că valoarea totală este de 1.316.495.976 RON, din care valoarea totală eligibilă este de 914.444.905,52 RON, compusă din suma de 777.278.169,70 RON din Fondul de coeziune al Comisiei Europene, corespunzătoare procentului de contribuţie de 85%, şi suma de 137.166.735,82 RON din bugetul naţional, corespunzătoare procentului de contribuţie de 15%, cu anexa nr. 1 şi anexa 2;

- actul adiţional nr. x VII.2015 la contractul de finanţare, în care, printre altele, se stabileşte că valoarea totală este de 1.179.315.681,83 RON, din care valoarea totală eligibilă este de 787.885.892,24 RON, compusă din suma de 669.703.008,40 RON din Fondul de coeziune al Comisiei Europene, corespunzătoare procentului de contribuţie de 85%, şi suma de 118.182.883,84 RON din bugetul naţional, corespunzătoare procentului de contribuţie de 15%, cu anexa nr. 1, anexa 2, anexa nr. 3, anexa nr. 4, şi anexa nr. 5;

- actul adiţional nr. x XII.2015 la contractul de finanţare, în care, printre altele, se stabileşte că valoarea totală este de 1.080.508.127,77 RON, din care valoarea totală eligibilă este de 711.570.367,09 RON, compusă din suma de 604.834.812,03 RON din Fondul de coeziune al Comisiei Europene, corespunzătoare procentului de contribuţie de 85%, şi suma de 106.735.555,06 RON din bugetul naţional, corespunzătoare procentului de contribuţie de 15%, cu anexa nr. 1, anexa 2, şi anexa nr. 3;

- actul adiţional nr. x XII.2015 la contractul de finanţare, prin care se modifică, printre altele, durata contractului, iar data limită a eligibilităţii cheltuielilor proiectului este 31. XII.2015 .

Prin adresa emisă de persoana vătămată Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România" S.A., înregistrată sub nr. x/11. IV.2011, a fost comunicată Asocierii că oferta sa, în valoarea de 382.959.483,93 RON, fără T.V.A., este câştigătoare .

A fost încheiat acordul contractual proiectare şi execuţie autostrada Nădlac-Arad şi drum de legătură, între persoana vătămată Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România S.A., în calitate de autoritate contractantă, şi Asocierea S.C. "H." S.R.L. - S.C. "F. e F." S.A. - S.C. "G." S.R.L., în calitate de antreprenor, înregistrat la autoritatea contractantă sub nr. x/20. V.2011, în valoare de 382.959.483,93 RON, fără T.V.A. .

În ceea ce priveşte situaţia internă a antreprenorului, au fost încheiate contractul de consorţiu din data de 25. VIII.2011, între S.C. "H." S.R.L., prin inculpat, în calitate de lider al Asocierii, cu o cotă de participare de 57,5%, S.C. "F. e F." S.A., prin reprezentant legal ZZ., cu o cotă de participare de 37,5%, şi S.C. "G." S.R.L., prin reprezentant legal AAA., cu o cotă de participare de 5%, precum şi acordul de asociere (formularul 19), între aceleaşi părţi, cu acelaşi lider şi aceleaşi cote de participare, care poartă încheierea de autentificare nr. 1.302/2. IX.2011 a Biroului Notarilor Publici F., DDD. şi Asociaţii .

În analiza probatoriului, Curtea a avut în vedere, ca punct de plecare, nota de control nr. 7/1.039/13. XI.2012, întocmită de Guvernul României - Departamentul pentru Luptă Antifraudă . S-a stabilit că, până la data notei de control, au fost efectuate plăţi în sumă totală de 97.833.470,22 RON, fără T.V.A., reprezentând avans şi plăţi în baza unor certificate interimare de plată, pentru lucrări efectuate până la data de 30. VI.2012, că, în perioada lunilor septembrie şi octombrie ale anului 2012, progresul fizic al lucrării a fost scăzut, astfel că, în luna septembrie a anului 2012, beneficiarul i-a aplicat executantului penalităţi de întârziere şi a emis către acesta un număr de şapte înştiinţări de remediere, apoi, prin adresa nr. x XI.2012, a emis către acesta înştiinţarea de reziliere a contractului pentru proiectarea şi execuţia autostrăzii Nădlac-Arad şi drum de legătură, pentru neîndeplinirea obligaţiilor contractuale privind elaborarea proiectului tehnic, mobilizarea pe şantier a numărului minim de echipamente, plata subantreprenorilor, care a generat blocaje, şi divergenţele cu asociaţii, astfel că liderul Asocierii nu a reuşit să-şi îndeplinească, în mod corespunzător, obligaţiile contractuale. În ceea ce priveşte modul de utilizare a avansului, s-a constatat că S.C. "H." S.R.L., în calitate de lider al Asocierii, a primit, pe data de 27. VI.2011, în contul bancar x de la E. S.A., suma de 57.443.922,59 RON, fără T.V.A., adică suma de 71.230.464,01 RON, cu T.V.A., cu titlu de avans, în baza facturii fiscale seria x, nr. x/16. VI.2011, pe care a emis-o, apoi, pe aceeaşi dată, de 27. VI.2011, a transferat întreaga sumă în contul de depozit colateral x, deschis la aceeaşi bancă, din care, ulterior, în perioada 1. VII.2011-29. VIII.2011, a efectuat mai multe transferuri într-un alt cont bancar, x, aparţinând S.C. "H." S.R.L., deschis tot la E. S.A., al cărui sold iniţial era de 0 RON, în condiţiile în care, în aceeaşi perioadă, nu au intrat alte sume, iar, pe data de 29. VIII.20911, soldul era în sumă de 651,23 RON. Astfel, au fost transferate:

1. pe data de 1. VII.2011, suma de 19.236.500 RON, cu explicaţia "virare sumă pentru acord asociere", din care, pe aceeaşi dată, de 1. VII.2011, a transferat, cu titlu de plată:

- suma de 1.550.000 RON către S.C. "Grup Construct" S.R.L., în baza facturilor fiscale nr. x/15. VI.2011, în valoare de 850.000 RON, reprezentând "avans agregate proiect Nădlac-Arad", şi nr. 38/20. VI.2011, în valoare de 700.000 RON, reprezentând "lucrări în subantrepriză Nădlac-Arad", ambele falsificate, prin alterare, iar, la data de 4. VII.2011, când suma a intrat în contul bancar al S.C. "Grup Construct" S.R.L., a fost restituită, însă într-un alt cont bancar, x, al S.C. H." S.R.L., deschis la MM. S.A., cu explicaţia "contravaloare plată necuvenită",

- suma de 1.225.000 RON către S.C. "NN." S.R.L., în baza facturii fiscale nr. x/17. VI.2011, reprezentând "avans agregate de râu şi carieră", falsificată, prin alterare, care, la data de 4. VII.2011, când a intrat în contul bancar al S.C. "NN." S.R.L., a fost restituită în contul bancar x al S.C. H." S.R.L., de la MM. S.A., cu explicaţia "contravaloare plată necuvenită",

- suma de 2.700.000 RON către S.C. "OO." S.R.L., în baza facturii fiscale nr. x/23. VI.2011, reprezentând "contravaloare avans lucrări Nădlac-Arad", falsificată, prin alterare, care, la data de 4. VII.2011, când a intrat în contul bancar al S.C. "OO." S.R.L., a fost restituită în contul bancar x al S.C. H." S.R.L., de la MM. S.A., cu explicaţia "contravaloare plată eronată",

- suma de 760.000 RON către S.C. "PP." S.R.L., în baza facturilor fiscale nr. x/10. VI.2011, în valoare de 375.000 RON, reprezentând "avans materiale agregate carieră şi râu lucrarea Nădlac-Arad", şi nr. 771/15. VI.2011, în valoare de 385.000 RON, reprezentând "avans materiale balast lucrarea Nădlac-Arad", ambele falsificate, prin alterare, după care, pe data de 4. VII.2011, când suma a intrat în contul bancar al S.C. "PP." S.R.L., a fost restituită în contul bancar x al S.C. H." S.R.L., de la MM. S.A., cu explicaţia "contravaloare plată eronată", cu observaţia că în contul bancar al S.C. "H." S.R.L. de la MM. S.A., la data de 4. VII.2011, soldul iniţial era de 127.963,30 RON, fiind alimentat cu suma totală de 11.235.000 RON, din restituiri plăţi necuvenite ori eronate,

- suma de 5.000.000 RON către S.C. "H." S.R.L., în acelaşi cont bancar x, de la MM. S.A., cu explicaţia "alimentare carduri salarii", în baza documentului nereal, denumit "stat de plată drepturi băneşti luna iunie 2011", semnat de inculpat, cu observaţia că din contul bancar de la de la MM. S.A., pe data de 4. VII.2011, S.C. "H." S.R.L. a retras, în numerar, suma de 5.160.000 RON, cu explicaţia "achiziţie teren", în baza a două antecontracte de vânzare-cumpărare teren din data de 4. VII.2011, încheiate între martorul J., în calitate de promitent-vânzător, şi S.C. "H." S.R.L., în calitate de promitent-cumpărător, cu preţul total în sumă de 5.200.000 RON, ambele înscrisuri nereale, şi a transferat către S.C. "B." S.A. suma de 4.200.000 RON, cu explicaţia "plată conform contract", document care nu a fost depus la bancă, reţinând că, la S.C. "B." S.A., erau asociaţi S.C. "H."S.R.L., cu 89% părţi sociale, inculpatul, cu 9,77% părţi sociale, care mai era administrator şi martorul EEE., cu 1,23% părţi sociale,

- suma de 215.663,95 RON către S.C. "QQ." S.A., în baza facturilor fiscale seria x, nr. x/9. VI.2011, nr. x/15. VI.2011, nr. x/21. VI.2011 şi nr. x/21. VI.2011, toate falsificate, prin alterare, în realitate facturile fiscale seria x 1 nr. x/16. XII.2010, în valoare de 3.868,80 RON (parţial suma de 1.302,61 RON), nr. x/17. XII.2010, în valoare de 19.479,77 RON, nr. x/20. XII.2010, în valoare de 10.013,94 RON, nr. x/22. XII.2010, în valoare de 11.564,49 RON, nr. x/23. II.2011, în valoare de 71.463 RON, şi nr. x/7. III.2011, în valoare de 106.838,20 RON (parţial suma de 101.840 RON), prin urmare în baza unor facturi fiscale anterioare încheierii contractului pentru proiectarea şi execuţia autostrăzii Nădlac-Arad, cu precizarea că, la solicitarea Departamentului pentru Luptă Antifraudă, S.C. "H." S.R.L. a comunicat, pe data de 24. IX.2012, doar în copie, cu menţiunea conformităţii cu originalul, documentele justificative ale plăţilor către S.C. "Grup Construct" S.R.L., S.C. "NN." S.R.L., S.C. "OO." S.R.L. şi S.C. "PP." S.R.L., precum şi documentul privind la plata salariilor, emis de S.C. "H." S.R.L., iar, pe data de 9. XI.2012, a trimis, în original, facturile fiscale emise de S.C. "QQ." S.A., constatându-se că diferă faţă de copiile pe care le comunicase iniţial;

2. pe data de 8. VII.2011:

a. suma de 5.000.000 RON, care a fost transferată în contul bancar x al S.C. H." S.R.L., de la MM. S.A., cu explicaţia "salarii", transferată, pe aceeaşi dată, de 8. VII.2011, în contul bancar x, aparţinând tot S.C. "H." S.R.L., cu explicaţia "alimentare card salarii", returnată, cu explicaţia "transfer eronat restituire", din care, pe data de 1. VII.2011, a efectuat mai multe plăţi, cu explicaţia "facturi restante", astfel:

- suma de 403.926,23 RON către S.C. "FFF." S.R.L., în baza facturii pro forma seria x nr. x/5. VII.2011, pentru materiale electrice proiect "GGG. - hotel şi restaurant Adunaţii-Copăceni",

- sumele de 50.000 RON şi de 2.134.814,46 RON, transferate în contul bancar de depozit x, aparţinând S.C. "H." S.R.L., după care, pe data de 12. VII.2011, suma totală de 2.184.814,46 RON este transferată înapoi, în contul bancar x, de unde, pe aceeaşi dată, este transferată în contul bancar x, din care, pe data de 13. VII.2011, este transferată, din nou, în contul bancar x,

b. suma de 84.429,79 RON, cu explicaţia "avans contracte leasing";

3. pe data de 11. VII.2011, suma de 89.121,97 RON, cu explicaţia "avans contracte leasing";

4. pe data de 12. VII.2011, suma de 2.937.690,85 RON, cu explicaţia "avans contracte leasing", pe lângă soldul iniţial în sumă de 3.727,74 RON, din care, pe aceeaşi dată, de 12. VII.2011, a fost plătită suma de 2.500.000 RON către S.C. "PP." S.R.L., în baza facturii fiscale nr. x/8. VII.2011, reprezentând "avans agregate carieră, râu lucrare Nădlac-Arad", returnată, pe aceeaşi dată, de 12. VII.2011, cu explicaţia "restituire plată eronată", în contul bancar x, în care se mai afla suma de 2.181.756,61 RON, iar, pe data de 13. VII.2011, au fost retrase, în numerar, sumele de 649.500 RON şi de 1.522.500 RON, pentru achiziţii terenuri, în baza a două antecontracte de vânzare-

cumpărare teren din data de 13. VII.2011, încheiate între promitentul-vânzător J. şi promitentul-cumpărător S.C. "H." S.R.L., cu preţul total de 2.210.000 RON, şi, de asemenea, au fost transferate către S.C. "B." S.A. sumele de 400.000 RON şi de 2.000.000 RON, ambele cu explicaţia "plată conform contract", pe care MM. S.A. nu-l deţine;

5. pe data de 13. VII.2011, suma de 14.384 RON, cu explicaţia "panou identificare lucrări afişaj proiect Nădlac-Arad";

6. pe data de 15. VII.2011:

a. suma de 6.100.000 RON, cu explicaţia "contravaloare balast, agregate de râu şi carieră, geotextil pentru proiectul Nădlac-Arad", din care, pe aceeaşi dată, de 15. VII.2011, au fost plătite:

- suma de 3.600.000 RON către S.C. "Grup Construct" S.R.L., în baza facturii fiscale nr. x/11. VII.2011, reprezentând "avans lucrări", restituită, pe aceeaşi dată, în contul bancar al S.C. "H." S.R.L., deschis la HHH. S.A., cu explicaţia "plată necuvenită", din care, pe data de 18. VII.2011, au fost plătite sumele de 500.000 RON către S.C. "B." S.A., cu explicaţia "plată conform contract", respectiv contractul nr. x/29. I.2008 încheiat între S.C. "H." S.R.L., în calitate de împrumutător, şi S.C. "B." S.A., în calitate de împrumutat, fără nicio legătură cu fondurile europene, de 34.472,59 RON, reprezentând "comision administrare S.C. "H." S.R.L. AA2/1SMB/2. II.2011", de 173.791,67 RON, reprezentând "rambursare dobândă restantă S.C. "H." S.R.L. AA1/1SMB/2. II.2011", de 517.995,82 RON, reprezentând "rambursare dobândă restantă S.C. "H." S.R.L. AA2/1SMB/2. II.2011", de 2.075,36 RON, reprezentând "rambursare penalităţi dobândă restantă AA1 şi AA2/1SMB/2. II.2011", cu precizarea că toate aceste dobânzi şi penalităţi sunt în baza unor contracte bancare anterioare contractului pentru proiectul autostrada Nădlac-Arad, şi de 2.200.000 RON, în contul bancar x al S.C. "H." S.R.L., de la MM. S.A., din care, pe data de 18. VII.2011, a fost retrasă, în numerar, suma de 2.000.000 RON, în baza antecontractului de vânzare-cumpărare teren din data de 6. VII.2011, încheiat între promitentul-vânzător J. şi promitentul-cumpărător S.C. "H." S.R.L., care nu are un caracter real,

- suma de 2.500.000 RON către S.C. "NN." S.R.L., în baza facturii fiscale nr. x/12. VII.2011, reprezentând "avans agregate sortate de râu, conform comandă", din care, pe aceeaşi dată, a fost restituită suma de 2.234.776,40 RON în contul bancar de la III. S.A. al S.C. "H." S.R.L., cu explicaţia "plată necuvenită", din care, pe data de 18. VII.2011, a plătit suma de 1.880.000 RON către S.C. "B." S.A., cu explicaţia "plată conform contract", adică acelaşi contract de împrumut nr. x/29. I.2008, încheiat între S.C. "H." S.R.L., în calitate de împrumutător şi S.C. "B." S.A., care nu are nicio legătură cu lucrarea din această cauză;

b. suma de 50.157,21 RON, cu explicaţia "contravaloare date trafic pentru proiectul Nădlac-Arad";

7. pe data de 18. VII.2011, suma de 71.800,25 RON, cu explicaţia "contravaloare date trafic pentru proiectul Nădlac-Arad";

8. pe data de 19. VII.2011:

a. suma de 636.227,12 RON, cu explicaţia "contravaloare avans contract leasing pentru proiectul Nădlac-Arad";

b. suma de 714.893,67 RON, cu explicaţia "contravaloare avans contract leasing pentru proiectul Nădlac-Arad";

9. pe data de 20. VII.2011, suma de 3.101.012,55 RON, cu explicaţia "materiale proiect Nădlac-Arad", pe lângă soldul iniţial de 73.614,62, din care, pe aceeaşi dată, de 20. VII.2011, a efectuat, printre altele, plăţile:

- în sumă de 86.629,69 către S.C. "C." S.R.L., în baza facturii fiscale nr. x/1. VII.2011, reprezentând "contravaloare plată et. II", falsificată, prin alterare, cu comanda din data de 15. VI.2011, pentru materiale amenajare şi organizare şantier autostradă Nădlac-Arad, emisă de S.C. "H." S.R.L., pentru justificare, în realitate în baza facturii fiscale nr. x/1. VII.2011, emisă către S.C. "AA." S.R.L., în baza contractului nr. x/18. II.2011, încheiat între S.C. "C." S.R.L., în calitate de proiectant şi S.C. "AA." S.R.L., în calitate de beneficiar, pentru elaborarea planului urbanistic zonal teren situat în localitatea Adunaţii-Copăceni, judeţul Giurgiu, cu menţiunea că S.C. "AA." S.R.L. are, ca asociaţi, pe S.C. "H." S.R.L. cu 75% părţi sociale, şi pe S.C. "B." S.A., cu 25% părţi sociale, iar administrator este martorul FF.,

- în sumă de 32.336,80 RON către S.C. "RR." S.R.L., în baza facturii fiscale nr. x/4. VII.2011, reprezentând "contravaloare lucrări executate", falsificată, prin alterare, cu comanda din data de 1. VII.2011, pentru foraje puţ, emisă de S.C. "H." S.R.L., pentru justificare, în realitate în baza facturii fiscale nr. x/4. VII.2011, în executarea contractului nr. x/1. VI.2011, încheiat între S.C. "RR." S.R.L., în calitate de antreprenor, şi S.C. "H." S.R.L., în calitate de beneficiar, privind lucrări de execuţie "GGG., judeţul Giurgiu",

- în sumă de 58.151,55 RON către S.C. "D." S.A., în baza facturii fiscale seria x, nr. 598/28. VI.2011, reprezentând "servicii consultanţă", falsificată, prin alterare, cu comanda din data de 15. VI.211, pentru servicii de consultanţă (studii geo), emisă de S.C. "H." S.R.L., pentru justificare, în realitate în baza facturii fiscale seria x, nr. 598/28. VI.2011, emisă către S.C. "AA." S.R.L., în baza contractului de consultanţă nr. x/24. III.2011, încheiat între S.C. "D." S.A., în calitate de consultant şi S.C. "AA." S.R.L., în calitate de beneficiar, pentru consultanţă în vederea obţinerii avizului de mediu şi acordului de mediu pentru Aeroportul Adunaţii-Copăceni, judeţul Giurgiu,

- în sumă de 60.000 RON către S.C. "SS." S.A., în baza facturii fiscale nr. x/30. VI.2011, în valoare de 60.740,16 RON, reprezentând "contravaloare lucrări executate", falsificată, prin alterare, cu comanda din data de 1. VI.2011, pentru cantitatea de 4.000 mc balast, emisă de S.C. "H." S.R.L., pentru justificare, în realitate în baza facturii fiscale x.582/9. VI.2011, în valoare de

31.366,84 RON, în executarea contractului nr. x/12. V.201, privind vânzarea de agregate pentru balastieră şi carieră, precum şi transportul acestora la organizările de şantier din judeţul Bacău;

10. pe data de 21. VII.2011:

a. suma de 129.337,21 RON, cu explicaţia "contravaloare materiale proiect Nădlac-Arad";

b. suma de 714.240,55 RON, cu explicaţia "contravaloare materiale balast", din care, pe data de 21. VII.2011, a efectuat, printre altele, plata:

- sumei de 15.000 RON către S.C. "TT." S.R.L., în baza facturii fiscale nr. x/10. VI.2011, în valoare de 25.534,08 RON, reprezentând "servicii transport persoane", falsificată, prin alterare, cu comanda din data de 1. VI.2011, pentru servicii transport personal muncitor pe şantierul autostrada Nădlac-Arad, emisă de S.C. "H." S.R.L., pentru justificare, în realitate factura fiscală nr. x/2. V.2011, pentru servicii transport persoane perioada martie 2011- aprilie 2011", la şantierul din localitatea Adunaţii-Copăceni, judeţul Giurgiu,

- sumei de 15.845,70 RON către S.C. "Cador Trade" S.R.L., în baza facturii fiscale nr. x/29. VI.2011, în valoare de 36.789,36 RON, reprezentând "plată lucrări suplimentare; garanţie de bună execuţie în procent de 5%", falsificată, prin alterare, cu comanda din data de 15. VI.2011, pentru lucrări topometrie la şantierul autostrada Nădlac-Arad, emisă de S.C. "H." S.R.L., pentru justificare, în realitate factura fiscală nr. x/29. XI.2010, în executarea contractului de prestări servicii nr. x IV.2010, încheiat între S.C. "Cador Trade" S.R.L., în calitate de prestator, şi S.C. "H." S.R.L., în calitate de antreprenor, privind furnizarea de rulouri textile imobil Str. x, Sector I, Bucureşti,

- sumei de 100.000 RON către S.C. "UU." S.R.L., în baza facturilor fiscale nr. x, nr. 107 şi nr. 108, toate din data de 30. VI.2011, în valoare totală de 100.000 RON, reprezentând "prestări servicii", toate falsificate, prin alterare, cu comanda din data de 1. VI.2011, pentru servicii transport la lucrarea autostrada Nădlac-Arad, emisă de S.C. "H." S.R.L., pentru justificare, în realitate facturile fiscale nr. x, nr. 107 şi nr. 108, toate din data de 30. III.2011, pentru activităţi de deszăpezire, în perioada decembrie 2010- ianuarie 2011, pe DN1-district Bărcăneşti,

- sumei de 50.000 RON către S.C. "VV." S.R.L. (actual S.C. "WW." S.R.L.), în baza facturii fiscale nr. x/19. VI.2011, în valoare de 167.076,46 RON, reprezentând "prestări servicii", falsificată, prin alterare, cu comanda din data de 10. VI.2011, pentru servicii transport la lucrarea autostrada Nădlac-Arad, emisă de S.C. "H." S.R.L., pentru justificare, în realitate factura fiscală nr. x/19. IV.2011, în executarea contractului 1.135/20. X.2009, încheiat între S.C. "H." S.R.L., în calitate de antreprenor general, şi S.C. "VV." S.R.L. (actual S.C. "WW." S.R.L.), în calitate de subantreprenor, privind lucrări construcţii civile la Şcoala generală nr. 16 din Bucureşti,

- sumei de 400.000 RON către S.C. "JJJ." S.R.L., în baza facturilor fiscale nr. x/20. VI.2011, în valoare de 356.456,90 RON, şi nr. 11.942/21. VI.2011 RON, în valoare de 51.079,95 RON, care, în realitate, privesc multicell 20/20 cm, în cazul facturii fiscale nr. x/20. VI.2011, în valoare de 356.456,90 RON, şi geocompozit G plus, în cazul facturii fiscale nr. x/21. VI.2011 RON, în valoare de 51.079,95 RON, pentru lucrarea de la Aeroportul Bacău;

11. pe data de 22. VII.2011, sumele de 3.370.880,27 RON, cu explicaţia "contravaloare materiale şi combustibil pentru proiectul Nădlac-Arad" şi de 2.070.800 RON, cu explicaţia "contravaloare piatră spartă şi agregate concasate pentru proiectul Nădlac-Arad", din care, pe aceeaşi dată, de 22. VII.2011, a efectuat plata:

- către S.C. "PP." S.R.L., a sumelor de 714.240 RON, în baza facturii fiscale nr. x/18. VII.2011, pentru cantitatea de 36.000 m.c. "balast lucrare Nădlac-Arad", cu o comandă din data de 2. VII.2011, emisă de S.C. "H." S.R.L., pentru justificare, şi de 2.070.800 RON, în baza facturii fiscale nr. x/15. VII.2011, pentru 15.000 tone piatră spartă şi 20 tone agregate concasate, ambele sume restituite, pe aceeaşi dată, de 22. VII.2011, cu explicaţiile de "plată eronată", pentru suma de714.240 RON şi "plată necuvenită", pentru suma de 2.070.800 RON, în contul bancar x al S.C. "H." S.R.L., de la MM. S.A., în care se afla soldul iniţial de 87.008,44 RON, iar, pe aceeaşi dată, de 22. VII.2011, au fost retrase, în numerar, sumele de 200.000 RON şi de 83.000 RON, în baza antecontractului de vânzare-cumpărare teren din data de 22. VII.2011, încheiat între martorul J., în calitate de promitent-vânzător şi S.C. "H." S.R.L., în calitate de promitent-cumpărător, cu suma de 300.000 RON, în numerar, primită, în mod efectiv, din preţ, şi, de asemenea, au fost plătite către B.N.P. KKK. sumele de 310.413 RON, cu explicaţia "taxă carte funciară care va fi virată la bugetul de stat", de 1.245.651 RON, cu explicaţia "impozit datorat care va fi virat la bugetul de stat" şi de 517.148,20 RON, iar notarul public a comunicat că a autentificat contractul de vânzare-cumpărare nr. x/21. VII.2011, între vânzătorii Y. şi LLL. şi cumpărătorul S.C. "H." S.R.L., privind un număr de 67 terenuri, în suprafaţă totală de 487.725,10 m.p., situate în comuna Adunaţii-Copăceni, judeţul Giurgiu, astfel că suma de 310.413 RON reprezintă taxă înscriere în Cartea funciară a dreptului de proprietate, suma de 1.245.651 RON reprezintă impozitul din transferul proprietăţilor imobiliare şi suma de 517.148,20 RON reprezintă onorariul notarial şi T.V.A.-ul,

- către S.C. "QQ." S.A. a sumei de 506.306,43 RON, în baza facturilor fiscale seria x, nr. x/8. VI.2011, nr. x/16. VI.2011, nr. x/21. VI.2011, nr. x/30. VI.2011, nr. x/30. VI.2011 şi nr. x/30. VI.2011, cu comanda din data de 1. VI.2011, pentru 10.000 tone criblură, emisă de S.C. "H." S.R.L., pentru justificare, în realitate facturile fiscale seria x 1, nr. x/23. III.2011, în valoare de 58.752,58 RON (parţial suma de 27.258,66 RON), nr. x/23. III.2011, în valoare de 13.236,49 RON, nr. x/23. III.2011, în valoare de 4.409,96 RON, nr. x/23. III.2011, în valoare de 13.394,80 RON, nr. x/24. III.2011, în valoare de 47.238,04 RON, nr. x/28. III.2011, în valoare de 89.068,63 RON, nr. x/28. III.2011, în valoare de 13.520,14 RON, nr. x/28. III.2011, în valoare de 30.948,87 RON, nr. x/28. III.2011, în valoare de 18.029,05 RON, nr. x/29. III.2011, în valoare de 33.534,11 RON, nr. x/30. III.2011, în valoare de 26.053,10 RON (parţial suma de 3.491,50 RON), nr. x/8. VI.2011, în valoare de 61.663,57 RON, nr. x/16. VI.2011, în valoare de 53.147,13 RON, nr. x/21. VI.2011, în valoare de 61.891,19 RON, nr. x/30. VI.2011, în valoare de 8.862,80 RON, nr. x/30. VI.2011, în valoare de 4.409,96 RON, şi nr. x/30. VI.2011, în valoare de 22.201,53 RON, prin urmare anterioare încheierii contractului privind proiectarea şi execuţia autostrăzii Nădlac-Arad;

12. pe data de 28. VII.2011, suma de 11.447.536 RON, cu explicaţia "contravaloare T.V.A. aferent avansului primit pentru proiectul Nădlac-Arad";

13. pe data de 2. VIII.2011, suma de 537.212,38 RON, cu explicaţia "contravaloare lucrări de execuţie, materiale de construcţii aferente avansului primit pentru proiectul Nădlac-Arad", pe lângă soldul iniţial în sumă de 3.199,09 RON, din care, pe aceeaşi dată, de 2. VIII.2011, a efectuat, printre altele, plata sumei de 100.000 RON către S.C. "XX." S.R.L., în baza facturii fiscale seria x, nr. 189/12. VII.2011, în valoare de 200.000 RON, pentru "avans execuţie lucrări pentru organizare şantier autostrada Nădlac-Arad", cu comanda din data de 11. VII.2011, pentru lucrări de săpături şantier autostrada Nădlac-Arad, emisă de S.C. "H." S.R.L., pentru justificare, care, în realitate, a fost stornată, prin factura fiscală nr. x/3. VIII.2011, întrucât nu a fost primită nici o comandă;

14. pe data de 3. VIII.2011, suma de 265.132,72 RON, cu explicaţia "lucrări de execuţie, materiale de construcţii aferente avansului primit pentru proiectul Nădlac-Arad", pe lângă soldul iniţial în sumă de 39.076,97 RON, din care, pe aceeaşi dată, de 3. VIII.2011, a plătit, printre altele, suma de 115.132 RON către S.C. "MMM." S.R.L., în baza facturii fiscale nr. x/11. VII.2011, în realitate reprezentând 30% avans contravaloare lucrări furnizare şi instalare dispozitive acoperire rosturi poduri oraş Haţeg, judeţul Hunedoara, conform contractului nr. x/7. VI.2011, pentru furnizare materiale şi execuţie lucrări în subantrepriză, încheiat între S.C. "H." S.R.L., în calitate de antreprenor, şi S.C. "MMM." S.R.L., în calitate de subantreprenor;

15. pe data de 4. VIII.2011, suma de 2.000.022,04 RON, cu explicaţia "lucrări de execuţie, materiale de construcţii aferente avansului primit pentru proiectul Nădlac-Arad";

16. pe data de 24. VIII.2011, suma de 10.843.733,46 RON, cu explicaţia "plăţi furnizori", pe lângă soldul iniţial în sumă de 3.098,53 RON, din care, pe aceeaşi dată, de 24. VIII.2011, a efectuat plata:

- sumei de 3.200.000 RON către S.C. "Grup Construct" S.R.L. în baza facturii fiscale nr. x/15. VII.2011, reprezentând "avans cribluri diverse sorturi pentru lucrarea autostrada Nădlac-Arad, conform comandă", cu comanda din data de 15. VII.2011, pentru materiale organizare şantier lucrare Nădlac-Arad, emisă de S.C. "H." S.R.L., pentru justificare, dar care, pe aceeaşi dată, de

24. VIII.2011, a fost restituită în contul bancar x al S.C. "H." S.R.L., de la MM. S.A., cu explicaţia "plată necuvenită",

- sumei de 1.800.000 RON către S.C. "NN." S.R.L., în baza facturii fiscale nr. x/20. VII.2011, reprezentând "avans agregate sortate de râu, conform comandă", cu comanda din data de 20. VII.2011, pentru materiale, emisă de S.C. "H." S.R.L., pentru justificare, din care, pe aceeaşi dată, a fost restituită în contul bancar x al S.C. "H." S.R.L., de la MM. S.A., suma de 1.53.532,80 RON, cu explicaţia "plată necuvenită",

- sumei de 2.070.000 RON către S.C. "PP." S.R.L., în baza facturii fiscale nr. x/15. VII.2011, reprezentând "piatră spartă şi agregate concasate", din care, pe data de 25. VIII.2011, au fost restituite sumele de 370.800 RON în contul bancar x al S.C. "H." S.R.L., de la MM. S.A., cu explicaţia "plată necuvenită", şi de 1.700.000 RON în contul bancar de la HHH. S.A. al S.C. "H." S.R.L., cu explicaţia "plată necuvenită";

17. pe data de 29. VIII.2011, suma de 1.815.352,52 RON, cu explicaţia "contravaloare factură NNN. pentru proiectul Nădlac-Arad", pe lângă soldul iniţial în sumă de 3.312,97 RON, din care, pe aceeaşi dată, de 29. VIII.2011, a plătit suma de 1.818.000 RON către S.C. "OOO." S.R.L., în baza facturii fiscale seria x, nr. x/21. VIII.2011, în valoare de 2.500.000 RON, reprezentând "avans 50% contract DE0051/18. VIII.2011", cu contractul prestări servicii nr. x VIII.2011, privind proiectarea şi prestări servicii asistenţă tehnică pentru lucrarea autostrada Nădlac-Arad şi drum de legătură, în valoare de 5.000.000 RON, din care, pe aceeaşi dată, a fost restituită suma de 1.800.000 RON, cu explicaţia "plată necuvenită", dar în contul bancar x al S.C. "H." S.R.L., de la MM. S.A., în care se mai afla soldul iniţial de 417.911,49 RON, iar, din acest cont bancar, pe data de 30. VIII.2011, a fost retrasă, în numerar, suma de 246.000 RON, în baza antecontractului de vânzare-cumpărare teren din data de 30. VIII.2011, încheiat între martorul J., în calitate de promitent-vânzător, şi S.C. "H." S.R.L., în calitate de promitent-cumpărător, cu suma de 260.000 RON, în numerar, primită, în mod efectiv, din preţ, şi, de asemenea, a fost transferată suma de 600.000 RON către S.C. "B." S.A., cu explicaţia "plată, conform contract", pe care banca nu-l deţine.

S-a constatat că, la întocmirea notei de control nr. 7/1.039/13. XI.2012, Guvernul României - Departamentul pentru Luptă Antifraudă a avut în vedere facturile fiscale comunicate de S.C. "H." S.R.L. doar în fotocopie, cu menţiunea conformităţii cu originalul, facturile fiscale originale şi precizările comunicate de societăţile comerciale emitente, precum şi extrasele de cont şi relaţiile oferite de unităţile bancare, iar Curtea l-a folosit ca punct de plecare în examinarea probatoriului, întrucât a fost întocmit în baza unui probatoriu complet şi pentru că redă, în mod coerent, traseul avansului din finanţare, pe care instanţa de apel l-a reţinut şi expus, în sinteza sa.

Mai departe, Curtea a avut în vedere raportul de expertiză contabilă judiciară întocmit de experţii contabili PPP. şi QQQ. . Prin proba tehnică ştiinţifică, s-a stabilit că, în baza condiţiilor contractuale şi a certificatelor de lucrări emise în perioada 1. VI.2011 - 30. XI.2012, S.C. "H." S.R.L. a primit de la Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România S.A. (actuala Companie Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A.), pentru lucrarea de proiectare şi execuţie a autostrăzii Nădlac-Arad, suma totală de 152.118.375,22 RON, cu T.V.A. (suma de 122.676.203,08 RON, fără T.V.A.), compusă din:

- suma de 71.230.464,01 RON, cu T.V.A., reprezentând certificat interimar de plată nr. x (avans), încasată pe data de 27. VI.2011,

- suma de 7.035.488,12 RON, cu T.V.A., reprezentând certificat interimar de plată nr. x Arad-Nădlac, cu factura fiscală nr. x/3. X.2011, emisă de S.C. "H." S.R.L., încasată pe data de 28. X.2011,

- suma de 5.546.727,43 RON, cu T.V.A., reprezentând certificat interimar de plată nr. x Arad-Nădlac, cu factura fiscală nr. x/13/11. XII.2011, emisă de S.C. "H." S.R.L., încasată pe data de 5. I.2012,

- suma de 9.559.987,25 RON, cu T.V.A., reprezentând certificat interimar de plată nr. x Arad-Nădlac, cu factura fiscală nr. x/12/28. III.2012, emisă de S.C. "H." S.R.L., încasată pe data de 2. IV.2012,

- suma de 25.210.501,29 RON, cu T.V.A., reprezentând certificat interimar de plată nr. x Arad-Nădlac, cu factura fiscală nr. x/12/1. VIII.2012, emisă de S.C. "H." S.R.L., încasată pe data de 17. VIII.2012,

- suma de 30.804.872,15 RON, cu T.V.A., reprezentând certificat interimar de plată nr. x Arad-Nădlac, cu factura fiscală nr. x/12/26. IX.2012, emisă de S.C. "H." S.R.L., din care suma de 30.600.826,73 RON a fost încasată pe data de 10. X.2012, iar suma de 204.050,42 RON a fost încasată la data de 11. X.2012.

După ce au constatat acelaşi traseu al banilor din avans, pe care l-au expus într-un mod greoi şi, prin urmare, cu mult mai dificil de urmărit, experţii tehnici judiciari contabili au arătat că:

1. din suma de 7.035.488,12 RON, cu T.V.A., încasată, pe data de 28. X.2011, în baza certificatului interimar de plată nr. x, în contul bancar x de la E. S.A., au fost efectuate plăţi:

a. pe data de 31. X.2011, în sume de 545.672,27 RON şi de 461.106,27 RON, pentru "rambursare credit restant",

b. pe data de 1. XI.2011, suma de 461.106,27 RON a fost transferată în contul bancar RO 60 x al S.C. "H." S.R.L., de la E. S.A., în care, pe aceeaşi dată, de 1. XI.2011, mai primeşte suma de 1.485.886 74 RON de la beneficiarul lucrării, ceea ce înseamnă suma totală de 7.596.367,32 RON, din care:

- suma de 1.600.000 RON este transferată în contul bancar x al S.C. "H." S.R.L., de la MM. S.A., din care plăteşte suma de 1.000.000 RON către S.C. "RRR." S.R.L., reprezentând "restanţe furnizor", iar suma de 540.000 RON a fost ridicată, în numerar, cu titlu de "avans achiziţie teren",

- suma de 941.810,94 RON, reprezentând "dobânzi restante credit cont x",

- suma de 5.046.759,73 RON către diverşi furnizori;

2. suma de 5.546.727,43 RON, cu T.V.A. a fost încasată pe data de 5. I.2012, în baza certificatului interimar de plată nr. x Arad-Nădlac, în contul bancar x de la E. S.A., şi, pe data de 6. I.2012, a fost transferată suma de 6.400.000 RON în contul bancar RO 60 x al S.C. "H." S.R.L., de la E. S.A., din care, pe aceeaşi dată, de 6. I.2012, au fost plătite suma de 5.639.987,75 RON, reprezentând "rambursare dobânzi restante credit x", suma de 18.461,84 RON, reprezentând "comisioane restante neutilizare cont", suma de 187.654,03 RON, reprezentând "plată credit restant x", suma de 424.505,44 RON, reprezentând plată diverşi furnizori, iar suma de 73.300 RON a fost transferată în contul bancar de la III. S.A. al S.C. "H." S.R.L., din care plăteşte facturi fiscale restante către S.C. "SSS." S.R.L., în sumă de 78.515,20 RON;

3. suma de 5.227.170,86 RON, cu T.V.A., încasată pe data de 2. IV.2012, în baza certificatului interimar de plată nr. x Arad-Nădlac, în contul bancar x de la E. S.A., a fost transferată, pe data de 3. IV.2012, în contul bancar RO 60 x al S.C. "H." S.R.L., de la E. S.A., care, pe aceeaşi dată, de 3. IV.2012, a fost folosită pentru "Rambursare anticipată credit x";

4. din suma de 25.210.501,29 RON, cu T.V.A., reprezentând certificat interimar de plată nr. x Arad-Nădlac, încasată, pe data de 17. VIII.2012, în contul bancar x de la E. S.A., au fost folosite, pe data de 17. VIII.2011, suma de 23.921.321,45 RON, pentru "rambursare credit restant x", şi suma de 1.289.179,84 RON, pentru "rambursare dobânzi restante";

5. suma de 30.804.872,15 RON, cu T.V.A., reprezentând certificat interimar de plată nr. x Arad-Nădlac, în contul bancar x de la E. S.A., din care:

a. suma de 30.600.826,73 RON a fost încasată pe data de 10. X.2012 şi, pe aceeaşi dată, a fost transferată în contul bancar RO 60 x al S.C. "H." S.R.L., de la E. S.A., astfel că în acest cont bancar, la data respectivă, s-a aflat suma totală de 98.788,55 RON, din care au fost plătite suma de 24.643.901,72 RON, cu titlul de "rambursare anticipată credit cont x", suma de 69.803,85 RON, cu titlul "rambursare anticipată dobândă cont x", suma de 96.712,88 RON, cu titlul "rambursare dobândă restantă cont x", suma de 97.000 RON, cu titlul "excepţii eliberare numerar conturi poprite x", şi suma de 485 RON, cu titlul "comision retragere numerar",

b. suma de 204.050,42 RON, încasată la data de 11. X.2012, a fost transferată, pe aceeaşi dată, în contul bancar RO 60 x al S.C. "H." S.R.L., de la E. S.A., în care se mai afla suma de 5.791.992,99 RON şi în care, pe aceeaşi dată, a mai intrat suma de 1.100.000 RON, din încasări, fără să se poată stabili, cu certitudine, modul de folosire a sumei încasate.

Mai întâi, Curtea a constatat că, în raportul de expertiză tehnică judiciară contabilă, se reţine că sumele în baza certificatelor interimare de plată nr. x, nr. 3, nr. 4 şi nr. 5 au fost virate în contul bancar x de la E. S.A. al S.C. "H." S.R.L., în loc de x, cum este corect. Pe urmă, s-a constatat că, în ceea ce priveşte certificatul interimar de plată nr. x Arad-Nădlac, există diferenţe de sumă, pe care experţii tehnici judiciari contabili desemnaţi de organul de urmărire penală nu le-au explicat. Astfel, au reţinut că, pe data de 2. IV.2012, a fost virată suma de 9.559.987,25 RON, cu T.V.A., în baza facturii fiscale nr. x/12/28. III.2012, emisă de S.C. "H." S.R.L., după care, la analiza detaliată a certificatelor interimare de plată, au arătat, în mod constant, că a fost primită suma de 5.227.170,86 RON, cu T.V.A. Curtea a constatat că S.C. "H." S.R.L. a emis factura fiscală seria x, nr. x/28. III.2012, în valoare de 9.559.987,25 RON, depusă în fotocopie, însă, potrivit Anexei nr. 107 la raportul de expertiză tehnică judiciară contabilă, a fost virată doar suma de 5.227.170,86 RON, cu T.V.A. . În aceste condiţii, suma totală încasată de S.C. H." S.R.L. din finanţare este de 145.055.223,86 RON.

Totodată, mai observă că experţii tehnici judiciari contabili au constatat că inculpatul a retras din casieria S.C. "H." S.R.L., suma totală de 93.633.757,50 RON, în baza unor antecontracte de vânzare-cumpărare încheiate în perioada iunie 2011 - noiembrie 2012, în condiţiile în care procurorul a reţinut o serie de antecontracte de vânzare-cumpărare din perioada 9. VI.2011 - 23. XII.2011, şi se mai arată că inculpatul a depus în casierie, cu titlu de "restituire avans achiziţii teren", suma totală de 14.008.929,50 RON. Prin urmare, ţinând seama că partea civilă S.C. "H." S.R.L. a renunţat la pretenţiile civile, Curtea a reformat dispoziţia fondului cu privire la măsura de siguranţă a confiscării speciale a sumei de 79.624.828 RON, obţinută de experţii tehnici judiciari contabili, urmând să aibă în vedere suma rezultată în urma scăderii sumei restituite din valoarea totală a preţului plătit, în mod efectiv, în baza antecontractelor de vânzare-cumpărare încheiate între martorul J., în calitatea de promitent-vânzător, şi S.C. "H." S.R.L., în calitate de promitent-cumpărător, cu privire la terenuri situate în extravilanul comunei Adunaţii-Copăceni, din perioada 9. VI.2011 - 23. XII.2011, şi anume:

- suma de 700.000 RON, din preţul în sumă de 710.000 RON, în baza antecontractului de vânzare-cumpărare teren din data de 9. VI.2011,

- suma de 700.000 RON, din preţul în sumă de 710.000 RON, în baza antecontractului de vânzare-cumpărare teren din data de 17. VI.2011,

- suma de 140.000 RON, din preţul în sumă de 150.000 RON, în baza antecontractului de vânzare-cumpărare teren din data de 21. VI.2011,

- suma de 215.000 RON, din preţul de 225.000 RON, în baza antecontractului de vânzare-cumpărare teren din data de 28. VI.2011,

- suma de 1.700.000 RON, din preţul de 1.710.000 RON, în baza antecontractului de vânzare-cumpărare teren din data de 4. VII.2011,

- suma de 3.500.000 RON, din preţul de 3.510.000 RON, în baza antecontractului de vânzare-cumpărare teren din data de 4. VII.2011,

- suma de 2.000.000 RON, din preţul de 2.010.000 RON, în baza antecontractului de vânzare-cumpărare teren din data de 6. VII.2011,

- suma de 1.550.000 RON, din preţul de 1.560.000 RON, în baza antecontractului de vânzare-cumpărare teren din data de 13. VII.2011,

- suma de 660.000 RON, din preţul de 670.000 RON, în baza antecontractului de vânzare-cumpărare teren din data de 13. VII.2011,

- suma de 300.000 RON, din preţul de 310.000 RON, în baza antecontractului de vânzare-cumpărare teren din data de 22. VII.2011,

- suma de 1.700.000 RON, din preţul de 1.710.000 RON, în baza antecontractului de vânzare-cumpărare teren din data de 26. VII.2011,

- suma de 1.200.000 RON, din preţul de 1.210.000 RON, în baza antecontractului de vânzare-cumpărare teren din data de 25. VIII.2011,

- suma de 260.000 RON, din preţul de 270.000 RON, în baza antecontractului de vânzare-cumpărare teren din data de 30. VIII.2011,

- suma de 3.000.000 RON, din preţul de 3.010.000 RON, în baza antecontractului de vânzare-cumpărare teren din data de 9. IX.2011,

- suma de 1.500.000 RON, din preţul de 1.510.000 RON, în baza antecontractului de vânzare-cumpărare teren din data de 13. IX.2011,

- suma de 1.200.000 RON, din preţul de 1.210.000 RON, în baza antecontractului de vânzare-cumpărare teren din data de 7. X.2011;

- suma de 540.000 RON, din preţul de 550.000 RON, în baza antecontractului de vânzare-cumpărare teren din data de 20. X.2011,

- suma de 1.110.000 RON, în baza antecontractului de vânzare-cumpărare teren din data de 14. XI.2011,

- suma de 1.020.000 RON, din preţul de 1.030.000 RON, în baza antecontractului de vânzare-cumpărare teren din data de 22. XI.2011,

- suma de 1.050.000 RON, din preţul de 1.060.000 RON, în baza antecontractului de vânzare-cumpărare teren din data de 22. XI.2011,

- suma de 900.000 RON, din preţul de 910.000 RON, în baza antecontractului de vânzare-cumpărare teren din data de 5. XII.2011,

- suma de 1.080.000 RON, din preţul de 1.090.000 RON, în baza antecontractului de vânzare-cumpărare teren din data de 5. XII.2011,

- suma de 1.000.000 RON, din preţul de 1.010.000 RON, în baza antecontractului de vânzare-cumpărare teren din data de 23. XII.2011,

- suma de 1.110.000, în baza antecontractului de vânzare-cumpărare teren din data de 23. XII.2011 .

Ca atare, preţul însumat plătit este în valoare de 28.135.000 RON, din care scade suma de 14.008.929,50 RON, restituită de inculpat, astfel că va dispune confiscarea specială a sumei de 14.126.070,5 RON.

Mai are în vedere că instanţa de fond a procedat la audierea, la termenul de judecată din data de 7. IX.2015, atât a expertului judiciar contabil PPP., care a precizat că, pentru certificatele interimare de plată nr. x, nr. 3, nr. 4, nr. 5 şi nr. 6, nu au fost depuse documente justificative, pe care, de altfel, legea nu le impune, ci doar la avans, că lipsa documentelor indicate în raportul de expertiză tehnică judiciară contabilă nu influenţează concluziile finale şi că nu era necesară obţinerea de informaţii de la consultant pentru realizarea lucrării ştiinţifice, întrucât nu este nevoie decât de facturile fiscale şi de extrasele de cont bancar, cât şi a expertului judiciar contabil QQQ., care a făcut aceleaşi precizări . Pe urmă, la termenul de judecată din data de 16. XI.2015, la solicitarea inculpatului, prima instanţă a procedat la reaudierea experţilor tehnici judiciari contabili PPP., care a răspuns la întrebările inculpatului, precizând, printre altele, încă o dată, că au fost avute în vedere doar plăţile efective efectuate de S.C. "H." S.R.L., nu şi eventualele plăţi restante, şi QQQ., care, de asemenea, a răspuns în detaliu întrebărilor tehnice punctuale adresate de inculpat .

Curtea a constatat că datele conţinute de documentul întocmit de organul de control, precum şi constatările probei ştiinţifice, aşa cum au fost cenzurate de instanţa de apel, se coroborează cu materialul probator administrat de organele de urmărire penală şi cu proba testimonială readministrată de instanţele de fond şi de apel.

Prin urmare, pentru a deturna fondurile comunitare din finanţarea proiectului şi, totodată, pentru a şi le însuşi şi folosi în alte scopuri, inculpatul a utilizat o serie de documente false, printre care facturi fiscale, puse la dispoziţia organelor de control şi a organelor judiciare, în cea mai mare parte, cu doar câteva excepţii, în fotocopie, pentru a îngreuna probatoriul, ştiind că expertizarea grafologică nu poate fi efectuată decât asupra exemplarului original. În sarcina inculpatului au fost reţinute, prin actul de sesizare, printre altele, infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată, care presupune un număr de 27 de acte materiale, dintre care 7 acte materiale de autorat şi 20 de acte materiale de complicitate, pentru care, în Dosarul nr. x/2012, procurorul a dispus începerea urmăririi penale, prin Ordonanţa din data de 1.

XII.2012 şi punerea în mişcare a acţiunii penale, prin Ordonanţa din data de 1. XII.2012 şi infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată, care presupune un număr de 35 de acte materiale, dintre care 20 de acte materiale de autorat şi 15 acte materiale de instigare, pentru care, în acelaşi dosar de urmărire penală, procurorul a dispus începerea urmăririi penale, prin Ordonanţa din data de 26. III.2013 şi punerea în mişcare a acţiunii penale, prin rechizitoriu, ambele în concurs real. Având în vedere premeditarea modului de obţinere şi de derulare a contractului privind proiectarea şi execuţia lucrării, pe care inculpatul l-a considerat, încă de la început, ca pe o sursă de venituri de care să se folosească în alte scopuri, intenţie care rezultă din întreg ansamblul activităţii sale infracţionale, instanţa de apel a schimbat încadrarea juridică într-o singură infracţiune de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată.

A constatat că, din modul coerent şi structurat în care a acţionat, rezultă că, în hotărârea sa infracţională de a obţine banii din finanţarea proiectului şi de a-i utiliza în alte scopuri decât pentru proiectarea şi executarea autostrăzii, a stabilit, încă de la început, că se va folosi de înscrisuri sub semnătură privată falsificate, ca unică modalitate de a putea transfera banii prin conturile bancare, cu care să efectueze o serie de alte plăţi, fără legătură cu proiectul, ori pe care să-i retragă, în numerar.

Ca atare, există o unică rezoluţie infracţională, de a întocmi ori de a-i determina pe angajaţii S.C. "H." S.R.L. să întocmească înscrisuri sub semnătură privată, precum facturi fiscale şi antecontracte de vânzare-cumpărare, care, mai apoi, erau folosite pentru deturnarea şi însuşirea banilor din finanţare.

Cu privire la numărul de 27 de acte materiale, a constatat că au fost reţinute:

- 7 acte materiale sub forma autoratului, prin semnarea, în fals, a unui număr de 7 antecontracte de vânzare-cumpărare terenuri, toate situate în extravilanul comunei Adunaţii-Copăceni, judeţul Giurgiu, încheiate între martorul J., în calitate de promitent-vânzător şi S.C. "H." S.R.L., prin inculpat, în calitate de promitent-cumpărător, pe datele de 4. VII.2011 (două antecontracte de vânzare-cumpărare), 6. VII.2011, 13. VII.2011 (două antecontracte de vânzare-cumpărare), 22. VII.2011 şi 30. VIII.2011;

- 20 de acte materiale sub forma instigării, faţă de autorii martori N., O. şi M., cu privire la documentele pentru plata către S.C. "FFF." S.R.L. (o factură fiscală), S.C. "C." S.R.L., (o factură fiscală), S.C. "RR." S.R.L. (o factură fiscală), S.C. "D." S.A. (o factură fiscală), S.C. "SS." S.A., Bacău (o factură fiscală), S.C. "TT." S.R.L. (o factură fiscală), S.C. "Cador Trade" S.R.L. (o factură fiscală), S.C. "UU." S.R.L. (3 facturi fiscale), S.C. "VV." S.R.L., actual S.C. "WW." S.R.L. (o factură fiscală), S.C. "JJJ." S.R.L. (o factură fiscală), S.C. "XX." S.R.L. (o factură fiscală), S.C. "MMM." S.R.L. (o factură fiscală), S.C. "QQ." S.A. (5 facturi fiscale) şi S.C. "OOO." S.R.L. (o factură fiscală).

Referitor la numărul de 35 de acte materiale, a constatat că s-au reţinut:

- 20 de acte materiale sub forma autoratului, întrucât a semnat sau şi-a exprimat acordul ca martorul W. să semneze în numele său, prin imitarea semnăturii, antecontractele de vânzare-cumpărare terenuri, situate în extravilanul comunei Adunaţii-Copceni, judeţul Giurgiu, încheiate între martorul J., în calitate de promitent-vânzător şi S.C. "H." S.R.L., prin inculpat, în calitate de promitent-cumpărător, din datele de 9. VI.2011, 17. VI.2011, 21. VI.2011, 28. VI.2011, 26. VII.2011, 25. VIII.2011 (două antecontracte de vânzare-cumpărare), 9. IX.2011, 13. IX.2011, 7. X.2011 (două antecontracte de vânzare-cumpărare), 20. X.2011, 14. XI.2011, 22. XI.2011 (două antecontracte de vânzare-cumpărare), 5. XII.2011 (două antecontracte de vânzare-cumpărare), 23. XII.2011 (trei antecontracte de vânzare-cumpărare), pentru a ridica, personal, bani, în numerar, din casieria S.C. "H." S.R.L.,

- 15 acte materiale sub forma instigării, prin determinarea angajaţilor S.C. "H." S.R.L. să falsifice facturile fiscale emise de furnizorii S.C. "C." S.R.L., S.C. "RR." S.R.L., S.C. "D." S.A., S.C. "SS." S.A., Bacău, S.C. "TT." S.R.L., S.C. "Cador Trade" S.R.L., S.C. "UU." S.R.L., S.C. "VV." S.R.L., actual S.C. "WW." S.R.L., S.C. "JJJ." S.R.L. şi S.C. "QQ." S.A.

Curtea a constatat că, pe data de 25. VIII.2011 a fost încheiat un singur antecontract de vânzare-cumpărare, încheiat între J., în calitate de promitent-vânzător şi S.C. "H." S.R.L., în calitate de promitent-cumpărător, cu privire la terenul în suprafaţă de 14.600 m.p., situat în extravilanul comunei Adunaţii-Copăceni, judeţul Giurgiu, astfel că inculpatul a comis, un număr de 19 acte materiale şi nu 20 de acte materiale, după cum s-a reţinut în actul de sesizare. Curtea a observat că aceste 19 acte materiale, constând în acordul exprimat de inculpat ca martorul W. să semneze antecontractele de vânzare-cumpărare terenuri în numele său, prin imitarea semnăturii, nu îmbracă forma autoratului, ci a instigării, întrucât inculpatul nu a realizat acţiunea de falsificare a înscrisului, ci l-a determinat pe martor să execute această acţiune, în calitate de autor, însă infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată mai conţine, în elementul material al laturii obiective, acţiunea de folosire ori de încredinţare spre folosire a înscrisului falsificat, astfel că inculpatul are calitatea de autor.

Din punct de vedere al probatoriului, în ceea ce priveşte facturile fiscale folosite de inculpat, au fost audiaţi reprezentanţii mai multor societăţi comerciale.

Astfel, martorul TTT., pe data de 30. XI.2012, la urmărirea penală, a precizat că, în perioada anilor 2010-2012, a fost director economic la S.C. "Grup Construct" S.R.L. şi, în acelaşi timp, a fost economist, începând cu anul 2007 sau 2008, până pe data de 12 sau 13. XI.2012, când a devenit director economic, la S.C. "NN." S.R.L., apoi a arătat că facturile fiscale nr. x/17. VI.2011, nr. 446/12. VII.2011 şi nr. 456/20. VII.2011, emise de S.C. "NN." S.R.L. nu au fost înregistrate în contabilitate, întrucât au fost anulate, iar banii au fost restituiţi în contul bancar indicat de S.C. "H." S.R.L., fără să-l întrebe vreodată pe inculpat cu privire la motivul acestei plăţi . În faţa instanţei de fond, la termenul de judecată din data de 2. XII.2013, a arătat că facturile fiscale care i-au fost prezentate de procuror, la urmărirea penală, au fost emise în perioada în care se afla în concediu de odihnă, astfel că nu cunoaşte prea multe detalii, şi că nu se întâmpla în mod frecvent ca, pe aceeaşi dată, să fie anulată factura fiscală şi să se restituie plata, şi nu s-a întâmplat niciodată să fie efectuate, pe aceeaşi dată, comanda, emiterea facturii fiscale, plata, anularea facturii fiscale şi restituirea plăţii .

Martorul UUU. a declarat, la urmărirea penală, pe data de 18. III.2013, că este director la S.C. "QQ." S.A., cu obiect principal de activitate prelucrarea betoanelor şi extracţia şi vânzarea resurselor minerale, că a avut încheiat, cu S.C. "H." S.R.L. contractul de vânzare-cumpărare nr. x/9. IV.2010, valabil până la data de 31. XII.2010, în baza căruia a efectuat livrări către S.C. "H." S.R.L. în diferite locaţii, însă nu în localitatea Nădlac, judeţul Arad, iar factura fiscală seria x, nr. x/8. VI.2011 este în valoare de 61.663,57 RON şi nu de 30.599,98 RON, şi, de asemenea, a fost emisă pentru cantitatea de 373.900 tone de filer, şi nu criblură, factura fiscală seria x, nr. x/16. VI.2011 este în valoare de 53.147,13 RON şi nu de 67.293,76 RON şi a fost emisă pentru cantitatea de 322,260 tone filer şi nu pentru cantitatea de 622,260 tone criblură, factura fiscală seria x, nr. x/21. VI.2011 este în valoare de 61.891,19 RON şi nu de 30.712,91 RON şi a fost emisă pentru cantitatea de 375,280 tone filer şi nu pentru cantitatea de 375,285 tone criblură, factura fiscală seria x, nr. x/30. VI.2011 este în valoare de 8.862,80 RON şi nu de 78.054,08 RON şi a fost emisă pentru cantitatea de 53,740 tone filer şi nu pentru cantitatea de 953,740 tone criblură, care, de altfel, nu putea fi transportată prin efectuarea a doar două transporturi, factura fiscală seria x nr. x/30. VI.2011 este în valoare de 4.409,96 RON şi nu de 43.108,40 RON şi a fost emisă pentru cantitatea de 26,740 tone filer şi nu pentru cantitatea de 526,740 tone criblură şi factura fiscală seria x, nr. x/30. VI.2011 este în valoare de 22.201,53 RON şi nu de 256.537,30 RON şi a fost emisă pentru cantitatea de 134,620 tone filer şi nu pentru cantitatea de

3.134,62 tone criblură . În faţa instanţei de fond, la termenul de judecată din data de 4. XI.2013, a arătat că-şi menţine declaraţia de la urmărirea penală şi că falsul era evident, în comparaţie cu documentele contabile deţinute de S.C. "QQ." S.A. .

Martorul GG. a declarat, la urmărirea penală, pe data de 13. III.2013, că este asociat unic şi administrator la S.C. "C." S.R.L., nu a avut niciodată relaţii comerciale cu S.C. "H." S.R.L., nu a primit niciodată adresa din data de 15. VI.2011, pentru livrare de materiale, emisă de S.C. "H." S.R.L., pe care procurorul i-a prezentat-o, şi, de asemenea, factura fiscală nr. x/1. VII.2011, în valoare de 86.629,60 RON, care i s-a înfăţişat în fotocopie, este falsă, întrucât, pe de o parte, a fost emisă către S.C. "AA." S.R.L., prin martorul FF. şi nu către S.C. "H." S.R.L., în baza unui contract de prestări servicii încheiat cu S.C. "AA." S.R.L., prin martorul FF., privind întocmirea planului urbanistic zonal pentru Aeroportul Bucureşti-Sud, iar, pe de altă parte, nu şi-a recunoscut scrisul de la rubrica "cumpărător", după care, pe data de 3. X.2012, a primit adresă de la S.C. "H." S.R.L., prin care i se solicita restituirea plăţii, pentru că era eronată, însă nu a restituit-o, pentru că a discutat cu martorul FF. să compenseze datoriile reciproce, afirmaţii menţinute la cercetarea judecătorească a fondului, la termenul de judecată din data de 7. X.2013, când a mai precizat că nu a mai restituit niciodată suma din contul bancar trimisă de S.C. "H." S.R.L. . În faţa instanţei de apel, martorul GG., fiind încuviinţat apelantului-intimat-inculpat, nu s-a prezentat, invocând probleme de sănătate, pe fondul situaţiei sanitare, însă nu a depus nici un înscris medical doveditor referitor la precaritatea stării sale de sănătate, care-l situează în imposibilitatea de a se prezenta, aşa încât apreciază că, mai curând, a evitat să mai ofere explicaţii cu privire la refuzul de a restitui banii, care, oricum, nu avea relevanţă juridică.

Martorul VVV., în declaraţia sa de la urmărire penală, din data de 13. III.2013, a arătat că este asociat şi administrator la S.C. "RR." S.R.L., cu obiect principal de activitate constând în lucrări de construcţii, astfel că, în baza contractului de execuţie lucrări în antrepriză nr. 1.788/1. VI.2011, încheiat cu S.C. "H." S.R.L., a executat lucrări de tencuială şi de zidărie la "GGG., judeţul Giurgiu", iar fotocopia facturii fiscale seria x, nr. x/4. VII.2011, în valoare de 32.336,80 RON, pe care procurorul i-a prezentat-o, este falsă, întrucât originalul conţinea menţiunea:

"contravaloare lucrări executate la obiectivul GGG., conform contract, garanţie 5%", iar pe fotocopie apare doar menţiunea:

"contravaloare lucrări executate garanţie 5%", după care, la fond, la termenul de judecată din data de 4. XI.2013, a făcut precizarea că, în afara lucrării de la GGG., judeţul Giurgiu", nu a mai executat altă lucrare pentru S.C. "H." S.R.L. .

Martorul WWW., administrator la S.C. "D." S.A., a declarat, la urmărirea penală, pe data de 13. III.2013, că nu a avut niciodată relaţii comerciale cu S.C. "H." S.R.L. şi că fotocopia facturii fiscale seria x, nr. 598/28. VI.2011, în valoare de 58.151,55 RON, pentru "servicii de consultanţă", este falsă, întrucât a fost emisă către S.C. "AA." S.R.L., şi nu către S.C. "H." S.R.L., în baza contractului de consultanţă nr. x/24. III.2010, în domeniul protecţiei mediului, pentru obiectivul Aeroport Adunaţii-Copăceni şi Singureni, judeţul Giurgiu", lipsesc detaliile din exemplarul original cu privire la cele trei servicii de consultanţă, precum şi ştampila S.C. "AA." S.R.L. şi semnătura de primire, care sunt depuse pe exemplarul original, iar menţiunea privind "contractul nr. x/20. V.2011, proiectare şi execuţie autostradă Nădlac-Arad" şi ştampila S.C. "H." S.R.L. din exemplarul fotocopiat nu există pe original, precizând că, pe data de 21. VII.2011, a primit, în contul bancar, suma de 58.151,55 RON de la S.C. "H." S.R.L., pe care a considerat-o datoria de la S.C. "AA." S.R.L., apoi, în faţa primei instanţe, la termenul de judecată din data de 4. XI.2013, şi-a menţinut declaraţia .

Martorul XXX. a declarat, la urmărirea penală, pe data de 13. III.2013, că este asociat unic şi administrator la S.C. "TT." S.R.L., a prestat servicii transport persoane pe şantierele S.C. "H." S.R.L., în perioada luna mai a anului 2008-5. XII.2011, în baza unui contract de prestări servicii, iar factura fiscală nr. x/10. VI.2011, pentru "servicii transport persoane", care i s-a prezentat în fotocopie, constituie un fals, întrucât originalul a fost emis pe data de 2. V.2011 şi avea menţiunea "servicii transport persoane lunile martie şi aprilie 2011", precizând că nu a transportat niciodată muncitori ai S.C. "H." S.R.L. pe şantierul din zona localităţii Nădlac, judeţul Arad, pe urmă, în faţa instanţei de fond, la termenul de judecată din data de 7. X.2013, a mai precizat că a efectuat transport de muncitori pentru S.C. "H." S.R.L. doar în zonele localităţilor Adunaţii-Copăceni, judeţul Giurgiu şi Voluntari, judeţul Ilfov .

Martorul YYY., la urmărirea penală, pe data de 13. III.2013, a arătat că este asociat şi administrator la S.C. "VV." S.R.L. (actual S.C. "WW." S.R.L.), care are, ca obiect principal de activitate, executare construcţii civile şi industriale, că, în baza unor relaţii comerciale cu S.C. "H." S.R.L., a executat lucrări pentru şcoli, însă niciodată pentru sau în legătură cu autostrada Nădlac-Arad, că nu a primit niciodată adresa nr. x VI.2011, prin care S.C. "H." S.R.L. solicită executarea de servicii transport pentru lucrarea autostrada Nădlac-Arad, că fotocopia facturii fiscale nr. x/19. VI.2011, în valoare de 167.076,46 RON, prezentată de procuror, este falsă, deoarece originalul a fost emis la data de 19. IV.2011, şi nu la data de 19. VI.2011, conţine menţiunea "contravaloare servicii prestate situaţie lucrări nr. 11/2011", în timp ce, pe fotocopie, se menţionează doar "contravaloarea servicii prestate", declaraţie pe care şi-a menţinut-o în faţa instanţei de fond, la termenul de judecată din data de 4. XI.2013 . La urmărirea penală, a depus, în fotocopie, contractul de execuţie lucrări nr. x X.2009, încheiat între S.C. "H." S.R.L., în calitate de antreprenor general, şi S.C. "VV." S.R.L., în calitate de subantreprenor, pentru reabilitare şcoli, pe durata 20. X.2009-15. XII.2010, inclusiv .

Martorul ZZZ., la urmărirea penală, pe data de 13. III.2013, a arătat că S.C. "JJJ." S.R.L., la care este consilier juridic, are, ca obiect principal de activitate, vânzarea de materiale de construcţii, din depozitul situat în Bucureşti, Str. x, Sectorul II, Bucureşti, că au avut relaţii comerciale, de mai mulţi ani, cu S.C. "H." S.R.L., cu care pe data de 30. VIII.2011, a fost încheiat un contract de vânzare geocompozit "AAAA.", folosit la execuţia de drumuri, însă marfa a fost livrată la sediul social al S.C. "H." S.R.L., din comuna Adunaţii-Copăceni, judeţul Giurgiu, în baza avizului de însoţire a mărfii nr. x/15. VI.2011, prin urmare înainte de emiterea facturii fiscale nr. x/20. VI.2011, iar factura fiscală nr. x/21. VI.2011 nu a fost găsită în contabilitate avizul de însoţire a mărfii, ceea ce înseamnă că materialele au fost ridicate şi transportate de S.C. "H." S.R.L., apoi, în faţa instanţei de fond, la termenul de judecată din data de 7. X.2013, a mai făcut precizarea că, de obicei, S.C. "H." S.R.L. ridica de la depozit şi transporta, cu mijloace proprii, marfa cumpărată, însă se mai întâmpla să-i livreze marfa la sediul social, caz în care era întocmit aviz de însoţire a mărfii . La urmărirea penală, martorul a depus, în fotocopie conformă cu originalul, avizul de însoţire a mărfii nr. 3830/15. VI.2011, emis de vânzătorul S.C. "JJJ." S.R.L., către cumpărătorul S.C. "H." S.R.L. . Prin urmare, facturile fiscale nu prezintă elemente de alterare, iar materialul cumpărat este destinat construirii de drumuri, însă nu rezultă, cu certitudine, că a fost folosit la autostrada Nădlac-Arad, în condiţiile în care ordinul de începere a lucrărilor este începând cu data de 20. VI.2011, prin urmare ulterior cumpărării mărfii, şi existau neînţelegeri cu privire la Asociere, inclusiv partajarea lucrării, aspect important pentru comandarea cantităţilor, care au durat până pe data de 25. VIII.2011, când a fost încheiat contractul de consorţiu.

Martorul BBBB., angajat, ca asistent manager, la S.C. "PP." S.R.L., a declarat, pe data de 8. II.2013, la urmărirea penală, că, la solicitarea administratorului CCCC., întocmeşte facturile fiscale, însă nu a semnat facturile fiscale x/8. VII.2011, nr. 902/18. VII.2011 şi nr. 899/15. VII.2011, pe care procurorul i le-a prezentat, iar, la fond, la termenul de judecată din data de 24. II.2014, a arătat că nu cunoaşte motivul restituirii plăţii către S.C. "H." S.R.L. .

Martorul DDDD. a declarat, la urmărirea penală, pe data de 30. XI.2012, că, în luna august a anului 2011, îndeplinea funcţia de director general la S.C. "OOO." S.R.L., însă nu a avut cunoştinţă de încheierea contractului nr. x/18. VIII.2011 cu S.C. "H." S.R.L., pe care procurorul i l-a prezentat, şi nici nu cunoaşte împrejurările în care a fost emisă şi anulată factura fiscală emisă în baza acestuia, precizând că, deşi poartă semnătura sa, foloseşte ştampila cu două steluţe, în timp de ştampila cu o steluţă, care apare aplicată, este folosită de contabilitate, iar, la cercetarea judecătorească a fondului, la termenul de judecată din data de 22. IX.2014, a arătat că, din câte îşi aminteşte, factura fiscală nu purta ştampila pe care o folosea de obicei, ci era ştampila cu două steluţe folosită de contabilitate . Deşi martorul s-a încurcat în steluţele de pe ştampile, explicabil după trecerea unei perioade de aproximativ doi ani între declaraţii, este cert că factura fiscală care i-a fost prezentată la urmărirea penală nu purta ştampila pe care o folosea în mod obişnuit.

Martorul EEEE. a declarat, la urmărirea penală, pe data de 29. XI.2012, că nu a executat semnătura de pe contractul de prestări servicii din data de 3/18. VIII.2011, încheiat cu S.C. "H." S.R.L., privind proiectarea şi servicii de asistenţă tehnică pentru lucrarea autostrada Nădlac-Arad, de pe factura seria x 11, nr. x/21. VIII.2011 şi de pe adresa nr. x VIII.2011, privind rezilierea contractului de prestări servicii, iar, la fond, la termenul de judecată din data de 7. X.2013, a declarat că martorul M. i-a prezentat, la un moment dat, adresa de reziliere a contractului de presări servicii încheiat cu S.C. "H." S.R.L., însă a refuzat să o semneze, pentru că trebuia semnată de directorul general pe probleme tehnice .

Referitor la modalitatea în care erau produse falsurile, au fost audiaţi martori angajaţi ai S.C."H." S.R.L.

Martorul V., la urmărirea penală, pe data de 21. I.2013, a arătat că a fost angajat la S.C. "H." S.R.L. în perioada anilor 2002-2011, deţinând funcţia de şef de şantier în anul 2002, director de producţie în perioada anilor 2003-2009, director general adjunct în perioada 2009 - octombrie 2010, director general în perioada noiembrie 2010 - septembrie 2011, director de producţie în perioada septembrie 2011 - 8. XII.2011, iar, pe timpul cât a deţinut funcţia de director general, avea drept de semnătură în bancă, însă numai alături de semnătura, fie a martorului O., director economic, fie a martorului U., a semnat, numai împreună cu martorul O., director economic, ordine de plată, fără să-i fie prezentate facturile fiscale vizate ori alt document justificativ, pe care nu putea să nu le semneze, pentru că presiunile inculpatului erau extrem de mari, de altfel, nici nu mai citea ceea ce semna, recunoscând că a semnat, în acest mod, ordinul de plată din data de 29. VIII.2011 emis către S.C. "OOO." S.R.L., şi a mai făcut o precizare importantă, potrivit căreia, în această perioadă în care a fost director general, a constatat că activitatea de construcţii, care constituia obiectul principal de activitate al S.C. "H." S.R.L., nu mai prezenta importanţă pentru inculpat, interesat, mai degrabă, în sprijinirea S.C. "B.

Aerian" S.A., astfel că, după luna septembrie a anului 2011, activitatea de construcţii a căzut în plan secundar . Tot în cursul urmăririi penale, pe data de 12. III.2013, a mai recunoscut că a semnat o serie de ordine de ridicare numerar din contul bancar de la MM. S.A., emise în perioada 20. I.2011-9. IX.2011, care i-au fost prezentate de martorul O. sau de martorul U., ambii spunându-i că este dispoziţia inculpatului, ca sumele de bani respective să fie ridicate în numerar . La cercetarea judecătorească a fondului, la termenul de judecată din data de 26. I.2015, a mai arătat că a existat o organizare de şantier pentru autostrada Nădlac-Arad şi nu-şi mai aminteşte de unde au fost aduse utilajele pentru acest şantier . Reaudiat în apel, la termenul de judecată din data de 16. X.2019, la solicitarea Ministerului Public, a arătat că deciziile erau luate de inculpat şi că semna tot ceea ce i se prezenta, iar, cu privire la şantier, a arătat că au fost deplasate utilaje, s-a efectuat decopertarea, în proporţie de aproximativ 95%, s-a efectuat umplutura de pământ, pentru nivelare, pe porţiunea de 3 km şi s-a turnat fundaţia de balast pe distanţa de aproximativ 1 km, din lungimea totală de 19-20 km a autostrăzii, cu menţiunea că fusese efectuată o aprovizionare cu balast pentru aproximativ 7 km .

Martorul FFFF., fost director de producţie în cadrul S.C. "H." S.R.L., a declarat, la urmărirea penală, pe data de 19. III.2013, că, deşi prezintă semnătura sa, nu a semnat comenzile, înfăţişate de procuror, către S.C. "C." S.R.L., de care nici măcar nu a auzit, S.C. "RR." S.R.L., de care nu a auzit, S.C. "TT." S.R.L., care a prestat servicii de transport, dar fără nicio legătură cu autostrada Nădlac-Arad, S.C. "VV." S.R.L., care a executat doar lucrări de reabilitare a unor şcoli, S.C. "JJJ." S.R.L., care a livrat geocompozit, fără legătură cu proiectul autostrăzii Nădlac-Arad, S.C. "SS." S.A., care a livrat prefabricate din beton, fără legătură cu autostrada Nădlac-Arad, S.C. "UU." S.R.L., de care nu a auzit, şi S.C. "Cador Trade" S.R.L., care a executat lucrări doar la imobilul de pe Str. x, Sectorul I, Bucureşti, toate aceste înscrisuri fiind false şi neînregistrate în registrul de corespondenţă, de la secretariatul S.C. "H." S.R.L. La fond, audiat la termenul de judecată din data de 2. XII.2013, a precizat că este imposibil ca semnătura sa de pe comenzi să fie absolut identică, astfel că semnăturile au fost aplicate prin fotocopiere, şi că toate documentele pe care le semna aveau un număr de ieşire şi erau trecute în registrul de corespondenţă, ori comenzile respective nu au fost găsite decât în fotocopie şi nu erau înregistrate în registrul de corespondenţă .

Martorul N., la urmărirea penală, pe data de 13. XII.2012, a precizat că, în cadrul S.C. "H." S.R.l., a fost şef Serviciu aprovizionare în anul 2011, în perioada septembrie 2011 - mai 2012 nu a lucrat în cadrul acestei societăţi comerciale, iar, începând cu data de 15. V.2012 a avut funcţia de director comercial, apoi, la înfăţişarea de către procuror a unor înscrisuri, a explicat că nu a semnat comenzile, care par a fi semnate de martorul GGGG., că nu cunoaşte furnizorii S.C. "C." S.R.L., S.C. "RR." S.R.L., S.C. "D." S.A., că nu trebuia să apară pe aceste documente, întrucât nu intra în sfera serviciului său, şi nu a semnat, în interiorul ştampilei "bun de plată", pe facturile fiscale nr. x/10. VI.2011, emisă de S.C. "TT." S.R.L., nr. 8/29. VI.2011, emisă de S.C. "Cador Trade" S.R.L., nr. 106/30. VI.2011, nr. 107/30. VI.2011 şi nr. 108/30. VI.2011, toate emise de S.C. "UU." S.R.L., nr. 59/19. VI.2011, emisă de S.C. "VV." S.R.L., seria x, nr. 189/12. VII.2011, emisă de S.C. "XX." S.R.L., nr. x/11. VII.2011, emisă de S.C. "MMM." S.R.L., că factura fiscală nr. x/30. VI.201, emisă de S.C. "SS." S.A., deşi poartă semnătura sa pe fotocopie, diferă de original prin valoare şi perioada de livrare, în timp ce facturile fiscale nr. x/20. VI.2011 şi nr. 11.942/21. VI.2011 RON, emise de S.C. "JJJ." S.R.L. sunt semnate de martorul GGGG., pentru că, probabil, nu era la birou, însă nu pot fi aferente autostrăzii Nădlac-Arad, întrucât, la data la care au fost emise, autostrada nu era proiectată . La fond, la termenul de judecată din data de 9. IX.2013, şi-a menţinut declaraţia de la urmărire penală şi a mai arătat că, atunci când inculpatul lipsea, actele erau semnate de martorul W., prin imitarea semnăturii inculpatului .

Martorul U. a declarat, în cursul urmăririi penale, pe data de 21. I.2013, că a fost director economic la S.C. "H." S.R.L., în perioada mai 2011 - august 2011, apoi a preluat funcţia de director financiar până în luna august a anului 2012, când şi-a prezentat demisia, că, în proporţie de 99%, plăţile erau stabilite de inculpat şi că acesta, în mai multe rânduri, a ridicat bani din casierie . Tot la urmărirea penală, pe data de 20. III.2013, a arătat că, după încasarea avansului pentru autostrada Nădlac-Arad, s-au căutat soluţii pentru plata inclusiv a unor facturi fiscale care nu aveau legătură cu proiectul, pentru că inculpatul dădea dispoziţie ca asemenea plăţi să fie efectuate din avans, ameninţându-i cu concedierea, astfel că au fost întocmite comenzi false şi a primit de la inculpat, personal, ori de la trimişii săi, mai multe facturi fiscale, prezentate Departamentului comercial, unde se ştiau menţiunile şi vizele care trebuiau efectuate, pentru a fi aferente proiectului, şi de unde a solicitat ca pe fotocopiile facturilor fiscale primite de la inculpat să i se aplice vizele necesare, precizând că erau întocmite comenzi false în situaţia în care nu existau contracte comerciale, pentru a fi prezentate la bancă .

În fine, pe data de 5. III.2012, tot în cursul urmăririi penale, a mai declarat că Departamentul juridic, al cărui şef era martorul HHHH., se ocupa cu redactarea de antecontractelor de vânzare-cumpărare, iar inculpatul îi spunea suma de bani pe care vroia să o scoată din casierie ori îi spunea martorului T., care retrăgea banii, în numerar, şi că, la un moment dat, împreună cu martorul HHHH., au decis să finalizeze cumpărarea de terenuri, prin încheierea de contracte de vânzare-cumpărare, însă inculpatul le-a chemat şi le-a reproşat acest lucru, folosind cuvinte jignitoare .

La fond, la termenul de judecată din data de 2. XII.2013, a precizat că, în calitate de director economic, avea în subordine departamentele contabilitate, comercial IT şi administrativ, astfel că avea atribuţia de a dispune plata facturilor fiscale, însă, practic, aceste dispoziţii de plată îi erau date de inculpat sau de către directorul general, sub ameninţarea pierderii locului de muncă, că inculpatul a retras, de mai multe ori, din casieria societăţii comerciale, în baza inclusiv a unor antecontracte de vânzare-cumpărare, sume de bani, în numerar, fără să cunoască destinaţia acestora şi că inculpatul le-a reproşat acesteia şi martorului HHHH., şef al departamentului juridic, că au dispus autentificarea, la notarul public, a unor contracte de vânzare-cumpărare pentru care fuseseră încheiate antecontracte de vânzare-cumpărare .

Reaudiat în apel, la termenul de judecată din data de 16. X.2019, la propunerea Ministerului Public, a arătat, în mod ferm, că inculpatul stabilea plăţile şi se conforma dispoziţiilor acestuia, pentru că era salariat .

Martorul IIII., în declaraţia de la urmărire penală din data de 13. XII.2012, a arătat că, din anul 2008, deţine funcţia de economist la S.C. "H. S.R.L., unde a fost angajat încă din anul 2007, ca merceolog, că, pe facturile fiscale nr. x/15. VI.2011, nr. 38/20. VI.2011 şi nr. 40/11. VII.2011, emise de S.C. "Grup Construct" S.R.L., nr. 443/17. VI.2011 şi nr. 446/12. VII.2011, emise de S.C. "NN." S.R.L., nr. 353/23. VI.2011, emisă de S.C. "OO." S.R.L., nr. 753/10. VI.2011, nr. 771/15. VI.2011 şi nr. 801/8. VII.2011, emise de S.C. "PP." S.R.L., nr. 598/28.

VI.2011, emisă de S.C. "D." S.A., nr. 8.582/30. VI.2011, emisă de S.C. "SS." S.A., nr. 42/10. VI.2011, emisă de S.C. "TT." S.R.L., nr. 8/29. VI.2011, emisă de S.C. "Cador Trade" S.R.L., nr. 106/30. VI.2011, nr. 107/30. VI.2011 şi nr. 108/30. VI.2011, emise de S.C. "UU." S.R.L., nr. 59/19. VI.2011, emisă de S.C. "VV." S.R.L., nr. 11.933/20. VI.2011 şi nr. 11.942/21. VI.2011, emise de S.C. "JJJ." S.R.L., care i-au fost prezentate de procuror, în fotocopie, nu a făcut niciodată menţiunea "bun de plată" şi nu a semnat originalul, ci doar pe fotocopiile care i-au fost prezentate, în lunile iunie- iulie 2011, de către martorul U., directorul economic, care i-a mai ordonat să completeze fotocopiile acestor facturi fiscale cu menţiunea "contract nr. x/20.

V.2011, proiectare şi execuţie autostrada Nădlac-Arad", pentru a fi depuse la bancă . În declaraţia sa din data de 20. III.2013, tot de la urmărire penală, a arătat că a efectuat menţiunile şi a semnat fotocopiile facturilor fiscale pentru a nu rămâne fără serviciu şi că nu exista posibilitatea să fie efectuată vreo plată fără ştirea inculpatului, iar martorul U. l-a chemat, de mai multe ori, în biroul său, pe martorul GGGG., pentru a-i solicita să redacteze şi să semneze, în numele martorului N., şeful Serviciului aprovizionare, comenzile către diferite societăţi comerciale, precizând că, la un moment dat, a întocmit, personal, comenzi false, prin fotocopierea semnăturilor martorilor FFFF., care este fratele său, şi GGGG. .

La fond, la termenul de judecată din data de 6. I.2014 şi-a amintit şi menţinut susţinerile din faţa procurorului şi a mai arătat că întocmirea comenzilor nu implica efecte juridice deosebite şi nu aveau valoare pentru contabilitate, că menţiunea "bun de plată" de pe facturile fiscale a fost făcută la dispoziţiile exprese ale martorilor U., director economic şi O., director financiar, ambii subordonându-se directorului general şi că a procedat în maniera care i-a fost solicitată, întrucât, în cadrul societăţii comerciale, trebuiau îndeplinite toate dispoziţiile, pentru că, altfel, erai concediat .

Martorul GGGG. a declarat, la urmărirea penală, pe data de 13. XII.2012, că, prin vara anului 2011, la solicitarea martorului U., a executat menţiunea "bun de plată suma de 2.070.800 RON" de pe fotocopia facturii fiscale nr. x/15. VII.2011, emisă de S.C. "PP." S.R.L., menţiunile "bun de plată, suma de 86.629,69 RON" şi "contractul nr. x/20. V.2011, proiectare şi execuţie autostrada Nădlac-Arad", apoi a semnat pe fotocopia facturii fiscale nr. x/1. VII.2011, emisă de S.C. "C." S.R.L., a semnat, în locul martorului N., originalele facturilor fiscale nr. x/20. VI.2011 şi nr. 11.942/21. VI.2011, emise de S.C. "JJJ." S.R.L., iar, în luna septembrie a anului 2012, martorul M., contabil-şef, i-a solicitat fotocopiile unor facturi fiscale, din care a găsit în arhivă doar jumătate . Prin declaraţia sa din data de 20. III.2013, tot din cursul urmăririi penale, a recunoscut că a falsificat comenzile şi că martorul JJJJ. aplica semnături scanate pe diferite documente, întrucât martorul U. i-a solicitat, în mai multe rânduri, să se prezinte la acesta şi au fost situaţii când facturile fiscale în fotocopie i-au fost aduse chiar de către acest martor . La cercetarea judecătorească a fondului, la termenul de judecată din data de 6. I.2014, a arătat că a fost şef al serviciului de aprovizionare în cadrul S.C. "H." S.R.L., subordonat martorului U., care i-a solicitat să completeze fotocopiile facturilor fiscale, pentru a fi depuse la bancă şi a mai precizat că materialele erau, de obicei, furnizate direct pe şantier, de unde primeau avizele de însoţire a mărfii şi notele de intrare recepţie, pe care le corelau cu facturile fiscale, înaintând documentele către contabilitate .

Martorul JJJJ. a declarat, la urmărirea penală, pe data de 20. III.2013, că, în perioada luna ianuarie a anului 2009 - luna noiembrie a anului 2012, a fost trezorier la S.C. "H." S.R.L., că, începând cu luna iunie a anului 2011, S.C. "H." S.R.L. a încasat, treptat, avansul de la Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A., care a fost blocat într-un cont bancar de la E. S.A. şi care nu putea fi folosit decât în baza unor documente justificative, apoi, personal, a simţit o presiune mai mare decât de obicei din partea conducerii, pentru întocmirea de documente necesare efectuării plăţilor, că după efectuarea concediului de odihnă, în perioada 6. VII.2011-20. VII.2011, martorul O., directorul economic de la momentul respectiv, i-a solicitat, o singură dată, prin luna iulie sau luna august din anul

2011, să aplice ştampila pe o adresă, prin scanare de pe un document, şi, pentru că a refuzat, a fost mutat la Departamentul administrativ până la data de 1. X.2011 şi a mai adăugat că, în biroul în care şi-a desfăşurat activitatea, era amplasat un fişet din lemn, încuiat, aparţinând martorului O., singurul care avea cheia, dar, la rândul său, a avut o cheie pe o perioadă de aproximativ 7 zile din luna octombrie a anului 2012, pe care i-a restituit-o martorului O., atunci când acesta i-a solicitat ca, atunci când îi va telefona, să distrugă câteva plicuri cu documente . Reaudiat la fond, la termenul de judecată din data de 30. VI.2014, nu a recunoscut că realiza falsuri prin scanare şi a înlocuit termenul de "presiune" care exista în relaţiile ierarhice cu diluantul şi convenabilul "forfotă" din interiorul societăţii comerciale .

Atitudinea nu tocmai sinceră din faţa instanţei de fond a martorului JJJJ. este explicată prin declaraţia martorului KKKK., care, la urmărirea penală, pe data de 12. XII.2012, a arătat că a deţinut funcţia de şef serviciu IT în cadrul S.C. "H." S.R.L., începând cu anul 2008, iar, pe data de 3. XII.2012, martorul O. a venit în biroul său şi i-a solicitat să meargă să caute calculatorul martorului JJJJ., fost angajat, care se afla depozitat la etajul VI al aceluiaşi imobil, de pe Str. x, Sector I, Bucureşti, sediul S.C. "H." S.R.L., să ia hardul şi să-l distrugă, astfel că a mers şi a luat hardul din calculator, însă nu l-a distrus, cunoscând că fostul angajat avea evidenţa tuturor contractelor de leasing, apoi, întâlnindu-se cu martorul O., i-a confirmat că a distrus hardul respectiv, iar acesta i-a mai solicitat să mute din acelaşi birou, într-un oficiu de stocare, unde se depozitau, în general, bunurile defecte, alte două calculatoare care fuseseră folosite de foştii angajaţi LLLL., economist, şi MMMM., director planificare, după ce le scoate hardurile, însă nu a mai mers, apoi a predat hardul martorului NNNN., care făcea parte din conducerea S.C. "H." S.R.L. şi i-a adus la cunoştinţă martorului M., contabil-şef, despre interesul manifestat de martorul O. în privinţa celor trei harduri şi, împreună cu martorii M. şi N., au luat hotărârea să pună la dispoziţia organelor de urmărire penală cele trei harduri, iar în faţa instanţei de fond, la termenul de judecată din data de 6. I.2014, a prezentat aceeaşi situaţie de fapt .

Una dintre cele mai importante şi relevante mărturii aparţine martorului M., care, la urmărirea penală, mai întâi, pe data de 29. XI.2012, a oferit explicaţii referitoare la fiecare înscris înfăţişat de procuror şi anume factura fiscală nr. x/8. XI.2012, emisă de S.C. "B." S.A., cu privire la care a arătat că i-a fost prezentată, împreună cu contractul pentru prestării servicii charter nr. 54/15. IV.2011, încheiat între S.C. "B." S.A., în calitate de prestator, şi S.C. "H." S.R.L., în calitate de beneficiar, pentru a fi înregistrată în contabilitate, cu doar o zi înainte de predarea dosarului către Direcţia pentru Luptă Antifraudă, facturile fiscale nr. x/15.

VI.2011, nr. 38/20. VI.2011, nr. 40/11. VII.2011 şi nr. 42/15. VII.2011, emise de S.C. "Grup Construct" S.R.L., nr. 443/17. VI.2011, nr. 446/12. VII.2011 şi nr. 456/20. VII.2011, emise de S.C. "NN." S.R.L., nr. 753/10. VI.2011, nr. 771/15. VI.2011, nr. 801/8. II.2011, nr. 889/15. VII.2011, nr. 899/15. VII.2011 şi nr. 902/18. VII.2011, emise de S.C. "PP." S.R.L., nr. x/1. VII.2011, emisă de S.C. "C." S.R.L., seria x, nr. 598/28. VI.2011, emisă de S.C. "D." S.A., nr. 42/10. VI.2011, emisă de S.C. "TT." S.R.L., nr. 8/29. VI.2011, emisă de S.C. "Cador Trade" S.R.L., nr. 106/30.

VI.2011, nr. 107/30. VI.2011 şi nr. 108/30. VI.2011, emise de S.C. "UU." S.R.L., nr. 59/19. VI.2011, emisă de S.C. "VV." S.R.L., seria x, nr. 189/12. VII.2011, emisă de S.C. "XX." S.R.L. i-au fost prezentate doar în fotocopie, la întocmirea dosarului către organul de control, iar factura fiscală nr. x/30. VI.2011, emisă de S.C. "SS." S.A. a fost înregistrată în contabilitate cu valoarea de 31.366.84 RON, iar în timp ce, pe fotocopie, apare suma de 60.740,16 RON . Tot în cursul urmăririi penale, pe data de 13. XII.2012, a arătat că a fost angajat la S.C. "H." S.R.L., în funcţia de contabil-şef, începând cu data de 2.

VIII.2010, când a solicitat să se efectueze predarea-primirea documentelor contabile, însă i s-a spus că sunt depozitate la sediul din comuna Adunaţii-Copăceni, judeţul Giurgiu, unde, într-adevăr, le-a găsit depuse în podul imobilului, că aveau drept de semnătură în bancă inculpatul, singur, precum şi martorul O., director economic, dar împreună cu directorul general, că martorul O. i-a interzis relaţia de comunicare cu băncile, care era asigurată, de obicei, de martorii T., U., OOOO. sau JJJJ., că plata facturilor fiscale era efectuată de către Departamentul comercial ori departamentul vizat pentru cheltuiala respectivă, că a aflat despre proiectul autostrada Nădlac-Arad abia prin luna octombrie a anului 2011, când au început să fie înregistrate în contabilitate primele documente contabile, că nu cunoştea nimic despre persoana vătămată S.C. "F. e F." S.A., despre care a aflat abia prin luna noiembrie a anului 2011, când a început să emită facturi fiscale, care nu ajungeau la contabilitate, că soft-ul implementat în cadrul S.C. "H." S.R.L. permitea doar o evidenţă valorică pe fiecare proiect, dar sumele adunate nu dădeau cu balanţa economică, astfel că nu a putut pune bază pe această evidenţă, că, pentru stabilirea cheltuielilor pentru fiecare lucrare, fiecare factură fiscală primea, la înregistrarea în contabilitate, un cod atribuit lucrării, care permitea evidenţa veniturilor şi a cheltuielilor, dar fără a putea identifica furnizorul, precizând că factura fiscală seria x, nr. x/21.

VIII.2011, emisă de S.C. "OOO." S.R.L. este reconstituită, deoarece nu existau documente justificative şi nu a fost înregistrată în contabilitatea nici uneia dintre societăţile comerciale, iar martorul EEEE., căruia i-a solicitat documente justificative, i-a spus că nu mai vrea să audă de nimeni, adăugând că, din câte cunoaşte, contabilitatea S.C. "OOO." S.R.L. a fost ţinută, înaintea sa, de mai multe persoane, printre care martorul U., după care a mai precizat că, la data restituirii plăţii, nu mai era angajat la S.C. "OOO." S.R.L., prin urmare nu a întocmit ordinul de plată, neputându-se, însă, invoca că plata este nedatorată, că, după solicitarea autorităţii de control Departamentul pentru Luptă Antifraudă de a i se pune la dispoziţie o serie de documente, martorul GGGG. a adus de la imobilul din comuna Adunaţii-Copăceni, judeţul Giurgiu şi i-a predat un dosar incomplet, în sensul că nu conţinea toate documentele care au stat la baza efectuării plăţilor şi toate ordinele de plată şi a mai constatat că o parte dintre facturile fiscale nu fuseseră înregistrate în contabilitate, altele prezentau diferenţe faţă de original, apoi a întocmit un dosar cu toate documentele şi cu menţiuni privind lipsa unor documente ori neconcordanţa dintre fotocopie şi original, pe care l-a predat martorului O., pe urmă inculpatul i-a solicitat să-i dea explicaţii, pentru ca, în finalul declaraţiei, să facă referire la un episod petrecut pe data de 4.

XII.2012, când, intrând în biroul său de la etajul VI al imobilului sediu social, a auzit zgomotul tocătorului de hârtii din biroul alăturat, unde-şi desfăşura activitatea martorul JJJJ., iar, când a intrat, l-a văzut pe martorul O. lângă tocător, adunând resturile unor hârtii tocate şi având în mână o mapă din plastic, care conţinea documente pe care intenţiona să le distrugă, deasupra fiind originalul unui contract încheiat cu S.C. "PPPP." S.R.L., dar s-a repezit şi i-a smuls mapa din mână, moment în care martorul O. a plecat, fără să spună ceva, apoi, văzând conţinutul mapei, a constatat că înscrisurile nu aveau legătură cu autostrada Nădlac-Arad şi a părăsit biroul respectiv, iar, la câteva minute, a început să miroasă a fum în toată clădirea, aflând de la unul dintre şoferi, că martorul O. se afla la etajul I al imobilului şi dăduse foc la ceva, posibil hârtii, după care, pe data de 7.

XII.2012, având intenţia să intre pe calculatorul pe care-l folosea martorul JJJJ., a constatat că lipsea unitatea centrală, astfel că l-a sunat pe martorul KKKK., care i-a spus că martorul O. îi solicitase să-l scoată şi să-l distrugă, ceea ce a făcut, pentru că nu putea să nu execute ordinul şefului său direct, şi, în fine, pe data de 11. XII.2011, martorul KKKK. i-a spus că a păstrat hard-ul respectiv şi a mai scos hardurile de la două calculatoare, pe care le-au încuiat într-o cameră de la care martorul O. nu avea cheie, hotărând, împreună cu martorul N., să predea organelor judiciare toate cele trei hard-uri şi documentele smulse de la martorul O. .

La fond, la termenul de judecată din data de 9. IX.2013, a oferit aceleaşi explicaţii cu privire la factura fiscală seria x, nr. x/21. VIII.2011, emisă de S.C. "OOO." S.R.L. . Curtea a mai constatat că S.C. "PPPP." S.R.L. a întocmit, pentru S.C. "H." S.R.L., un raport de audit independent din data de 29. V.2012, privind auditarea bilanţului la data de 31. XII.2011, în care nu se face nicio referire la contractul de proiectare şi execuţie a autostrăzii Nădlac-Arad şi din care rezultă că S.C. "H." S.R.L. a acordat împrumuturi către S.C. "B." S.A.

în sumă de 53.447.596 RON, fără să efectueze o analiză a recuperabilităţii sumei, şi, totodată, a efectuat avansuri pentru mijloace fixe în sumă de 283.051 RON, în baza unor antecontracte de vânzare-cumpărare terenuri, fără să efectueze o analiză a recuperabilităţii sumei şi a modului în care se vor transforma în contracte de vânzare-cumpărare, şi s-a mai arătat că S.C. "H." S.R.L. efectuează tranzacţii semnificative cu entităţi afiliate şi are o datorie în sumă de 556.950.852 RON, faţă de datoria în sumă de 305.751.616 RON la data de 31.

XII.2010, prin urmare din urmă cu 1 an .

Martorul QQQQ., şofer la Departamentul administrativ din cadrul S.C. "H.", în declaraţia sa de la urmărire penală, din data de 12. XII.2012, a arătat că, pe data de 30. XI.2012, martorul O. i-a trimis un mesaj de tip SMS, pe telefonul său mobil, prin care i-a solicitat să intre în biroul acestuia şi să verifice dacă organele de urmărire penale, au ridicat, la percheziţia domiciliară efectuată, un hard şi un PC, iar, în situaţia în care nu au fost ridicate, să le ia asupra sa, susţineri menţinute la fond, la termenul de judecată din data de 6. I.2014, când a mai precizat că era şoferul martorului O. .

În fine, martorul O., angajat la S.C. "H." S.R.L. începând cu luna noiembrie a anului 2008 şi director economic începând cu luna iunie sau luna iulie din anul 2011, a declarat, la urmărire penală, pe data de 23. I.2013, că plăţile erau discutate cu inculpatul şi cu directorul general, însă inculpatul era singurul în măsură care să dispună aprobarea efectuării de plăţi, spunându-i, uneori, să pregătească, cu prioritate, plata pentru un anumit furnizor, că, de-a lungul timpului, din casieria S.C. "H." S.R.L. a fost ridicată, în numerar, suma de aproximativ 100.000.000 euro, iar, în mare parte, avansurile sunt neînchise, însă inculpatul prezenta diferite motive pentru care nu puteau fi încheiate contractele de vânzare-cumpărare, că martorul T. i-a spus că, de regulă, sumele din casierie erau ridicate de martorul RRRR., că, de la sfârşitul anului 2011, relaţiile dintre inculpat şi asociatul său, martorul J., erau tensionate, întrucât martorul J. era nemulţumit de modul de administrare a resurselor financiare şi a mai precizat că administratorii de la S.C. "Grup Construct" S.R.L. şi S.C. "NN." S.R.L. erau finii inculpatului . La fond, la termenul de judecată din data de 7. X.2013, a făcut referire, în special, la relaţiile S.C. "H." S.R.L. cu persoanele vătămate E. S.A. şi S.C. "F. e F." S.A. . În apel, reaudiat, la propunerea Ministerului Public, la termenul de judecată din data de 16. X.2019, a precizat că nu avea nicio competenţă în dispunerea plăţilor, că au fost încheiate antecontracte de vânzare-cumpărare, întrucât erau probleme de cadastru, dar au fost încheiate, apoi, contracte de vânzare-cumpărare, deoarece terenurile au fost folosite ca garanţii pentru anumite credite acordate S.C. "H." S.R.L., însă au mai fost situaţii în care nu au fost încheiate şi proprietarii au fost de acord să garanteze cu aceste bunuri, precum şi banca monitoriza contul bancar colateral, în baza unui document încheiat cu inculpatul, prin care i se acorda dreptul de administrare deplină a tuturor sumelor de bani care intrau în acest cont bancar, cu menţiunea Curţii că martorul, care şi-a schimbat declaraţiile iniţiale, a refuzat să semneze această declaraţie, pe motiv că Ministerul Public, în mod justificat, s-a sesizat cu privire la comiterea infracţiunii de mărturie mincinoasă .

Cu privire la falsificarea antecontractelor de vânzare-cumpărare terenuri, încheiate între martorul J., în calitate de promitent-vânzător şi S.C. "H." S.R.L., în calitate de promitent-cumpărător, folosite pentru a retrage bani din bancă ori din casieria S.C. "H." S.R.L., martorul J., la urmărirea penală, pe data de 29. XI.2012, a declarat că, deşi este asociat la S.C. "H." S.R.L., nu are acces la documente, nu a participat la nicio adunare generală a asociaţilor, nu a semnat Hotărârea nr. 5/22. II.2011 a Adunării Generale a Asociaţilor S.C. "H." S.R.L., prin care s-a hotărât obţinerea de la E. S.A. a unei facilităţi de credit în sumă de 323.778.800 RON, pentru finanţarea proiectului privind autostrada Nădlac-Arad, pe perioada de 5 ani şi nu a semnat, în calitate de promitent-vânzător, nici antecontractele de vânzare-cumpărare terenuri, situate în extravilanul comunei Adunaţii-Copăceni, judeţul Giurgiu, din data de 4.

VII.2011, pentru suprafaţa de 15.000 m.p., din data de 4. VII.2011, pentru suprafaţa de 32.565 m.p., din data de 6. VII.2011, pentru suprafaţa de 17.565 m.p., din data de 13. VII.2011, pentru suprafaţa de 6.400 m.p., din data de 13. VII.2011, pentru suprafaţa de 14.200 m.p., din data de 22. VII.2011, pentru suprafaţa de 3.627 m.p., din data de 30. VIII.2011, pentru suprafaţa de 2.307 m.p., pe urmă din data de 9. VI.2011, pentru suprafaţa de 6.200 m.p., cu preţul de 700.000 RON, din data de 17. VI.2011, pentru suprafaţa de 6.064 m.p., cu preţul de 710.000 RON, din data de 21.

VI.2011, pentru suprafaţa de 1.300 m.p., cu preţul de 150.000 RON, din data de 28. VI.2011, pentru suprafaţa de 1.772 m.p., cu preţul de 225.000 RON, din data de 26. VII.2011, pentru suprafaţa de 15.000 m.p., cu preţul de 1.710.000 RON, din data de 25. VIII.2011, pentru suprafaţa de 14.600 m.p., cu preţul de 1.210.000 RON, din data de 9. IX.2011, pentru suprafaţa de 27.200 m.p., cu preţul de 3.010.000 RON, din data de 13. IX.2011, pentru suprafeţele de 5.000 m.p. şi de 8.380 m.p., cu preţul de 1.510.000 RON, din data de 7. X.2011, pentru suprafaţa de 10.200 m.p., cu preţul de 1.110.000 RON, din data de 7.

X.2011, pentru suprafaţa de 12.000 m.p., cu preţul de 1.210.000 RON, din data de 20. X.2011, pentru suprafaţa de 5.000 m.p., cu preţul de 550.000 RON, din data de 14. XI.2011, pentru suprafaţa de 10.400 m.p., cu preţul de 1.110.000 RON, din data de 22. XI.2011, pentru suprafaţa de 10.200 m.p., cu preţul de 1.060.000 RON, din data de 22. XI.2011, pentru suprafaţa de 10.000 m.p., cu preţul de 1.030.000 RON, din data de 5. XII.2011, pentru suprafaţa de 8.214 m.p., cu preţul de 910.000 RON, din data de 5. XII.2011, pentru suprafeţele de 1.750 m.p. şi de 8.300 m.p., cu preţul de 1.090.000 RON, din data de 23.

XII.2011, pentru suprafaţa de 9.800 m.p., cu preţul de 1.010.000 RON, din data de 23. XII.2011, pentru suprafaţa de 10.609 m.p., cu preţul de 1.110.000 RON, şi din data de 23. XII.2011, pentru suprafaţa de 11.700 m.p., cu preţul de 1.210.000 RON, arătând că nu a primit bani de la inculpat în baza acestora şi că nu a executat semnătura depusă pe toate aceste documente, în timp ce semnătura de pe antecontractul de vânzare-cumpărare din data de 17. II.2011, încheiat cu S.C. "OOO." S.R.L., pentru suprafaţa de 12.600 m.p. îi aparţine şi a primit bani de la inculpat pentru cumpărarea acestuia .

La fond, la termenul de judecată din data de 9. IX.2013, a declarat că a fost asociat la S.C. "H." S.R.L., dar nu a avut nicio implicare în conducere şi în proiect, că nu a participat la nicio adunare generală a asociaţilor şi nici nu a semnat vreo hotărâre a adunării generale a asociaţilor, că, la urmărirea penală, i s-au prezentat o serie de antecontracte de vânzare-cumpărare, recunoscându-şi semnătura doar pe unele dintre acestea, când a primit preţul, iar, în final, a precizat că s-a asociat cu inculpatul în urmă cu aproximativ 15 ani, când s-au înţeles la inculpatul să se ocupe cu "partea de sus", lăsându-i "fiarele", adică mecanizarea .

În apel, la solicitarea Ministerului Public, a fost reaudiat, la termenul de judecată din data de 16. X.2019, când a declarat că, la început, a construit, împreună cu inculpatul, o balastieră, apoi, în anul 1998, a devenit asociat cu inculpatul la S.C. "H." S.R.L., la care mai este angajat ca tehnician, pe partea de mecanizare, că a cumpărat terenuri în nume propriu, pentru construirea aeroportului, întrucât, în cazul în care cumpăra direct S.C. "H." S.R.L., s-ar fi ridicat preţurile, iar preţul către promitenţii-vânzători îl plătea cu numerarul primit de la inculpat, de la şoferul acestuia sau de la casierul S.C. "H." S.R.L., că nu a semnat antecontractele de vânzare-cumpărare cu S.C. "H." S.R.L.

şi nici nu a primit vreo sumă de bani în baza acestora, că nu a împuternicit niciodată pe nimeni să semneze în numele său şi că nu a ridicat niciodată bani din casierie pentru a cumpăra terenuri .

Martorul HHHH. a declarat, pe data de 6. III.2013, la urmărirea penală, că a avut funcţia de şef Serviciu juridic la S.C. "H." S.R.L., în perioada iulie sau august 2009 - iunie 2012, şi că, la presiunile inculpatului şi ale martorului O., director economic, au redactat antecontracte de vânzare-cumpărare teren, între martorul J., în calitate de promitent-vânzător, şi S.C. "H." S.R.L., în calitate de promitent-cumpărător, în baza unor bileţele care conţineau datele, comunicate de martorul U. sau de martorul O., iar, la o şedinţă, inculpatul a spus că nu era de acord cu încheierea contractelor de vânzare-cumpărare în formă autentică, pentru că îi cheltuie banii, şi a mai arătat că, o perioadă, a avut cheile de la fişetul martorului Y., în care se aflau depozitate fotocopiile antecontractelor de vânzare-cumpărare, precum şi documente de proprietate, pentru diverse imobile, ale inculpatului, mamei acestuia şi S.C. "H." S.R.L., făcând o precizare importantă pentru relaţiile cu societăţile comerciale în favoarea cărora a efectuat transferuri bancare din finanţare, şi anume, prin luna februarie sau martie 2012, inculpatul i-a spus că martorul Y. se va muta, cu toate documentele privind terenurile, la una dintre societăţile comerciale ale martorului FF., posibil S.C. "AA." S.R.L. . La fond, la termenul de judecată din data de 24. III.2014, a arătat că-şi menţine declaraţia anterioară, prezentând aceeaşi situaţie de fapt .

Martorul SSSS., consilier juridic la S.C. "H." S.R.L., a declarat, la urmărirea penală, pe data de 5. III.2013, că, personal, a redactat câteva antecontracte de vânzare-cumpărare teren, între martorul J., în calitate de promitent-vânzător şi S.C. "H." S.R.L., în calitate de promitent-cumpărător, la presiunile inculpatului şi ale martorului O., director economic, care ameninţau cu concedierea . În faţa instanţei de fond, la termenul de judecată din data de 26. I.2015, a arătat că a întocmit astfel de antecontracte de vânzare-cumpărare la solicitarea martorului O., prin intermediul martorului HHHH., şefa Serviciului juridic, în baza unor date scrise pe bileţele .

Martorul TTTT. a declarat, la urmărirea penală, pe data de 5. III.2013, că a fost angajat la S.C. "H." S.R.L., ca referent administrativ, începând cu luna noiembrie a anului 2008 şi până în vara anului 2008, apoi a fost consilier juridic până la data de 18. VI.2012, că, în perioada anilor 2011-2012, a redactat, în baza unui formular care exista la serviciului juridic, antecontractele de vânzare-cumpărare terenuri, încheiate între promitentul-vânzător J. şi promitentul-cumpărător S.C. "H." SR.L., cu privire la terenuri situate în comuna Adunaţii-Copăceni, judeţul Giurgiu, care aveau un regim special, în sensul că nu făceau parte din arhiva de contracte a serviciului juridic şi nu acest serviciu se ocupa cu încheierea ori derularea acestor antecontracte de vânzare-cumpărare, precizând că, deşi îi este consătean, nu a discutat niciodată cu martorul J. cu privire la aceste înscrisuri . La cercetarea judecătorească a fondului, la termenul de judecată din data de 2. XII.2013, a făcut, în esenţă, aceleaşi precizări .

Martorul UUUU. a declarat, la urmărirea penală, pe data de 5. III.2013, că, în perioada 21. V.2012 - 20. XII.2012, a fost consilier juridic la S.C. "H." S.R.L., iar în birourile de la etajele I şi IV ale imobilului sediu social, din Str. x, Sectorul I, Bucureşti, s-au aflat două fişete metalice la care avea acces doar martorul Y., dându-şi seama că în interior se aflau antecontractele de vânzare-cumpărare terenuri sau orice alte documente privind vânzarea-cumpărarea de terenuri, că, la solicitarea martorului O., s-a ocupat de redactarea hotărârilor Adunării Generale a Asociaţilor, în baza datelor transmise de acesta sau de cabinetul de avocatură VVVV., soţia inculpatului, însă nu a participat niciodată la o asemenea adunare şi crede că, în realitate, nici nu aveau loc, că nu l-a văzut niciodată pe martorul J. semnând vreun act, că Serviciul juridic a fost controlat, în totalitate, de martorul O. şi a relatat un episod interesant cu privire la onestitatea la locul de muncă şi la modul de lucru ale martorului O., şi anume, pe data de 20. VIII.2012, cu doar o zi înainte să-i ajungă la termen contractul său de muncă, încheiat pe durata de 3 luni, acesta i-a spus să vină în birou său şi să semneze un document în limba engleză, pentru că nu exista semnătură de la Serviciul juridic, arătându-i, pe masă, decizia de numire a sa în funcţia de şef Serviciu juridic, semnată de inculpat şi referatul de prelungire a contractului de muncă, pe perioadă nedeterminată, semnat de martorul WWWW., iar, în momentul în care a refuzat, a introdus documentul în tocător şi a chemat-o pe şefa de la Serviciul resurse umane, spunându-i că martorul consilier juridic nu mai doreşte să continue colaborarea cu S.C. "H." S.R.L. şi să predea ştampilele, pentru ca, într-un final, să i se prelungească contractul de muncă . La fond, la termenul de judecată din data de 24. III.2014, a susţinut, pe scurt, declaraţia de la urmărirea penală .

Martorul XXXX., la urmărire penală, pe data de 5. III.2013, a arătat că a fost consilier juridic la S.C. "H." S.R.L. în perioada 19. VI.201 - 23. X.2012 şi că, în toată această perioadă, contractele de vânzare-cumpărare terenuri erau gestionate de martorul Y., confirmând că acesta deţinea, la etajele I şi IV ale clădirii sediu social, de pe Str. x, Sectorul I, Bucureşti, două fişete metalice, la care doar acesta avea acces, declaraţie pe care şi-a menţinut-o la fond, la termenul de judecată din data de 24. III.2014 .

Martorul Y. a declarat, la urmărire penală, pe data de 25. I.2013, că, în perioada anilor 2008-2012, a fost angajat, ca administrator terenuri, la S.C. "H." S.R.L., ocupându-se cu cumpărarea de terenuri, întocmirea documentaţiei cadastrale şi extrasele de Carte funciară, că a avut o evidenţă în format electronic, că în Adunarea Generale a Asociaţilor se hotăra cumpărarea de terenuri, primind împuternicire semnată de ambii asociaţi, iar pentru încheierea de antecontracte de vânzare-cumpărare primea o împuternicire separată, că a încheiat antecontracte de vânzare-cumpărare şi contracte de vânzare-cumpărare, atât pentru S.C. "H." S.R.L., cât şi pentru inculpat, numai în calitate de cumpărător, pentru inculpat a încheiat, în perioada anilor 2011-2012, numai contracte de vânzare-cumpărare terenuri în zona Adunaţii-Copăceni, judeţul Giurgiu, în calitate de cumpărător, plătind preţul în numerar, cu sumele înmânate de inculpat, că a vândut, personal către S.C. "H." S.R.L. terenuri situate în aceeaşi zonă, în suprafaţă totală de aproximativ 40 de hectare, cu suma de aproximativ 1.200.000 euro, primită în numerar, de la inculpat şi că nu-şi aminteşte să fi încheiat antecontracte de vânzare-cumpărare cu martorul J., asociatul inculpatului la S.C. "H." S.R.L., iar, după ce a efectuat verificări, a declarat, pe data de 28.

I.2013, că nu a încheiat antecontractele de vânzare-cumpărare din data de 15. IX.2010, cu privire la terenul în suprafaţă de 12.600 m.p. din localitatea Adunaţii-Copăceni, judeţul Giurgiu, din data de 15. IX.2010, pentru suprafaţa de teren de 10.100 m.p. în localitatea Singureni, judeţul Giurgiu, din data de 15. IX.2010, pentru terenul în suprafaţă de 21.500 m.p. din localitatea Singureni, judeţul Giurgiu, din data de 10. X.2010, pentru terenul în suprafaţă de 18.800 m.p. din localitatea Adunaţii-Copăceni, judeţul Giurgiu şi din data de 10.

XI.2010, pentru terenul în suprafaţă de 17.200 m.p. din localitatea Adunaţii-Copăceni, judeţul Giurgiu, toate cu martorul J., toate prezentate de procuror, pe care semnătura sa apare ca fiind executată prin fotocopiere . La cercetarea judecătorească a fondului, la termenul de judecată din data de 26. I.2015, a arătat că a cumpărat pe numele său terenuri cu suprafeţe cuprinse între 1.000-4.000 m.p., cu bani primiţi de la inculpat, în baza unor antecontracte de vânzare-cumpărare, unele finalizate prin contracte de vânzare-cumpărare încheiate la notarul public, după care le vindea inculpatului, şi şi-a menţinut susţinerea cu privire la antecontractele de vânzare-cumpărare prezentate de procuror, pe care nu le-a semnat .

În apel, la termenul de judecată din data de 18. XI.2020, a fost reaudiat, la solicitarea apelantului-intimat-inculpat şi a declarat că S.C. "H." S.R.L. a cumpărat, în zona Adunaţii-Copăceni, judeţul Giurgiu, o suprafaţă totală de teren de aproximativ 300 ha, pentru construirea unui aeroport şi că, de fapt, încheia antecontractele de vânzare-cumpărare terenuri pe numele său, ca promitent-cumpărător, fără să primească împuternicire, cu banii primiţi de la inculpat, apoi încheia contractele de vânzare-cumpărare cu inculpatul sau cu S.C. "H." S.R.L., de la care nu mai primea preţul, că inculpatul a cumpărat terenuri inclusiv în zona Arad, pentru organizarea şantierului pentru autostrada Nădlac-Arad, apoi a mai precizat, încă o dată, că nu a executat semnăturile de pe fotocopiile antecontractelor de vânzare-cumpărare prezentate de procuror, putându-se observa că sunt identice, fără nici cea mai mică diferenţă .

Dincolo de susţinerile contradictorii referitoare la modalitatea în care erau cumpărate terenurile, din declaraţiile acestui martor se desprinde, cel puţin, concluzia că inculpatul considera că patrimoniul S.C. "H." S.R.L. se confundă cu patrimoniul propriu şi se constată că plata preţului era efectuată, întotdeauna, cu bani, în numerar, primiţi de la inculpat. Mai rezultă că martorul Y., a cărui soţie, martorul LLL., a fost angajat la S.C. "H." S.R.L., afini ai inculpatului, era una dintre cele mai de încredere persoane ale inculpatului, atâta timp cât i-a înmânat sume considerabile de bani pentru a cumpăra terenuri care au intrat în proprietatea martorului, astfel că, în mod evident, nu a putut să accepte declaraţia acestuia din faţa organelor judiciare, care este plauzibilă, potrivit căreia semnătura sa a fost falsificată prin scanare, întrucât este absolut identic executată pe toate înscrisurile prezentate.

Cu privire la retragerile în numerar, are în vedere dispoziţiile de plată, emise de inculpat şi de martorul RRRR., împuternicit de inculpat, cu menţiunea "achiziţie teren", formularele eliberare numerar şi ordinele de plată în numerar, emise de S.C. "H." S.R.L., delegat fiind martorul T., în original şi fotocopii .

Martorul T., casier la S.C. "H." S.R.L., în cursul urmăririi penale, pe data de 13. XII.2012, a declarat că ridicările de numerar din bancă le-a efectuat din dispoziţia inculpatului, pe data de 22. I.2013 a arătat că le-a efectuat la dispoziţia verbală, fie a inculpatului, fie a directorului general, fie a directorului economic, pentru ca, pe data de 12. III.2013, să afirme că a fost contabil la S.C. "H." S.R.L. începând cu sfârşitul anului 2005, de când s-a angajat, şi, din anul 2007, este casier, că executa operaţiunile de casieria la dispoziţia superiorilor săi, că elibera bani din casierie pe baza unor referate de necesitate şi retrăgea bani din bancă în baza unor antecontracte de vânzare-cumpărare, iar, pe data de 2. V.2011, a primit dispoziţie, tot de la superiori, să ridice de la bancă suma de 2.000.000 euro, completând formularele de schimb valutar din dispoziţia inculpatului, apoi sumele ridicate pe datele de 2. V.2011 şi 3. V.2011 au fost predate inculpatului . La fond, la termenul de judecată din data de 2. VI.2014, a arătat că a efectuat retragerile de numerar din datele de 2. V.2012 şi 3. V.2013 din dispoziţia inculpatului, în baza antecontractelor de vânzare-cumpărare, apoi a schimbat sumele în valută şi le-a predat fie inculpatului, fie martorului RRRR., care era împuternicit de inculpat . Reaudiat în faţa instanţei de apel, la solicitarea Ministerului Public, la termenul de judecată din data de 16. X.2019, a declarat că primea dispoziţie verbală de a ridica bani din bancă, fie de la inculpat, fie de la martorul U., director economic, iar schimbul în valută îl efectua în baza dispoziţiei verbale a inculpatului şi a mai precizat că martorul RRRR., şoferul împuternicit de inculpat, nu retrăgea bani din bancă, ci doar ridica banii în numerar din casieria S.C. "H." S.R.L. .

Martorul RRRR., la urmărirea penală, pe data de 19. XII.2012, a declarat că este şofer la S.C. "H." S.R.L., de aproximativ 5 ani şi că a semnat împuternicirea nr. 765/23. II.2011 emisă de S.C. "H." S.R.L., prin inculpat, pentru situaţiile în care acesta nu era la sediul social, în baza căreia a emis, la solicitarea telefonică a inculpatului, dispoziţiile de plată nr. x VII.2011, nr. 771/18. VII.2011 şi nr. 919/31. VIII.2011, iar banii ridicaţi i-a predat, apoi, inculpatului, pe urmă, la data de 22. I.2013, a mai precizat că ambele părţi au semnat împuternicirea . La fond, a fost reaudiat la termenul de judecată din data de 6. I.2014, când a mai făcut precizarea că toate sumele de bani pe care le ridica din casieria S.C. "H." S.R.L. le-a predat inculpatului, care nu i-a dat niciodată sume de bani pentru a le remite altor persoane .

În ceea ce priveşte buletinele de schimb valutar:

- martorul YYYY., la urmărirea penală, pe data de 7. III.2013, a arătat că, în perioada mai 2008 - ianuarie 2013, a fost laborant la S.C. "H." S.R.L., iar, din luna august a anului 2012, şi-a desfăşurat activitatea la autostrada Nădlac-Arad şi că nu a cumpărat niciodată suma de 250.000 euro şi nici nu a semnat buletinul de schimb valutar din data de 2. V.2012, de la MM. - Agenţia Bucureşti, declaraţie menţinută în faţa instanţei de fond, la termenul de judecată din data de 7. IV.2014;

- martorul ZZZZ., la urmărirea penală, pe data de 7. III.2013, a arătat că, în perioada 4. V.2012 - octombrie 2012, a fost inginer topograf la S.C. "H." S.R.L., desfăşurându-şi activitatea pe şantierul DN 6, lotul II, şi că nu a cumpărat niciodată suma de 250.000 euro şi nici nu a semnat buletinul de schimb valutar din data de 2. V.2012, de la MM. - Agenţia Bucureşti, iar, în faţa instanţei de fond, la termenul de judecată din data de 9. II.2015, a mai precizat că, la data emiterii buletinului de schimb valutar, în Bucureşti, se afla în municipiul Caracal, judeţul Olt;

- martorul AAAAA., la urmărirea penală, pe data de 7. III.2013, a arătat că, în perioada 2003 - noiembrie 2012, a fost mecanic utilaje la S.C. "H." S.R.L. şi că niciodată nu a cumpărat suma de 250.000 euro şi nici nu a semnat buletinul de schimb valutar din data de 2. V.2012, de la MM.- Agenţia Bucureşti, declaraţie menţinută în faţa instanţei de fond, la termenul de judecată din data de 9. II.2015;

- martorul BBBBB., la urmărirea penală, pe data de 7. III.2013, a arătat că a fost angajat la S.C. "H." S.R.L., la Departamentul ofertare, în perioada 2010 - februarie 2013, însă niciodată nu a cumpărat suma de 250.000 euro şi nici nu a semnat buletinul de schimb valutar din data de 2. V.2012, de la MM. - Agenţia Bucureşti, declaraţie menţinută în faţa instanţei de fond, la termenul de judecată din data de 26. I.2015;

- martorul CCCCC., la urmărirea penală, pe data de 7. III.2013, a arătat că, în perioada aprilie 2012 - octombrie 20912, a fost angajat, ca muncitor necalificat şi mecanic utilaje, la S.C. "H." S.R.L., însă niciodată nu a cumpărat suma de 250.000 euro şi nici nu a semnat buletinul de schimb valutar din data de 2. V.2012, de la MM. - Agenţia Bucureşti, declaraţie menţinută în faţa instanţei de fond, la termenul de judecată din data de 23. III.2015 .

Procurorul a reţinut aceste declaraţii cu privire la infracţiunea de spălarea banilor, însă schimbarea sumelor de bani din RON în valută nu constituie, în sine, o acţiune în elementul material al acestei infracţiuni. Instanţa de apel a ţinut seama de aceste declaraţii ca fiind relevante din punctul de vedere al producţiei de falsuri care avea loc în cadrul S.C. "H." S.R.L.

În fine, mai are în vedere declaraţiile martorului W., care, la urmărirea penală, pe data de 12. III.2013, a arătat că a fost angajat la S.C. "H." S.R.L., ca secretar, în perioada mai 2002 - 2003, apoi referent în cadrul Departamentului dezvoltare şi, începând cu anul 2009, şef Serviciu eligibilitate din cadrul Departamentului dezvoltare, ocupându-se cu întocmirea documentelor privind participarea la licitaţii publice şi a mai precizat că inculpatul este naşul său de cununie şi, totodată, a fost căsătorit cu o verişoară de-a sa, astfel că, având încredere, inculpatul i-a permis, începând cu jumătatea anului 2003, să-i imite semnătura, atunci când nu se afla în societatea comercială, şi i-a mai imitat semnătura martorului J., însă întotdeauna numai cu aprobarea inculpatului, fiindu-i teamă să refuze să semneze documentele în acest mod, pentru că şi-ar fi pierdut locul de muncă, împrejurare confirmată de martorul O., care, la urmărirea penală, pe data de 12. III.2013, a arătat că era de notorietate în cadrul S.C. "H." S.R.L. că martorul W. îi imită semnătura inculpatului, solicitându-i, personal, să-i semneze, în această modalitate, unele documente . La fond, la termenul de judecată din data de 9. II.2015, a mai precizat că semna, prin imitarea semnăturii inculpatului şi a martorului J., fără să citească documentul respectiv, deoarece "nu era treaba" sa . În apel, la solicitarea Ministerului Public, a fost reaudiat la termenul de judecată din data de 20. V.2020, când a prezentat aceeaşi situaţie de fapt .

Martorul nou pe situaţia de fapt DDDDD., încuviinţat, la fond, inculpatului, a declarat, la termenul de judecată din data de 4. V.2015, că martorul W. semna pentru martorul J., prin imitarea semnăturii, fără ca acesta să ştie .

De asemenea, martorul nou pe situaţia de fapt HH., încuviinţat, la fond, inculpatului, a declarat, la termenul de judecată din data de 15. VI.2015, că lucrează la S.C. "H." S.R.L., ca asistent recepţie, începând cu anul 2008 şi că, în situaţia în care inculpatul sau martorul J. lipseau, martorul W., numai cu acordul verbal al acestora, semna documentele, prin imitarea semnăturii, declaraţie menţinută în apel, la termenul de judecată din data de 10. II.2021, când a fost reaudiat la solicitarea apelantului-intimat-inculpat .

Tot la propunerea inculpatului, la fond, la termenul de judecată din data de 16. XI.2015, a fost audiat martorului nou pe situaţia de fapt LLL., care, după ce a precizat că inculpatul este naşul său de cununie, a arătat că martorul W. semna în locul inculpatului, prin imitarea semnăturii, însă numai având acordul acestuia şi că s-a întâmplat o singură dată că acelaşi martor să îl caute pe martorul J., pentru a obţine confirmarea acestuia de a semna în locul său .

În continuare, administrând, în exces, probe cu privire la aceeaşi situaţie de fapt, care, de altfel, este extrem de clară, inculpatul a solicitat, în cadrul probei testimoniale care i-a fost încuviinţată la fond, audierea martorului nou pe situaţia de fapt EEEEE., care, la termenul de judecată din data de 16. XI.2015, după ce a precizat că a fost angajat la S.C. "H." S.R.L., în perioada anilor 2008-2012, la Departamentul Licitaţii şi că este soţia martorului XXX., asociat unic şi administrator la S.C. "TT." S.R.L., a arătat că martorul W. semna, prin imitarea semnăturii, în locul inculpatului sau al martorilor J. şi WWWW., atunci când aceştia nu se aflau la sediul societăţii comerciale şi numai după ce obţinea acordul acestora, prin telefon .

Tot la fond, la termenul de judecată din data de 16. XI.2015, a mai fost audiat martorul nou pe situaţia de fapt II., încuviinţat inculpatului, cu privire la aceeaşi situaţie de fapt, care a arătat că, în perioada anilor 2008-2014, a fost angajat la Departamentul licitaţii din cadrul S.C. "H." S.R.L., fiind în subordinea directă a martorului W., care semna în locul inculpatului documente, în principal privind licitaţiile, însă numai cu acordul inculpatului, astfel că, atunci când nu avea confirmarea acestuia, refuza să semneze .

În mod suplimentar, în apel, a fost audiat, la propunerea apelantului-intimat-inculpat, martorul nou pe situaţia de fapt II., fost angajat, în perioada anilor 2008-2014, la S.C. "H." S.R.L., care, la termenul de judecată din data de 21. X.2020, a confirmat faptul că martorul W., şefa sa, semna documentele prin imitarea semnăturii inculpatului, fiind o cutumă în cadrul societăţii comerciale şi a mai precizat că, la sfârşitul anului 2011 şi în cursul anului 2012, l-a însoţit pe inculpat, la început cu elicopterul, aproape săptămânal sau la două săptămâni, pe şantierul autostrada Nădlac-Arad, observând că se lucra, respectiv fuseseră mobilizaţi muncitori şi utilaje, iar, în perioada sfârşitul anului 2011 - luna septembrie sau octombrie a anului 2012, a fost identificat un număr de 4 gropi de împrumut, care constituia stadiul incipient al lucrării .

Tot acest probatoriu viguros, dar inutil a fost invocat pentru a susţine că martorul W. primea, la semnarea fiecărui înscris în parte, mandat verbal de la inculpat, atunci când acesta se afla în imposibilitatea fizică de a fi prezent la semnare. Susţinerea cu privire la existenţa unui mandat verbal este surprinzătoare şi inacceptabilă pentru o persoană cu pregătire juridică, întrucât mandatul verbal presupune depunerea semnăturii proprii, şi, nicidecum, imitarea semnăturii altuia, care, fără niciun alt comentariu, înseamnă realizarea unui fals. Totodată, declaraţia martorului nou pe situaţia de fapt II., încuviinţat apelantului-intimat-inculpat, confirmă lentoarea şi întârzierea cu care se desfăşurau lucrările pe şantierul autostrăzii.

Cu privire la controlul absolut exercitat de inculpat asupra documentelor, martorul NNNN., la urmărirea penală, pe data de 12. III.2013, a arătat că, în perioada 2009 - martie 2013, a fost şef al Serviciului audit intern în carul S.C. "H." S.R.L. şi că, pe data de 25. V.2009, inculpatul a dispus, printr-o decizie scrisă, să-i fie predate, în original, toate documentele societăţilor comerciale la care era acţionar, printre care S.C. "H." S.R.L., S.C. "B." S.A. şi S.C. "OOO." S.R.L., iar, în cursul anului 2012, i-a dat dispoziţie verbală să nu mai înmâneze nimănui vreun document original, după care, la fond, la termenul de judecată din data de 23. III.2015, a arătat că nu-şi mai aminteşte declaraţia pe care a dat-o în cursul urmăririi penale, pentru că a trecut o perioadă mare de timp de atunci, însă este cert că, în declaraţia respectivă, a spus adevărul .

Referitor la modul în care se desfăşura activitatea profesională în cadrul S.C. "H." S.R.L., mai are în vedere declaraţia martorului FFFFF., audiat, la urmărirea penală, pe data de 20. III.2013, prin care a arătat că, în perioada 14. XI.2011-5. VIII.2012, a fost manager financiar al societăţii comerciale, însă modul în care se lucra prezenta o serie de neajunsuri, printre care cele mai importante constau în neplata la timp a angajaţilor, uneori cu întârzieri de chiar 3 luni, precum şi în limbajul înjositor folosit de o parte a conducerii, iar în faţa instanţei de fond, reaudiat la termenul de judecată din data de 25. VIII.2014, a dat o declaraţie lipsită de relevanţă probatorie .

De asemenea, martorul GGGGG. a arătat, la urmărirea penală, pe data de 22. III.2013, că în luna octombrie a anului 2010 a fost angajat, ca director adjunct analiză financiară la S.C. "H." S.R.L, aflându-se, până în luna decembrie a anului 2011, în subordinea martorului O., director analiză financiară, ulterior director economic, cu responsabilitatea de a întocmi documentaţia pentru credit, că nu a întocmit centralizatorul de plăţi efectuate din avans, prezentat de procuror, întrucât nu deţinea informaţiile necesare, care au fost furnizate de Departamentul de contabilitate, că atmosfera de lucru în cadrul S.C. "H." S.R.L. era sub limita demnităţii, cu injurii şi ameninţări de concediere faţă de salariaţi, în condiţiile unui program de lucru şi ritm infernale, angajaţii nu erau informaţi în totalitate, astfel că nu aveau imaginea completă asupra activităţii din societatea comercială şi nu exista un circuit clar al documentelor, iar, la fond, la termenul de judecată din data de 22. IX.2014, a arătat că-şi menţine declaraţia pe care a dat-o în cursul urmăririi penale .

Din tot acest probatoriu, se observă că, în cadrul S.C. "H." S.R.L., inculpatul, în calitate nu numai de administrator, dar şi de asociat, se manifesta într-un mod abuziv, luând, în mod unilateral, toate deciziile importante şi având un control absolut asupra întregii activităţi a societăţii comerciale. Pentru a se putea manifesta în acest mod, inculpatul s-a folosit de lipsa de implicare, chiar indiferenţa, martorului J., asociatul său, precum şi de obedienţa angajaţilor săi, unii aflaţi în relaţie de afinitate cu acesta. S-a constatat că inculpatul şi-a obligat angajaţii, prin structura lor ierarhică, să-i respecte dispoziţiile, de cele mai multe ori nelegale, care erau aduse la îndeplinire de teama pierderii locului de muncă, astfel că societatea comercială era, mai curând, o fabrică de produs falsuri, decât de prestării servicii în domeniul construcţiilor, iar haosul intern era cultivat în mod deliberat, tocmai pentru ca inculpatul să-şi poată îndeplini scopurile infracţionale şi să zădărnicească aflarea adevărului, în eventualitatea în care va fi tras la răspundere penală. De asemenea, este cert că activitatea infracţională a inculpatului nu se putea desfăşura fără suportul băncilor, care nu i-au solicitat documentele necesare, al angajaţilor servili ai societăţii comerciale pe care o administra, care au invocat teama de a nu-şi pierde locul de muncă ori privilegiile, precum şi al societăţilor comerciale, unele aflate doar în relaţii contractuale cu societăţile comerciale controlate de inculpat. Curtea

A mai observat că instituţiile bancare au acceptat, pentru tragerile din conturile bancare ori pentru retragerile în numerar, documentaţie justificativă insuficientă şi improprie, iar persoana vătămată beneficiar al lucrării a avut un comportament nu tocmai riguros şi tolerant faţă de modul în care erau executate obligaţiile contractuale, în parametrii impuşi, astfel că, profitând inclusiv de această atitudine a instituţiilor, inculpatul şi-a putut desfăşura, în mod nestingherit, activitatea infracţională. Cu toate acestea, instanţa de judecată nu a fost învestită cu actele de complicitate, care i-au facilitat inculpatului traseul infracţional fulminant şi de lungă durată.

Tot din punctul de vedere al probei testimoniale, mai are în vedere, cu privire la infracţiunea de deturnare de fonduri europene, cu consecinţe deosebit de grave şi în formă continuată, declaraţia martorului DD., care, la urmărirea penală, pe data de 15. III.2013, a susţinut că, în perioada luna martie a anului 2011 - luna mai a anului 2012, a avut funcţia de director general în cadrul Companiei Naţionale de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. şi că niciodată nu a emis adresa nr. x XI.2011 a Companiei Naţionale de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. către S.C. "H." S.R.L., pe care procurorul i-a prezentat-o, în fotocopie şi prin care se confirmă că factura fiscală nr. x/11/25.

VIII.2011, în valoare de 6.224.467,35 RON, privind contractul de proiectare şi execuţie autostrada Nădlac-Arad, cu drum de legătură, este înregistrată, împreună cu situaţia de lucrări confirmată, iar plata va fi efectuată până la data de 31. XII.2011, fiind falsă, întrucât antetul nu mai este valabil de mulţi ani, nu conţine decât semnătura sa, în condiţiile în care, începând cu vara anului 2011, trebuia să cuprindă toate semnăturile de la direcţiile de specialitate şi a angajatului care a întocmit-o şi semnătura sa a fost aplicată prin fotocopiere, cu precizarea că nu a discutat niciodată cu inculpatul .

La fond, la termenul de judecată din data de 4. XI.2013 şi-a menţinut declaraţia din faza de urmărire penală şi a mai arătat că, în cazul contractelor cu finanţare din fonduri comunitare, doar Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii, Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. şi Compania Naţională de Căi Ferate "C.F.R." S.A. au calitatea de beneficiari finali ai fondurilor europene, în timp ce co-contractanţii sunt doar antreprenori, furnizori de servicii etc., iar avansul este plătit din bugetul naţional .

La solicitarea apelantului-intimat-inculpat, martorul a fost reaudiat în faţa instanţei de apel, la termenul de judecată din data de 20. V.2020, când a declarat că S.C. "H." S.R.L. a beneficiat de un avans de 15% din valoarea contactului privind proiectarea şi execuţia lucrării, că, în condiţiile în care avansul era plătit din bugetul naţional, urmând să fie primit, ulterior, din fondurile comunitare, s-a constituit o echipă de audit în cadrul ministerelor finanţelor şi transporturilor, care efectua verificări, inclusiv pe şantier, că beneficiarul şi consultantul efectuau verificări în teren cu privire la existenţa fizică şi la calitatea lucrărilor, iar, la solicitarea apărării, a precizat că adresa nr. x XII.2011 către Asocierea S.C. "CC." S.R.L. - S.C. "HHHHH." S.A. - S.C. "IIIII.

S.R.L., prezentată în fotocopie, este emisă de Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii

Rutiere S.A. şi că punctul de referinţă nr. 1 a fost verificat de consultant, apoi beneficiarul a verificat documentele întocmite de consultant, concretizate în rapoarte care confirmau situaţia reală de pe şantier . Au fost depuse, în fotocopie, adresa nr. x XII.2011, prin care Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. comunică Asocierii S.C. "CC." S.R.L. - S.C. "HHHHH." S.A. - S.C. "IIIII. S.R.L. că, pe data de 21. X.2011, a fost semnat contractul de finanţare al proiectului autostrada Nădlac-Arad, pentru a ţine seama la emiterea situaţiilor interimare de plată, a certificatelor interimare de plată şi a facturilor fiscale, în vederea înscrierii titlului şi codului de proiect în cadrul acestora, depusă în fotocopie, precum şi adresa din data de 1. VIII.2011, emisă de S.C. "IIIII. S.R.L. către Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A., prin care se arată că au fost îndeplinite toate cerinţele impuse de punctul de referinţă nr. 1 . Această apărare nu prezintă relevanţă juridică cu privire la infracţiunile reţinute în sarcina apelantului-intimat-inculpat, întrucât nu interesează, într-o mare măsură, motivul pentru care autoritatea contractantă a dispus, în luna noiembrie a anului 2012, rezilierea contractului pentru proiectarea şi execuţia autostrăzii Nădlac-Arad şi drum de legătură, cu atât mai mult cu cât probele fac referire la situaţia lucrărilor existentă la începutul lunii august a anului 2011. Nu prezintă importanţă nici asupra corectitudinii efectuării plăţilor, atâta timp cât un vast probatoriu dovedeşte că inculpatul a folosit banii din finanţarea proiectului în alte scopuri, iar lucrarea a progresat extrem de lent.

A mai constatat că martorul DD., chemat pentru a depune cu privire la situaţia de fapt, şi-a oferit opinia sa juridică referitoare la calitatea de beneficiar al fondurilor europene, pe care inculpatul a folosit-o, cu insistenţă, în apărarea sa, inclusiv prin solicitarea de sesizare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pentru dezlegarea acestei chestiuni de drept. Beneficiarul final şi efectiv al fondurilor comunitare are calitatea de subiect activ al infracţiunii contra intereselor financiare ale Uniunii Europene, întrucât acesta realizează elementul material al laturii obiective, constând în folosirea sau prezentarea, cu rea-credinţă, de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete ori în schimbarea, fără respectarea prevederilor legale, a destinaţiei fondurilor obţinute din bugetul general al Uniunii Europene.

Calitatea de beneficiar al fondurilor europene nu poate fi privită strict din punct de vedere convenţional, în succesiunea contractelor, care, de fapt, constituie o procedură obligatorie. Într-adevăr, statul comunitar deţine calitatea de beneficiar direct şi imediat al fondurilor europene, întrucât, la nivel comunitar, nu pot exista raporturi directe de finanţare între Uniunea Europeană şi solicitanţii persoane fizice sau juridice din statele comunitare, ci doar între instituţiile comunitare şi naţionale, cu atribuţii în domeniul respectiv.

Autoritatea publică naţională, prin instituţiile sale, realizează intermedierea obţinerii de fonduri comunitare de către destinatarul final, beneficiarul real al finanţării, care, desigur, are la îndemână posibilitatea de a induce în eroare, pentru a o obţine ori de a o folosi în alte scopuri. Interpretarea limitativă şi speculativă prezentată de apărare exclude, în mod inadimisibil, răspunderea penală a beneficiarului final, care îşi însuşeşte fonduri comunitare în mod fraudulos, prin modalităţile normative menţionate, putându-se, apoi, prevala de raporturile şi de teoriile contractuale.

Mai are în vedere dispoziţiile art. 135, alin. (1) din noul C. proc. pen., conform cărora autorităţile publice, precum Ministerul Transporturilor, care face parte din guvern, nu răspund penal pentru infracţiuni săvârşite în realizarea obiectului de activitate sau în interesul ori în numele persoanei juridice. În acest context, examinând susţinerea apelantului-intimat-inculpat, potrivit căreia avansul a provenit de la bugetul de stat, Curtea a considerat că înaintarea sumelor din avans din bugetul naţional, până la virarea banilor din fondurile comunitare, nu modifică natura finanţării, care provine din fonduri europene, ci constituie doar o simplă procedură, pentru a se evita blocarea proiectului până la virarea sumelor europene.

Martorul EE., în declaraţia de la urmărire penală, din data de 3. XII.2012, a arătat că, începând cu anul 2010, deţine funcţia de director general adjunct economic în cadrul Companiei Naţionale de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A., că îl cunoaşte pe inculpat şi că nu a afirmat vreodată că finanţarea contractului de proiectare şi execuţie a autostrăzii Nădlac-Arad nu este asigurată din fonduri nerambursabile . La fond, la termenul de judecată din data de 22. IX.2014, a arătat că nu-şi aminteşte să fi purtat o asemenea discuţie cu inculpatul, însă este cert că prefinanţarea este asigurată de la bugetul de stat, iar, ulterior, sumele sunt rambursate din fonduri externe nerambursabile, astfel că, practic, sursa finanţării o constituie fondurile nerambursabile . Curtea a constatat insistenţa apărării asupra unei chestiuni irelevante, cu atât mai mult cu cât cunoştea, prea bine, din documentele de licitaţie publică, provenienţa şi caracterul finanţării, care nu pot fi schimbate prin procedura care se derulează în practică. În apel, reaudiat la termenul de judecată din data de 20. V.2020, la propunerea apelantului-intimat-inculpat, a mai arătat că hotărâtoare asupra plăţii este opinia inginerului de la societatea de consultanţă, iar dispoziţia finală aparţine directorului general, alături de directorul economic de la Companiei Naţionale de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. . S-a constatat, din nou, că apărarea a invocat, cu precădere, chestiuni legate de executarea contractului de proiectare şi execuţie lucrare, care privesc, mai curând, elemente contractuale, inclusiv rezilierea acestuia, mai puţin de modul în care inculpatul a folosit finanţarea obţinută de S.C. "H." S.R.L., în Asocierea constituită.

A mai susţinut apelantul-intimat-inculpat că, la data de 20. V.2011, când a fost încheiat acordul contractual proiectare şi execuţie autostrada Nădlac-Arad şi drum de legătură, între persoana vătămată Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România S.A. şi Asocierea S.C. "H." S.R.L. - S.C. "F. e F." S.A. - S.C. "G." S.R.L., nu era în vigoare O.G. nr. 66/30. VI.2011, ale cărei dispoziţii au fost invocate în rechizitoriu, astfel că se aplicau Hotărârea nr. 264/13. III.2003, privind stabilirea acţiunilor şi categoriilor de cheltuieli, criteriilor, procedurilor şi limitelor pentru efectuarea de plăţi în avans din fonduri publice, Ordonanţa nr. 79/28. VIII.2003, privind controlul şi recuperarea fondurilor comunitare, precum şi a fondurilor de cofinanţare aferente utilizate necorespunzător, Hotărârea nr. 1.405/28. XII.2010, privind aprobarea utilizării unor condiţii contractuale ale Federaţiei Internaţionale a Inginerilor Consultanţi în Domeniul Construcţiilor pentru obiective de investiţii din domeniul infrastructurii de transport de interes naţional, finanţate din fonduri publice, şi Ordinul nr. 146/1. III.2011, privind aprobarea condiţiilor contractuale speciale ale contractelor pentru echipamente şi construcţii, inclusiv proiectare şi ale contractelor pentru construcţii clădiri şi lucrări inginereşti proiectate de către beneficiar ale Federaţiei Internaţionale a Inginerilor Consultanţi în Domeniul Construcţiilor, pentru obiective de investiţii din domeniul infrastructurii rutiere de transport de interes naţional, finanţate din fonduri publice, potrivit cărora, pentru recuperarea eventualelor pagube suferite, se emiteau titluri de creanţă, ori, în acest caz, nefiind emis vreun asemenea titlu de creanţă, nu a existat nicio culpă. Într-adevăr, nu a existat culpă, ci intenţie directă în comiterea infracţiunii prev. de art. 182 alin. (1) şi alin. (3) din Legea nr. 78/2000, modificată prin Legea nr. 187/2002, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din noul C. pen., care era, demult, reglementată de legislaţia penală specială.

Referitor la infracţiunea de delapidare, cu consecinţe deosebit de grave şi în formă continuată, inculpatul, în apărare, a invocat că transportul muncitorilor are legătură indirectă cu proiectul. Curtea a constatat că a fost încheiat contractul pentru prestării servicii charter nr. 54/15. IV.2011 între S.C. "B." S.A., prin directorul general adjunct JJJJJ., în calitate de prestator, şi S.C. "H." S.R.L., prin inculpat, în calitate de beneficiar, cu anexele nr. 1 şi nr. 2, prin care prestatorul punea la dispoziţia beneficiarului un număr de două aeronave, pentru un număr total de 308 zboruri, cu un număr de 162 locuri rezervate la fiecare zbor, în perioada 13. X.2011-30. IV.2013, în valoare totală, pentru 304 zboruri, după cum se menţionează în acelaşi înscris, de 3.412.640 euro, fără T.V.A. Curtea a constatat că acest contract a fost încheiat cu mai mult de o lună înaintea încheierii contractului pentru proiectarea şi executarea autostrăzii şi avea scopul de a transporta muncitorii pe şantier începând cu data de 13. X.2011, în condiţiile în care, după cum s-a întâmplat ulterior, ordinul de începere a lucrărilor este din data de 20. VI.2011. Efectuând un calcul elementar, a constatat că urma să fie transportat aerian un număr total de 49.248 de muncitori, pe o perioadă de aproximativ 18 luni, ceea ce înseamnă o medie de 2.736 muncitori în fiecare lună. Prin urmare, acest contract pentru prestări servicii transport aerian muncitori nu dovedeşte decât intenţia clară a inculpatului, încă de la începutul acestui proiect, de a folosi banii în alte scopuri, printre care transferarea frauduloasă a fondurilor europene către S.C. "B." S.A.

Din declaraţia de la urmărire penală a martorului M., contabil-şef la S.C. "H." S.R.L., a rezultat că factura nr. x/8. XI.2012, emisă în baza contractului pentru prestării servicii charter nr. 54/15. IV.2011, încheiat de S.C. "H." S.R.L., în calitate de beneficiar, cu S.C. "B. -

Transport Aerian" S.A., în calitate de prestator, a fost înregistrată în contabilitate, iar ambele înscrisuri i-au fost predate cu doar o zi înainte de predarea dosarului către Departamentul pentru Luptă Antifraudă .

Martorul JJJJJ. a declarat pe data de 29. XI.2012, la urmărirea penală, că, în calitate de director general adjunct la S.C. "B." S.A., a încheiat contractul pentru prestării servicii charter nr. 54/15. IV.2011 cu S.C. "H." S.R.L., care, cel mai probabil, nu a mai solicitat efectuarea zborurilor . La fond, la termenul de judecată din data de 2. XII.2013, a arătat că zborurile nu au avut loc şi a precizat că, în luna noiembrie a anului 2012, singurul care se ocupa cu decontarea facturilor fiscale era directorul general, martorul KKKKK., şi că fuseseră comandate 5 aeronave marca x, dar care nu aveau legătură cu zborurile pe ruta din contractul pentru prestării servicii charter, încheiat cu S.C. "B." S.A. . Prin urmare, nu a fost efectuat niciun zbor charter pentru transportarea muncitorilor pe şantierul autostrăzii Nădlac-Arad, iar S.C. "B." S.A. dezvolta o politică de cumpărare aeronave, fără să prezinte relevanţă scopul în care erau folosite, ci important este faptul că societatea comercială de transport aerian avea nevoie de fonduri pentru cumpărarea de bunuri extrem de costisitoare.

Martorul KKKKK., director general al S.C. "B." S.A. începând cu data de 13. III.2010, a arătat, la urmărirea penală, pe data de 12. XII.2012, că a semnat contractul de împrumut nr. x/29. I.2008, încheiat între S.C. "H." S.R.L., prin inculpat, în calitate de împrumutător şi S.C. "B." S.A., în calitate de împrumutat, cu 6 acte adiţionale, întrucât societatea comercială de transport aerian avea nevoie de bani pentru a-şi plăti datoriile, precizând că, la sfârşitul anului 2010, aeronava LLLLL.. a fost sechestrată, prin ordin judecătoresc, de către S.C. "AWMS I", pe aeroportul "Beauavais" din Paris, declaraţie pe care şi-a menţinut-o în faţa instanţei de fond, la termenul de judecată din data de 23. III.2015 . Într-adevăr, potrivit tranzacţiei judiciare din data de 24. VI.2010, încheiată între S.C. "AWMS I", S.C. "B." S.A. şi S.C. "H." S.R.L., pe data de 29. IX.2004, S.C. "B." S.A. a închiriat de la S.C. "AWMS I" o aeronavă marca x, înmatriculată YR-BAA, fidejusor fiind S.C. "H." S.R.L., însă s-au acumulat sume restante, pe care S.C. "B." S.A. s-a obligat să le plătească în perioada mai 2010 - septembrie 2010 . Aceste probe nu prezintă relevanţă decât din punctul de vedere al existenţei unor mari dificultăţi financiare ale S.C. "B." S.A., nu cu mult timp înainte de atribuirea contractului de proiectare şi execuţie autostradă Nădlac-Arad.

Martorul nou pe situaţia de fapt FF., încuviinţat inculpatului la fond, dar faţă de care procurorul dispusese, prin rechizitoriu, disjungerea, a declarat, la termenul de judecată din data de 7. IX.2015, că a fost administrator la S.C. "AA." S.R.L., la care asociaţi erau S.C. "H." S.R.L., cu 75% părţi sociale, şi S.C. "B." S.A., cu 25% părţi sociale, că S.C. "AA." S.R.L. se ocupa de cumpărarea de bilete de avion de la Compania Naţională de Transporturi Aeriene "Tarom" S.A. şi de la S.C. "MMMMM." S.A., pentru transportul muncitorilor S.C. "H." S.R.L. la Arad, în vederea efectuării lucrărilor la autostrada Nădlac-Arad, şi că, pentru stingerea datoriilor, S.C. "H." S.R.L. a plătit furnizorii S.C. "AA." S.R.L., printre care S.C. "C." S.R.L. şi S.C. "D." S.A., fără ca inculpatul să fie implicat . În apel, la solicitarea apelantului-intimat-inculpat, martorul FF. a fost reaudiat la termenul de judecată din data de 17. VI.2020, când a mai adăugat că, prin anul 2010, s-a ocupat de asigurarea transportului muncitorilor angajaţi ai S.C. "H." S.R.L., de la Aeroportul Bacău la Aeroportul Arad, pentru desfăşurarea proiectului autostrada Nădlac-Arad . Aceste declaraţii, prin care se încearcă să se dovedească neimplicarea inculpatului în compensarea unor datorii şi, prin urmare, lipsa oricărei intenţii infracţionale, au un caracter părtinitor, având în vedere că faţă de martor, care a avut calitatea de învinuit, procurorul a dispus, prin actul de sesizare, disjungerea, pentru comiterea, împreună cu inculpatul şi cu alţii, a unor infracţiuni privind crearea de circuite financiare între societăţi comerciale. Totodată, declaraţiile sunt insuficiente, prin referirea la doar două societăţi comerciale şi izolate, faţă de întreg ansamblul probator administrat. În plus, au un caracter neverosimil, întrucât o societate comercială la care asociat este o companie aeriană cumpără bilete de avion de la alţi prestatori de servicii de pe piaţă, pentru transportul angajaţilor celuilalt asociat, cu atât mai mult cu cât între cei doi asociaţi exista un contract privind prestarea acestui serviciu.

Instanţa de apel a constatat că asemenea susţineri depăşesc limita unei apărări rezonabile şi îmbracă, mai curând, forma unui dispreţ faţă de organele judiciare.

A mai reţinut proba testimonială privind plăţile efectuate de S.C. "H." S.R.L. către furnizori, din care a mai rezultat, în acelaşi timp, că lucrarea a fost executată cu întârziere, cu implicarea unor sume mici, unele plătite doar parţial. Astfel:

- martorul NNNNN., inginer constructor - cercetător ştiinţific la Institutul de Cercetări pentru Echipamente şi Tehnologii în Construcţii Bucureşti, a arătat că S.C. "H." S.R.L. a obţinut agrementul tehnic în construcţii, pentru executarea balastului stabilizat, începând cu data de 17. X.2012, iar, din valoarea de 2.500 euro, a mai rămas de plată aproximativ 20% - 30%;

- martorul OOOOO., administrator la S.C. "PPPPP." S.R.L., Timişoara, a arătat că a încheiat cu S.C. "H." S.R.L. contractul nr. x/4. VI.2012, privind verificarea calităţii execuţiei piloţilor, prin metoda carotajului sonic, pe tronsonul autostrăzii Nădlac-Arad, în valoare totală de 23.245,42 RON, din care a fost plătită doar suma de 15.126,37 RON (filele x,

105-109, volumul XV, dosar de urmărire penală, fila x, volumul V, dosar de fond);

- martorul QQQQQ., administrator la S.C. "RRRRR." S.R.L., a declarat că a încheiat cu S.C. "H." S.R.L. contractul de furnizare şi prestări servicii nr. x VI.2012, privind execuţia şarpantei şi învelitorii din tablă la pavilionul cazare muncitori pe şantierul autostrada Nădlac-Arad, în valoare de 12.000 RON, fără T.V.A., plătită cu întârziere şi cu dificultate, contractul de furnizare şi prestări servicii nr. x VII.2012, privind furnizarea de materiale şi prestări servicii pentru fosă septică mare, placă fosă mică, racord, în valoare de 7.000 RON, fără T.V.A., contractul de furnizare şi prestări servicii nr. x VII.2012, privind furnizarea de materiale şi prestări servicii pentru platformă betonată, rigolă separator ulei, în valoare de 24.000 RON, fără T.V.A. cu acte adiţionale, contractul de furnizare şi prestări servicii nr. x VII.2012, privind furnizarea de materiale şi prestări servicii pentru platformă betonată la badocuri agregate, în valoare de 10.000 RON, fără T.V.A., contractul de furnizare şi prestări servicii nr. x VIII.2012, privind furnizarea de materiale şi prestări servicii pentru spart capete piloni, în valoare de 300 RON/bucata, cu acte adiţionale, şi contractul de furnizare şi prestări servicii nr. x VIII.2012, privind vidanjarea foselor septice şi activităţi de desfundare a sistemelor de canalizare, cu preţul de 150 RON/lună, la care se adaugă suma de 150 RON, taxă pentru deplasare;

- martorul SSSSS., administrator la S.C. "TTTTT." S.R.L., a arătat că, după ce a înmânat materiale publicitare constructorilor din zona autostrăzii Nădlac-Arad, a încheiat, cu S.C. "H." S.R.L., contractul de vânzare-cumpărare nr. x/4. V.2012, pentru cantitatea de 840 tone oţel beton, în baza căruia a efectuat livrări în perioada 7. V.2012 - 25. X.2012, în valoare totală de 6.621.586,81 RON;

- martorul UUUUU., asociat şi administrator la S.C. "VVVVV." S.R.L., Oradea, a arătat că a încheiat cu S.C. "H." S.R.L. contractul nr. x/16. VII.2012, privind executarea unui număr de 5 podeţe metalice la autostrada Nădlac-Arad, în valoare de 72.328,16 euro, cu T.V.A. .

A constatat că nu prezintă valoare probatorie declaraţiile:

- martorului OOOO., întrucât, la urmărirea penală, a declarat că a fost angajat la S.C. "H." S.R.L. în cursul lunii aprilie a anului 2011, astfel că nu cunoaşte mecanismele interne, iar, la fond, nu a oferit detalii ferme şi relevante;

- martorului WWWWW., consilier juridic la S.C. "H." S.R.L., care a arătat că nu cunoaşte nimic, deşi este evident că nu a vrut să declare;

- martorului XXXXX., director de mecanizare la S.C. "H." S.R.L., privind mesajul SMS răzbunător trimis de acesta, pe data de 20. XI.2012, către martorul O.;

- martorului YYYYY., şef serviciu revendicări din cadrul S.C. "H." S.R.L., întrucât nu se referă la situaţia de fapt şi nu a oferit detalii relevante;

- martorului ZZZZZ., privind statele de plată din lunile iulie, august şi septembrie ale anului 2011;

- martorului AAAAAA., secretarul directorului general al S.C. "H." S.R.L.;

- martorului BBBBBB., cu privire la relaţiile comerciale ale S.C. "H." S.R.L. cu S.C. "CCCCCC. S.R.L. şi S.C. "DDDDDD." S.R.L.;

- martorului EEEEEE., cu privire la facturile fiscale emise de S.C. "CCCCCC. S.R.L. şi S.C. "DDDDDD." S.R.L. către S.C. "H." S.R.L.;

- martorului FFFFFF., privind promovarea proiectului Nădlac-Arad .

Prin urmare, tot acest material probator vast şi complex, administrat la urmărirea penală, din care proba testimonială a fost readministrată la fond şi în apel, a făcut dovada, în mod neechivoc, că inculpatul a urmărit, încă de la început, deturnarea fondurilor europene obţinute şi destinate proiectării şi construirii autostrăzii Nădlac-Arad, cu drum de legătură, precum şi delapidarea S.C. "H." S.R.L., care avea calitatea de lider în asocierea cu S.C. "F. e F." S.A. (actuală S.C. "F." S.A.) şi S.C. "G." S.R.L., pentru a folosi sumele în cu totul alte scopuri.

În ceea ce priveşte desfiinţarea înscrisurilor falsificate, a constatat că S.C. "H." S R.L. a depus facturile fiscale, al căror conţinut l-a alterat, doar în fotocopie, iar, potrivit procesului-verbal din data de 24. IV.2013, întocmit de Direcţia Naţională Anticorupţie, secţia de combatere a infracţiunilor conexe infracţiunilor de corupţie, martorul M. a predat organelor de urmărire penală, printre altele, originalul antecontractelor de vânzare-cumpărare teren, încheiate de promitentul-vânzător J. şi promitentul cumpărător S.C. "H." S.R.L., mai puţin din datele de 9. IX.2011 şi 7. X.2011, însă la dosarul de urmărire penală nu au fost depuse decât fotocopiile.

3. Cât priveşte infracţiunea de folosire, cu rea-credinţă, a creditului societăţii comerciale, în formă continuată, prev. de art. 272 alin. (1), lit. b) din

Legea nr. 31/1990, modificată în Legea nr. 187/2002, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din noul C. pen. şi art. 5 alin. (1) din noul Cod, penal, Curtea a constatat că, în puţinătatea motivării sale, instanţa de fond s-a referit la toate creanţele care fac parte din patrimoniul S.C "H." S.R.L., prin urmare nu numai la creditul obţinut de la persoana vătămată E. S.A., ci şi la sumele din finanţarea lucrării de proiectare şi execuţie autostradă Nădlac-Arad, cu drum de legătură. Însă, sumele din finanţare constituie obiectul material al infracţiunilor de deturnare de fonduri europene, cu consecinţe deosebit de grave şi în formă continuată, şi de delapidare, cu consecineţe deosebit de grave şi în formă continuată, astfel că nu mai pot fi avute în vedere. Ca atare, Curtea a procedat la analizarea stricto sensu a noţiunii de "credit al societăţii comerciale", adică doar din punctul de vedere al creditului obţinut de la persoana vătămată E. S.A. Astfel, a constatat că împrumutul acordat către S.C. "H." S.R.L., în baza contractului de facilitate de credit pentru finanţare investitţii în infrastructură DCCM nr. 427/385/23. II.2011, în valoare totală de 323.778.800 RON, presupune valoarea scrisorii de confortm în sumă de 120.000.000 RON, valoarea scrisorii de participare la licitaţie, în sumă de 9.000.000 RON, valoarea scrisorii de bună execuţie, în sumă de 48.695.000 RON, şi valoarea scrisorii de garanţie restituire avans, în sumă de 146.083.800 RON, cu modificările ulterioare, prin actele adiţionale. Prin urmare, întregul credită obţinut de S.C. "H." S.R.L. s-a îndreptat şi a stat la dispoziţia Companiei Naţionale de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. (fostă Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România S.A.), cu titlu de garanţii, ceea ce înseamnă că nu a fost folosit, cu rea-credinţă. Pe cale de consecinţă, Curtea a constatat că lipseşte latura sibiectivă a infracţiunii, urmând să dispună achitarea inculpatului, în temeiul art. 16 alin. (1), lit. b), teza a-II-a din C. proc. pen.

4. Referitor la infracţiunea de spălarea banilor, în formă continuată, prevăzută de art. 49 alin. (1), lit.

b) din Legea nr. 129/2019, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din noul C. pen. şi art. 5 alin. (1) din noul C. pen., prin urmare în modalitatea normativă a ascunderii ori disimulării adevăratei naturi ori a provenienţei sumelo de bani, cunoscând că provin din săvârşirea de infracţiuni, Curtea, ţinând seama de materialul probator examinat, a constatat că inculpatul a dispus, în mod fraudulos, de banii din finanţare prin trei modalităţi, şi anume prin efectuarea de aşa-zise plăţi nedatorate sau eronate, urmate de restituirea sumelor de bani în alte conturi bancare, prin utilizarea de înscrisuri sub semnătură privată falsificate, pentru justificarea unor transferuri bancare, precum şi prin retrageri, în numerar, în baza unor antecontracte de vânzare-cumpărare care nu atestau operaţiuni juridice reale.

Prin urmare, referitor la transferurile bancare, întrebuinţarea banilor din finanţare pentru efectuarea de alte plăţi realizează acţiunea elementelor materiale ale infracţiunilor de deturnare de fonduri europene, prin schimbarea destinaţiei acestora, şi de delapidare, prin folosirea finanţării în interesul altor societăţi comerciale la care era asociat sau al altora, aflate în concurs ideanl, iar, prin operaţiunea de retragere a sumelor de bani, în numerar, inculpatul a executat însăşi acţiunea de însuşire a banilor, în folosul propriu.

Procurorul nu a arătat, mai departe, modul în care banii retraşi în numerar au fost utilizaţi, pentru a exista, astfel, infracţiunea de spălarea banilor, prin inducerea în circuitul civil a sumelor de bani provenind din infracţiunile de deturnare de fonduri europene şi de delapidare, cărora să le atribuie, astfel, un caracter de legalitate. Ca atare, infracţiunile premisă presupun producerea banilor iliciţi, iar infracţiunea de splălarea banilor consituie o continuare a activităţii infrcţionale, însă de sine-stătător, prin realizarea acţiunii de introducere a sumelor ilicite în circuitul civil, pentru a dobândi, astfel, aparenţa de legalitate.

Or, în acest caz, infracţiunile de deturnare de fonduri şi de delpaidare, prin efectuarea de alte plăţi, nu au produs sume ilicite, ci constituie însăşi folosirea frauduloasă a finanţării deturnate, iar retragerile de numerar se opresc la acţiunea de însuşire a banilor, în lipsa unui probatoriu din care să rezulte modul în care au fost utilizaţi. Ca tare, fapta penală nu există, în materialiatatea sa, urmând să dispună achitarea, în temeiul art. 16 alin. (1), lit.

a) din C. proc. pen.

5. Cât priveşte infracţiunea de înşelăciune, cu consecinţe deosebit de grave şi în formă continuată, prev. de art. 244 alin. (1) şi alin. (2) din noul C. pen., cu aplicarea art. 2561 din C. pen., art. 35 alin. (1) din noul C. pen. şi art. 5 alin. (1) din noul C. pen., împotriva persoanei vătămate S.C. "F. e F." S.A. (actuală S.C. "F." S.A.), a constatat că, prin plângerea penală formulată, persoana vătămată a arătat că nu a avut cunoştinţă despre contractele de finanţare şi de garanţie încheiate de inculpat, în calitate de reprezentant legal al S.C. "H." S.R.L., cu E. S.A., prin care acesta cesiona veniturile viitoare ale Asocierii provenind din proiectul de proiectare şi de execuţie a autostrăzii Nădlac-Arad, mai mult aceeaşi bancă a încheiat, ulterior, un act adiţional la contractul de finanţare, în condiţiile în care acordul de asociere din data de 3. II.2011 îşi încetase efectele, în urma câştigării licitaţiei publice de către Asociere, iar, în urma multor discuţii şi negocieri cu S.C. "H." S.R.L., contractul de consorţiu a fost încheiat abia pe data de 25. VIII.2011, prin urmare ulterior actului adiţional din data de 2. VI.2011, astfel că inculpatul a indus-o în eroare cu privire la modalitatea de finanţare a proiectului .

În rechizitoriu, s-a reţinut că activitatea infracţională a inculpatului constă în inducerea în eroare a persoanei vătămate asociat nu numai cu privire la cesionarea veniturilor viitoare ale Asocierii, fără ştiinţa celorlalţi doi asociaţi, ci şi privitor la refuzul de plată din avansul primit pentru lucrările executare de persoana vătămată.

Într-adevăr, din probele analizate anterior, a rezultat că persoana vătămată S.C. "F. e F." S.A. (actuală S.C. "F." S.A.) nu a avut cunoştinţă despre contractele de finanţare şi de garanţie încheiate, în condiţii de clandestinitate, de S.C. "H." S.R.L. cu E. S.A., însă, deşi aflase despre încheierea acestor documente, a încheiat contractul de consorţiu din data de 25. VIII.2011, cu aceeaşi S.C. "H." S.R.L., prin inculpat, în calitate de lider al Asocierii şi S.C. "G." S.R.L., prin reprezentant legal AAA., în condiţiile în care se putea retrage din Asociere.

Apelantul-intimat-inculpat a depus la dosar Decizia nr. 1/25. VIII.2011, emisă de Consiliul de conducere al Asocierii, prin care, printre altele, este aprobată susţinerea finanţării proiectului prin contractul de facilitate de credit încheiat de liderul Asocierii cu E. S.A., cu obligaţia celorlalţi doi asociaţi de a depune contragaranţii, în limitele cotei de participare a fiecăruia, iar liderul Asocierii este împuternicit să semneze contractul de credit cu E. S.A. şi va trage din credit, apoi va distribui sumele către asociaţi, în baza documentelor justificative, precum şi Decizia nr. 2/30. VIII.2011, emisă de Consiliul de conducere al Asocierii, prin care, printre altele, a fost împărţită lucrarea, stabilindu-se că persoana vătămată S.C. "F. e F." S.A. (actuală S.C. "F." S.A.) va executa Secţiunea A1, de la km 0 + 000 până la km 7 + 000, şi Secţiunea A, drum de legătură, de la km 0 + 000 până la km 5 + 911 (legătura cu DN7), în timp ce restul lucrărilor va fi executat de S.C. "H." S.R.L. şi S.C. "G." S.R.L. .

Desigur că inculpatul s-a prevalat, în permanenţă, în toată atitudinea sa ulterioară datei de 25. VIII.2011, când a fost semnată Decizia nr. 1 a Consiliului de conducere al Asocierii, de obligaţia persoanei vătămate asociat de a emite contragaranţii. Analizând conţinutul acestui document, Curtea a constatat că termenii acordului sunt generici şi îndoielnici şi anume se atribuie liderului Asocierii un mandat ulterior încheierii contractului de facilitate credit şi nu se indică persoana fizică ori juridică faţă de care ceilalţi doi asociaţi trebuie să depună contragaranţiile, însă, în mod cert, liderul Asocierii se obligă să distribuie plăţile către toţi cei trei asociaţi, în baza documentelor justificative.

În realizarea planului său infracţional, de a-şi însuşi, în integralitate, avansul, inculpatul a fost, în permanenţă, preocupat să-şi acopere acţiunile frauduloase prin înscrisuri pe care, mai apoi, să le opună, iar această Decizie nr. 1/25. VIII.2011 a Consiliului de conducere al Asocierii face parte din categoria documentelor constituite în acest scop, pentru a-şi justifica, ulterior, refuzul de plată, pentru nedepunerea de contragaranţii ori de uniformitatea unor documente justificative depuse de asociaţi. Cu toate acestea, inculpatul a pierdut din vedere că, oricât de abil consideră că este în conceperea de înscrisuri, urmată de convingerea altora să le semneze, infracţiunea de înşelăciune există dincolo de termenii contractuali şi rezultă din conduita pe care a manifestat-o în timp, în întreg ansamblul activităţii sale infracţionale, care dovedeşte intenţia sa directă de a profita de buna-credinţă a persoanei vătămate în această relaţie comercială.

Dincolo de orice înscris preconstituit, pe care-l consideră acoperitor şi justificativ, Curtea a avut în vedere că S.C. "H." S.R.L., prin inculpat, a dobândit calitatea de lider al Asocierii în baza încrederii pe care i-au acordat-o ceilalţi doi asociaţi, pentru că, inclusiv în domeniul economiei, ca, de altfel, în toate domeniile sociale, relaţiile trebuie să se fundamenteze pe încredere şi pe bună-credinţă. Această calitate de lider al societăţii comerciale pe care o administra şi care a presupus dreptul de a distribui banii din finanţarea proiectului, cu titlu de avans, către toţi asociaţii, i-a permis să-şi realizeze scopul său infracţional, de însuşire a tuturor sumelor primite în contul unic al Asocierii, care aparţinea S.C. "H." S.R.L., cunoscând, încă de la început, că-i va elimina pe asociaţi de la orice plată, iar dovadă sunt chiar înscrisurile pe care, în mod scrupulos, le-a întocmit şi pe care, mai apoi, le-a folosit în apărarea sa.

Este evident că persoana vătămată nu avea la îndemână nicio clauză contractuală care să garanteze seriozitatea şi buna-credinţă ale inculpatului, întrucât "bona fides praesumitur", potrivit vechiului principiu de drept roman, dar şi dispoziţiilor art. 14 alin. (2) din C. civ.. În acelaşi timp, buna-credinţă trebuie să existe, în mod obiectiv şi neechivoc, atât la negocierea şi încheierea contractului, cât şi pe tot timpul executării sale, această obligaţie neputând fi înlăturată, conform art. 1.170 din C. civ..

De aceea, a apreciat că inculpatul a indus-o în eroare pe persoana vătămată, atât la încheierea acordului de asociere din data de 3. II.2011, pentru participarea la licitaţia publică, cât şi la încheierea şi executarea contractului de consorţiu din data de 25. VIII.2011, în vederea realizării lucrării atribuite Asocierii.

Martorul L. a arătat, la urmărirea penală, pe data de 10. IV.2013, că este membru al Consiliului de administraţie al S.C. "F. e F." S.A., că nu a participat la încheierea acordului de asociere şi că nu a fost verificată, în baza unor documente contabile, situaţia financiară a S.C. "H." S.R.L., dar aceasta s-a obligat să asigure resurse financiare în sumă de 120.000.000 RON, constituind un argument pentru constituirea Asocierii, fără să se cunoască faptul că, pentru suma respectivă, S.C. "H." S.R.L. a încheiat cu E. S.A. un contract de credit şi a cesionat toate veniturile viitoare ale Asocierii, împrejurare pe care, dacă ar fi cunoscut-o, nu ar mai fi procedat la încheierea acordului de asociere, iar, după câştigarea licitaţiei, relaţiile cu S.C. "H." S.R.L. s-au schimbat, întrucât inculpatul a început să acţioneze singur, în mod discreţionar, fără acordul celorlalţi asociaţi şi toate încercările legale, precum să li se atribuie o a doua semnătură pe contul bancar de avans ori deschiderea unui cont escrow, au eşuat şi, totodată, inculpatul a refuzat, în mod nejustificat, să primească scrisorile de garanţie pe care i le-au prezentat, pe urmă nu au fost încunoştinţaţi cu privire la încasarea avansului şi nu le-a fost transferată cota corespunzătoare din avans, după care, în perioada august 2011 - decembrie 2011, au efectuat lucrări pe sectorul de autostradă stabilit, însă inculpatul a refuzat plata facturilor fiscale pe care le-au emis, susţinând că sunt incorect întocmite, mai mult S.C. "H."

S.R.L. a cuprins lucrările pe care le-au efectuat în situaţiile de lucrări şi în certificatele intermediare de plată pe care le-a întocmit, însă, pentru a nu fi reziliat contractul de proiectare şi execuţie atribuit Asocierii, cu aplicarea de penalităţi, au acceptat încheierea acordului din luna august a anului 2012, prin care S.C. "H." S.R.L. recunoaşte că a încasat de la beneficiar avansul în sumă de 57.443.922,59 RON şi sumele în baza certificatelor intermediare de plată nr. x, nr. 3 şi nr. 4, în care au fost incluse lucrările executate de S.C. "F. e F." S.A., fără să-i plătească cotele corespunzătoare, obligându-se, astfel, la plata sumei de 5.420.325,05 RON, care reprezintă valoarea lucrărilor efectuate, din care suma de 4.137.168,80 RON până la data de 7. IX.2012, dar nu şi-a respectat obligaţia . La fond, la termenul de judecată din data de 2. XII.2013, a precizat că nu cunoaşte prea multe detalii privind realizarea Asocierii şi participarea la licitaţia publică, însă persoana vătămată, la care era angajat, a fost prejudiciată de inculpat, şi nu de S.C. "H." S.R.L., pentru că nu a primit banii pentru munca prestată . În apel, la solicitarea Ministerului Public, a fost reaudiat, prin videoconferinţă, la termenul de judecată din data de 10. III.2021, când a precizat, din nou, că nu au avut cunoştinţă despre încheierea contractului de credit, cu cesionarea veniturilor viitoare ale Asocierii, între S.C. "H." S.R.L. şi E. S.A., împrejurare care, în situaţia în care ar fi cunoscut-o, îl determina, ca membru al Consiliului de administraţie, compus din 6-7 membri, să nu fie de acord cu Asocierea, precizând că niciun membru nu ar fi fost de acord în aceste condiţii, că S.C. H." S.R.L. a refuzat să plătească cota din avans, fără să cunoască motivele şi nu crede că a refuzat plata facturilor fiscale, şi mai ştie că S.C. "H." S.R.L. a efectuat doar o singură plată către S.C. "F. e F." S.A., fără alte detalii . Este evident faptul că, după aproximativ 8 ani de la declaraţia sa iniţială, martorul nu şi-a mai putut aminti, cu exactitate şi în detaliu, întreaga situaţie de fapt, astfel cum a fost expusă în prima sa declaraţie.

Martorul S., director economic şi administrativ la S.C. "F. e F." S.A., în perioada martie 2009 - aprilie 2018, a declarat, la urmărirea penală, pe data de 18. II.2013, că nu a participat la negocierile şi la încheierea contractului de consorţiu din data de 25. VIII.2011, dar cunoaşte că, după încheierea acestuia, persoana vătămată S.C. "F. e F." S.A. a prezentat liderului Asocierii scrisorile de garanţie pentru avans şi bună execuţie, însă ambele le-au fost restituite, că au început lucrările pe secţiunea asumată în cadrul Asocierii prin luna august sau septembrie din anul 2011, mobilizând echipamente proprii, iar toate costurile au fost suportate din fonduri proprii, că, pe toată perioada derulării contractului privind autostrada, nu au avut niciodată acces la evidenţa contabilă ţinută de S.C. "H." S.R.L. pentru Asociere, mai mult nu deţineau informaţii privind proiectul şi graficul de execuţie, astfel că, prin luna ianuarie a anului 2012, au notificat pe beneficiar şi pe Liderul Asocierii că se află în imposibilitatea continuării lucrărilor, fără să primească vreun răspuns, că au emis facturi fiscale aferente certificatelor intermediare de plată nr. x, nr. 3 şi nr. 4, în valoare de aproximativ 5.300.000 RON, care au fost tramsmise către S.C. "H." S.R.L.

împreună cu documentele justificative, dar le-au fost restituite, pe motiv că nu au prezentat documente justificative, precizând că a fost plătită o singură factură fiscală în valoare de 1.400.000 RON, pe urmă S.C. "H." S.R.L. s-a obligat, printr-un acord notarial, să le plătească suma de aproximativ 5.300.000 RON, însă nici această convenţie nu a fost respectată . La fond, la termenul de judecată din data de 24. II.2014, a declarat că S.C. "F. e F." S.A. a efectuat mobilizările în şantier şi, la un moment dat, a aflat că S.C. "H." S.R.L. primise avansul, însă le-a refuzat plata cotei, pe motiv că scrisoarea de garanţie pe care au prezentat-o nu era conformă solicitărilor S.C. "H." S.R.L., apoi, în luna ianuarie a anului 2012, au primit de la S.C. "H." S.R.L. doar suma de 400.000 RON din avans .

La reaudierea sa în apel, la solicitarea Ministerului Public, la termenul de judecată din data de 26. II.2020, a mai arătat că nu au avut cunoştinţă despre existenţa contractului de credit încheiat de liderul Asocierii, iar, după ce au intrat în posesia acestui înscris, persoana vătămată E. S.A. le-a refuzat accesul la contractul de finanţare, că a existat o primă decizie a Consiliului de administraţie al Asocierii, în care se face menţiunea privind împuternicirea S.C. "H." S.R.L. de a efectua anumite operaţiuni juridice, inclusiv cesionarea, însă în termeni generici, că S.C. "H." S.R.L. a virat, din avans, doar suma de 400.000 RON, care a fost insuficientă, apoi a refuzat la plată, din diverse motive, printre care lipsa documentelor justificative, cele trei facturi emise de S.C. "F. e F." S.A., în valoare totală de aproximativ 5.000.000 RON, recunoscută, în cele din urmă, de S.C. "H." S.R.L., printr-un acord notarial, plătind doar suma de 1.000.000 RON .

Curtea a constatat că, în faţa sa, martorul S. a manifestat şi, implicit, a creat confuzie cu privire la existenţa unui mandat general la momentul cesiunii veniturilor viitoare ale Asocierii de către S.C. "H." S.R.L. Consiliul de conducere al Asocierii nu a emis decât Decizia nr. 1/25. VIII.2011 şi Decizia nr. 2/30. VIII.2011, ambele ulterior încheierii contractul de cesiune a încasărilor şi de depozit colateral constituite cu titlu de garanţie DCCM nr. x/25. II.2011, privind cesiunea de creanţă asupra dreptului de încasări din contractul de proiectare şi execuţie autostrada Nădlac-Arad, ceea ce, în mod evident, înseamnă că, la momentul încheierii acestuia, nu a existat nicio împuternicire, nici măcar în termeni generici, după cum a susţinut martorul.

Martorul R., inginer în cadrul S.C. "F. e F." S.A., unde are funcţia de director de producţie, a declarat, la urmărirea penală, că nu cunoaşte detalii cu privire la încheierea acordului de asociere şi a contractului de consorţiu, însă poate preciza că, până în luna decembrie a anului 2011, executaseră deja o parte din lucrările care le reveneau, iar inculpatul refuza, în permanenţă, să le plătească, fiind de faţă doar la momentul încheierii, în faţa notarului public, a acordului prin care S.C. "H." S.R.L. se obliga să le plătească suma datorată pentru lucrarea executată . În apel, la solicitarea Ministerului Public, a fost reaudiat, prin videoconferinţă, la termenul de judecată din data de 7. IV.2021, când a arătat că, în cadrul S.C. "F. e F." S.A., deţinea o funcţie tehnică, astfel că nu cunoaşte detalii privind constituirea Asocierii, că, după împărţirea autostrăzii în două segmente, au început lucrările, care nu puteau fi desfăşurate, din lipsa finanţării, că nu-şi mai aminteşte stadiul lucrărilor atunci când a ajuns la faţa locului, întrucât a trecut mult timp, şi că, într-o fază finală a proiectului, S.C. "H." S.R.L. a făcut doar o singură plată către S.C. "F. e F." S.A. .

Martorul M., contabil-şef la S.C. "H." S.R.L. a arătat, în declaraţia sa din faţa instanţei de fond, de la termenul de judecată din data de 9. IX.2013, că martorul O. refuza plata facturilor fiscale emise de persoana vătămată S.C. "F. e F." S.A., pe motiv că nu depusese scrisoare de garanţie a avansului sau că nu avea acceptate situaţiile de lucrări .

Martorul GGGGGG., fost director la Direcţia Proiecte Autostrăzi Fonduri Externe, în perioada mai 2011 - iunie 2012 a declarat, pe data de 25. I.2013, la urmărirea penală, că persoana vătămată S.C. "F. e F." S.A. a formulat mai multe sesizări cu privire la nerespectarea obligaţiilor contractuale de către inculpat, care nu i-a plătit nici partea din avans, cu motivul că nu i-a oferit scrisori de garanţie şi nici lucrările pe care le-a executat la autostradă, susţineri reluate în faţa instanţei de fond, la termenul de judecată din data de 9. II.2015 .

Martorul nou pe situaţia de fapt JJ., încuviinţat inculpatului la fond, a declarat, la termenul de judecată din data de 15. V.2017, că în anul 2011 a fost colaborator al S.C. "F. e F." S.A., pe care a ajutat-o să intre pe piaţa românească, însă era nevoie de un asociat naţional, astfel că a participat la negocierile în vederea creării Asocierii, că persoana vătămată S.C. "F. e F." S.A. nu a cunoscut despre contractul de creditare şi despre cesionarea veniturilor Asocierii decât ulterior încheierii acestor documente, că neînţelegerile cu S.C. "H." S.R.L. au apărut în urma garanţiei pentru avans, apoi, în faza execuţiei lucrărilor, din cauza consultantului, care a refuzat să semneze situaţia de lucrări înaintată de persoana vătămată S.C. "F. e F." S.A., astfel că, în primăvara anului 2012, persoana vătămată asociat a încetat să mai lucreze . Reaudiat, în mod nemijlocit, în apel, la termenul de judecată din data de 10. II.2021, la propunerea apelantului-intimat-inculpat, a arătat că, în perioada anilor 2003-2012, a fost consilier tehnic la S.C. "F. e F." S.A., că este benefică asocierea unei societăţi comerciale străine cu o societate comercială din România, astfel că a luat fiinţă Asocierea, care a mai participat la o licitaţie publică, necâştigată, unde persoana vătămată a avut calitatea de lider, că organizarea şantierului a început aproape simultan, precizând că toate cheltuielile privind deminarea, ridicarea sarcinii arheologice, studiilor geologic şi topografic au fost efectuate de către S.C. "H." S.R.L., pe toată lungimea autostrăzii şi că nici una dintre cele două societăţi comerciale asociate nu avea dreptate, în sensul că S.C. "F. e F." S.A. supraevalua lucrările la facturare, iar S.C. "H." S.R.L. plătea sub valoarea lucrărilor executate, apoi a mai susţinut că S.C. "F. e F." S.A. a aflat despre virarea avansului în contul bancar abia după aproximativ două săptămâni, însă S.C. "H." S.R.L. a refuzat să-i plătească suma corespunzătoare, spunându-i ca, mai întâi, să-şi execute lucrările, în condiţiile în care persoana vătămată avea nevoie de aceşti bani pentru a-şi deschide şi efectua lucrările .

Curtea nu poate avea în vedere declaraţiile martorului WWWW., nici de la urmărirea penală, din data de 6. III.2013, prin care arată că, deşi a fost director general al S.C. "H." S.R.L. în perioada noiembrie 2011 - ianuarie 2013, nu ştie nimic, iar, în situaţia în care ştia, nu-şi mai aminteşte, şi nici din faţa instanţei de fond, de la termenul de judecată din data de 2. VI.2014, prin care a făcut mai mult referire la S.C. "G." S.R.L. şi care are un caracter uşor părtinitor inculpatului, prin raportare la ansamblul probator administrat, după ce, la urmărirea penală, a avut o atitudine de rezervă .

Ca atare, proba cu înscrisuri, coroborată cu proba testimonială au dovedit, în mod clar, vinovăţia inculpatului privind comiterea infracţiunii de înşelăciune, în formă continuată, împotriva persoanei vătămate S.C. "F." S.A. (fostă S.C. "F. e F." S.A.).

Verificând termenul de prescripţie specială a răspunderii penale, a constatat că, potrivit art. 154 alin. (1), lit. c) din noul C. pen., cu aplicarea art. 155 alin. (4) din noul C. pen., este de 16 ani, care curge de la data ultimei acţiuni ori inacţiuni, conform art. 154 alin. (2) din noul C. pen.. Mai întâi, instanţa de apel are în vedere limitele speciale care presupun consecinţele deosebit de grave, întrucât constituie varianta agravată a infracţiunii de înşelăciune şi nu o cauză de agravare a răspunderii penale. Pe urmă, a constatat că ultimul act material, care constă într-o inacţiune, prin menţinerea în eroare a persoanei vătămate, este din data de 7. IX.2012, când inculpatul trebuia să plătească o primă tranşă din suma datorată, potrivit acordului încheiat cu persoana vătămată. Prin urmare, termenul de prescripţie specială a răspunderii penale se împlineşte pe data de 7. IX.2028.

Pe latură civilă, persoana vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 5.512.611,65 RON, cu titlu de daune materiale, menţinute prin adresa din data de 9. I.2017 . A constatat că, prin acordul care poartă încheierea de autentificare nr. 2.157/30. VIII.2012 a Biroului Notarial "Ad solemnitatem", S.C. "H." S.R.L., prin inculpat, a fost de acord să plătească persoanei vătămate S.C. "F. e F." S.A. suma totală de 5.574.686,81 RON, fără T.V.A., din care suma de 5.420.352,05 RON, fără T.V.A., reprezintă valoarea totală a lucrărilor efectuate de persoana vătămată, în cadrul certificatelor interimare de plată nr. x, nr. 3 şi nr. 4, iar suma de 154.334,76 RON, fără T.V.A., reprezintă valoarea actualizată a preţurilor . Prin urmare, Curtea a admis acţiunea civilă, în totalitate. A mai constatat că, deşi inculpatul a produs daunele materiale în calitate de administrator al S.C. "H." S.R.L., lider al Asocierii, îl va obliga doar pe inculpat să repare, singur, prejudiciul material, întrucât S.C. "H." S.R.L. a avut calitatea doar de parte civilă, nu şi de parte responsabilă civilmente în raport cu părţile civile prejudiciate, astfel că nu şi-a putut formula apărările din punctul de vedere al acestei calităţi procesuale.

La individualizarea judiciară a pedepselor închisorii, a avut în vedere limitele speciale ale pedepselor închisorii, inclusiv prin reţinerea dispoziţiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002, potrivit adresei din data de 9. IX.2013 a Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, secţia de combatere a infracţiunilor conexe infracţiunilor de corupţie, din Dosarul nr. x/2013, cuprinse între 9 luni închisoare şi 3 ani şi 9 luni închisoare, pentru infracţiunea împotriva intereselor financiare ale Uniunii Europene, prin deturnare de fonduri comunitare, cu consecinţe deosebit de grave, între 1 an închisoare şi 3 ani şi 6 luni închisoare, pentru infracţiunea de delapidare, cu consecinţe deosebit de grave, între 3 luni închisoare şi 1 an şi 6 luni închisoare, pentru infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, şi între 9 luni închisoare şi 3 ani şi 9 luni închisoare, pentru infracţiunea de înşelăciune, cu consecinţe deosebit de grave.

A mai avut în vedere gravitatea întregii activităţi infracţionale desfăşurată de inculpat în legătură cu proiectul public care a fost atribuit societăţii comerciale la care era administrator, în cadrul unei asocieri, prin modul premeditat, în baza unui plan infracţional bine stabilit, pe care l-a urmărit cu devotament şi fără scrupule, supunând voinţei sale de infractor instituţii şi oameni, toate acestea în unicul scop de a folosi, după bunul său plac, fondurile europene care i-au fost încredinţate pentru a construi o autostradă naţională modestă, precum şi prin prejudiciul material deosebit de ridicat pe care l-a creat.

Totodată, Curtea nu poate să ignore că inculpatul, la nivel naţional, a contribuit la compromiterea sentimentului de încredere publică, şi aşa aproape inexistent, în corectitudinea persoanelor juridice desemnate să execute lucrări în favoarea statului, în acest caz o autostradă de doar câţiva kilometri, în condiţiile în care infrastructura rutieră în România este extrem de deficitară şi de rudimentară, iar, prin proiect, se urmărea integrarea ţării la reţeaua rutieră europeană, însă desigur că inculpatul nu a urmărit binele comun, ci doar interesul propriu, de a se îmbogăţi din bugetul european, în fraudarea propriului popor şi a comunităţii europene.

În acelaşi timp, a adus atingere imaginii întregii societăţi româneşti în faţa organismelor europene şi a statelor comunitare, prin alterarea ori pierderea încrederii în onestitatea cetăţenilor români. De asemenea, a ţinut seama de circumstanţele personale ale inculpatului, în vârstă de 44 de ani la data faptelor penale, are studii superioare, potrivit diplomei Seria J, nr. 12129, emisă de Facultatea de Fizică din cadrul Universităţii Bucureşti, are 4 copii, dintre care ultimii trei copii, încă minori, au rezultat din căsătorie, după cum atestă certificatul de naştere seria x, nr. x, eliberat de Primăria Sectorului II, Bucureşti, la data de 22.

I.2001, privind pe HHHHHH., dintr-o altă relaţie, privind pe IIIIII., privind pe JJJJJJ., privind pe KKKKKK., nu este cunoscut cu antecedente penale şi nu numai că a avut o atitudine procesuală constant nesinceră, pe toată durata îndelungată a procedurii penale, dar, în perioada în care s-a aflat sub puterea măsurii preventive a arestului la domiciliu, l-a mituit pe poliţistul care-l supraveghea, fiind condamnat definitiv pentru comiterea infracţiunii de dare de mită.

Având în vedere toate aceste elemente de natură reală şi personală, Curtea a apreciat că, pentru infracţiunile de deturnare de fonduri europene, cu consecinţe deosebit de grave, de delapidare, tot cu consecinţe deosebit de grave şi de fals în înscrisuri sub semnătură privată, maximul special este neîndestulător pentru a sancţiona o conduită infracţională de o asemenea periculozitate, prin amploare şi prin prejudiciile materiale atât de ridicate, pe care nu le-a acoperit, nici măcar în parte, cu excepţia unei restituiri parţiale în casieria persoanei vătămate S.C. "H." S.R.L., astfel că va aplica sporul facultativ pentru infracţiunea continuată, raportat inclusiv la numărul mare de acte materiale, care amplifică gravitatea faptelor penale. A constatat că limitele speciale ale pedepsei închisorii, în special pentru infracţiunile de deturnare de fonduri europene, cu consecinţe deosebit de grave şi delapidare, tot cu consecinţe deosebit de grave, sunt blânde, mai ales în condiţiile reţinerii art. 19 din Legea nr. 682/2002, care plasează în derizoriu sancţiunile, precum limitele speciale cuprinse între 9 luni închisoare şi 3 ani şi 9 luni închisoare, pentru infracţiunea de deturnare de fonduri europene, cu consecinţe deosebit de grave, asemănător infracţiunii de înşelăciune, cu consecinţe deosebit de grave, ori între 1 an închisoare şi 3 ani şi 6 luni închisoare, pentru infracţiunea de delapidare, cu consecinţe deosebit de grave, în cazul unui prejudiciu material neacoperit.

A mai constatat că, prin sentinţa penală nr. 523/9. XI.2018 a Tribunalului Giurgiu, din Dosarul nr. x/2017, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 572/A/25. VI.2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, din Dosarul nr. x/2017, a fost condamnat, pentru comiterea, pe data de 23. VIII.2014, a infracţiunii de dare de mită, prev. de art. 290 alin. (1) din C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, la pedeapsa de 2 ani închisoare, cu pedeapsa complementară a interzicerii exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1), lit. a) şi b) din C. pen. pe durata de 2 ani şi pedeapsa accesorie a interzicerii exerciţiului aceloraşi drepturi, a cărei executare a fost suspendată sub supraveghere pe durata termenului de supraveghere de 3 ani. Prin urmare, constatând că infracţiunea pentru care a fost condamnat definitiv se află în concurs real cu infracţiunile din această cauză, Curtea, în temeiul art. 97 alin. (1) din noul C. pen., a dispus anularea beneficiului suspendării sub supraveghere dispus prin sentinţa penală anterioară, rămasă definitivă. De asemenea, a constatat că pedeapsa complementară a interzicerii exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1), lit. a) şi b) din noul C. pen., pe durata de 2 ani, a început să fie executată de la data de 25. VI.2020, când a rămas definitivă sentinţa penală de condamnare, astfel că va scădea perioada executată la zi.

Din oficiu, a constatat că, prin acordul de mediere nr. A42/11. V.2017, încheiat la Biroul mediator LLLLLL., între inculpat şi persoana vătămată S.C. "G." S.R.L., cu actul adiţional nr. x V.2017, nu s-a stabilit cu privire la cheltuielile judiciare către stat, astfel că instanţa de apel, în apelul declarat de apelantul-intimat-inculpat, a dispus în temeiul art. 275 alin. (1), punctul 2, lit. d) din C. proc. pen., obligarea inclusiv a persoanei vătămate la plata cheltuielilor de procedură în fond.

În consecinţă, Curtea, în temeiul art. 421, punctul 2, lit. a) din C. proc. pen., a admis apelurile formulate de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, de apelantul-intimat-inculpat A. şi de apelantul-intimat-parte civilă S.C. "F." S.A. (fostă S.C. "F. e F." S.A.) împotriva sentinţei penale nr. 1/F/21. XII.2017 a Tribunalului Bucureşti, secţia I-a penală, din Dosarul nr. x/2013, pe care a desfiinţat-o, în parte, şi, rejudecând pe fond:

A descontopit pedeapsa rezultantă principală de 6 ani şi 3 luni închisoare aplicată inculpatului A., urmând să repună, în individualitatea lor, pedepsele de 3 ani închisoare, de 1 an închisoare, de 3 ani şi 3 luni închisoare, de 1 an închisoare, de 1 an închisoare şi de 3 ani închisoare;

A constatat că, prin încheierea de şedinţă din data de 28. V.2021, instanţa de apel a dispus, din oficiu, în temeiul art. 386 alin. (1) din C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice a faptelor penale reţinute, prin rechizitoriu, în sarcina inculpatului A., din infracţiunea împotriva intereselor financiare ale Uniunii Europene, în formă continuată, prev. de art. 182 alin. (1) şi alin. (2) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din vechiul C. pen., infracţiunile de folosire, cu rea-credinţă, a creditului societăţii comerciale, în formă continuată, prev. de art. 272 punctul 2 din Legea nr. 31/1990, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din vechiul C. pen., de delapidare, cu consecinţe deosebit de grave şi în formă continuată, prev. de art. 2151 alin. (1) şi alin. (2) din vechiul C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) din vechiul C. pen., de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată, prev. de art. 290 din vechiul C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) din vechiul C. pen., de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată, prev. de art. 290 din vechiul C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) din vechiul C. pen., de spălarea banilor, în formă continuată, prev. de art. 29 alin. (1), lit. b) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din vechiul C. pen., de spălarea banilor, prev. de art. 29 alin. (1), lit. b) din Legea nr. 656/2002, de înşelăciune, cu consecinţe deosebit de grave, prev. de art. 215 alin. (1), alin. (2), alin. (3) şi alin. (5) din vechiul C. pen., împotriva persoanei vătămate E. S.A. şi de înşelăciune, cu consecinţe deosebit de grave şi în formă continuată, prev. de art. 215 alin. (1), alin. (2), alin. (3) şi alin. (5) din vechiul C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) din vechiul C. pen., împotriva persoanelor vătămate S.C. "F. e F." S.A. şi S.C.

"G." S.R.L., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) din vechiul C. pen., în:

- infracţiunea împotriva intereselor financiare ale Uniunii Europene, prin deturnare de fonduri comunitare, cu consecinţe deosebit de grave şi în formă continuată, prev. de art. 182 alin. (1) şi alin. (3) din Legea nr. 78/2000, modificată prin Legea nr. 187/2002, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din noul C. pen. şi art. 5, alin. (1) din noul C. pen.,

- infracţiunea de folosire, cu rea-credinţă, a creditului societăţii comerciale, în formă continuată, prev. de art. 272 alin. (1), lit. b) din Legea nr. 31/1990, modificată prin Legea nr. 187/2002, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din noul C. pen. şi art. 5, alin. (1) din noul C. pen.,

- infracţiunea de delapidare, cu consecinţe deosebit de grave şi în formă continuată, prev. de art. 295 alin. (1) din noul C. pen., cu aplicarea art. 308 din noul C. pen., art. 309 din noul C. pen., art. 35 alin. (1) din noul C. pen. şi art. 5 alin. (1) din noul C. pen.,

- infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată, prev. de art. 322 din noul C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din noul C. pen. şi art. 5 alin. (1) din noul C. pen.,

- infracţiunea de spălarea banilor, în formă continuată, prev. de art. 49 alin. (1), lit. b) din Legea nr. 129/2019, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din noul C. pen. şi art. 5 alin. (1) din noul C. pen.,

- infracţiunea de înşelăciune, cu consecinţe deosebit de grave şi în formă continuată, prev. de art. 244 alin. (1) şi alin. (2) din noul C. pen., cu aplicarea art. 2561 din C. pen., art. 35 alin. (1) din noul C. pen. şi art. 5 alin. (1) din noul C. pen., împotriva persoanei vătămate E. S.A., şi

- infracţiunea de înşelăciune, cu consecinţe deosebit de grave şi în formă continuată, prev. de art. 244 alin. (1) şi alin. (2) din noul C. pen., cu aplicarea art. 2561 din C. pen., art. 35 alin. (1) din noul C. pen. şi art. 5 alin. (1) din noul C. pen., împotriva persoanelor vătămate S.C. "F." S.A., fostă S.C. "F. e F." S.A. (menţinând încadrarea juridică, dispusă de instanţa de fond, cu privire la persoana vătămată S.C. "G." S.R.L.), toate cu aplicarea art. 38 alin. (1) şi alin. (2) din noul C. pen.

În temeiul art. 182 alin. (1) şi alin. (3) din Legea nr. 78/2000, modificată prin Legea nr. 187/2002, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din noul C. pen., raportat la art. 36 alin. (1) din noul C. pen., art. 5 alin. (1) din noul C. pen. şi art. 19 din Legea nr. 682/2002 şi art. 79 alin. (3) din noul C. pen., l-a condamnat pe inculpatul A. la pedeapsa de 3 ani şi 9 luni închisoare, la care a adăugat sporul de 3 ani închisoare, însemnând pedeapsa de 6 ani şi 9 luni închisoare, pentru comiterea infracţiunii împotriva intereselor financiare ale Uniunii Europene, prin deturnare de fonduri comunitare, cu consecinţe deosebit de grave şi în formă continuată.

În temeiul art. 67 alin. (2) din noul C. pen., a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1), lit. a), b), g) de a fi administrator al unei persoane juridice şi k) de a ocupa o funcţie de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public din noul C. pen., pe perioada de 5 ani.

În temeiul art. 65 alin. (1) din noul C. pen., a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii exerciţiului aceloraşi drepturi.

În temeiul art. 396 alin. (5) din C. proc. pen., raportat la art. 16 alin. (1), lit. b), teza II-a din C. proc. pen., l-a achitat pe acelaşi inculpat, pentru comiterea infracţiunii de folosire, cu rea-credinţă, a creditului societăţii comerciale, în formă continuată, prev. de art. 272 alin. (1), lit. b) din Legea nr. 31/1990, modificată prin Legea nr. 187/2002, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din noul C. pen. şi art. 5 alin. (1) din noul C. pen.

În temeiul art. 295 alin. (1) din noul C. pen., cu aplicarea art. 308 din noul C. pen., art. 309 din noul C. pen., art. 35 alin. (1) din noul C. pen., raportat la art. 36 alin. (1) din noul C. pen., art. 5 alin. (1) din noul C. pen., art. 19 din Legea nr. 682/2002 şi art. 79 alin. (1) şi alin. (3) din noul C. pen., l-a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare, la care s-a adăugat sporul de 3 ani închisoare, însemnând pedeapsa de 6 ani şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de delapidare, cu consecinţe deosebit de grave şi în formă continuată,

În temeiul art. 67 alin. (2) din noul C. pen. şi al art. 295 alin. (1) din noul C. pen., a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1), lit. a) de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, b) de a ocupa o funcţie publică sau care implică exerciţiul autorităţii de stat, g) de a fi administrator al unei persoane juridice şi k) de a ocupa o funcţie de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public din noul C. pen., pe perioada de 5 ani.

În temeiul art. 65 alin. (1) din noul C. pen., a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii exerciţiului aceloraşi drepturi.

În temeiul art. 322 din noul C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din noul C. pen., raportat la art. 36 alin. (1) din noul C. pen., art. 5 alin. (1) din noul C. pen., art. 19 din Legea nr. 682/2002 şi art. 79 alin. (3) din noul C. pen., va condamna pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare, la care a adăugat sporul de 3 ani închisoare, însemnând pedeapsa de 4 ani şi 6 luni închisoare, pentru comiterea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată.

În temeiul art. 67 alin. (1) din noul C. pen., a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1), lit. a), b), g) şi k) din noul C. pen., pe perioada de 3 ani,

În temeiul art. 65 alin. (1) din noul C. pen., a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii exerciţiului aceloraşi drepturi.

În temeiul art. 396 alin. (5) din C. proc. pen., raportat la art. 16 alin. (1), lit. a) din C. proc. pen., l-a achitat pe acelaşi inculpat, pentru săvârşirea infracţiunii de spălarea banilor, în formă continuată, prev. de art. 49 alin. (1), lit. b) din Legea nr. 129/2019, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din noul C. pen. şi art. 5 alin. (1) din noul C. pen.

În temeiul art. 396 alin. (5) din C. proc. pen., raportat la art. 16 alin. (1), lit. b), teza I-a din C. proc. pen., l-a achitat pe acelaşi inculpat, pentru comiterea infracţiunii de înşelăciune, cu consecinţe deosebit de grave şi în formă continuată, prev. de art. 244 alin. (1) şi alin. (2) din noul C. pen., cu aplicarea art. 2561 din C. pen., art. 35 alin. (1) din noul C. pen. şi art. 5 alin. (1) din noul C. pen., împotriva persoanei vătămate E. S.A.

În temeiul art. 244 alin. (1) şi alin. (2) din noul C. pen., cu aplicarea art. 2561 din C. pen., art. 35 alin. (1) din noul C. pen., art. 5 alin. (1) din noul C. pen., art. 19 din Legea nr. 682/2002 şi art. 79 alin. (3) din noul C. pen., l-a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru comiterea infracţiunii de înşelăciune, cu consecinţe deosebit de grave şi în formă continuată, împotriva persoanei vătămate S.C. "F." S.A. (fostă S.C. "F. e F." S.A.),

În temeiul art. 67 alin. (1) din noul C. pen., a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1), lit. a), b) şi g) din noul C. pen., pe perioada de 3 ani.

În temeiul art. 65 alin. (1) din noul C. pen., a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii exerciţiului aceloraşi drepturi.

În temeiul art. 97 alin. (1) din noul C. pen., a anulat beneficiul suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 2 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 523/9. XI.2018 a Tribunalului Giurgiu, din Dosarul nr. x/2017, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 572/A/25. VI.2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, din Dosarul nr. x/2017.

În temeiul art. 38 alin. (1) şi alin. (2) din noul C. pen., raportat la art. 39 alin. (1), lit. b) din noul C. pen., s-au contopit pedeapsa de 2 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 523/9. XI.2018 a Tribunalului Giurgiu, din Dosarul nr. x/2017, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 572/A/25. VI.2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, din Dosarul nr. x/2017, pedepsele de 6 ani şi 9 luni închisoare, de 6 ani şi 6 luni închisoare, de 4 ani şi 6 luni închisoare şi de 2 ani închisoare, aplicate în această cauză, astfel că a aplicat pedeapsa închisorii cea mai grea, şi anume pedeapsa de 6 ani şi 9 luni închisoare, la care a adăugat sporul obligatoriu de 5 ani închisoare, urmând ca inculpatul să execute, în final, pedeapsa rezultantă de 11 ani şi 9 luni închisoare,

În temeiul art. 45 alin. (3), lit. a) din noul C. pen., a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1), lit. a) de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, b) de a ocupa o funcţie publică sau care implică exerciţiul autorităţii de stat, g) de a fi administrator al unei persoane juridice şi k) de a ocupa o funcţie de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public din noul C. pen., pe perioada de 5 ani, care se va executa potrivit art. 68 alin. (1) lit. c) din C. pen.,

În temeiul art. 45 alin. (4) din noul C. pen., a scăzut din pedeapsa rezultantă complementară perioada executată a interdicţiei exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) din noul C. pen., de la data de 25. VI.2020 la zi.

În temeiul art. 45 alin. (5) din C. pen., aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii exerciţiului aceloraşi drepturi.

În temeiul art. 72 alin. (1) din C. pen., s-a dedus reţinerea, arestul preventiv şi arestul la domiciliu pe durata 1. XII.2012-28. VIII.2014, inclusiv.

În temeiul art. 25 alin. (5) din C. proc. pen., a lăsat nesoluţionată acţiunea civilă formulată de partea civilă E. S.A.

În temeiul art. 397 alin. (1) din C. proc. pen., raportat la art. 25 alin. (1) din C. proc. pen., cu aplicarea art. 1.357 din C. civ. şi art. 1.373 alin. (1) şi alin. (2) din C. civ., a admis acţiunea civilă formulată de partea civilă S.C. "F." S.A. (fostă S.C. "F. e F." S.A.), şi l-a obligat pe inculpat să-i plătească suma de 5.512.611,65 RON, cu titlu de daune materiale.

În temeiul art. 112 alin. (1) lit. e) din C. pen., a luat măsura de siguranţă a confiscării speciale de la inculpat a sumei de 14.126.070,5 RON, rămasă în urma comiterii infracţiunii de delapidare, cu consecinţe deosebit de grave şi în formă continuată.

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. c) din C. proc. pen. a menţinut măsura sechestrului asigurător asupra bunurilor imobile şi mobile ale apelantului-intimat-inculpat A., luată prin Ordonanţa din data de 12. III.2013 a Parchetului pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, din Dosarul nr. x/2012, iar, cu privire la partea civilă E. S.A., a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 397 alin. (5) din C. proc. pen.

În temeiul art. 25 alin. (3) din C. proc. pen., a desfiinţat în totalitate, înscrisurile falsificate, astfel:

- factura fiscală nr. x/15. VI.2011, emisă de S.C. "Grup Construct" S.R.L., în valoare de 850.000 RON, reprezentând "avans agregate proiect Nădlac-Arad", în fotocopie;

- factura fiscală nr. x/20. VI.2011, emisă de S.C. "Grup Construct" S.R.L., în valoare de 700.000 RON, reprezentând "avans lucrări subantrepriză Nădlac-Arad", în fotocopie;

- factura fiscală nr. x/17. VI.2011, emisă de S.C. "NN." S.R.L., în valoare de 1.225.000 RON, reprezentând "avans agregate de râu şi carieră", în fotocopie;

- factura fiscală nr. x/23. VI.2011, emisă de S.C. "OO." S.R.L., în valoare de 2.700.000 RON, reprezentând "contravaloare avans lucrări Nădlac-Arad", în fotocopie;

- factura fiscală nr. x/10. VI.2011, emisă de S.C. "PP." S.R.L., în valoare de 375.000 RON, reprezentând "avans materiale agregate carieră şi râu lucrarea Nădlac-Arad", în fotocopie;

- factura fiscală nr. x/15. VI.2011, emisă de S.C. "PP." S.R.L., în valoare de 385.000 RON, reprezentând "avans materiale balast lucrarea Nădlac-Arad", în fotocopie;

- stat de plată drepturi băneşti luna iunie 2011, emis de S.C. "H." S.R.L., în fotocopie;

- facturile fiscale seria x, nr. x/9. VI.2011, nr. x/15. VI.2011, nr. x/21. VI.2011 şi nr. x/21. VI.2011, emise de S.C. "QQ." S.A., în sumă totală de 215.663,95 RON, toate în fotocopie;

- factura fiscală nr. x/8. VII.2011, emisă de S.C. "PP." S.R.L., în valoare de 2.500.000 RON, reprezentând "contravaloare avans materiale agregate carieră, râu lucrare Nădlac-Arad", în fotocopie;

- factura proforma nr. x/11. VII.2011, emisă de S.C. "Grup Construct" S.R.L., în valoare de 3.600.000 RON, reprezentând "avans lucrări: terasamente săpături şi umpluturi; strat de piatră spartă 25 cm; şanţuri de pământ; strat balast 25-30 cm", în fotocopie;

- factura proforma nr. x/12. VII.2011, emisă de S.C. "NN." S.R.L., în valoare de 2.500.000 RON, reprezentând "avans agregate sortate de râu, conform comandă", în fotocopie;

- factura fiscală nr. x/1. VII.2011, emisă de S.C. "C." S.R.L., în sumă de 86.629,69 RON, reprezentând "contravaloare plată et. II", în fotocopie;

- factura fiscală nr. x/4. VII.2011, emisă de S.C. "RR." S.R.L., în valoare de 32.336,80 RON, reprezentând "contravaloare lucrări executate", în fotocopie;

- factura fiscală seria x, nr. 598/28. VI.2011, emisă de S.C. "D." S.A., în valoare de 58.151,55 RON, reprezentând "servicii de consultanţă", în fotocopie;

- factura fiscală nr. x/30. VI.2011, emisă de S.C. "SS." S.A., în valoare de 60.740,16 RON, reprezentând "balast livrări 1. VI.2011-30. VI.2011", în fotocopie;

- factura fiscală nr. x/10. VI.2011, emisă de S.C. "TT." S.R.L., în valoare de 25.534,08 RON, reprezentând "servicii transport persoane", în fotocopie;

- factura fiscală nr. x/29. VI.2011, emisă de S.C. "Cador Trade" S.R.L., în valoare de 36.789,36 RON, reprezentând "plată lucrări suplimentare; garanţie de bună execuţie în procent de 5%", în fotocopie;

- facturile fiscale nr. x/30. VI.2011, în valoare de 39.320,76 RON, reprezentând "prestări servicii, garanţie de bună execuţie 10%", nr. 107/30. VI.2011, în valoare de 40.218,24 RON, reprezentând "prestări servicii, garanţie de bună execuţie 10%" şi nr. 108/30. VI.2011, în valoare de 37.145,39 RON, reprezentând "prestări servicii, garanţie de bună execuţie 10%", emise de S.C. "UU." S.R.L., toate în fotocopie;

- factura fiscală nr. x/19. VI.2011, emisă de S.C. "VV." S.R.L. (actual S.C. "WW." S.R.L.), în valoare de 167.076,46 RON, reprezentând "prestări servicii, garanţie bună execuţie 10%", în fotocopie;

- factura fiscală nr. x/18. VII.2011, în valoare de 714.240 RON, pentru cantitatea de 36.000 m.c. "balast lucrare Nădlac-Arad", şi factura fiscală nr. x/15. VII.2011, în valoare de 2.070.800 RON, pentru 15.000 tone piatră spartă 0-63 şi 20 tone agregate concasate, ambele emise de S.C. "PP." S.R.L. şi ambele în fotocopie;

- facturile fiscale seria x, nr. x/8. VI.2011, în valoare de 30.599,98 RON, reprezentând "criblură 16-25 mm", nr. x/16. VI.2011, în valoare de 67.293,76 RON, reprezentând "criblură 16-25 mm", nr. x/21. VI.2011, în valoare de 30.712,91 RON, reprezentând "criblură 16-25 mm", nr. x/30. VI.2011, în valoarea de 78.054,08 RON, reprezentând "criblură 16-25 mm", nr. x/30. VI.2011, în valoarea de 43.108,40 RON, reprezentând "criblură 16-25 mm", şi nr. x/30. VI.2011, în valoare de 256.537,30 RON, reprezentând "criblură 16-25 mm", toate emise de S.C. "QQ." S.A. şi toate în fotocopie;

- factura fiscală seria x, nr. 189/12. VII.2011, în valoare de 200.000 RON, pentru "avans execuţie lucrări pentru organizare şantier autostrada Nădlac-Arad", emisă de S.C. "XX." S.R.L., în fotocopie;

- factura fiscală nr. x/15. VII.2011, în valoare de 3.200.000 RON, reprezentând "avans cribluri diverse sorturi pentru lucrarea autostrada Nădlac-Arad, conform comandă", emisă de S.C. "Grup Construct" S.R.L., în fotocopie;

- factura fiscală nr. x/20. VII.2011, în valoare de 1.800.000 RON, reprezentând "avans agregate sortate de râu, conform comandă", emisă de S.C. "NN." S.R.L., în fotocopie;

- factura fiscală nr. x/15. VII.2011, în valoare de 2.070.000 RON, reprezentând "piatră spartă 0-63 şi agregate concasate", emisă de S.C. "PP." S.R.L., în fotocopie;

- factura fiscală nr. x/8. XI.2012, emisă de S.C. "B." S.A., în valoare de 525.218,47 RON, în original;

- antecontractul de vânzare-cumpărare teren din data de 9. VI.2011, încheiat între J., în calitatea de promitent-vânzător, şi S.C. "H." S.R.L., în calitate de promitent-cumpărător, cu privire la terenul în suprafaţă de 6.200 m.p., situat în extravilanul comunei Adunaţii-Copăceni, judeţul Giurgiu;

- antecontractul de vânzare-cumpărare teren din data de 17. VI.2011, încheiat între J., în calitatea de promitent-vânzător, şi S.C. "H." S.R.L., în calitate de promitent-cumpărător, cu privire la terenul în suprafaţă de 6.064 m.p., situat în extravilanul comunei Adunaţii-Copăceni, judeţul Giurgiu;

- antecontractul de vânzare-cumpărare teren din data de 21. VI.2011, încheiat între J., în calitatea de promitent-vânzător, şi S.C. "H." S.R.L., în calitate de promitent-cumpărător, cu privire la terenul în suprafaţă de 1.300 m.p., situat în extravilanul comunei Adunaţii-Copăceni, judeţul Giurgiu;

- antecontractul de vânzare-cumpărare teren din data de 28. VI.2011, încheiat între J., în calitatea de promitent-vânzător, şi S.C. "H." S.R.L., în calitate de promitent-cumpărător, cu privire la terenul în suprafaţă de 1.772 m.p., situat în extravilanul comunei Adunaţii-Copăceni, judeţul Giurgiu;

- antecontractul de vânzare-cumpărare teren din data de 4. VII.2011, încheiat între J., în calitatea de promitent-vânzător, şi S.C. "H." S.R.L., în calitate de promitent-cumpărător, cu privire la terenul în suprafaţă de 15.000 m.p., situat în extravilanul comunei Adunaţii-Copăceni, judeţul Giurgiu;

- antecontractul de vânzare-cumpărare teren din data de 4. VII.2011, încheiat între J., în calitatea de promitent-vânzător, şi S.C. "H." S.R.L., în calitate de promitent-cumpărător, cu privire la terenul în suprafaţă de 32.565 m.p., situat în extravilanul comunei Adunaţii-Copăceni, judeţul Giurgiu;

- antecontractul de vânzare-cumpărare teren din data de 6. VII.2011, încheiat între J., în calitatea de promitent-vânzător, şi S.C. "H." S.R.L., în calitate de promitent-cumpărător, cu privire la terenul în suprafaţă de 17.565 m.p., situat în extravilanul comunei Adunaţii-Copăceni, judeţul Giurgiu;

- antecontractul de vânzare-cumpărare teren din data de 13. VII.2011, încheiat între J., în calitatea de promitent-vânzător, şi S.C. "H." S.R.L., în calitate de promitent-cumpărător, cu privire la terenul în suprafaţă de 14.200 m.p., situat în extravilanul comunei Adunaţii-Copăceni, judeţul Giurgiu;

- antecontractul de vânzare-cumpărare teren din data de 13. VII.2011, încheiat între J., în calitatea de promitent-vânzător, şi S.C.

"H." S.R.L., în calitate de promitent-cumpărător, cu privire la terenul în suprafaţă de 6.400 m.p., situat în extravilanul comunei Adunaţii-Copăceni, judeţul Giurgiu;

- antecontractul de vânzare-cumpărare teren din data de 22. VII.2011, încheiat între J., în calitatea de promitent-vânzător, şi S.C. "H." S.R.L., în calitate de promitent-cumpărător, cu privire la terenul în suprafaţă de 3.627 m.p., situat în extravilanul comunei Adunaţii-Copăceni, judeţul Giurgiu;

- antecontractul de vânzare-cumpărare teren din data de 26. VII.2011, încheiat între J., în calitatea de promitent-vânzător, şi S.C. "H." S.R.L., în calitate de promitent-cumpărător, cu privire la terenul în suprafaţă de 15.000 m.p., situat în extravilanul comunei Adunaţii-Copăceni, judeţul Giurgiu;

- antecontractul de vânzare-cumpărare teren din data de 25. VIII.2011, încheiat între J., în calitatea de promitent-vânzător, şi S.C. "H." S.R.L., în calitate de promitent-cumpărător, cu privire la terenul în suprafaţă de 14.600 m.p., situat în extravilanul comunei Adunaţii-Copăceni, judeţul Giurgiu;

- antecontractul de vânzare-cumpărare teren din data de 30. VIII.2011, încheiat între J., în calitatea de promitent-vânzător, şi S.C. "H." S.R.L., în calitate de promitent-cumpărător, cu privire la terenul în suprafaţă de 2.307 m.p., situat în extravilanul comunei Adunaţii-Copăceni, judeţul Giurgiu;

- antecontractul de vânzare-cumpărare teren din data de 9. IX.2011, încheiat între J., în calitatea de promitent-vânzător, şi S.C. "H." S.R.L., în calitate de promitent-cumpărător, cu privire la terenul în suprafaţă de 27.200 m.p., situat în extravilanul comunei Adunaţii-Copăceni, judeţul Giurgiu;

- antecontractul de vânzare-cumpărare teren din data de 13. IX.2011, încheiat între J., în calitatea de promitent-vânzător, şi S.C. "H." S.R.L., în calitate de promitent-cumpărător, cu privire la terenul în suprafaţă de 5.000 m.p., situat în extravilanul comunei Adunaţii-Copăceni, judeţul Giurgiu;

- antecontractul de vânzare-cumpărare teren din data de 7. X.2011, încheiat între J., în calitatea de promitent-vânzător, şi S.C. "H." S.R.L., în calitate de promitent-cumpărător, cu privire la terenul în suprafaţă de 12.000 m.p., situat în extravilanul comunei Adunaţii-Copăceni, judeţul Giurgiu;

- antecontractul de vânzare-cumpărare teren din data de 20. X.2011, încheiat între J., în calitatea de promitent-vânzător, şi S.C. "H." S.R.L., în calitate de promitent-cumpărător, cu privire la terenul în suprafaţă de 5.000 m.p., situat în extravilanul comunei Adunaţii-Copăceni, judeţul Giurgiu;

- antecontractul de vânzare-cumpărare teren din data de 14. XI.2011, încheiat între J., în calitatea de promitent-vânzător, şi S.C.

"H." S.R.L., în calitate de promitent-cumpărător, cu privire la terenul în suprafaţă de 10.400 m.p., situat în extravilanul comunei Adunaţii-Copăceni, judeţul Giurgiu;

- antecontractul de vânzare-cumpărare teren din data de 22. XI.2011, încheiat între J., în calitatea de promitent-vânzător, şi S.C. "H." S.R.L., în calitate de promitent-cumpărător, cu privire la terenul în suprafaţă de 10.000 m.p., situat în extravilanul comunei Adunaţii-Copăceni, judeţul Giurgiu;

- antecontractul de vânzare-cumpărare teren din data de 22. XI.2011, încheiat între J., în calitatea de promitent-vânzător, şi S.C. "H." S.R.L., în calitate de promitent-cumpărător, cu privire la terenul în suprafaţă de 10.200 m.p., situat în extravilanul comunei Adunaţii-Copăceni, judeţul Giurgiu;

- antecontractul de vânzare-cumpărare teren din data de 5. XII.2011, încheiat între J., în calitatea de promitent-vânzător, şi S.C. "H." S.R.L., în calitate de promitent-cumpărător, cu privire la terenul în suprafaţă de 8.214 m.p., situat în extravilanul comunei Adunaţii-Copăceni, judeţul Giurgiu;

- antecontractul de vânzare-cumpărare teren din data de 5. XII.2011, încheiat între J., în calitatea de promitent-vânzător, şi S.C. "H." S.R.L., în calitate de promitent-cumpărător, cu privire la terenul în suprafaţă de 1.750 m.p., situat în extravilanul comunei Adunaţii-Copăceni, judeţul Giurgiu;

- antecontractul de vânzare-cumpărare teren din data de 23. XII.2011, încheiat între J., în calitatea de promitent-vânzător, şi S.C. "H." S.R.L., în calitate de promitent-cumpărător, cu privire la terenul în suprafaţă de 9.800 m.p., situat în extravilanul comunei Adunaţii-Copăceni, judeţul Giurgiu;

- antecontractul de vânzare-cumpărare teren din data de 23. XII.2011, încheiat între J., în calitatea de promitent-vânzător, şi S.C. "H." S.R.L., în calitate de promitent-cumpărător, cu privire la terenul în suprafaţă de 10.609 m.p., situat în extravilanul comunei Adunaţii-Copăceni, judeţul Giurgiu;

În temeiul art. 275 alin. (1), punctul 2, lit. d) din C. proc. pen., a obligat pe persoana vătămată S.C. "G." S.R.L. la plata sumei de 5.000 RON, cheltuieli judiciare către stat.

A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale.

În temeiul art. 421 punctul 1, lit. b) din C. proc. pen., a respins, ca nefondate, apelurile declarate de apelanţii-intimaţi-părţi civile Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. (fostă Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România S.A.) şi S.C. "H." S.R.L., în insolvenţă, prin administrator judiciar consorţiul "P." SPRL - Filiala Bucureşti şi "Q." SPRL, împotriva aceleiaşi sentinţe penale.

În temeiul art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., a constatat că rămân în sarcina statului cheltuielile de procedură pentru judecarea apelurilor formulate de Ministerul Public, de apelantul-intimat-inculpat A. şi de apelantul-intimat-partea civilă S.C. "F." S.A. (fostă S.C. "F. e F." S.A.), iar, în temeiul art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., a constatat că onorariul parţial al apărătorului oficiu YY., pentru apelantul-intimat-inculpat, în sumă de 500 RON, se suportă din fondul Ministerului Justiţiei, apoi.

În temeiul art. 275 alin. (2) şi alin. (4) din C. proc. pen., a obligat pe fiecare dintre apelanţii-intimaţi-părţi civile Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. (fostă Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România S.A.) şi S.C. "H." S.R.L., în insolvenţă, prin administrator judiciar consorţiul "P." SPRL - Filiala Bucureşti şi "Q." SPRL, la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs în casaţie, inculpatul A., prin apărător ales, împotriva deciziei penale nr. 936/A/2021 din 8 septembrie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I-a Penală, în dosarul nr. x/2013, considerând ca fiind incidente cazurile de recurs în casaţie, prevăzute de art. 438 palin. (1) pct. 1, pct. 7 şi pct. 12 din C. proc. pen., solicitând admiterea în principiu, conform art. 440 alin. (4) din C. proc. pen., admiterea recursului în casaţie, în temeiul art. 438 pct. 1, 7 şi/sau pct. 12 din C. proc. pen., casaând decizia recurată şi dispunând după caz a) în ipoteza admiterii în temeiul art. 438 pct. 1 din C. proc. pen., rejudecarea cauzei de către instanţa de apel; b) în ipoteza admiterii în temeiul art. 438 pct. 7 din acelaşi cod, achitarea inculpatului pentru motivele care vor fi expuse; c) în ipoteza admiterii în temeiul art. 438 pct. 12 din C. proc. pen., înlăturarea greşitei aplicări a legii şi pronunţarea unei hotărâri în conformitate cu dispoziţiile privind limitele de pedeapsă corect aplicabile.

Inculpatul prin apărător ales, cu titlu preliminar a considerat că sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate, întrucât hotărârea recurată, decizia penală nr. 936/A din 8.09.2021 poate fi atacată cu recurs în casaţie, conform art. 434 alin. (1) din C. proc. pen., fiind o decizia pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I Penală, ca instanţă de apel, decizia recurată fiind pronunţată în soluţionarea apelurilor declarate împotriva sentinţei penale nr. 1/F/21.12.2017, hotărâre pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I Penală în primă instanţă în dosarul nr. x/2013; prezentul recurs este declarat şi depuse în condiţiile art. 436 alin. (1) lit. b) anume ca inculpat în ceea ce priveşte latura penală şi latura civilă, împotriva hotărârii prin care s-a dispus condamnarea, nefiind aplicabil art. 436 alin. (6) întrucât inculpatul a exercitat calea de atac a apelului împotriva sentinţei pronunţată de prima instanţă; recursul este formulat conform prevederilor art. 437 din C. proc. pen.

În dezvoltarea motivelor recursului în casaţie, inculpatul A. prin apărătorul ales a invocat motivul de recurs în casaţie prevăzut la art. 438 alin. (1) pct. 1 din C. proc. pen., respectiv hotărârile sunt supuse casării în cazul în care în cursul judecăţii nu au fost respectate dispoziţiile privind competenţa după materie sau după calitatea persoanei, atunci când judecata a fost efectuată de o instanţă inferioară celei legal competente.

S-a arătat că textul de lege precitat sancţionează doar nerespectarea normelor privind competenţa materială şi personală a instanţei ce a pronunţat hotărârea a cărei casare se solicită, în timp ce argumentele pe care le prezintă în continuare vizează încălcarea dispoziţiilor legale privind competenţa materială a reprezentantului Ministerului Public şi consideră că acest motiv este legat de excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 438 alin. (1) pct. 1 din C. proc. pen. (anexată cererii de recurs), prin intermediul căreia a cirticat actuala configuraţie legislativă a primului caz de recurs prevăzut de art. 438 din C. proc. pen. ce exclude situaţia nerespectării, în apel, a normelor de competenţă materială/personală a reprezentantului Ministerului Public, apreciind că se încalcă astfel dispoziţiile art. 1 alin. (3) şi (5) şi ale art. 21 alin. (3) din Constituţie referitoare la principiul legalităţii şi la dreptul la un proces echitabil (pentru considerentele pe care le-a detaliat în curprinul excepţiei de neconstituţionalitate).

S-a arătat că în cauză Ministerul Public - Direcţia Naţională Anticorupţie a depus motivele de apel la data de 23 ianuarie 2019 prin intermediul domnului procuror MMMMMM., redactor şi unic semnatar al acestora, domnul procuror neîndeplinind condiţiile prevăzute în art. 87 alin. (2) din Legea nr. 304/2006 privnd organizarea judiciară, astfel cum a fost modificată prin O.U.G. nr. 92/2018, respectiv vechimea de cel puţin 10 ani în funcţia de procuror.

Conform informaţiilor disponibile public, domnul procuror MMMMMM. a fost numit în funcţia de procuror prin Decretul nr. 222 din 23 ianuarie 2015 al Preşedinteleui României la Parchetul de pe lângă Judecătoria Arad. Tot din informaţiile publice a rezultat că a fost numit la Direcţia Naţională Anticorupţie la începutul anului 2018, îndeplinind condiţiile legale de la acea dată.

Ulterior, prin O.U.G. nr. 92/2018, condiţiile de exercitare a funcţiei la Direcţia Naţională Anticorupţie au fost modificate în sensul arătat.

Potrivit dispoziţiilor art. VII din actul normativ menţionat:

"Procurorii care, la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă, îşi desfăşoară activitatea în cadrul Parchetului de pe lîngă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, al

Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism şi al Direcţiei Naţionale Anticorupţie, precum şi în cadrul celorlalte parchete, rămân în funcţie în cadrul acestora, numai dacă îndeplinesc condiţiile prevăzute de Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările şi completările ulterioare."

În mod evident, odată cu intrarea în vigoare a modficărilor aduse Legii nr. 304/2004, domnul procuror MMMMMM. nu mai îndeplinea condiţiile pentru a rămâne în funcţie în cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie. Pe cale de consecinţă, toatel actele îndeplinite de acesta ulterior ingrării în vigoare a O.U.G. nr. 92/2018 sunt lovite de sancţiunea nulităţii absolute, această concluzie rezultând din interpretarea per a contrario evidentă a dispoziţiilor normative citate.

S-a mai invocat şi faptul că secţia pentru procurori din Consiliul Superior al Magistraturii a adoptat Hotărârea nr. 491 din 17.10.2018 prin care a dispus următoarele:

"Secţia pentru procurori, raportându-se atât la principiul neretroactivităţii legii, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile, cât şi la principiul stabilităţii procurorilor, apreciază că dispoziţiile art. VII din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 92/2018 nu se aplică retroactiv, neafectând legalitatea numirilor până la momentul intrării sale în viogare, ci schimbă pentru viitor condiţiile de exercitare a funcţiei în cadrul structurii specializate din cadrul Ministerului Public." Inculpatul prin apărător a făcut referiri la conţinutul hotărârii menţionate, în sensul că legea nu retroactivează, ca atare numirea domnului MMMMMM. la începutul anului 2018 a fost legală şi actele îndeplinite de acesta sunt legale până la momentul modificării legislative, nefiind lovite de nulitate, însă sunt shcimbate pentru viitor condiţiile de exercitare a funcţiei, se consideră şi condiţiile de exercitare a funcţiei, aşa dar inclusiv de către procurorii deja numiţi, acesta considerând că este de fapt, sensul evident al art. VII din O.U.G. nr. 92/2018.

Inculpatul prin apărătorul ales consideră că actul procedural, respectiv motivele de apel formulate de procuror, a fost îndeplinit de o persoană care, potrivit dispoziţiiloe legislative existente, nu putea acţiona în niciun mod în numele Direcţiei Naţionale Anticorupţie, fiind făcut cu încălcarea competenţei materiale a procurorului.

Mai mult, chiar dacă s-ar da orice interpretare hotărârilor Sewcţie pentru procurori din cadrul CSM, respectiv chiar dacă, ipotetic, ar exista o hotărâre care să dispună în sensul menţinerii procurorilor care nu mai îndeplinesc condiţiile prevăzute de lege, o asemenea hotărâre ar fi una în mod evident contra legem, având ân vedere dispoziţiile art. VII din O.U.G. nr. 92/2018. Nicidecum un act administrativ de natura celor emise de Consiliul Superior al Magistraturii nu poate deroga de la dispoziţiile legale primare, întrucât principiul supremaţiei legii ar deveni inexistent.

Referitor la consecinţele motivelor de apel redactate şi depuse de către dl. procuror MMMMMM., a precizat că, ulterior, în baza acestora, instanţa de apel a desfiinţat hotărârea atacată şi a dispus, pe de-o parte, condamnarea inculpatului pentru o infracţiune pentru care în primă instanţă s-a dispus achitarea (înşelăciunea având drept persoană vătămată S.C. F.) şi, pe de altă parte, majorarea pedepselor pentru infracţiunile pentru care prima instanţă dispusese pedepse mai mici.

În mod evident, în lipsa unui apel din partea Ministerului Public, inculpatul s-ar fi aflat în ipoteza aplicării principiului non reformatio in pejus, neputându-i fi agravată situaţia în faţa instanţei de apel. Însă, aşa cum a arătat, motivele de apel în urma cărora s-a agravat substanţial situaţia inculpatului şi s-a dispus condamnarea acestuia, au fost redactate şi depuse la instanţă de către un procuror care în mod nelegal îşi exercita funcţia în cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie, neîndeplinind condiţia vechimii de 10 ani prevăzută de art. 87 alin. (2) din Legea nr. 304/2004.

Procedând astfel, au fost încălcate în mod flagrant dispoziţiile privind competenţa materială a parchetului care putea formula motivele de apel în cadrul dosarului nr. x/2013, deoarece, deşi din punct de vedee strict formal motivele de apel poartă parafa Direcţiei Naţionale Anticorupţie, în realitate acestea sunt creaţia unui procuror ce nu avea dreptul legal de a face parte din această structură specializată. În mod evident, redactarea, semnarea şi depunerea la dosarul cauzei a motivelor de apel de către un procuror care nu era competent material atrage, după sine, şi nelegalitatea respectivelor motive, nelegalitate ce s-a propagat ulterior în mod automat asupa întregii judecăţi în apel (din moment ce parchetul nu a formulat alte motive de apel).

Având în vedere argumentele redate a solicitat să se constate că în cursul judecăţii în apel nu au fost respectate dispoziţiile privind competenţa după materie a reprezentantului Ministerului Public şi, sub condiţia admiterii excepţiei de neconstituţionalitate de către Curtea Constituţională, să casaţie decizia recurată.

Un al doilea motiv de recurs în casaţie invocat de inculpatul A. prin apăarătorul său ales este cel prevăzut la art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen. pentru cele patri infracţiuni pentru care inculpatul a fost condamnat.

Astfel, referitor la infracţiunea prevăzută de art. 182 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 din Legea nr. 78/2000 schimbarea, fără respectrea prevederilor legale a destinaţiei fondurilor europene subiectul activ cerut de norma de incriminare, este reprezentat de beneficiarul fondurilor europene şi nu un cocontractant al acestuia, invocând literatura de specialitate şi practica.

S-a arătat că nu poate fi subiect activ al infracţiunii decât cel care a beneficiat de acordarea de fonduri europene sau a unui folos legal obţinut, respectiv mai exact entitatea privată/instituţia publică care încheie contractul de finanţare cu autoritatea de management şi care obţine rambursarea cheltuielilor suportate în respectivul proiect din fondurile alocate de Uniunea Europeană, iar nu orice altă persoană de pe "lanţul" cheltuielilor pe care beneficiarul le face din fondurile europene obţinute.

În contxtul cauzei, din moment ce doar CNADNR, în calitate de unic beneficiar eligibil putea folosi/prezenta cu rea-credinţă documente ori declaraţii false/inexacte/incomplete în scopul încheierii contractului de finanţare şi al obţinerii fondurilor, în mod logic doar CNADNR ar fi putut schimba ulterior desfiinţa fondurle obţinute, devenind astfel autor al infracţiunii reglementate la art. 182 din Legea 78/2000.

Inculpatul prin apărătorul ales a arătat că nu poate fi considerat beneficiar al fondurilor europene executantul unei lucrări/prestatorul unui serviciu din cadrul unui contract de achiziţie încheiat cu entitatea privată/instituţia publică ce obţine fondurile de la Uniunea Europeană.

S-a arătat că în situaţia de fapt descrisă de instanţa de apel H. nu avea calitatea de beneficiar al fondurilor europene, ci de executant al contractului încheiat cu CNADNR S.A.

În baza înţelegerii care intervine ca urmare a acestei negocieri, la nivelul Uniunii Europene sunt adoptate regulamente care guvernează utilizarea fondurilor europene în respectivul cadru multianul, stabilind, printre altele, obiectivele urmărite prin acordarea fondurilor, criteriile de eligibilitate ale statelor membre, resursele financiare disponibile şi criteriile pe baza cărora se face repartizarea lor.

S-a menţionat în contextul cauzei că fondurile europene provind din Fondurl de Coeziune, aşa încât prezintă relevanţă Regulamentul (CE) nr. 1083/2006 al Consiliului din 11 iulie 2006, respectiv Regulamentul prin care s-au stabilit normele de punere în aplicare a Regulamentului 1083/2006 şi anume Regulamentul (CE) nr. 18928/2008 al Comisiei din 8 decembrie 2006 (Regulamentul 1828/2006).

Ulterior, în baza obiectivelor şi criteriilor stabilite prin Regulamentele adoptate la nivelul Uniunii Europene, statul membru sau orice autoritate desemnată de acesta întocmeşte un program operaţional (sub forma unui document care defineşte o strategie de dezvoltare pe un anumit sector), program pe care statul membru îl suune aprobării Comisiei Europene. În situaţia de faţă, programul operaţional în cadrul căruia u fost alocat fondurile europene este reprezentat de Programul Operaţional Sectorial Transport 2007-2013, acesta fiind aprobat de către Comisia Europeană prin Decizia nr. C(2007) 3469 din 12.07.2007.

Pentru fiecare program operaţional, statul membru desemnează o autoritate de management. În cadrul Programului Operaţional Sectorial Transport 2007-2013, Autoritatea de Management a fost stabilită la nivelul Ministerului Tranporturilor.

În continuarea procesului de obţinere a fondurilor europene, după întocmirea programului operaţional, aprobarea acestuia de către Comisie şi desemnarea unei autorităţi de management, aceasta din urmă lansează în consultare publică ghidul specific fiecărui program.

În acest sens, pentru Programul Operaţional Sectorial Transport 2007 -2013 ("POST"), Autoritatea de Management stabilită la nivelul Ministerului Transporturilor, în colaboarea cu Ministerului Economiei şi Finanţelor a elaborat în luna ianuarie 2008 document cadru de implementare a POST (aprobat prin Ordinul MT nr. 921/28.01.2008) care aşa cum prevede în partea introductivă, a avut drept scop aceia de a prezenta beneficiari: o descriere detaliată a domeniilor majore de intervenţie pentru fiecare axă prioritară din POST; defalcarea fondurilor pe fiecare domeniu major de intervenţie; principiile privind depunerea cererilor de finanţare, criteriile de selecţie şi procedura de evaluare […].

Este esenţial de ntoat C. pen. în ghidurile aferente fiecărui program operaţional sunt indicaţi şi beneficiarii eligibili pentru primirea finanţării în cdrul respectivului program, aceştia putând fi, în funcţie de fiecare program operaţional, fie instituţii publice, fie beneficiari privaţi.

În cadrul documentului cadru de implementare aPOST 2007-2013 sunt identificaţi în mod expres beneficiarii eligibili pentru fiecare domeniu major de intervenţie. Astfel, în secţiunea II.1.1. dedicată domeniului major de intervenţie 1.1. - modernizarea şi dezvoltarea infractruscturii ruteire de-a lungul Axei

Prioritare TEN-T 7, se prevede în mod expres că:

"Acest domeniu de intervenţie se adresează unui singur beneficiar, şi anume Compania Naţională de Drumuri Naţionale şi Autostrăzi, concesionarea întregii infrastructuri rutiere naţionale din România."

Totodată, în secţiunea II.1.1.8 intitulată "categorii de benerficiari eligibili" este indicată în mod exclusiv Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România. Deci, însuşi documentul întocmit de autoritatea de management din cadrul Ministerului Transporturilor pentru implementarea POST stabileşte imposibilitatea unei entităţi private de a avea calitatea de beneficiar al fondurilor europene acordate în cadrul respectivului program.

Despre noţiunea de operator se face menţiune şi în Memorandumul privind aprobareea staratigiei naţionale de comunicare pentru instrumente structurale 2007-2013 elaborat de către Ministerul Economiei şi Finanţelor.

De asemenea, inculpatul prin apărător ales a făcut referire la răspunsul Ministerului Finanţelor Publice la solicitarea punctului de vedere trimisă de apărătorul ales al inculpatului, av. NNNNNN., importanţa fiind subliniată ca urmare că Ministerul Finanţelor Publice a fost iniţiatorul O.U.G. nr. 66/2011, fiind astfel cel mai în măsură să ne lămurească cu privire la înţelesul unor termeni.

Inculpatul prin apărătorul ales a mai făcut referiri la un email din data de 5 ianuarie 2016, cererile de finanţare, concluzionând că toate argumentele expuse, fundamentate prin raportare la situaţia de fapt reţinută de instanţa de apel şi la legislaţia aplicabilă în materia fondurilor europene, converg în mod indubitabil la concluzia că asocierea al cărei lider era H. nu putea avea calitatea de beneficiar al fondurilor europene, fie direct, fie indirect (deşi asemenea distincţie nu există nicăieri în legislaţia naţională), în cadrul POST 2007-2013, şi, pe cale de consecinţă, nu putea avea nici calitatea de autor al infracţiunii prev. de art. 18 2 din Legea nr. 78/2000, fapt care atrage lipsa de concordanţă între fapta concret săvârşită şi descrisă în decizia recurată şi una dintre condiţiile obiective ale normei de incriminare.

Părăsind sfera subiectului activ al infracţiunii în discuţie pentru a pătrunde în latura obiectivă a acesteia inculpatul prin apărătorul ales a menţionat că o condiţie esenţială ataşată elementului material al infracţiunii constă în aceea ca schimbarea destinaţiei fondurilor europene să fie realizată de beneficiar fără respectarea prevederilor legale.

Astfel, deşi parchetul pentru a susţine nerespectarea unei dispoziţii legale de către inculpat, face trimitere prin rechizitoriu la dispoziţiile (i) Ordonanţei de Urgenţă 66/2011 privind prevenirea, constatarea şi sancţionarea neregulilor apărute în obţinerea şi utilizarea fondurilor europene şi/sau a fondurilor publice naţionale aferente acestora, (ii) ale Hotărârii de Guvern nr. 264/2003 privind stabilirea acţiunilor şi categoriilor de chletuieli, criteriilor, procedurilor şi limitelor pentru efectuarea de plăţi în avans din fonduri publice şi ale (iii) Legii 500/2002 privind finanţelor publice, instanţa de apel nu realizează nicio analiză cu privire la vreuna dintre aceste acte normative şi, implicit, nu arată pretinsele dispoziţii legale încălcate de către inculpat.

Oricum, analiza celor trei acte normative pe care parchetul şi-a întemeiat acuzaţia ar fi condus la concluzia inexistenţei unor prevederi legale pretins nerespectate de inculpat prin efectuarea operaţiunilor financiare enumerate în decizia recurată. Aşadar, în ceea ce priveşte O.U.G. nr. 66/2011 şi Legea 500/2002 nu au regăsit nicio obligaţie a antreprenorului cu privire la modalitatea de utilizare a avansaului încasat în cadrul unui contract de achiziţie publică, în timp ce H.G. nr. 264/2003 nici nu poate fi liuat în considerarea la verificarea elementului material al infracţiunii în discuţie din moment ce hotărârile de guvern nu pot fi considerate legi în înţelesul stricto sensu al noţiunii, Curtea Constituţională a României stabilind expres prin Decizia nr. 405/15.06.2006 că întotodeauna când într-o infracţiune avem o trimitere la lege nu putem să avem în vedere decât noţiunea de lege stricto sensu că act normativ emis de către Parlament sau de către Guvern în temeiul delegării legislative (ordonanţe de urgenţă).

O altă componentă a laturii obiective a infracţiunii este reprezentată de urmarea imedidată, adică vătămarea adusă valorii sociale prin norma de incriminare, care, în ceea ce priveşte infracţiunea prevăzută de art. 182 din Legea 78/2000, presupune deturnarea fondurilor obţinute de beneficiar de la scopul pentru care au fost acordate şi prejudicierea entităţii de la care provin respectivele fonduri (în speţa noastră, CNADNR S.A., din moment ce avansul a fost achitat din fonduri de la bugetul naţional, ce urmau a fi ulterior rambursate din fondurile europene).

Însă mergând chiar pe situaţia de fapt reţinută de instanţa de apel şi considerând că H. a avut calitatea de beneficiar al fondurilor provenite de la CNADNR S.A., inculpatul prin apărătorul ales a menţionat că însăşi instanţa constată inexistenţa sau, cel puţin, lipsa dovedirii unui prejudiciu suprotat de această din urmă entitate ca urmare a pretinselor acţiuni de schimbare a destinaţiei fondurilor destinate proiectului de execuţie a autostrăzii.

Drept urmare, separat de criticile referitoare la persoana care poate avea calitatea de autor al infracţiunii în discuţie, a solicitat să se constate că din situaţia de fapt descrisă prin decizia recurată nu reiese nerespectarea vreunei prevederi şi rezultă inexistenţa urmării imediate cerută de norma de incriminare, aşa încât lipsesc două elemente esenţiale din conţinutul laturii obiective al infracţiunii pentru care s-a dispus în mod nelegal condamnarea inculpatului.

În legătură cu cea de-a doua infracţiune pentru care a fost condamnat inculpatul, respectiv aceea de înşelăciune, inculpatul prin apărătorul ales a considerat a face o comparaţie între vechea şi actuala reglementare, referitoare la elementul material al infracţiunii de înşelăciune în convenţii, înlăturarea sintagmei "menţinerea în eroare", prin restructurarea normei, noul C. pen. ajunge la soluţia opusă, în care menţinerea în eroare este exclusă din tipicitatea "expliciă" a faptei. S-a arătat că noul text de incriminare aduce şi o dezincriminare a înşelăciunii în convenţii comisă prin menţinerea în eroare.

S-a arătat că în acord cu perspectiva clujeană şi viziunea şcolii de la Bucureşti consideră că:

"Elementul material al infracţiunii de înşelăciune constă, în toate situaţiile, într-o acţiune, în faptul comisiv de a "prezenta", adică de a expune, a arăta, a pretinde, a înfăţişa ceva; în cadrul acestei abordări, se poate afirma că înşelăciunea nu este reglementată ca una omisivă, nici de lege lata, dar mai ales, nici sub imperiul legii vechi. (…) Nicio omisiune nu are aptitudinea de a constitui element material al infracţiunii de înşelăciune, art. 17 C. pen. nefiind aplicabil. Situaţiile în care cel mai adesea o atare problemă s-ar ivi este aceea în cae, în executarea unui contract, una dintre părţi îşi încalcă (rămânând în pasivitate) obligaţiea legală de a informa cealaltă parte asupra unui aspect de fapt; nerespectarea omisivă a unei atare obligaţii se va sancţiona exclusig în planul dreptului civil (al răspunderii contractuale)."

Or, cu toate că motivarea soluţiei de condamnare pe infracţiunea de înşelăciune (pag. 69-70) este cel puţin ambiguă, instanţa de apel reproşânduşi inculpatului o pretinsă ascundere a încheierii unui contract de finanţare cu E. S.A. faţă de reprezentanţii societăţii "F." S.A., deci săvârşirea unei fapte omisive, care, aşa cum a arătat nu apre aptitudinea de a forma verbum regens al infracţiunii de înşelăciune.

În consecinţă, inculpatul fiind condamnat pentru pretinsa săvârşire a unei inacţiuni, deşi infracţiunea pentru care s-a dispus condamnarea este una esenţialmente comisivă, instanţa de apel a încălcat în mod flagrant unul dintre principiile fundamentale ale dreptului penal şi anume principiul legalităţii incrimin ării ce îşi găseşte consacrarea legislativă în dispoziţiile art. 1 din C. pen., potrivit căruia "nicio persoană nu poate fi sancţionată penal pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală la data când a fost săvârşită" impunându-se astfel casarea deciziei recurate în ceea ce priveşte fapta de înşelăciune.

Oricum, chiar şi în situaţia în care instanţa de recurs ar trece peste argumentele anterior învederate, inculpatul prin apărătorul ales a subliniat că din situaţia de fapt descrisă de instanţa de apel reiese cel mult existenţa unor înţelegeri de natură contractuală între H. şi F., ce au luat naştere între cele două societăţi pe parcursul executării contractului încheiat cu CNADNR, neîneţelegeri ce au avut drept obiect modul de respectare al obligaţiilor contractuale între acestea.

Astfel, pe lângă faptul că din considerentele instanţei de apel a reieşit fără echivoc simpla existenţă a unor neînţelegeri legate de respectarea obligaţiilor contractuale între cele două societăţi, este esenţial de observat că însăşi instanţa de apel confirmă imposibilitatea unei induceri în eroare a societăţii F., reţinând expres la fila x din decizia recurată.

Inculpatul prin apărătorul ales, menţionând că F. avea cunoştinţă încă dinainte de încheierea contractului de consorţiu despre contractele de finanţare şi de garanţei încheiate de H. cu E., instanţa de apel subliniază şi inexistenţa elementului matrial al infracţiunii de înşelăciune, deoarece, aşa cum este îndeobşte cunoscut, nu poate fi reţinută inducerea în eroare a unei persoane cu privire la un fapt deja cunoscut de respectiva persoană.

De asemenea, a mai arătat că apare vădit ilogică afirmaţia instanţei de apel conform căreia F. nu a cunoscut că H. a obţinut finanţare de la E., din moment ce avea cunoştinţă de instrumentele de garantare depuse de către H., în lipsa cărora nu s-ar fi putut derual relaţia contractuală cu CNADNR. Mai mult, este esenţial de observat că însăşi angajaţi ai E. confirmă existenţa mai multor întâlniri înre bancă, F. şi H., dintre care a indicat, cu titlu exemplificativ, declaraţia dată în calitate de martor de numita BBB..

De altfel, din înscrisurile existente la dosar (notificări, adrese comunicate între H. şi F.) reiese, fără echivoc faptul că fiecare reproşa ceileilalte părţi neîndeplinirea obligaţiilor contractuale, în sensul în care F. solicita o parte din suma încasată de la CNADNR, în timp ce, în mod total justificat, H. condiţiona efectuarea plăţilor de prezentarea unor scrfisori de garanţie bancare conforme.

Concluzionând, a solicitat a se constata că însăşi instanţa de apel a constatat lipsa unei acţiuni de inducere în eroare prealabile încheierii contractului de consorţiu, iar nerespectarea obligaţiilor contractuale imputate de instanţa de apel inculpatului (în calitate de reprezentant al societăţii H.) nu se circumscriu ilicitului penal, neputând constitui element material al infracţiunii de înşelăciune (eventual, creând premisele unui litigiu civil).

Inculpatul prin apărătorul ales în ceea ce priveşte infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în ceea ce priveşte pretinsa falsificare a antecontractelor de vânzare-cumpărare încheiate între H. S.R.L. şi numitul J., instanţa de apel a reţinut în mod eronat existenţa elementului material al infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, deşi din situaţia de fapt descrisă în considerentele decizei se desprinde o concluzie contrară.

Astfel, se confirmă faptul că din probele administrate a rezultat existenţa unei practici uzuale în cadrul societăţii ca martora W. se semneze diverse documente în locul asociaţilor J. şi A. (cu acordul prealabil al acestora), instanţa de apel folosind formulări pe care le pot califica cel puţin "plastice" (fila x).

Inculpatul prin apătorotul său consideră că instanţa de apel a ignorat total teoria intelectuală a falsului material, recunoscută, atât de literatura de specialitate, cât şi de practica judiciară, teorie conform căriea, pentru ca un înscris să fie considerat fals şi să se afle sub incidenţa infracţiunilor de fals în înscrisuri, este necesară nu doar o modificare în realitatea materială a uni înscris (aşa cum, în mod eronat, a reţinut instanţa de apel), ci aceasta trebuie să fie completată de o contradicţie între aspectele redate în respectivul înscris şi manifestarea de voinţă a emitentului/semnatarului.

S-a indicat decizia nr. 4/2021 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, fiind citată şi literatura de specialitate.

De asemenea, este criticată motivarea instanţei de apel de la fila x din decizia recurată, arătând că s-a separat practic elementul material al infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, considerând că această infracţiune poate avea, în acelaşi timp, atât un autor în persoana celi care din punct de vedere material execută acţiunea de falsificare a înscrisului (de ex. prin imitarea semnăturii), cât şi un al doilea autor în persoana celui care foloseşte ultrior înscrisul falsificat de cel dintâi autor.

O astfel de aplicare a normei incriminatoare este vădit eronată şi nelegală, fiind de necontestat faptul că folosirea înscrisului falsificat sau încredinţarea acestuia în vederea folosirii reprezintă condiţii esenţiale ataşate acţiunii de falsificare a înscrisului, iar în situaţia în care o persoană doar falsifică un înscris sub semnătură privată (fără ca ulterior să-l folosească sau să-l încredinţeze spre folosire), o astfel de conduită nu este pedepsibilă, în acelaşi sens s-a exprimat şi literatura de specialitate.

Pentru toate aceste motive a solicitat să se constate că situaţia de fapt astfel cum a fost descrisă de instanţa de apel nu se "suprapune" pe elementul material al infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, condamnarea fiind dispusă pentru o faptă neprevăzută de legea penală.

Un alt motiv de recurs în casaţie este cel prevăzut la art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., arătând că la data de 13 mai 2021, curtea de apel a pus în discuţie, din oficiu, schimbarea încadrării juridice a faptelor penale reţinute, prin rechizitoriu în sarcina inculpatului în infracţiunile menţionate în sarcina inculpatului.

Constatând că, în realitate, în cea mai mare parte, nu este vorba despre o veritabilă schimbare a încadrării juridice, ci de procesul de stabilire a legii penale mai fvorabile, la termenul din data de 24 mai 2021, apărarea a arătat în faţa instanţei în condiţiile arătat, deşi a fost reţinut lacunar aspectele apărării.

Prin încheierea de şedinţă din data de 28 mai 2021, curtea de apel a dispus asupra "schimbării încadrării juridice" exact în sensul în care această problematică fusese pusă în discuţie. Interesant de observat este că în considerentele cuprinse în încheierea anterior menţionată curtea a dmis explicit că a utilizat instituţia procesuală a "schimbării de încadrare juridică" pentru a opera o alegere a legii penale mai favorabile. În fine, prin decizia contestată, instanţa de apel a dispus ulterior desfiinţarea sentinţei Tribunalului Bucureşti, în condiţiile arătate.

Astfel, instanţa de apel a procedat eronat prin aceea că a dispus asupra legii penale mai favorabile anterior dezbaterilor, camuflând această operaţiuni într-o pretinsă schimbare a încadrării juridice a faptelor.

În realitate, procedând astfel, instanţa de apel a omis să constate, în primul rând, incidenţa instituţiei prescripţiei răspunderii penale în ceea ce priveşte infracţiuna de fals în înscrisuri sub semnătură privată, răspunderea penală fiind prescrisă prin raportare la dispoziţiile C. pen. anterior (C. pen. 1969).

Mai întâi este de subliniat faptul că operaţiunea de stabilire a legii penale mia favorabile reprezintă o operaţiune complexă, nefiind posibil ca aceasta să fie realizată în mod simplist, prin simpa comparare a unor aparente limite minime şi/sau maxime ale pedepsei, astfel cum a procedat instanţa de apel. Chiar şi din acest punct de vedere instanţa de apel a procedat greşit, menţionând că potrivit legii vechi limita minimă a pedepsei ce ar putea fi aplicată ar fi de 10 ani de închisoare, omiţând, însă, luarea în considerare a unor dispoziţii pe care în cele din urmă le-a aplicat, respectiv art. 19 din Legea nr. 682/2002. În aceste condiţii, în realitate, limita minimă a pedepsei potrivit legii vechi ar fi de 5 ani închisoare, nu de 10 ani închisoare.

Inculpatul A. prin apărătorul ales face referiri la literatura de specialitate cu privire la aplicarea legii penale mai favorabile, iar în contextul cauzei a arătat că alegerea legii penale mai favorabile trebuie să fie avută în vedere şi eventuala modificare a condiţiilor de tragere la răspundere. Or, din această arie, un exemplu clasic este reprezentat de existenţa unui termen de prescripţie mai scurt sau împlinirea mai rapidă a termenului de prescripţie. Un alt exemplu relevant din aria instituţiilor de drept penal care determină alegerea legii penale mai favorbaile este reprezentat de sancţionarea concursului de infracţiuni.

Inculpatul prin apărătorul ales a arătat cele patru infracţiuni pentru care a fost condamnat inculpatul, iar prin aplicarea legii penale noi, exclusiv şi insuficient, din punctul de vedere al pedepselor minime şi maxime în cazul fiecărei infracţiuni privită individual ar părea mai favorabklă, instanţa a constatat, printre altele, că prin raportare la data de 01.11.2011 ca ultimă dată de comitere a infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnături privată, termenul de prescripţie specială a răspunderii penale de 10 ani, prev. de art. 154 alin. 1it. d) din C. pen., cu aplicarea art. 155 alin. (4) din C. pen. nu este împlinit.

Se critică faptul că raţionamentul instanţei de apel s-a oprit în acest punct. Într-adevăr, prin raportare la legea penală nouă, termenul de prescripţie specială pentru această infracţiune nu este împlinit.

Astfel, în primul rând, aplicând dispoziţiile referitoare la termenele de prescripţie cuprinse în legislaţia anterioară, a constatat că temenul de prescripţie specială în cazul infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată este de 7 ani şi 6 luni (potrivit dispoziţiilor art. 122 şi 124 din C. pen. 1969). În mod evident, raportându-se la data de 01.11.2011, la momentul pronunţării deciziei contestate, termenul de prescripţie era împlinit impunându-se încetarea procesului penale pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub smenătură privată.

În al doilea rând, a constatat că aplicarea dispoziţiilor legislaţiei anterioare nu putea fi făcută fără a se lua în considerare Decizia nr. 265/2014 a Curţii Constituţionale privind aplicarea globală a principiului legii penale mai favorabile.

Într-adevăr, privind fiecare dintre celelalte 3 infracţiuni pentru care s-au pronunţat hotărâri de condamnare în invidualitatea lor, limitele de pedeapsă sunt mai mari în legislaţia anterioară decât în prezent. Însă, tot în considerarea manierei in concreto în care trebuie să fie făcută alegerea legii penale mai favorbaile, limitele de pedeapsă pentru diferite infracţiuni nu pot reprezenta unicul criteri de selecţie. Tocmai în considerarea dezideratului aplicării globale a principiului în discuţie, instanţa trebuia să aibă în vedere şi alte instituţii aplicabile. În particular, în acest context, a făcut referire la regimul de sancţionare concursului de infracţiuni.

Aplicând în mod eronat dispoziţiile legii noi, instanţa de apel a dispus condamnarea pentru săvârşirea a 4 infracţiuni (printre care şi falsul în înscrisuri sub semnătură privată pentru care în mod greşit nu a constatat împlinirea termenului de prescripţie potrivit legii vechi), aplicând mai departe regimul sporului obligatoriu şi, altfel, rezultând o pedeapsă foarte mare, respectiv 11 ani şi 9 luni închisoare.

În condiţiile în care ar fi luat în considerare în mod corect aplicabilitatea legii penale vechi, în primul rând, instanţa de apel ar fi dispus încetarea procesului penal pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată. Mai departe ar fi constatat că regimul de sancţionare a concursului de infracţiuni potrivit legii vechi era cei al al pedepsei celei mai mari (cu aplicarea eventuală a unui spor facultativ). Luând în considerare şi aplicabilitatea dispoziţiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002 a constatat că limiele de pedeapsă erau cuprinse între 2 ani şi 6 luni şi 7 ani şi 6 luni pentru săvârşirea infracţiunii împotrriva intereselor financiare ale Uniunii Europene, între 5 ani şi 10 ani pentru săvârşirea infracţiunii de delapidare şi între 5 ani şi 10 pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune. Aşadar, în cazul fiecăriea dintre aceste infracţiuni chiar maximul pedepsei este unul mai mic de cât rezultanta aplicată în temeiul legii noi. Bineînţeles, mai departe s-ar fi putut pune problema unui spor facultativ, dar aacesta este un demers distinct care ar fi trebuit să fie argumentat corespunzător într-un sens sau în altul de instanţa de apel, neexistând în prezent posibilitatea pentru nicio persoană de a emite supoziţii contrafactuale cu privire la raţionamentul neexpus al instanţei de apel. Prin caracterul eronat în care a făcut aplicarea legii, instanţa de apel şi-a creat chiar premisele imposibilităţii de a încerca măcar acest demers distinct.

Astfel, prin faptul că a dispus eronat asupra alegerii legii penale mai favorabile, instanţa de apel a ajuns, în cele din urmă, să stabilească pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege. Limitele prevăzute de lege ar fi trebuit să fie cele prevăzute de legislaţia anterioară, nu cele prevăzute de legea nouă. În plus, în momentul referirii la "limitele prevăzute de lege" se are în vedere întregul proces de individualizare judiciară, inclusiv regimul de sancţionare a concursului de infracţiuni.

În subsidiar, chiar în condiţiile aplicării legii noi, instanţa a aplicat pedeapsa prin luarea în considerare a unor limite eronate.

Cu titlu preliminar, inculpatul prin apărătorul ales a apreciat ca fiind necesar să fie stabilit sensul sintagmei "în alte limite decât cele prevăzute de lege".Într-adevăr, în literatura de specialitate s-a arătat că nu este incident acest caz în legătură cu o eventuală greşită individualizare a pedepsei prin raportare la prevederile art. 74 din C. pen.. Apărarea este în rincipiu de acord cu această chestiune. De asemenea consideră că individualizarea judiciară ca demers suveran al instanţei de judecată nu poate fi reanalizată, chiar şi în ipoteza unor pedepse disproporţionate de dure sau de uşoare, pe calea recursului în casaţie.

Instanţa de apel a aplicat pentru 3 dintre cele 4 infracţiuni pedepse peste maximul prevăzut de lege, chiar prin aplicaea în integralitate a sproului facultativ de 3 ani prevăzut pentru infracţiunea în forma continuată. Or, este inadmisibil într-un stat de drept ca motivul aplicării unui asemenea spor să nu fie reprezentat de circumstanţele concrete ale cauzei, ci de împrejurarea că judecătorul cauzei consideră că legiuitorul a fost prea blând.

Inculpatul prin apărătorul ales a făcut referire şi la deciziile nr. 79/RC/3.03.2020, 144/RC/2015, 320/RC/2015, 98/RC/2018, 333/RC/2018, 150/RC/2018.

Totodată, s-a invocat greşita aplicare a pedepselor în contextul încălcării principiului non reformatio in pejus cu referire la primul motiv de recurs în casaţie, respectvi redactarea şi semnarea motivelor de apel de un procuror necompetent, având în vedere că prin încălcaea dispoziţiilor legale, apelul parchetului a fost unul inform şi neegal, fiind delimitat printr-un act al unui procuror care nu îndeplinea condiţiile legale pentru reprezentarea Direcţiei Naţionale Anticorupţie, instanţa de apel nu putea crea inculpatului o situaţie mai rea în propria cale de atac, sinura rămasă în discuţie.

S-a mai invocat aplicarea unor pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege în cazul faptelor descrise în decizia recurată ca reprezentând infracţiunea de delapidare.

În cauză, prin rechizitoriu s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului, printre altele, cum a arătat, pentru săvârşirea infracţiunii de delapidare "constând în aceea că în perioada iunie 2011- noiembrie 2013, în baza unei rezoluţii infracţionale unice, în calitate de administrator al S.C. H. S.R.L., ordonator principal de credite şi persoană cu drept de semnătură în bancă, persoană ce potrivit art. 13 din Actul constitutiv are în competenţă aprobarea operaţiunilor de plăţi şi încasări curente ale societăţii, şi-a însuşit în mod nelegal suma de 79.624.828,00 RON semnând pentru carea unei aparenţe de legalitate, personal sau prin împuternicit, un nuăr de 136 de dispoziţii de plată potrivit cărora ridicările de numerar constituie avans achiziţie terenuri", filele x din rechizitoriu. De asemenea, prin acelaşi rechizitoriu, s-a dispus trimiterea în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de utilizare cu rea-credinţă a creditului societăţii "constând în aceea că în calitate de administrator al S.C. H. S.R.L. a efectuat plăţi în interesul unor societăţi în care era interesat în mod direct ca acţionar al S.C. H. S.R.L. sau ca acţionar al acelor societăţi, respectiv 9.580.000 RON către S.C. B. S.A., societate în care inculpatul A. era acţionar, 86.629,69 RON către S.C. C. S.R.L., pentru a achita o datorie restantă a S.C. AA. S.R.L. (societate în care S.C. H. S.R.L. era acţionar), 58.151,55 RON către S.C. D. pentru a achita o datorie a S.C. AA. SRL", fila x din rechizitoriu.

Instanţa de apel a ignoat descrierile faptice din rechizitoriu. Astfel, instanţa a dispus achitarea pentru infracţiunea de folosire cu rea-credinţă a creditului societăţii. Însă, în considerentele aferente acestei infracţiuni, instanţa nu face vreo referire la faptele menţionate în rechizitoriu, ci se rezumă la a argumenta că noţiunea de "credit" s-ar referi la împrumuturi bancare, ceea ce nu este cazul în speţa de faţă (a se vedea filele x).

În schimb, a soliciat instanţei să constate că între filele x din decizia recurată instanţa de apel face "analiza infracţiunii de delapidare", expunând fapte pentru care, de altfel, ulterior dispune condamnarea. Însă, lecturându-se faptele descrise, pentru care s-a dispus condamnarea pentru săvârşirea infracţiunii de delapidare, s-a constatat că sunt referiri exclusiv la plăţile efectuate către S.C. B. S.A., S.C. C. S.R.L. şi S.C. D.. Cu alte cuvinte, instanţa a dispus o hotărâre de condamnare pentru săvârşirea infracţiunii de delapidare descriind faptele aferente infracţiunii de utilizare cu rea-credinţă a creditului societăţii. S-a arătat că instanţa de apel nu a dispus vreo schimbare de încadrare juridică, nici nu a pus în discuţie o eventuală asemenea schimbare de încadrare juridică. Este evident, totodată, faptul că instanţa de apel a încălcat în mod grav limitele sesizării. Însă, având în vedere că această atitudine a instanţei de apel nu poate fi cenzurată pe calea niciunei căi extraordinare de atac, împrejurarea că s-a dispus o condamnare pentru faptele reprezentate de plăţile efectuate către S.C. B. S.A., S.C. C. S.R.L. şi S.C. D. intrând sub auspiciile principiului securităţii raporturilor juridice, instanţa supremă trrebuie, totuşi, să constate că nu a operat vreo schimbare de încadrare juridică.

În aceste condiţii, nu se poate constata altceva decât faptul că, în realitate, instanţa de apel a dispus condamnarea recurentului pentru săvârşirea faptelor de utilizare cu rea-credinţă a creditului societăţii, dar a aplicat pedeapsa în limite greşite, respectiv în limitele prevăzute de lege pentru infracţiunea de delapidare. Această aplicare evident greşită a legii poate fi îndreptată de instanţa supremă pe calea recursului în casaţie, art. 438 pct. 12 din C. proc. pen.

Cererii de recurs în casaţie i-a fost ataşată şi o cerere distinctă formulată de inculpatul A. prin apărătorul ales având ca obiect o cerere de sesizare a Curţii Constituţionale privind excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 438 alin. (1) pct. 1 din C. proc. pen., ce a făcut obiectul dosarului cu nr. x/2013

Inculpatul A. prin apărătorul ales a mai depus şi o completare a motivelor recursului în casaţie, aflată la dosarul Înaltei Curţi în care a menţionat că doreşte să invoce un aspect suplimentar subsumat motivului prevăzut de art. 438 pct. 12 din C. proc. pen., aplicarea unor pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege prin stabilirea eronată a legii penale mai favorabile.

Aşa cum a arătat prin decizia penală recurată s-a dispus printre altele în temeiul art. 244 alin. (1) şi alin. (2) din noul C. pen., cu aplicarea art. 2561 din C. pen., art. 35 alin. (1) din noul C. pen., art. 5 alin. (1) din noul C. pen., art. 19 din Legea nr. 682/2002 şi art. 79 alin. (3) din noul C. pen. l-a condamnat pe inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de înşelăciune - persoana vătămată S.C. F. S.A.

În legătură cu această dispoziţie de condamnare, instanţa a aplicat în mod eronat dispoziţiile legale, dând naştere unei situaţii în care s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Astfel, în operaţiuanea de determinare a legii penale mai favorabile, instanţa de apel a optat pentru "legea nouă" (astfel cum deja a arătat, pe calea unui demers procedural eronat - o dispoziţie de schimbare a încadrării juridice). Ignorând în acest context toate celelalte erori de drept ale instanţei de apel, totuşi, chiar operând pe premisele hotărârii de condamnare, tot a constatat o eroare suplimentară.

Determinarea "legii noi" ca lege mai favorabilă este insuficientă. Prin acest caracter insuficient al determinării legii aplicabile s-a ajuns la aplicarea unei limite de pedeapsă eronate pentru infracţiunea de înşelăciune. După cum se poate constata, instanţa a reţinut şi incidenţa art. 2561 din C. pen. - consecinţe deosebit de grave. Aprecierile referitoare la individualizarea judiciară a pedepsei le-a identificat la pagina 74 a deciziei recurate. Luând în considerare acele limite de pedeapsă, instanţa de apel a stabilit pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune. Însă, limitele de pedeapsă la care s-a raportat instanţa de apel sunt eronate.

Art. 2561 din C. pen., cel care incriminează varianta agravantă a infracţiunii de înşelăciune, cu reţinerea consecinţelor deosebit de grave, a intrat în vigoare la data de 23 mai 2016, fiind introdus în C. pen. prin Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 18/2016 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 286/2009 privind C. pen. şi a altor acte normative (publicată în Monitorul Oficial, partea I nr. 389 din 23 mai 2016). Astfel, în intervalul 1.02.2014-23.05.2016, legislaţia penală nu a cunoscut această variantă agravată a infracţiunii de înşelăciune.

Având în vedere că toate celelalte dispoziţii incidente în speţă sunt identice prin compararea intervalului 1.02.2014 - 23.05.2016 cu intervalul 23.05.2016 - 08.09.2021 a rezultat cu puterea evidenţei că, în condiţiile lipsei variantei agravate a infracţiunii de înşelăciune din legislaţie, legea penală mai favorabilă este cea din intervalul 1.02.2014 - 23.05.2016.

Or, raportându-ne la acel interval de timp, limitele de pedeapsă pentru infracţiunea de înşelăciune pentru care s-a dispus condamnarea recurentului, prin aplicarea dispoziţiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002 şi fără luarea în considerare a art. 2561 din C. pen. - inexistent în legislaţia penală în intervalul amintit, sunt cuprinse între 6 luni închisoare şi 2 ani şi 6 luni închisoare (iar nu între 9 luni închisoare şi 3 ani şi 9 luni închisoare cum greşit a apreciat instanţa de apel).

Luând în considerare exact aceleaşi criterii de individualizare judiciară aplicate deja de instanţa de apel, dar raportate la limitele corecte ale pedepsei închisorii, rezultă că aplicarea unei pedepse de 2 ani închisoare la un maxim posibil de 3 ani şi 9 luni închisoare ar conduce la aplicarea unei pedepse de 1an şi 4 luni închisoare la un maxim posibil de 2 ani şi 6 luni închisoare (maximul corect).

Cele arătate mai sus completează motivele expuse deja în cererea iniţială de recurs în casaţie, solicitarea finală a recurentului în urma aplicării dispoziţiilor legale fiind aceeaşi precum cea expusă în cererea iniţială.

La dosarul curţii de apel, au fost depuse concluziile scise formulate Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie privind cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 936/A din data de 08.09.2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I Penală, aflată la filele x.

Se arată de către procuror că cererea de recurs în casaţie formulată de incupat, întemeiată pe cazurile prevăzute la art. 438 alin. (1) pct. 1, 7 şi 12 din C. proc. pen. nu întruneşte toate condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 440 alin. (82) rap. la art. 434, 436 alin. (1) şi (6), 437 şi 438 din C. proc. pen.

Astfel, hotărârea judecătorească este una dintre cele care pot fi atacate cu recurs în casaţie, conform art. 434 alin. (1) din C. proc. pen., fiind o decizie pronunţată de o curte de apel, ca instanţă de apel, nefiind incidente cazurile de excepţie prev. de art. 434 alin. (2) din C. proc. pen.

Cererea de recurs în casaţie a fost formulată de inculpat cu respectarea dispoziţiilor art. 436 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen. împotriva unei hotărâri prin care s-a dispus condamnarea acestora.

Cererea de recurs în casaţie a fost formulată în termenul legal de 30 de zile de la data comunicării deciziei instanţei de apel potrivit art. 435 din C. proc. pen., iar cererea a fost înregistrată la Curtea de Apel Bucureşti, secţia I Penală la data de 8 octombrie 2021.

Inculpatului A. i-a fost admis apelul formulat în aceeaşi cauză, nefiind incidente dispoziţiile art. 436 alin. (6) din C. proc. pen.

Este formulată în scris şi cuprinde numele şi prenumele, domiciliul inculpatului, hotărârea care se atacă, semnătura avocatului, a reprezentantului legal al persoanei care exercită recursul în casaţie.

În privinţa invocării şi motivării cazurilor de recurs în casaţie, procurorul a arătat că invocarea cazurilor de recurs în casaţie a fost făcută în mod formal, în fapt din motivarea cererilor reiese cu evidenţă că se contestă, în realitate, chiar situaţia de fapt stabilită de Curtea de Apel Bucureşti prin decizia recurată, pentru a se ajunge, în urma reinterpretării şi reaprecierii a probatoriului, la concluzia neîntrunirii elementelor constitutive ale infracţiunilor incidente.

Limitarea obiectului judecăţii în recursul în casaţie la cazurile strict prevăzute de lege înseamnă că nu orice presupusă încălcare a legii de procedură penală sau a legii substanţiale constituie temei pentru a casa hotărârea recurată, ci numai acelea care corespund unuia dintre cazurile de casare prevăzute de lege, iar critica recuentului, prin argumentele prezentate, nu se încadrează cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen.

Potrivit art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării atunci când "inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală". Jurisprudenţa subsecventă intrării în vigoare a actualului C. proc. pen. a statuat că acest caz de casare se circumscrie situaţiilor în care, fie fapta concretă pentru care s-a pronunţat soluţia definitivă de condamnare nu întruneşte elementele de tipicitate obiectivă prevăzute de norma de incriminare, fie instanţa a ignorat o normă care conţine dispoziţii de dezincriminare a faptei, indiferent dacă ele vizează norma de incriminare, în ansalblul său, ori numai modificaea unora dintre elementele constitutive ale infracţiunii, astfel încât nu se mai realizează o corespondenţă deplină între fapta săvârşită şi noua configurare legală a tipului respectiv de infracţiune.

În materia recursului în casaţie nu se mai prevede, distinct, cum era în vechea reglementare, că se poate declara această cale de atac când nu sunt întrunite elementele constitutive ale unei infracţiuni sau când instanţa a pronunţat o hotărâre de condamnare pentru o altă faptă decât cea pentru care condamnatul a fost trimis în judecată, când hotărârea este contrară legii sau când prin hotărâre s-a făcut o greşită aplicare a legii.

În consecinţă, acest caz de recurs în casaţie permite instanţei de casaţie să analizeze doar dacă situaţia de fapt, astfel cum a fost reţinută de către curtea de apel, corespunde tiparului obiectiv al infracţiunii pentru care s-a pronunţat hotărârea de condamnare. În jurisprudenţa sa, instanţa supremă a statuat că, pe calea recursului în casaţie, nu se poate realiza o analiză a conţinutului mijloacelor de probă, o nouă apreciere a materialului probator şi stabilirea unei alte situaţii de fapt pe baza căreia să se concluzioneze că fapta nu este prevăzută de legea penală, examinarea hotărârii făcându-se exclusiv în drept, statuările în fapt neputând fi cenzurate în niciun fel.

Invocarea formală a unui caz de casare prevăzut de lege, deşi necesară, nu ete suficientă pentru declararea ca admisibilă a cererii de recurs în casaţie.

În etapa admisibilităţii în principiu se verifică şi aparenta corespondenţă între motivele susţinute şi cazurile de casare în care acestea au fost încadrate.

Solicitările recurentului depăşesc astfel limitele recursului în casaţei, căci implică reanalizarea de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a situaţiei de fapt, aspecte ce nu pot fi examinate în aceasă cale extraordinară de atac, al cărei scop este verificarea conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Limitarea obiectului judecăţii în recursul în casaţie la cazurile strict prevăzute de lege înseamnă că nu orice presupusă încălcarea a legii de procedură penală sau a legii substanţiale constituie temei pentru a casa hotărârea recurată, ci numai acelea care corespund unui a dintre cazurile de casare prevăzute de lege, iar critica reurentului, prin argumentele prezentate, nu se încadrează nici cazului de casare prev. de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen.

Prin încheierea de şedinţă din data de 28 mai 2021, instanţa de apel a dispus, din oficiu, schimbarea încadrării juridice în condiţiile exprese menţionate în conţinutul acesteia.

În motivarea schimbării de încadrare juridică, mai întâi, a constatat că, prin rechizitoriu, s-a reţinut, în esenţă, că inculpatul, în calitate de aministrator al S.C.

"H." S.R.L., a acţionat, în mod sistematic, prin diverse modalităţi, în vederea fraudării fondurilor europene, puse la dispoziţie pentru lucrarea de proiectare şi execuţie a autostrăzii Nădlac-Arad şi drum de legătură, pe care a câştigat-o în asoeicere cu persoanele vătămate S.C. "F. e F." S.A. şi S.C. "G." S.R.L., la licitaţia publică organizată de persoana vătămată Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. (fosta Companie Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România). A mai constatat că, potrivit actului de sesizare, inculpatul a transferat în alte conturi bancare sa a retras, în numerar, din contul bancar de avans deschis la E.., diverse sume de bani, pe care nu le-a folosit la efectuarea lucrării, şi anume a efectuat plăţi către o serie de societăţi comerciale, cărora, ulterior, le-a solicitat restituirea, pe motiv că sunt eronate sau necuvenite, iar banii au fost viraţi într-un alt cont bancar, deschis la MM. S.A., ori a falsificat o serie de facturi fiscale, care fuseseră emise anterior de către societăţi comerciale, în baza unor alte contracte comerciale, sa a încheiat antecontracte de vânzare-cumpărare privind terenuri, pentru a justifica retragerile în numerar. Având în vedere această situaţie de fapt reţinută prin rechizitoriu, a apreciat că inculpatul a acţionat în modalităţi frauduloase diferite, în baza unei unice rezoluţii infracţionale, constând în hotărârea de a scoate fraudulos banii din avans, pentru a-i folosi, în RON sau în valută, în alte scopuri. Ca atare, infracţiunile de fals în înscrisuri sub semnătură priviată şi de spălarea banilor au fost comise, fiecare, în formă continuată.

În ceea ce priveşte infracţiunea de înşelăciune, cu consecinţe deosebit de grave, împotriva persoanei vătămate E. S.A., a constatat că, în actul de sesizare, s-a reţinut că inculpatul a indus-o în eroare pe persoana vătămată nu numai la încheierea contractului de credit, ci şi a două acte adiţionale, din datele de 29. III.2011 şi 26. VIII.2011, la contractul de cesiune venituri viitoare, precum şi la aprobarea cererii de utilizare a acordului pentru credite, constituind acte materiale diferite, care justifică reţinerea formei continuate. Au fost reţinute, atât în rechizitoriu, cât şi la fond, consecinţele deosebit de grave cu privire la fiecare dintre infracţiunile de înşelăciune, împotriva persoanelor vătămate E. S.A:şi S.C:

"F. e F." S.A.

La alegerea legii penale mai favorabile, Curtea a avut în vedere toate infracţiunile, astfel cum au fost reţinute în urma noii încadrări juridice, independent de soluţia ulterioară, de condamnare, de achitare sau de încetare a procesului penal. Aşadar, în raport cu limitele minime speciale prevăzute de fiecare lege penală concurentă în timp, a constatat că pedeapsa rezultantă minimă este de 5 ani şi 6 luni închisoare, potrivit nului C. pen., faţă de 10 ani închisoare, conform vechiul C. pen., iar, în raport cu limitele maxime speciale, pedeapsa rezultantă este de 20 ani închisoare, conform vechiul C. pen., şi de 23 de ani şi 6 luni închisoare, potrivit C. pen. în vigoare. În aceste condiţii, criteriul constă în diferenţa mult mai mare dintre legile penale concurente în timp cu privire la limitele minime speciale, astfel că actualul C. pen. este mai favorabil inculpatului.

În privinţa termenului de prescripţie specială a răspunderii penale pentru infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată, Curtea a constatat că, potrivit art. 154 alin. (1) lit. d) din C. pen., cu aplicarea art. 155 alin. (4) din C. pen., termenul de prescripţie specială a răspunderii penale este de 10 ani, care, conform art. 154 alin. (2) din C. pen., curge de la data ultimei acţiuni.

Curtea a constatat că inculpatul a comis ultimul act material de folosire a unui asemenea înscris, constând într-un antecontract de vânzare-cumpărare teren, încheiat într martorul J., în calitaqte de promitent-vânzător şi S.C. "H." S.R.L, în calitate de promitent-cumpărător, pe data de 1. XI.2011, când a retras, în numerar, suma de 540.000 RON, cu titlu de "avans achizţie teren" şi a stabilit că termenul de prescripţie specială a răspunderii penale se împlineşte pe data de 1. XI.2021.

Procurorul a menţionat că argumentele invocate de inculpatul A. în cererea de recurs în casaţie arată doar o dorinţă acută de a reinterpreta nişte norme sau ipoteze normative aplicabile, diferit de instanţa de fond şi de cea de apel, ceea ce arată formalitatea invocării motivelor de recurs în casaţie.

În ipoteza în care judecătorul de filtru din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie ar aprecia că aceste argumente nu ţin de admisibilitatea cererii de recurs în casaţie, ele vor putea fi folosite pentru a se dispune, ulterior, de către completul legal învestit, respingerea a recursurilor în casaţie, ca nefondate.

Alăturat cererii de recurs în casaţie, s-a formulat excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 438 alin. (1) pct. 1 (…) în cursul judecăţii nu au fost respectate dispoziţiile privind competenţa după materie sau după calitatea persoanei, atuncicând judecata a fost efectuată de o instanţă inferioară celei legal competente.

S-a apreciat că sunt îndeplinite condiţiile prev. de art. 29 din Legea nr. 47/1992, întrucât excepţia priveşte neconstituţionalitatea unor dispoziţii din C. proc. pen. aflate în vigoare, respectiv disp. art. 438 alin. (1) pct. 1 care reglementează cazurile în care se poate face recurs în casaţie, cale de atac pe care a exercitat-o în cauza care face obiectul judecăţii, iar CCR nu a constatat anaterior caracterul neconstituţional al dispoziţiilor criticate.

Procurorul a făcut referire la conţinutul dispoziţiilor art. 29 din Legea nr. 47/1992. S-a arătat că excepţia a fost ridicată de recurentul condamnat A., că dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 1 din C. proc. pen., precum sunt în vigoare şi nu au fost declarate anterior drept neconstituţionale, printr-o decizie a Curţii Constituţionale.

În privinţa existenţei unei legături între excepţia ridicată şi soluţionarea cauzei faţă de motivele invocate s-a arătat că această condiţie nu este îndeplinită, argumentându-se că decizia Curţii Constituţionale în soluţionarea excepţiei trebuie să fie aptă să producă un efect concret asupra conţinutului hotărârii din procesul principal, ceea ce presupune pe de-o parte, existenţa unei legături directe între norma contestată şi soluţia procesului principal, iar, pe de altă parte, aptitudinea acestei decizii de contencios constituţionale de a produce efecte materiale asupra conţinutului deciziei judecătorului.

Sub aspectul interesului procesual al rezolvării prealabile a excepţiei de neconstituţionalitate, acesta trebuie să fie pertinent, iar analiza critică a unui text de lege sub aspectul neconstituţionalităţii nu trebuie să fie una formală.

Susţinerile recurentului nu au legătură indisolubilă cu soluţionarea cauzei, iar prin excepţia de neconstituţionalitate se tinde la completarea normelor procedurale, în sensul reglementării exprese a unor dispoziţii favorabile recurentei, solicitare inadmisibilă, în raport cu competenţa Curţii Constituţionale, care, în jurisprudenţa sa a reţinut că prin exercitarea controlului de constiţionalitate nu se poate proceda la adăugra de noi prevederi în cuprinsul normelor invocatea fi neconstituţionale.

Demersul autorului excepţiei tinde practic la obţinerea unei modificări legislative prin extinderea dincolo de spiritul textelor de lege apreciate ca nefiind constituţionale, ceea ce este inadmisibil, întrucât Curtea ar deveni legiuitor pozitiv.

Aceste aspecte nu intră sub incidenţa controlului de constituţionalitate, întrucât interpretarea şi aplicarea legii reprezintă atributul exclusiv al legiuitorului.

Concluzia Direcţiei Naţionale Anticorupţie este aceea că nu este îndeplinită condiţia de admisibilitate a cererii de sesizare ca prevederile ce fac obiectul excepţiei să aibă legătură cu cauza, dat fiind faptul că aspectele invocate sunt de reformare legislativă sau de aplicare în concret a textului de lege, drept pentru care a solicitat respingerea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale.

În baza art. 440 alin. (2) rap. la art. 437 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., procurorul a solicitat judecătorului de filtru competent din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală, să dispună, prin încheiere, respingerea cererii de recurs în casaţie cu privire la cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penal nr. 936/A din 08.09.2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I Penală, pronunţată în dosarul nr. x/2013.

De asemenea, au fost depuse şi concluziile Companiei Naţionale de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. (C.N.A.I.R. S.A.) în calitate de parte civilă, aflate la dosarul curţii de apel.

Partea civilă a făcut referire la dispoziţiile art. 434, 440 alin. (4), (43)8, 433 din C. proc. pen., redând conţinutul legal al acestora.

S-a considerat că este în afara oricărei îndoieli rezonabile că înţelesul expresiei "în condiţiile legii" este lămurit de prevederile textelor de lege subsecvente, în special, de prevederile art. 434 din C. proc. pen. referitoare la hotărârile supuse recursului în casaţie şi ale art. 438 alin. (1) din C. proc. pen. referitoare la cazurile în care se poate face recurs în casaţie. S-a făcut referire la cazurile recursului în casaţie invcate de recurent, în opinia părţii civile, motivele invocate de recurent circumscriindu-se doar formal cazurilor de recurs în casaţie prevăzute de art. 438 alin. (1) pct. 1, pct. 7 şi pct. 12 din C. proc. pen.

Din lecturarea recursului în casaţie formulat de recurent rezultă că acesta solicită analizarea circumstanţelor comiterii faptei, o reinterpretare a probelor administrate şi, pe cale de consecinţă, a stabilirii formei de vinovăţie, ceea ce nu este posibil, întrucât Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie trebuie să examineze cauza numai în limitele motivelor de casare prevăzute de art. 438 din C. proc. pen. şi să verifice exclusiv legalitatea hotărârii atacate, astfel că aspectele privind netemeinicia nu pot fi analizate în această cale de atac.

Recursul în casaţie nu are ca finalitate remedierea unei greşite aprecieri a faptelor, a unei inexacte sau insuficiente stabiliri a adevărului printr-o urmărire penală incompletă sau o cercetare judecătorească nesatisfăcătoare. Instanţa de casare nu judecă procesul propriu-zis, respectiv litigiul care are ca temei juridic cauza penală, ci judecă exclusiv dacă din punct de vedere al dreptului hotărârea atacată este corespunzătoare. După cum se poate observa, recursul în casaţie are ca scop verificarea conformităţii hotărârilor atacate cu regulile de drept aplicabile, scopul său fiind acela de îndrepta erorile de drept comise de curţile de apel, ca instanţa de apel, prin raportare la cazurile de casare expres şi limitativ prevăzută de lege. Cât priveşte motivele de recurs în casaţie invocate, în esenţă, acestea vizează intepretarea materialului probator, reanalizarea situaţiei de fapt şi reevaluarea conţinutului mijloacelor de probă, aspecte care nu pot fi valirificate în contextul niciunuia dintre cazurile de casare prevăzute de art. 438 din C. proc. pen.

În realitate, prin prezentul recurs în casaţie se solicită o rejudecare a cauzei prin reaprecierea şi cenzurarea probelor, cu consecinţa stabilirii unei eventuale alte situaţii de fapt decât cea avută în vedere de instanţa de fond şi de apel.

Or, limitatea obiectului judecăţii în recursul în casaţie la cazurile strict prevăzute de lege înseamnă că nu orice presupusă încălcare a legii de procedură penală sau a legii substanţiale constituie temei pentru a casa hotărârea recurată, ci numai acelea care corespund unuia dintre cazurile de casare prevăzute de lege.

Recursul în casaţie este o cale extraordinară de atac de reormare numai sub aspect legal, de drept şi nu faptic, excluzând rejudecarea pentru a treia oară a unei cauze în parametrii în care a avut loc judecata în fond şi apel.

Această cale extraordinară de atac nu are ca finalitate remedierea unei greşite aprecieri a faptelor şi a unei inexacte sau insuficiente stabiliri a adevărului printr-o urmărire penală incompletă sau o cercetare judecătorească nesatisfăcătoare. Instanţa de casare nu judecaă procesul proriu-zis, respectiv litigiul care are ca temei juridic cauza penală, ci judecă exclusiv dacă din punct de vedere al dreptului hotărârea atacată este corespunzătoare.

Scopul recursului în casaţie este de a îndrepta erorile de drept comise de curţile de apel, ca instanţa de apel, prin raportare la cazurile de casare expres şi limitativ prevăzute de lege.

Definind scopul recursului în casaţie, art. 433 din C. proc. pen. abilitează instanţa competentă - Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - să exemineze deciziile atacate sub toate aspectele de legalitate şi să sancţioneze, prin casare, orice nelegalitate a acestora, desigur cu observarea cazurilor de casare strict şi limitativ enumerate în art. 438 alin. (1) din C. proc. pen.

Chiar dacă în cuprinsul cererii de recurs în casaţie recurentul a precizat că "instanţa de recurs nu poate proceda la reanalizarea situaţiei de fapt şi la reevaluarea materialului probator, cu consecinţa stabilirii unei alte situaţii de fapt decât cea avută în vedere de instanţa de apel", în realitate, acesta a solicitat o reanalizare a circumstanţelor comiterii faptelor şi o reinterpretare a probelor administrate în cauză.

Faţă de argumentele mai sus expuse, partea civilă a solicitat respingerea, ca nefondat a recursului în casaţie declarat de recurentul A. împotriva deciziei penale nr. 936/A/2021 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I-a Penală, în dosarul nr. x/2013 la data de 08.09.2021.

Judecătorul de filtru a dispus întocmirea raportului de către magistratul asistent desemnat în cauză, în vederea discutării admisibilităţii cererii, în procedura prevăzută de art. 440 din C. proc. pen., până la data de 27 ianuarie 2022.

În raportul întocmit aflat la dosarul Înaltei Curţi, filele x, magistratul asistent a arătat că data comunicării deciziei penale nr. 936/A din data de 8 septembrie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I-a Penală la cabinetul avocatului ales al inculpatului A. a fost la 10 septembrie 2021, la data de 17 noiembrie 2021 a depus concluzii scrise Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie iar la data de 19 noiembrie

2021 a depus concluzii scrise Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A.

Termenul de declarare a recursului în casaţie s-a arătat că recursul în casaţie declarat de inculpatul A. a avut loc la data de 07 octombrie 2021, prin apărător ales, aşa încât cererea de recurs în casaţie a fost depusă în termenul prevăzut de art. 435 din C. proc. pen.

Cererea de recurs în casaţie a fost comunicată la data de 8 noiembrie 2021 Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia naţională Anticorupţie, la data de 10 noiembrie2021 părţilor civile Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A.şi S.C. "I." S.A., la data de 9 noiembrie 2021 părţilor civile S.C:

"F." S.A:, S.C. "H." S.R.L., prin administrator judiciar format din "P." SPRL-Filiala Bucureşti şi "Q." SPRL, E. S.A., S.C. "G." S.R.L.

La data de 10 decembrie 2021 a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A.. În motivare, s-au invocat cazurile de recurs în casaţie prevăzute de art. 438 alin. (1), pct. 1, 7 şi 12 din C. proc. pen.

Cazul de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 1 din C. proc. pen. vizează încălcarea dispoziţiilor legale privind competenţa materială a reprezentantului Ministerului Public.

Totodată, inculpatul A. a invocat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 438 alin. (1) pct. 1 din C. proc. pen., prin intermediul căreia a criticat actuala configuraţie legislativă a primului caz de recurs prevăzut de art. 438 din C. proc. pen. ce exclude situaţia nerespectării, în apel, a normelor de competenţă materială/personală a reprezentantului Ministerului Public, apreciind că se încalcă astfel dispoziţiile art. 1 alin. (3) şi (5) şi ale art. 21 alin. (3) din Constituţie referitoare la principiul legalităţii şi la dreptul la un proces echitabil.

Prin urmare, a menţionat că acest caz de recurs în casaţie poate fi analizat dacă se pleacă de la premisa admiterii excepţiei de neconstitutionalitate de către Curtea Constituţionala.

În susţinerea acestui caz, inculpatul a arătat că împotriva sentinţe penale nr. 1/F/21. XII.2017 pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia I-a Penală au declarat apel Ministerul Public, inculpatul şi părţile civile. Ministerului Public - Direcţia Naţională Anticorupţie a depus motivele de apel la data de 23.01.2019 prin intermediul domnului procuror MMMMMM., redactor şi unic semnatar al acestora.

Însă, la data de 23.01.2019, domnul procuror MMMMMM. nu îndeplinea condiţiile legale pentru a-şi exercita funcţia în cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie, deoarece nu îndeplinea condiţiile prevăzute la art. 87 alin. (2) din Legea 304/2004 privind organizarea judiciară, astfel cum a fost modificată prin Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 92/2018, respectiv vechimea de cel puţin 10 ani în funcţia de procuror.

Astfel, a arătat că, în raport, cu modificările aduse prin Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 92/2018 domnul procuror MMMMMM. nu mai îndeplinea condiţiile pentru a-şi exercita funcţia în cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie, prin urmare toate actele îndeplinite de acesta ulterior intrării în vigoare a O.U.G. nr. 92/2018 sunt lovite de sancţiunea nulităţii absolute.

A menţionat că secţia pentru procurori din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii a adoptat Hotărârea nr. 491 din 17.10.2018. Însă, cu referire la enunţul din hotărârea mai sus menţionată, respectiv sunt schimbate pentru viitor condiţiile de exercitare a funcţiei, în opinia sa, trebuie să se înţeleagă că sunt schimbate nu doar condiţiile numirilor viitoare ale unor noi procurori, ci condiţiile de exercitare a funcţiei, aşadar inclusiv ale procurorilor deja numiţi, acesta fiind, de fapt, sensul evident al art. VII din O.U.G. nr. 92/2018.

Mai mult, chiar dacă s-ar da orice interpretare hotărârilor secţiei pentru procurori din cadrul CSM, respectiv chiar dacă, ipotetic, ar exista o hotărâre care să dispună în sensul menţinerii procurorilor care nu mai îndeplinesc condiţiile prevăzute de lege, o asemenea hotărâre ar fi una în mod evident contra legem, având în vedere dispoziţiile art. VII din O.U.G. nr. 92/2018. Nicidecum un act administrativ de natura celor emise de Consiliul Superior al Magistraturii nu poate deroga de la dispoziţiile legale primare. Practic, principiul supremaţiei legii ar deveni inexistent.

Astfel, a precizat că urmare a apelului declarat de Ministerul Public şi a motivelor de apel depuse de procuror, instanţa de apel a desfiinţat hotărârea atacată şi a dispus, pe de-o parte, condamnarea inculpatului pentru o infracţiune pentru care în primă instanţă s-a dispus achitarea (înşelăciunea având drept persoană vătămată S.C. F.) şi, pe de altă parte, majorarea pedepselor pentru infracţiunile pentru care prima instanţă dispusese pedepse mai mici.

În concluzie, a solicitat să se constatate că în cursul judecăţii în apel nu au respectate dispoziţiile privind competenţa după materie a reprezentantului Ministerului Public şi, sub condiţia admiterii excepţiei de neconstituţionalitate de către Curtea Constituţională, să se caseze decizia recurată şi să se rejudece apelul.

Cazul de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen.

Astfel, pentru infracţiunile de schimbare, fără respectarea prevederilor legale, a destinaţiei fondurilor europene, fals în înscrisuri sub semnătură privată şi înşelăciune raportându-se la situaţia de fapt reţinută de instanţa de apel în cadrul deciziei recurate, elementele de fapt descrise de instanţa de apel nu se "pliază" pe elementele de tipicitate stabilite prin normele incriminatoare.

Pentru infracţiunea de schimbare, fără respectarea prevederilor legale, a destinaţiei fondurilor europene a menţionat că nu sunt întrunite elementele de tipicitate ale infracţiunii sub aspectul subiectului activ şi al laturii obiective.

În ceea ce priveşte subiectul activ al infracţiunii de schimbare, fără respectarea prevederilor legale, a destinaţiei fondurilor europene a menţionat că este beneficiarul fondurilor europene.

Astfel, a evidenţiat că practica judiciară confirmă faptul că autor al infracţiunii de deturnare a fondurilor europene poate fi, astfel cum prevede şi norma incriminatoare, doar beneficiarul acelor fonduri, mai exact entitatea privată/instituţia publică care încheie contractul de finanţare cu autoritatea de management şi care obţine rambursarea cheltuielilor suportate în respectivul proiect din fondurile alocate de Uniunea Europeană, iar nu orice altă persoană de pe "lanţul" cheltuielilor pe care beneficiarul le face din fondurile europene obţinute.

Aşadar, cu privire la aceeaşi sumă provenită din bugetul UE, nu pot exista autori diferiţi ai infracţiunii de deturnare de fonduri (art. 182 din Legea 78/2000) şi infracţiunii de obţinere ilegală de fonduri din bugetul general al UE (art. 181 din Legea 78/2000), întrucât doar entitatea privată/asociaţia/instituţia publică care a obţinut legal sau ilegal fondurile europene poate ulterior să schimbe destinaţia acestora, fiind singura deţinătoare a dreptului de dispoziţie asupra respectivelor fonduri.

Astfel, în cauză, din moment ce doar CNADNR, în calitate de unic beneficiar eligibil, putea folosi/prezenta cu rea-credinţă documente ori declaraţii false/inexacte/incomplete în scopul încheierii contractului de finanţare şi al obţinerii fondurilor, în mod logic doar CNADNR ar fi putut shimba ulterior destinaţia- fondurilor obţinute, devenind astfel autor al infracţiunii reglementate la art. 182 din Legea 78/2000.

Prin urmare, nu poate fi considerat beneficiar al fondurilor europene executantul unei lucrări/prestatorul unui serviciu din cadrul unui contract de achiziţie încheiat cu entitatea privată/instituţia publică ce obţine fondurile de la Uniunea Europeană.

Astfel, însăşi situaţia de fapt descrisă de instanţa de apel confirmă susţinerile apărării în sensul în care H. nu avea calitatea de beneficiar al fondurilor europene, ci de executant al contractului încheiat cu CNADNR S.A.

Printre altele, a menţionat că în cadrul documentului cadru de implementare a POST 2007-2013 sunt identificaţi în mod expres beneficiarii eligibili pentru fiecare domeniu major de intervenţie Astfel, în secţiunea II.l.l dedicată domeniului major de intervenţie 1.1. - modernizarea şi dezvoltarea infrastructurii rutiere de-a lungul Axei Prioritare TEN-T 7, se prevede în mod expres că:

"Acest domeniu de intervenţie se adresează unui singur beneficiar, şi anume Compania Naţională de Drumuri Naţionale şi Autostrăzi, concesionara întregii infrastructuri rutiere naţionale din România."

Totodată, în secţiunea II.1.1.8 intitulată "categorii de beneficiari eligibili" este indicată în mod exclusiv Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România. Deci, însuşi documentul întocmit de autoritatea de management din cadrul Ministerului Transporturilor pentru implementarea POST stabileşte imposibilitatea unei entităţi private de a avea calitatea de beneficiar al fondurilor europene acordate în cadrul respectivului program.

De asemenea, a precizat că înţelesul noţiunii de benefiar al fondurilor europene este explicată şi în cadrul Memorandului privind aprobarea strategiei naţionale de comunicare pentru instrumente structurale 2007 - 2013, elaborat de către Ministerul Economiei şi Finanţelor. Or, de iniţierea şi implementarea POST nu s-a ocupat antreprenorul H..

În raport si cu alte explicaţii expuse în cererea de recurs în casaţie, a cooncluzionat în sensul că asocierea al cărei lider era H. nu putea avea calitatea de beneficiar al fondurilor europene şi prin urmare nu putea fi nici subiect activ al infracţiunii de prev. de art. 182 din Legea nr. 78/2000, fapt care atrage lipsa de concordanţă între fapta concret săvârşită şi descrisă în decizia recurată şi una dintre condiţiile obiective ale normei de incriminare.

Sub aspectul laturii obiective a infracţiunii a arătat că o condiţie esenţială ataşată elementului material al infracţiunii constă în aceea ca schimbarea destinaţiei fondurilor europene să fie realizată de beneficiar fără respectarea prevederilor legale.

A menţionat că instanţa de apel nu a făcut vreo referire la prevederile legale ce se presupune că au fost încălcate.

Astfel, deşi parchetul, pentru a susţine nerespectarea unei dispoziţii legale de către inculpat, face trimitere prin rechizitoriu la dispoziţiile (i) Ordonanţei de urgenţă 66/2011 privind prevenirea, constatarea şi sancţionarea neregulilor apărute în obţinerea şi utilizarea fondurilor europene şi/sau a fondurilor publice naţionale aferente acestora, (ii) ale Hotărârii de Guvern nr. 264/2003 privind stabilirea acţiunilor şi categoriilor de cheltuieli, criteriilor, procedurilor şi limitelor pentru efectuarea de plăţi în avans din fonduri publice şi ale (iii) Legii 500/2002 privind finanţele publice, instanţa de apel nu realizează nicio analiză cu privire la vreuna dintre aceste acte normative şi, implicit, nu arată pretinsele dispoziţii legale încălcate de către inculpat.

O altă componentă a laturii obiective a infracţiunii este reprezentată de urmarea imediată, adică vătămarea adusă valorii sociale ocrotite prin norma de incriminare, care, în ceea ce priveşte infracţiunea prevăzută de art. 182 din Leeea 78/2000 presupune deturnarea fondurilor obţinute de beneficiar de la scopul pentru care au fost acordate şi prejudicierea entităţii de la care provin respectivele.

Însă, mergând pe situaţia de fapt reţinută de instanţa de apel şi considerând că H. a avut calitatea de beneficiar al fondurilor provenite de la CNADNR S.A., se observă că însăşi instanţa constată inexistenţa sau, cel puţin, lipsa dovedirii unui prejudiciu suportat de această din urmă entitate ca urmare a pretinselor acţiuni de schimbare a destinaţiei fondurilor destinate proiectului de execuţie a autostrăzii.

Pentru infracţiunea de înşelăciune a arătat că în comparaţie cu vechea reglementare, în noul C. pen. a fost înlăturată sintagma "menţinerea în eroare" din conţinutul laturii obiective a infracţiunii de înşelăciune, fapt care presupune că această infracţiune este una esenţialmente comisivă.

În acest sens, a menţionat că instanţa de apel a reţinut în sarcina inculpatului o pretinsă ascundere a încheierii unui contract de finanţare cu E. S.A. faţă de reprezentanţii societăţii "F." S.A. Însă, săvârşirea unei fapte omisive, nu are aptitudinea de a forma verbum regens al infracţiunii de înşelăciune. Or, instanţa de apel, procedând în acest mod, a încălcat principiul legalităţii incriminării ce îşi găseşte consacrarea legislativă în dispoziţiile art. 1 din C. pen.

A subliniat faptul că, din situaţia de fapt descrisă de instanţa de apel, reiese cel mult existenţa unor neînţelegeri de natură contractuală între H. şi F., ce au luat naştere între cele două societăţi pe parcursul executării contractului încheiat cu CNADNR, neînţelegeri ce au avut drept obiect modul de respectare al obligaţiilor contractuale între acestea.

Astfel, se observă că însăşi instanţa de apel confirmă imposibilitatea unei induceri în eroare a societăţii F., aşa cum a reţinut la fila x din decizia recurată. Practic, menţionând că F. avea cunoştinţă încă dinainte de încheierea contractului de consorţiu despre contractele de finanţare şi de garanţie încheiate de H. cu E., instanţa de apel subliniază şi inexistenţa elementului material al infracţiunii de înşelăciune, deoarece, aşa cum este îndeobşte cunoscut, nu poate fi reţinută inducerea în eroare a unei persoane cu privire la un fapt deja cunoscut de respectiva persoană.

Or, instanţa de apel a constatat lipsa unei acţiuni de inducere în eroare prealabile încheierii contractului de consorţiu, iar nerespectarea obligaţiilor contractuale imputate de instanţa de apel inculpatului (în calitate de reprezentant al societăţii H.) nu se circumscriu ilicitului penal, neputând constitui element material al infracţiunii de înşelăciune.

Cu privire la infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în ceea ce priveşte pretinsa falsificare a antecontractelor de vânzare-cumparare încheiate între H. S.R.L. şi numitul J., instanţa de apel a reţinut în mod eronat existenţa elementului material al infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, deşi din situaţia de fapt descrisă în considerentele deciziei se desprinde o concluzie contrară.

A arătat că instanţa de apel a ignorat teoria intelectuală a falsului material, recunoscută, atât de literatura de specialitate, cât şi de practica judiciară, teorie conform căreia, pentru ca un înscris să fie considerat fals şi să ne aflăm sub incidenţa infracţiunilor de fals în înscrisuri, este necesară nu doar o modificare în realitatea materială a unui înscris (aşa cum, în mod eronat, a reţinut instanţa de apel), ci aceasta trebuie să fie completată de o contradicţie între aspectele redate în respectivul înscris şi manifestarea de voinţă a emitentului/semnatarului.

A făcut trimitere la Deciziei nr. 4/2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală şi a redat pasaje din literaratura de specialitate.

Totodată, a precizat că instanţa de apel mai face o gravă eroare de interpretare a elementului material descris de art. 322 din C. pen. (pag. 42 din decizie). Or, instanţa de apel separă practic elementul material al infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, considerând că această infracţiune poate avea, în acelaşi timp, atât un autor în persoana celui care din punct de vedere material execută acţiunea de falsificare a înscrisului (de ex, prin imitarea semnăturii), cât şi un al doilea autor în persoana celui care foloseşte ulterior înscrisul falsificat de cel dintâi autor.

O astfel de aplicare a normei incriminatoare este vădit eronată şi nelegală, fiind de necontestat faptul că folosirea înscrisului falsificat sau încredinţarea acestuia în vederea folosirii reprezintă condiţii esenţiale ataşate acţiunii de falsificare a înscrisului, iar în situaţia în care o persoană doar falsifică un înscris sub semnătură privată (fără ca ulterior să-1 folosească sau să-1 încredinţeze spre folosire), o astfel de conduită nu este pedepsibilă.

În concluzie, a arătat că situaţia de fapt descrisă de instanţa de apel, nu se "suprapune" pe elementul material al infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, condamnarea fiind dispusă pentru o faptă neprevăzută de legea penală.

Cazul de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen.

A arătat că instanţa de apel a procedat eronat prin aceea că a dispus asupra legii penale mai favorabile anterior dezbaterilor, camuflând această operaţiune într-o pretinsă schimbare a încadrării juridice a faptelor.

Procedând astfel, instanţa de apel a omis să constate, în primul rând, incidenţa instituţiei prescripţiei răspunderii penale în ceea ce priveşte infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, răspunderea penală fiind prescrisă prin raportare la dispoziţiile C. pen. anterior (C. pen. 1969).

Astfel, instanţa de apel a procedat greşit, menţionând că potrivit legii vechi limita minimă a pedepsei ce ar putea fi aplicată ar fi de 10 ani de închisoare, omiţând, însă, luarea în considerare a unor dispoziţii pe care în cele din urmă le-a aplicat, respectiv art. 19 din Legea nr. 682/2002. În aceste condiţii, în realitate, limita minimă a pedepsei potrivit legii vechi ar fi de 5 ani închisoare, nu de 10 ani închisoare.

A arătat că instanţa de apel a făcut o apreciere in abstracto asupra legii penale mai favorabile, demers care a avut consecinţe majore asupra (ne)constatării in concreto a incidenţei unor cauze de înlăturare a răspunderii penale şi asupra pedepsei aplicate.

Aplicând dispoziţiile legii penale noi care, într-adevăr, exclusiv şi insuficient, din punctul de vedere al pedepselor minime şi maxime în cazul fiecărei infracţiuni privită individual ar părea mai favorabilă, instanţa a constatat, printre altele, că prin raportare la data de 01.11.2011 ca ultimă dată de comitere a infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, termenul de prescripţie specială a răspunderii penale de 10 ani, nu este împlinit.

Or, instanţa de apel s-a oprit la acest raţionament, respectiv că prin raportare la legea penală nouă, termenul de prescripţie specială pentru această infracţiune nu este împlinit. Însă, instanţa trebuia să facă o analiză a dispoziţiilor legislaţiei anterioare. În acest sens, a evidenţiat că potrivit legislaţiei anterioare termenul de prescripţie specială în cazul infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată este de 7 ani şi 6 luni, astfel că, raportându-se la data de 01.11.2011, la momentul pronunţării deciziei contestate, termenul de prescripţie era împlinit impunându-se încetarea procesului penal pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată.

În al doilea rând, a constatat că aplicarea dispoziţiilor legislaţiei anterioare nu putea fi făcută fără a se lua în considerare Decizia nr. 265/2014 a Curţii Constituţionale privind aplicarea globală a principiului legii penale mai favorabile.

Din acest punct de vedere, a menţionat că în alegerea legii penale mai favorabile, limitele de pedeapsă pentru diferite infracţiuni nu pot reprezenta unicul criteriu de selecţie şi trebuie să fie avute în vedere şi alte instituţii aplicabile, cum ar fi regimul de sancţionare a concursului de infracţiuni.

Astfel, aplicând în mod eronat dispoziţiile legii noi, instanţa de apel a dispus condamnarea pentru săvârşirea a 4 infracţiuni (printre care şi falsul în înscrisuri sub semnătură privată pentru care în mod greşit nu a constata împlinirea termenului de prescripţie potrivit legii vechi), aplicând mai departe regimul sporului obligatoriu, rezultând o pedeapsa foarte mare, respectiv 11 ani şi 9 luni închisoare.

A menţionat că, în condiţiile în care ar fi luat în considerare aplicabilitatea legii penale vechi, instanţa de apel ar fi trebuit să dispună încetarea procesului penal pentru infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, apoi să constate că regula de sancţionare a concursului de infracţiuni potrivit legii vechi era cea a pedepsei celei mai mari (cu aplicarea eventuală a unui spor facultativ). Or, luând în considerare şi aplicabilitatea dispoziţiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002, a arătat că limitele de pedeapsă erau cuprinse între 2 ani şi 6 luni şi 7 ani şi 6 luni pentru săvârşirea infracţiunii împotriva intereselor financiare ale Uniunii Europene, între 5 ani şi 10 ani pentru săvârşirea infracţiunii de delapidare şi între 5 ani şi 10 pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune. Aşadar, în cazul fiecăreia dintre aceste infracţiuni chiar maximul pedepsei este unul mai mic decât rezultanta aplicată în temeiul legii noi. Iar în ceea ce priveşte sporul facultativ acesta este un demers distinct.

Astfel, prin faptul că a dispus eronat asupra alegerii legii penale mai favorabile, instanţa de apel a ajuns, în cele din urmă, să stabilească pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege. Limitele prevăzute de lege ar fi trebuit să fie cele prevăzute de legislaţia anterioară, nu cele prevăzute de legea nouă.

A mai arătat că şi în contextul legii noi, instanţa de apel a aplicat pedepse prin luarea în considerare a unor limite eronate, în acest sens, menţionând că instanţa de apel a aplicat pentru 3 dintre cele 4 infracţiuni pedepse peste maximul prevăzut de lege, prin aplicarea în integralitate a sporului facultativ de 3 ani prevăzut pentru infracţiunea în formă continuată, iar pentru sporul aplicat nu s-a avut în vedere circumstanţele concrete ale cauzei ci împrejurarea că judecătorul cauzei a considerat că limitele speciale ale pedepsei stabillite de legiuitor sunt blânde.

A invocat greşita aplicare a pedepselor în contextul încălcării principiului non reformatio in pejus, arătând că, în cuprinsul primului motiv de recurs în casaţie (respectiv redactarea şi semnarea motivelor de apel de un procuror necompetent), prin încălcarea dispoziţiilor legale, apelul Parchetului a fost unul inform şi nelegal, fiind delimitat printr-un act al unui procuror care nu îndeplinea condiţiile legale pentru reprezentarea Direcţiei Naţionale Anticorupţie, instanţa de apel nu putea crea inculpatului o situaţie mai grea în propria cale de atac, singura rămasă în discuţie.

Un alt motiv este acela că s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege în cazul faptelor descrise în decizia recurată ca reprezentând infracţiunea de delapidare, arătând că instanţa de apel a dispus o hotărâre de condamnare pentru săvârşirea infracţiunii de delapidare descriind faptele aferente infracţiunii de utilizare cu rea-credinţă a creditului societăţii. În acest sens, a menţionat că faptele descrise pentru săvârşirea infracţiunii de delapidare, se referă exclusiv la plăţile efectuate către S.C. B. S.A., S.C. C. S.R.L. şi S.C. D..

În aceste condiţii, a arătat că, în realitate, instanţa de apel a dispus condamnarea recurentului pentru săvârşirea faptelor de utilizare cu rea-credinţă a creditului societăţii, dar a aplicat pedeapsa în limite greşite, respectiv în limitele prevăzute de lege pentru infracţiunea de delapidare.

În completarea cererii de recurs în casaţie, cu referire la cazul prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., un aspect suplimentar cu privire la aplicarea unor pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege prin stabilirea eronată a legii penale mai favorabile.

Or, prin acest caracter insuficient al determinării legii aplicabile s-a ajuns la aplicarea unei limite de pedeapsă eronate pentru infracţiunea de înşelăciune. Astfel, a menţionat că instanţa a reţinut şi incidenţa art. 2561 din C. pen., consecinţe deosebit de grave. Art. 2561 din C. pen., cel care incriminează varianta agravată a infracţiunii de înşelăciune, cu reţinerea consecinţelor deosebit de grave, a intrat în vigoare la data de 23 mai 2016, fiind introdus în C. pen. prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 18/2016 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 286/2009 privind C. pen. şi a altor acte normative (publicată în Monitorul Oficial, partea I nr. 389 din 23 mai 2016). Astfel, în intervalul 1.02.2014 - 23.05.2016, legislaţia penală nu a cunoscut această variantă agravată a infracţiunii de înşelăciune.

Având în vedere că toate celelalte dispoziţii incidente în speţă sunt identice prin compararea intervalului 1.02.2014 - 23.05.2016 cu intervalul 23.05.2016 - 08.09.2021, rezultă cu puterea evidenţei că, în condiţiile lipsei variantei agravate a infracţiunii de înşelăciune din legislaţie, legea penală mai favorabilă este cea din intervalul 1.02.2014 - 23.05.2016.

Or, raportându-se la acel interval de timp, limitele de pedeapsa pentru infracţiunea de înşelăciune pentru care s-a dispus condamnarea recurentului, prin aplicarea dispoziţiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002 şi fără luarea în considerare a art. 2561 din C. pen. - inexistent în legislaţia penală în intervalul amintit, sunt cuprinse între 6 luni închisoare şi 2 ani şi 6 luni mchisoare (iar nu între 9 luni închisoare şi 3 ani şi 9 luni închisoare cum greşit a apreciat instanţa de apel).

Luând în considerare exact aceleaşi criterii de individualizare judiciară aplicate deja de instanţa de apel, dar raportate la limitele corecte ale pedepsei închisorii, rezultă că aplicarea unei pedepse de 2 ani închisoare la un maxim posibil de 3 ani şi 9 luni închisoare ar conduce la aplicarea unei pedepse de 1 an şi 4 luni închisoare la un maxim posibil de 2 ani şi 6 luni închisoare (maximul corect).

A solicitat admiterea recursului în casaţie, iar în ipoteza admiterii în temeiul art. 438 pct. 1 din C. proc. pen., rejudecarea cauzei de către instanţa de apel; în ipoteza admiterii în temeiul art. 438 pct. 7, achitarea inculpatului; în ipoteza admiterii în temeiul art. 438 pct. 12, înlăturarea greşitei aplicări a legii şi pronunţarea unei hotărâri în conformitate cu dispoziţiile privind limitele de pedeaspă corect aplicabile.

Cererea de recurs în casaţie îndeplineşte cerinţele de formă prevăzute la art. 437 alin. (1) lit. a), b) şi d) C. proc. pen., în cuprinsul acesteia fiind menţionate numele şi prenumele inculpatului, hotărârea care se atacă (decizia penală nr. 936/A din data de 8 septembrie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I-a penală), precum şi semnătura apărătorului ales al inculpatului care a exercitat calea de atac, în numele acestuia.

Îndeplinirea condiţiei prevăzută de art. 437 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., în ceea ce priveşte recursul formulat rezultă din faptul indicării în cuprinsul motivelor de recurs în casaţie a temeiului de drept pe care se întemeiază calea de atac, respectiv art. 438 alin. (1) pct. 1,7 şi 12 din C. proc. pen.

În raport cu cele menţionate, magistratul asistent a concluzionat că cererea de recurs în casaţie îndeplineşte condiţiile de formă prevăzute de art. 437 alin. (1) lit. a), b), c) şi d) din C. proc. pen., iar motivele de casaţie se încadrează în cazurile expres şi limitativ prevăzute de art. 438 C. proc. pen.

Prin încheierea de şedinţă de Cameră de Consiliu din 27 noiembrie 2021 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală, aflată la dosarul Înaltei Curţi, completul, în baza art. 440 alin. (4) din C. proc. pen. a admis în principiu cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 936A/din data de 8 septembrie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I Penală.

S-a trimis cauza Completului C9, în vederea judecării cererii de recurs în casaţie formulată de inculpatul A.

S-a fixat termenul la data de 24 februarie 2022, ora 9:00, pentru când se vor cita părţile şi se va încunoştinţa telefonic apărătorul ales al inculpatului.

Pentru a se dispune astfel, completul a reţinut în sinteză ceea ce au reţnut prima instanţă şi instanţa de apel, precum şi aspectele mai sus menţionate din raportul magistratului asistent.

Prin încheierea de şedinţă de la 27 ianuarie 2022 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală în dosarul nr. x/2013, completul a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 438 alin. (1) pct. 1 din C. proc. pen. formulată de inculpatul A..

La termenul de astăzi, 24 februaie 2022, s-a făcut referatul cauzei de către magistratul asistent, care a învederat că prin încheierea din data de 27 ianuarie 2022 a fost admisă în principiu cererea de recurs în casaţie formulată de inculpat, fiind acordat termenul de astăzi pentru soluţionarea pe fond a acestei căi extraordinare de atac. De asemenea, a referit că, completul de judecată a fost reîntregit cu judecătorul din planificarea de permanenţă, în conformitate cu Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea administrativă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Preşedintele completului a procedat la verificarea identităţii recurentului inculpat A., care a arătat că este născut la data de xx ianuarie 19xx şi este.

La interpelarea preşedintelui completului de judecată, recurentul inculpat A. a precizat că nu doreşte să ia legătura cu apărătorul său ales.

La interpelarea preşedintelui completului de judecată de a se preciza dacă sunt cereri prealabile de formulat, apărătorul ales al recurentului inculpat A. a precizat că, din punctul său de vedere, procedura de citare ar fi nelegal îndeplinită cu intimata parte civilă S.C. I.. Respectiv, aceasta a fost citată odată la cabinetul apărătorilor aleşi, s-a întors dovada de îndeplinire a procedurii de citare, însă este posibil ca aceştia să nu mai aibă contract de asistenţă juridică cu respectiva societate. De asemenea, aceasta a mai fost citată şi la un sediu, însă dovada de îndeplinire a procedurii de citare s-a întors cu menţiunea că "nu îşi mai desfăşoară activitatea la respectivul sediu". În aceste condiţii, a apreciat că s-ar impune efectuarea de verificări în Registrul Comerţului pentru a se constata dacă această societate şi-a schimbat sau nu sediul.

Totodată, a precizat că acest aspect pe care îl invocă provoacă o vătămare procesuală exclusiv din punctul de vedere al unei legale citări a părţilor pentru ca în viitor să nu se ridice probleme în ceea ce priveşte această societate.

La solicitarea preşedintelui completului de judecată, în ceea ce priveşte o eventuală vătămare ce poate fi adusă inculpatului pe care îl asistă, apărătorul ales al recurentului inculpat A. a menţionat că există riscul ca hotărârea pe care Înalta Curte o va pronunţa să fie ulterior atacată de societatea care nu a fost legal citată.

Reprezentantul Ministerului Public, pe lângă inexistenţa interesului în a se invoca o asemenea situaţie, a învederat instanţei că, în opinia sa, procedura de citare este completă, neexistând indicii cu privire la schimbarea în acest interval de timp a sediului societăţii menţionate.

După deliberare, Înalta Curte a apreciat că procedura de citare este legal îndeplinită cu intimata parte civilă S.C. I., chiar şi faţă de aspectele invocate de apărarea recurentului inculpat şi o eventuală vătămare procesuală nu poate fi invocată de acesta, ci numai de partea care s-ar simţi lezată într-o eventuală apreciere a lipsei de procedură.

Apărătorul ales al recurentului inculpat A., având cuvântul, a arătat că a formulat recurs în casaţie împotriva deciziei penale nr. 936/A din data de 08 septembrie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I Penală, apreciind incidenţa în drept a dispoziţiilor art. 438 alin. (1) pct. 1, pct. 7 şi pct. 12 din C. proc. pen.

Astfel cum a arătat în procedura de filtru a recursului în casaţie, pct. 1 al art. 438 alin. (1) din C. proc. pen. era subsumat în temeinicia sa unei cereri de sesizare a Curţii Constituţionale a României cu o excepţie de neconstituţionalitate, care a fost respinsă. Ceea ce a invocat în temeiul dispoziţiilor art. 438 alin. (1) pct. 1 din C. proc. pen., evident nu a vizat faptul că instanţa nu a fost competentă material sau după calitatea persoanei să soluţioneze cauza în apel, ci necompetenţa materială a procurorului care a formulat şi depus la dosarul cauzei motivele de apel. A expus pe larg în scris argumentele care au stat la baza acestei solicitări. În condiţiile respingerii respectivei cereri de sesizare a Curţii Constituţionale a României, a susţinut că nu poate găsi vreo cale prin care acest temei de drept menţionat să conducă la admiterea recursului în casaţie, motiv pentru care se rezumă la a solicita în mod formal admiterea lui, având în vedere argumentele expuse în scris. Aceste argumente vor fi totuşi importante, astfel cum va arăta în cele ce urmează, şi în legătură cu pct. 12, pentru că din punctul său de vedere, dincolo de pura necompetenţă materială a procurorului care a formulat motivele de apel, aceste împrejurări conduc şi la o încălcare a principiului non reformatio in pejus, principiu care poate fi încadrat şi subsumat art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen.

În raport cu dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., a solicitat admiterea recursului în casaţie, casarea hotărârii atacate şi, rejudecând, să se dispună achitarea inculpatului cu privire la cele patru infracţiuni pentru care s-a dispus condamnarea acestuia.

A menţionat că în ceea ce priveşte infracţiunea prevăzută de art. 182 din Legea nr. 78/2000, temeiul achitării îl constituie, în principal, art. 16 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen. şi, în subsidiar, art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din acelaşi Cod, pentru infracţiunea de înşelăciune, art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen., neprevederea faptei în legea penală, iar pentru infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din acelaşi Cod.

În ceea ce priveşte infracţiunea de delapidare pentru care a fost condamnat inculpatul, i-a fost imposibil să o analizeze în contextul incidenţei pct. 7 al art. 438 alin. (1) din C. proc. pen., întrucât va arăta în cele ce urmează, atunci când va analiza incidenţa pct. 12 al articolului indicat anterior, grava eroare de coroborare din partea instanţei a situaţiei de fapt cu dispoziţiile legale, dar care nu poate fi subsumată pct. 7 al articolului indicat anterior.

Acestea sunt cele trei infracţiuni la care se va referi în contextul aplicabilităţii pct. 7.

A subliniat cu titlu prealabil faptul că nu doreşte să transforme recursul în casaţie într-o cale devolutivă de atac. În legătură cu fiecare dintre cele trei infracţiuni la care se va referi nu va contesta deloc şi nu contestă situaţia de fapt reţinută în hotărârea instanţei de apel. Dimpotrivă, se raportează integral la aspectele reţinute în această hotărâre, însă ceea ce critică este faptul că nu s-a făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor legale, în raport, cu respectiva situaţie de fapt, născându-se astfel un precedent periculos, din punctul său de vedere, în legătură cu corecta aplicare a dreptului penal, respectiv a textelor de incriminare.

În ceea ce priveşte infracţiunea prevăzută de art. 182 din Legea nr. 78/2000 reţinută în sarcina inculpatului, a susţinut că, din punctul său de vedere, fapta nu este una tipică, nu este una prevăzută de legea penală din trei considerente. Respectiv, aşa cum a arătat şi cum de altfel recunoaşte în anumite puncte şi hotărârea instanţei de apel, inculpatul nu îndeplinea condiţia cerută subiectului activ calificat al acestei infracţiuni.

Art. 182 din Legea nr. 78/2000 incriminează schimbarea destinaţiei fondurilor europene de către beneficiarul acestora. Or, aşa cum a arătat, o corectă interpretare a situaţiei de fapt şi a dispoziţiilor legale aplicabile este în sensul că S.C. H. S.R.L., societatea reprezentată de recurent, nu a avut niciodată calitatea de beneficiar de fonduri europene.

În esenţă, argumentele ar fi următoarele: nu poate avea calitatea de subiect activ al infracţiunii prevăzute de art. 182 din Legea nr. 78/2000 o persoană care nu poate, cel puţin în teorie, să aibă calitatea de subiect activ al infracţiunii reglementate de art. 181 din aceeaşi lege, respectiv obţinerea de fonduri europene prin fraudă.

Or, aşa cum se poate observa în dosar şi cum de altfel recunoaşte şi instanţa de apel, calitatea de entitate care a obţinut efectiv fonduri europene în această cauză a avut-o întotdeauna CNADNR - ul. De altfel, contractul de finanţare pentru aceste fonduri europene, aşa cum este reţinut în hotărârea instanţei de apel, a fost semnat de CNADNR. În cadrul cererii de recurs în casaţie formulată în scris, a indicat o serie de acte de natură administrativă din perioada respectivă.

Toate actele ce au presupus procedura circuitului fondurilor europene recunosc calitatea de beneficiar a CNADNR şi lipsa acestei calităţi în sarcina S.C. H. S.R.L..

Pentru a se înţelege importanţa aplicării corecte a dispoziţiilor legale, a menţionat faptul că există fonduri europene în cazul cărora beneficiar poate fi doar o instituţie publică, fonduri la care beneficiari pot fi doar entităţi private sau fonduri în cazul cărora pot fi beneficiari şi instituţii publice şi entităţi private. În speţa de faţă, aceste fonduri se încadrează în prima categorie. Aceasta nu înseamnă însă că art. 182 din Legea nr. 78/2000 nu ar mai fi niciodată aplicabil. Poate fi aplicabil în sarcina persoanelor fizice din perspectiva instituţiei publice care schimbă destinaţia acelor fonduri europene.

A supus atenţiei instanţei ipoteza în care sunt destinate unor entităţi private, cu titlu de exemplu, indicând fondurile pentru celebrele construcţii de pensiuni agroturistice. Respectiv, dacă o persoană deţine o societate pentru a construi o pensiune şi depune dosarul pentru obţinerea fondurilor europene, evident că aceasta poate fi subiect activ al infracţiunii prevăzute de art. 181 din Legea nr. 78/2000 şi poate fi, de asemenea, subiect activ în ceea ce priveşte infracţiunea de la art. 182 din aceeaşi lege. În această situaţie, persoana în cauză ar fi similară CNADNR - ului în speţa de faţă. Însă, la momentul în care se construieşte acea pensiune agroturistică, aceasta poate să aibă alţi cocontractanţi subantreprenori.

Acei subantreprenori faţă de persoana respectivă sunt executanţi, iar aceasta beneficiar al fondurilor europene. În opinia sa, nu se poate extinde aplicabilitatea art. 182 din Legea nr. 78/2000, fără încălcarea principiului legalităţii, la cei aflaţi în subordinea sa. Nu aceasta a fost intenţia legiuitorului, întrucât, pentru respectivii subantreprenori ai acelei persoane, acele fonduri, acele plăţi pe care le face aceasta în temeiul contractelor de subantrepriză, nu mai au calitatea de fonduri europene.

Or, din acest punct de vedere, astfel cum a sesizat instanţa de apel, în speţă, CNADNR - ul a înaintat fonduri de la bugetul de stat care pur şi simplu ulterior i-au fost rambursate în temeiul contractului de finanţare şi în temeiul calităţii sale de beneficiar. Astfel cum a arătat pe larg în scris, noţiunea folosită de instanţa de apel, de "beneficiar indirect" nu a fost şi nu este recunoscută deloc în niciun punct, nici de dreptul Uniunii Europene, nici de literatura de specialitate, nici de actele normative interne incidente, precum nici de jurisprudenţa existentă. Aceasta constituie pur şi simplu o creaţie nouă şi o extindere nelegală a dispoziţiilor legale.

În ceea ce priveşte al doilea temei pentru care consideră că această faptă nu este una tipică, nu este una prevăzută de legea penală, a invocat condiţia ataşată elementului material, cum spune textul de lege, trebuie să se facă fără respectarea prevederilor legale. În ciuda expunerii pe larg a situaţiei de fapt în hotărârea recurată, instanţa de apel nu invocă ce fel de prevederi legale şi ce origini au avut acestea şi care sunt cele care ar fi fost încălcate de recurent.

Se face vorbire în rechizitoriu despre două acte normative, respectiv O.U.G. nr. 66/2011 şi Legea nr. 500/2002, însă se constată din analiza acestor acte normative că niciun text de lege din cuprinsul acestora nu instituie vreo obligaţie a antreprenorului aflat în situaţia S.C. H. S.R.L., respectiv de contractant al beneficiarului, care beneficiar ia la rândul lui bani de la autoritatea de management.

Din acest punct de vedere, a considerat că nici această condiţie nu este îndeplinită.

În fine, din punctul de vedere al urmării imediate, poziţia apărării este în sensul că infracţiunea prevăzută de art. 182 din Legea nr. 78/2000 este una de rezultat, respectiv are ca urmare imediată prejudicierea entităţii de la care provin fondurile, în speţa de faţă CNADNR - ul. În cadrul acestui argument o să pornească de la premisa pe care a criticat-o mai devreme, însă este un argument subsidiar, în sensul că acea persoană ar fi fost beneficiar faţă de CNADNR. Aşadar, entitatea prejudiciată ar trebui să fie CNADNR - ul. Or, chiar în hotărârea instanţei de apel, se menţionează la filele x expressis verbis faptul că partea civilă Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. (fostă CNADNR SA) nu a invocat şi nici nu cunoaşte existenţa vreunui prejudiciu ce i-a fost cauzat. Chiar considerentele hotărârii recunosc faptul că nu s-a produs urmarea imediată la nivelul entităţii. Dincolo de această analiză a poziţiei CNADNR - ului, instanţa nu face o analiză distinctă niciunde. În mod evident, instanţa de apel ar fi putut să analizeze separat, în lipsa pretenţiilor CNADNR, existenţa acestui prejudiciu, însă această analiză nu există.

De asemenea, şi în legătură cu infracţiunea de înşelăciune pentru care s-a dispus condamnarea recurentului, are aceleaşi menţiuni de făcut. Situaţia de fapt nu o contestă, însă fapta descrisă de instanţa de apel nu este una tipică pentru textul art. 244 din C. pen.. S-a dispus condamnarea pentru pretinsa infracţiune de înşelăciune, context în care a precizat că o să-i spună în continuare pretinsa, chiar dacă există o hotărâre definitivă, în raport cu partea civilă S.C. F. S.A.. Aceasta era alături de S.C. H. S.R.L. în acest proiect, această din urmă societate fiind liderul de proiect. A solicitat a se constata că analiza acestei infracţiuni este făcută în hotărârea instanţei de apel la paginile 69-70. Nu se decelează exact în raport cu situaţia de fapt expusă în ce ar fi constat elementul material, verbum regens, respectiv inducerea în eroare a acestui cocontractant portughez. Singurul aspect pe care l-a decelat ar fi acela că S.C. H. S.R.L. ar fi ascuns încheierea unui contract de finanţare cu E. respectivului cocontractant, respectiv F. e F. S.A, actuala S.C. F. S.A..

Din această perspectivă, a apreciat că instanţa de apel s-a aflat în eroare în legătură cu interpretarea şi aplicarea textelor de lege. Probabil că această instanţă a rămas cantonată la vechiul text de incriminare a infracţiunii de înşelăciune, respectiv art. 215 din vechiul C. pen., unde la alin. (3) era incriminată şi menţinerea în eroare a unei persoane. În anul 2014, odată cu intrarea în vigoare a noului C. pen. a fost exclus acest verbum regenes din norma de incriminare, rămânând doar inducerea în eroare. Ca şi consecinţă, întreaga literatură de specialitate şi jurisprudenţă consideră în acest moment că infracţiunea de înşelăciune nu poate fi decât una eminamente comisivă, nu mai poate fi una omisivă, fiind cert în prezent că nu se poate săvârşi decât printr-o acţiune.

Or, după cum se poate constata, fapta efectiv expusă în hotărârea instanţei de apel nu este una comisivă, ci una omisivă. Din acest punct de vedere, a solicitat a se observa că nu se poate vorbi despre o inducere în eroare. Dimpotrivă, chiar faptele expuse la filele x din hotărârea instanţei de apel, din punctul său de vedere, nu pot fi analizate decât în sensul de nişte neconcordanţe la nivel contractual între părţile respectivului contract. După cum bine se cunoaşte, jurisprudenţa în mod constant a stabilit această limită foarte clară a aplicabilităţii înşelăciunii ca infracţiune, respectiv greşita extindere a normei penale în zone în care avem de-a face exclusiv cu neînţelegeri între cocontractanţi. Este esenţial de observat că însăşi instanţa de apel confirmă imposibilitatea unei induceri în eroare a societăţii F. S.A., reţinând expres la fila x din decizia recurată că:

"însă, deşi aflase despre încheierea acestor documente, a încheiat contractul de consorţiu din data de 25.08.2011 cu aceeaşi S.C. H. S.R.L., prin inculpat".

În situaţia de fapt, instanţa de apel recunoaşte faptul că pretinsa parte civilă din această infracţiune de înşelăciune, înaintea încheierii contractului de consorţiu, aflase de această chestiune despre care spunea mai devreme instanţa că ar fi fost ascunsă anterior. Însă, având în vedere că a aflat anterior încheierii contractului de consorţiu, nu se mai poate vorbi nicidecum de o inducere în eroare sau de o menţinere în eroare la momentul conduitei efectiv urmărită de aparentul subiect activ al infracţiunii de înşelăciune, întrucât inducerea în eroare trebuie făcută, astfel încât să poată determina cocontractantul în cazul contractelor, să încheie acele raporturi contractuale, lucru care s-a făcut în deplină cunoştinţă de cauză de F., după cum recunoaşte şi instanţa de apel.

În ceea ce priveşte infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, şi aici s-a făcut din punctul său de vedere o gravă eroare a aplicării textelor de lege. În esenţă, situaţia de fapt reţinută pentru a se dispune condamnarea este una foarte simplă şi, care nu numai că nu este contestată acum, nu a fost contestată niciodată de apărare. Este vorba despre nişte înscrisuri, antecontracte de vânzare-cumpărare încheiate între S.C. H. S.R.L., reprezentată de A. şi domnul J.. Aceste antecontracte de vânzare-cumpărare au fost adesea semnate în locul celor doi domni de doamna secretară W., menţionată în hotărârea instanţei de apel. Respectiva doamnă secretară acţiona în baza mandatului dânşilor, lucru ce s-a probat şi este recunoscut şi de instanţa de apel, cu semnătura acestora când nu se aflau la birou.

Pentru acest motiv, instanţa de apel a dispus condamnarea pentru infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, încă o dată recunoscând că a existat întotdeauna acest mandat verbal din partea celor a căror semnătură este aplicată de doamna W. pe aceste înscrisuri. O asemenea interpretare şi aplicare a textului de lege de la art. 322 din C. proc. pen., fals în înscrisuri sub semnătură privată, este o gravă încălcare a teoriei general acceptate în jurisprudenţă, respectiv teoria predominant intelectuală a falsului material. De altfel, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a confirmat aplicabilitatea teoriei intelectuale a falsului material în decizia pronunţată în dezlegarea unor chestiuni de drept, Decizia nr. 4/2021. În acea decizie, se confirmă ceea ce a spus literatura de specialitate de mulţi ani, respectiv că pentru a exista falsul material în înscrisuri oficiale în asemenea situaţii în care altcineva face semnătura celeilalte persoane trebuie să existe o ruptură, o prăpastie între ceea ce emană înscrisul şi efectiva manifestare de voinţă. În acele situaţii în care manifestarea de voinţă este regăsită în înscris, chiar dacă efectiv fizic altcineva a făcut respectiva semnătură, nu se poate vorbi de un fals material pentru că nu se produc alte consecinţe juridice decât cele care s-ar fi produs. Se poate asimila această situaţie cu ipoteza în care o persoană, fiind angajată la o societate într-o poziţie executivă, are la un moment dat un accident, în urma căruia are fracturate ambele mâini, astfel încât pur şi simplu nu poate executa fizic respectiva semnătură. În contextul în care acea persoană îi cere secretarei să semneze în locul ei cu semnătura sa, respectiva persoană dându-i acest mandat, se ridică întrebarea dacă se poate reţine infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată. Din punctul său de vedere, categoric nu, având în vedere şi cele expuse mai devreme şi pe larg argumentate în scris.

În ceea ce priveşte motivul de recurs în casaţie prevăzut la art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., a susţinut că primul element ce determină incidenţa acestor dispoziţii legale anterior referite îl constituie faptul că la data de 13 mai 2021 Curtea de Apel Bucureşti a pus în discuţie schimbarea încadrării juridice a faptelor. Între aceste elemente puse în discuţie, într-adevăr, existau şi două chestiuni ce erau efectiv de schimbare a încadrării juridice. Respectiv, la fals şi la spălarea de bani, schimbarea din mai multe infracţiuni într-una singură, reţinându-se forma continuată. Cu privire la acelea, a pus concluzii de admitere. Însă, în legătură cu celelalte infracţiuni, ceea ce a făcut curtea de apel, din punctul său de vedere, este nelegal şi are efecte asupra pedepselor aplicate, aşa cum de altfel va arăta.

Respectiv, a utilizat în mod eronat instituţia schimbării de încadrare juridică, când, de fapt, ceea ce a pus în discuţie la acel termen a fost legea penală mai favorabilă. A pus în discuţie efectiv aplicarea noului cod în raport cu vechiul cod. În aceste condiţii, apărarea a menţionat la acel moment că nu se poate pronunţa pe aceste chestiuni pentru că acest lucru ar echivala cu o antepronunţare, întrucât apărarea nu poate cunoaşte la acest moment care este legea care trebuie aplicată. Instanţa de apel a trecut peste poziţia apărării şi, ca atare, la momentul dezbaterilor apărarea s-a aflat în situaţia în care a fost obligată să pună concluzii pe legea nouă, cu toate că, din punctul său de vedere, legea penală veche era mai favorabilă.

În raport cu vechiul C. pen., care din punctul de vedere al apărării era legea penală mai favorabilă, se constată următoarele: chiar în raport cu situaţia de fapt reţinută de prima instanţă, în vechiul C. pen. infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată era una faţă de care s-a împlinit termenul de prescripţie. În hotărârea pronunţată s-a dispus condamnarea pentru această infracţiune. Instanţa de apel a făcut o comparaţie între textele de lege din vechiul Cod şi cele din noul Cod exclusiv din punctul de vedere al limitelor de pedeapsă. A constatat, faţă de toate cele patru infracţiuni, că în actualul cod limitele sunt mai mici.

Astfel cum s-a reţinut în mod constant în literatura de specialitate şi în jurisprudenţă, această comparaţie nu trebuie făcută in abstracto în legătură cu limitele de pedeapsă, ci această comparaţie între norme diferite, între legi diferite, trebuie efectuată in concreto. Rezultatul este cel care determină legea penală mai favorabilă.

Or, din acest punct de vedere, opinia apărării este în sensul că, în mod cert, trebuiau aplicate pedepsele în raport cu dispoziţiile legale şi limitele de pedeapsă din vechiul C. pen. pentru că, în primul rând, falsul în înscrisuri sub semnătură privată era o infracţiune pentru care s-a împlinit termenul de prescripţie.

Deopotrivă, a susţinut că inculpatul a beneficiat de incidenţa dispoziţiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002. Ca atare, se va referi direct la limitele de pedeapsă cu aplicabilitatea acestui text de lege, art. 19 din Legea nr. 682/2002. Se observă că în cazul fiecăreia dintre respectivele infracţiuni, maximul posibil era mai mic faţă de efectiva pedeapsă ce i-a fost aplicată inculpatului cu sporul obligatoriu pe concursul de infracţiuni pe noul C. pen.

În aceste condiţii, instanţa ar fi trebuit să argumenteze, spre exemplu, de ce în condiţiile aplicării vechiul C. pen. ar fi dorit să aplice spor facultativ, întrucât ar fi singura ipoteză în care legea penală nouă ar fi cea favorabilă. În lipsa unei asemenea argumentări, nu se poate concluziona că un asemenea spor facultativ nu a fost avut în vedere de instanţa de apel. Dacă nu a fost avut în vedere sporul facultativ de către instanţa de apel, nu ar fi putut aplica pedepse mai mari de 10 ani. În mod evident, nu este atributul instanţei de recurs în casaţie să discute despre individualizarea efectivă a pedepsei, dar cel mai probabil, oricum nu s-ar fi ajuns nici măcar la maxim având în vedere natura infracţiunilor pe care le-a săvârşit inculpatul.

De altfel, a făcut referire şi la jurisprudenţa instanţei supreme, identificând o hotărâre, pronunţată tot în recurs de casaţie, în care s-a arătat că încălcarea principiului non reformatio in pejus intră pe pct. 12 al art. 438 alin. (1) din C. proc. pen.

Din acest punct de vedere, a arătat în analiza pct. 1, în scris, faptul că în faţa instanţei de apel motivele de apel au fost formulate şi depuse de un procuror, care nu avea competenţa materială de a funcţiona în cadrul DNA. Ceea ce a constatat în speţă este faptul că procurorul, care a semnat şi depus motivele de apel în numele DNA, avea la momentul respectiv o vechime de aproximativ 5 ani, fiind numit în anul 2015. De altfel, imediat după s-a retras înapoi la parchetul de pe lângă judecătorie. Însă, această împrejurare nu poate să nu afecteze legalitatea acestui act procedural. În mod evident, ceea ce a făcut domnul procuror la DNA până la intervenirea O.U.G. de modificare a Legii nr. 304/2004, nu mai poate fi afectat retroactiv de nelegalitate, însă dispoziţiile ordonanţei din 2018 prin care s-a modificat Legea nr. 304/2004 vorbesc explicit despre "exercitarea în continuare a funcţiei doar cu îndeplinirea condiţiilor". În acest sens, există şi o hotărâre a CSM citată de asemenea în scris, care arată acelaşi lucru:

"poate fi exercitată în continuare funcţia doar dacă sunt îndeplinite condiţiile".

Ca atare, imediat după modificarea Legii nr. 304/2004, pur şi simplu, trebuia ca acest procuror să revină la parchetul de pe lângă judecătorie.

În aceste condiţii, neexistând din punctul de vedere al apărării un apel efectiv, formal declarat şi susţinut în faţa instanţei de apel, se constată încălcarea principiului non reformatio in pejus, întrucât pedepsele au fost majorate de instanţa de apel şi s-au dispus condamnări pentru infracţiuni cu privire la care instanţa de fond dispusese achitarea. Toate acestea în baza apelului declarat de Ministerul Public. Apelurile declarate de părţile civile nu au vizat aspectul acesta al majorării pedepsei sau al schimbării soluţiei de achitare în soluţia de condamnare. Exclusiv apelul Ministerului Public a vizat acest lucru.

O altă chestiune pe care a invocat-o în temeiul dispoziţiilor art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen. este reprezentată de aplicarea unor alte limite de pedeapsă pentru infracţiunea de delapidare. Aici ajunge la un punct deosebit de important pentru că, aşa cum a arătat, la pct. 7 nu a atins infracţiunea de delapidare.

Recurentul inculpat a fost trimis în judecată pentru săvârşirea a două infracţiuni, foarte asemănătoare în teorie, delapidarea şi utilizarea cu rea-credinţă a creditului societăţii. În rechizitoriu se constată următoarele: fapta subsumată infracţiunii de delapidare constă în faptul că "şi-a însuşit în mod nelegal 80 de milioane de RON semnând un număr de 136 de dispoziţii de plată, potrivit cărora ridicările de numerar constituie avans achiziţie terenuri". Aceasta este fapta cu care a fost sesizată instanţa.

În ceea ce priveşte infracţiunea de utilizare cu rea-credinţă a creditului societăţii, fapta cu care a fost sesizată instanţa este următoarea: plăţi în interesul altor societăţi, şi anume B., C. şi D.. Instanţa de apel a comis o gravă eroare. Toată analiza de la filele x, aparent aferentă condamnării pentru delapidare, se referă exclusiv la plăţile către societăţile B., C. şi D., respectiv aspectele pentru care s-a dispus trimiterea în judecată pentru utilizarea cu rea-credinţă a creditelor societăţii pentru care, nota bene, a dispus achitarea fără vreo motivare. Motivarea este aceea că noţiunea de credit s-ar fi referit doar la împrumuturi bancare.

Preşedintele completului de judecată i-a pus în vedere apărării să precizeze în ce constă nelegalitatea pedepsei pentru condamnarea la infracţiunea de delapidare, respectiv care sunt criticile de nelegalitate.

Apărătorul ales al recurentului inculpat A. a menţionat că nu poate interpreta această situaţie decât în modul următor, respectiv că nu poate decât să constate că instanţa de apel a dispus condamnarea pentru această faptă, plăţi către D., B. şi C.. Nu poate contesta faptul că a sesizat existenţa acestor plăţi. Problema constă în faptul că, nepunând în discuţie schimbarea de încadrare juridică şi dispunând schimbarea de încadrare juridică în delapidare şi condamnând direct pentru delapidare, instanţa de fapt a dispus condamnarea pentru utilizarea cu rea-credinţă a creditului societăţii. Aceasta este susţinerea apărării. Fapta rămâne, nu a schimbat încadrarea şi nu a făcut legătura cu un nou text de lege.

În consecinţă, nu poate lua în considerare decât limitele de pedeapsă de la utilizarea cu rea-credinţă a creditului societăţii. Din acest punct de vedere, a încadrat-o pe pct. 12 al art. 438 alin. (1) din C. proc. pen.. A arătat că nu a găsit cum s-o subsumeze pct. 7, întrucât nu critică elementele de tipicitate, nici la infracţiunea de delapidare, nici la cea de utilizare cu rea-credinţă a creditului societăţii.

La interpelarea preşedintelui completului de judecată, a precizat că nu poate circumstanţia pe art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen. operaţiunea strictă de schimbare a încadrării juridice, însă lipsa operaţiunii de schimbare, da. Este singurul loc unde o poate încadra. Nu poate contesta faptele, pur şi simplu, s-a dispus schimbarea de încadrare. Or, din această perspectivă, nu are ce să critice pe pct. 7. Instanţa a constatat existenţa faptei, a vrut să dispună condamnarea, însă trebuia să dispună această soluţie cu privire la utilizarea cu rea-credinţă a creditului societăţii.

Ultimul punct pe nelegalitatea pedepsei este chestiunea pe care a depus-o la dosar printr-o completare a motivelor de recurs în casaţie, tot în termen. Este o chestiune tehnică, din nou, o mare eroare a instanţei de apel.

S-a dispus condamnarea pentru infracţiunea de înşelăciune, astfel cum rezultă din dispozitiv, în temeiul art. 244 cu aplicarea art. 2561 din noul C. pen.

Or, după cum bine se cunoaşte, art. 2561 a fost introdus în C. pen. în anul 2016. Instanţa a ales ce este după 2014. Însă, este evident faptul că ar fi trebuit să aleagă intervalul 2014-2016, când nu era introdus art. 2561. Consecinţa a fost că în momentul în care a aplicat pedeapsa pentru infracţiunea de înşelăciune, luând în considerare art. 2561, deci o lege defavorabilă inculpatului, s-a raportat la limitele de pedeapsă între 9 luni şi 3 ani şi 9 luni pentru că a aplicat şi art. 19 din Legea nr. 682/2002 despre care vorbea mai devreme.

În condiţiile acestor limite de pedeapsă, a aplicat pedeapsa de 2 ani închisoare. Dacă nu ar fi reţinut, astfel cum de altfel ar fi fost şi corect, dispoziţiile art. 2561 introduse în C. pen. în anul 2016, instanţa de apel ar fi trebuit să reţină limitele de pedeapsă la înşelăciune între 6 luni şi 2 ani şi 6 luni.

A invocat în cadrul cererii de recurs în casaţie formulată în scris jurisprudenţa în materie a instanţei supreme, potrivit căreia:

"este adevărat că simpla operaţiune de individualizare judiciară nu poate să fie criticată pe calea recursului în casaţie, dar dacă s-au făcut erori în aplicarea criteriilor legale în legătură cu individualizarea judiciară a pedepselor, atunci această chestiune poate fi criticată pe calea recursului în casaţie".

În legătură cu infracţiunea de înşelăciune, a menţionat că eroarea constă în faptul că instanţa a reţinut aplicabilitatea unor anumite criterii de individualizare, pe care nu le critică şi nu le poate critica nici instanţa de recurs în casaţie. Problema este că luând în considerare exact criteriile pe care le-a reţinut instanţa de apel, exact dorinţa de a se orienta spre mediu, dar mergând în nişte limite de pedeapsă corect reţinute, pedeapsa ar fi fost cu totul alta, respectiv 1 an şi 4 luni închisoare, pur şi simplu era un raport matematic, direct proporţional.

O ultimă chestiune care poate fi subsumată pct. 12 este tot legată de jurisprudenţa instanţei supreme invocată, şi anume aplicarea altor criterii decât cele legale în stabilirea limitelor de pedeapsă. Este indubitabil faptul că inculpatului îi este aplicată o pedeapsă foarte mare, nu poate critica în sine pedeapsa, însă ceea ce poate critica este reprezentat de criteriile pe care instanţa le-a folosit.

La solicitarea preşedintelui completului de judecată de a se indica punctual care sunt alte criterii, a menţionat că instanţa precizează: se va aplica sporul facultativ pentru infracţiunea continuată pentru că limitele prevăzute de lege sunt prea blânde pentru infracţiunile săvârşite. Ca atare, trebuie să înfrângă blândeţea legiuitorului aplicând sporul facultativ de la infracţiunea continuată.

Acesta nu este un criteriu prevăzut de lege, însemnând eminamente o substituire în rolul puterii legislative. Este exclusiv rolul puterii legislative de a stabili limitele de pedeapsă. În ciuda faptului că sunt considerate prea blânde sau prea dure, vor fi aplicate aşa cum acestea se găsesc în actul normativ. Or, instanţa de apel a trecut în această sferă.

Concluziile reprezentantului Ministerului Public asupra recursului în casaţie declarat de inculpat, precum şi poziţia din ultimul cuvânt a recurentului inculpat au fost consemnate în detaliu în partea introductivă a prezentei decizii.

Examinând recursul în casaţie declarat de inculpatul A. împotriva deciziei instanţei de apel, în raport, cu motivele invocate ce se vor analiza prin prisma cazurilor de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 1,7, 12 din C. proc. pen., Înalta Curte constată recursul în casaţie declarat de inculpat, ca fiind nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta.

Prealabil analizei recursului în casaţie al inculpatului se impun a fi făcute câteva scurte consideraţii de ordin teoretic cu privire la natura juridică a recursului în casaţie şi referitor la cazurile de recurs în casaţie invocate, respectiv art. 438 alin. (1) pct. 1, 7, 12 din C. proc. pen.

Astfel, prin C. proc. pen. intrat în vigoare la 1 februarie 2014, recursul în casaţie a devenit o cale de atac extraordinară, având ca scop verificarea conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Altfel spus pe calea recursului în casaţie nu se pot remedia o greşită apreciere a faptelor şi a unei inexacte sau insuficiente stabiliri a adevărului printr-o urmărire penale incompletă sau o cercetare judecătorească nesatisfăcătoare, nu se judecă procesul propriu-zis, ci se numai se verifică dacă din punct de vedere al dreptului hotărârea atacată este corespunzătoare.

Dispoziţia art. 438 alin. (1) pct. 1 din C. proc. pen. reglementează cazul de recurs în casaţie referitor la faptul că "Hotărârile sunt supuse casării când în cursul judecăţii nu au fost respectate dispoziţiile privind competenţa după materie sau după calitatea persoanei, atunci când judecata a fost efectuată de o instanţă inferioară celei legal competente."

Acest caz de recurs în casaţie este incident numai atunci când judecata a fost efectuată de o instanţă inferioară celei legal competente, după materie sau după calitatea persoanei, nerespectarea dispoziţiilor privind competenţa având loc în cursul judecăţii.

Altfel spus, acest caz de recurs în casaţie vizează condiţiile în care au fost invocate excepţiile de necompetenţă materială sau după calitatea perosanei a instanţei, precum şi la sancţiunea care este incidentă în cazul nerespectării dispoziţiilor referitoare la felurile de competentă menţionate. Potrivit art. 281 alin. (1) lit. b) şi alin. (3) din C. proc. pen., încălcarea dispoziţşiilor privind competenţa materială şi competenţa personală a instanţelor judecătoreşti, atunci când judecata a fost efectuată de o instanţă inferioară celei legal competente, este sancţionată cu nulitatea absolută, care poate fi invocată în orice stare a procesului.

Deşi, prin Decizia nr. 302 din 4 mai 2017, Curtea Constituţională a decis că soluţia legislativă cuprinsă în dispoziţiile art. 281 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen., care nu reglementează în categoria nulităţilor absolute încălcarea dispoziţiilor referitoare la competenţa materială şi după calitatea persoanei a organului de urmărire penală, este neconstituţională, nerespectarea acestor dispoziţii în cursul urmăririi penale nu poate constitui motiv de casare, întrucât pe de-o parte, nu este prevăzută ca atare, iar, pe de altă parte în ipoteza sesizării instanţei prin rechizitoriu, nerespectarea dispoziţiilor referitoare la competenţa materială şi după calitatea persoanei a organului de urmărire penală, aceasta putând fi invocată cel mai târziu până la închiderera procedurii de cameră preliminară.

Legiuitorul român a prevăzut în conţinutul art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen. că "Hotărârile sunt supuse casării când inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală".

Cazul de casare menţionat este aplicabil doar în acele situaţii în care condamnarea inculpatului s-a realizat strict pentru o faptă, care, la data rămânerii definitive a hotărârii instanţei de apel, nu mai era prevăzută ca şi infracţiune. Simpla abrogare a unor texte de lege nu echivalează însă cu dezincriminarea faptelor, întrucât această operaţiune presupune doar ieşirea din vigoare a unei dispoziţii legale. Dezincriminarea intervine însă atunci când, după abrogarea unui text de lege ce sancţionează penal o faptă, aceasta nu îşi mai găseşte corespondent în legea nouă sau nu mai este incriminată printr-o altă dispoziţie legală în vigoare.

De asemenea, s-a statuat în doctrină dar şi pe cale jurisprudenţială că se subsumează noţiunii de neprevedere a faptei în legea penală cazurile în care nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii sub aspect obiectiv, întrucât legea nu mai prevede ca temei distinct de achitare decât lipsa vinovăţiei prevăzute de lege, singurul temei de achitare pentru lipsa laturii obiective neputând fi decât acela prevăzut de art. 16 alin. (1) lit. b) teza I "fapta nu este prevăzută de legea penală". Acelaşi temei include şi situaţiile referitoare la lipsa situaţiei - premisă a infracţiunii sau neîntrunirea condiţiilor privind subiecţii acesteia.

Referitor la cazul de recurs în casaţie statuat în art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., respectiv "Hotărârile sunt supuse casării când s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege", constituie motiv de casare aplicarea unei alte pedepse principale decât cea prevăzută de lege pentru infracţiunea săvârşită, aplicarea unei pedepse principale care depăşeşte limitele generale ale pedepselor prevăzute în art. 60, art. 61 sau art. 137 din C. pen. ori care se situează sub limitele speciale ale pedepsei prevăzute pentru infracţiunea săvârşită, stabilirea pedepsei sub sau peste limitele prevăzute de lege în cazul reţinerii circumstanţelor atenuante şi, respectiv, a circumstanţelor agravante sau nerespectarea dispoziţiilor prevăzute de lege pentru stabilirea pedepsei în caz de pluralitate de infracţiuni ori infracţiune continuată.

Aprecierea legalităţii limitelor de pedeapsă în calea de atac a recursului în casaţie se face în funcţie de încadrarea juridică reţinută sau menţinută prin hotărârea atacată, instanţa de recurs nefiind abilitată să dispună schimbarea încadrării juridice.

Cazul de recurs în casaţie prevăzut la art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen. nu este incident în situaţia în care se critică individualizarea pedepsei sau aplicarea legii penale mai favorabile.

În contextul concret al cauzei, critica concretă susţinută de către inculpatul A. prin apărătorul ales, în sensul că depunerea motivelor de apel din partea Ministerului Public, Direcţia Naţională Anticorupţie la data de 23 ianuarie 2019 împotriva sentinţei pronunţate de prima instanţă, de domnul procuror MMMMMM., care le-a redactat şi semnat, ce nu îndeplinea condiţiile legale pentru exercitarea funcţiei în cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie, potrivit art. 87 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, astfel cum a fost modificată prin Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 92/2018, respectiv vechimea de cel puţin 10 ani în funcţia de procuror, în raport şi cu Hotărârea nr. 491 din 17.10.2018 a secţiei pentru procurori din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii în raport cu art. VII din O.U.G. nr. 92/2018, ce a avut drept consecinţă admiterea apelului Ministerului Public, desfiinţarea hotărârii atacate, dispunându-se, pe de-o parte, condamnarea inculpatului pentru o infracţiune pentru care în primă instanţă s-a dispus achitarea (înşelăciunea cu referire la persoana vătămată S.C. F.), iar, pe de altă parte, majorarea pedepselor pentru infracţiunile pentru care prima instanţă dispusese pedepse mai mici, ceea ce ar fi condus la nerespectarea dispoziţiilor privind competenţa după materia a reprezentantului Ministerului Public, nu se circumscrie cazului de recurs în casaţie, prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 1 din C. proc. pen.

Altfel spus, Înalta Curte constată critica formulată de căre inculpat prin apărător privind necompetenţa unui participant la procesul penal, respectiv a procurorului ca organ judiciar în cursul judecăţii, în condiţiile art. 29, 30 lit. b) cu referire la art. 363 din C. proc. pen. şi art. 63 lit. f) cu referire la art. 87 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară cu modificările ulterioare, precum şi a Hotărârii nr. 491 din 17 octombrie 2018 a secţiei pentru procurori din cadrul Consiliului Superior al Magistratrii referitoare la redactarea motivelor de apel, depunerea şi semnarea acestora şi care a condus la admiterea apelului parchetului, în limitele arătate, că nu are nicio legătură cu accepţiunea strictă şi limitativă a ipotezei statuată de legiuitor în cazul prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 1 din C. proc. pen. şi care se referă la judecata efectuată de o instanţă inferioară celei legal competente, cu nerespectarea dispoziţiilor privind competenţa după materie, a sferei atribuţiilor acesteia, în raport, cu organele superioare sau inferioare, adică în plan vaertical sau competenţa după calitatea persoanei, atunci când sfera atribuţiilor instanţei este determinată de o anumită calitate a subiectului activ al infracţiunii, nerespectarea competenţei, având loc în cursul judecăţii.

În contextul concret la cauzei, instanţa de apel prin încheierea de şedinţă din data de 28. V.2021, a dispus, din oficiu, în temeiul art. 386 alin. (1) din C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice a faptelor penale reţinute, prin rechizitoriu, în sarcina inculpatului A., din infracţiunea împotriva intereselor financiare ale Uniunii Europene, în formă continuată, prev. de art. 182 alin. (1) şi alin. (2) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din vechiul C. pen., infracţiunile de folosire, cu rea-credinţă, a creditului societăţii comerciale, în formă continuată, prev. de art. 272, punctul 2 din Legea nr. 31/1990, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din vechiul C. pen., de delapidare, cu consecinţe deosebit de grave şi în formă continuată, prev. de art. 2151 alin. (1) şi alin. (2) din vechiul C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) din vechiul C. pen., de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată, prev. de art. 290 din vechiul C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) din vechiul C. pen., de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată, prev. de art. 290 din vechiul C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) din vechiul C. pen., de spălarea banilor, în formă continuată, prev. de art. 29 alin. (1), lit. b) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din vechiul C. pen., de spălarea banilor, prev. de art. 29, alin. (1), lit. b) din Legea nr. 656/2002, de înşelăciune, cu consecinţe deosebit de grave, prev. de art. 215 alin. (1), alin. (2), alin. (3) şi alin. (5) din vechiul C. pen., împotriva persoanei vătămate E. S.A. şi de înşelăciune, cu consecinţe deosebit de grave şi în formă continuată, prev. de art. 215 alin. (1), alin. (2), alin. (3) şi alin. (5) din vechiul C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) din vechiul C. pen., împotriva persoanelor vătămate S.C. "F. e F." S.A. şi S.C. "G." S.R.L., toate cu aplicarea art. 33, lit. a) din vechiul C. pen., în:

- infracţiunea împotriva intereselor financiare ale Uniunii Europene, prin deturnare de fonduri comunitare, cu consecinţe deosebit de grave şi în formă continuată, prev. de art. 182 alin. (1) şi alin. (3) din Legea nr. 78/2000, modificată prin Legea nr. 187/2002, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din noul C. pen. şi art. 5, alin. (1) din noul C. pen.,

- infracţiunea de folosire, cu rea-credinţă, a creditului societăţii comerciale, în formă continuată, prev. de art. 272 alin. (1), lit. b) din Legea nr. 31/1990, modificată prin Legea nr. 187/2002, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din noul C. pen. şi art. 5 alin. (1) din noul C. pen.,

- infracţiunea de delapidare, cu consecinţe deosebit de grave şi în formă continuată, prev. de art. 295 alin. (1) din noul C. pen., cu aplicarea art. 308 din noul C. pen., art. 309 din noul C. pen., art. 35 alin. (1) din noul C. pen. şi art. 5 alin. (1) din noul C. pen.,

- infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată, prev. de art. 322 din noul C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din noul C. pen. şi art. 5 alin. (1) din noul C. pen.,

- infracţiunea de spălarea banilor, în formă continuată, prev. de art. 49 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 129/2019, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din noul C. pen. şi art. 5 alin. (1) din noul C. pen.,

- infracţiunea de înşelăciune, cu consecinţe deosebit de grave şi în formă continuată, prev. de art. 244 alin. (1) şi alin. (2) din noul C. pen., cu aplicarea art. 2561 din C. pen., art. 35 alin. (1) din noul C. pen. şi art. 5 alin. (1) din noul C. pen., împotriva persoanei vătămate E. S.A., şi

- infracţiunea de înşelăciune, cu consecinţe deosebit de grave şi în formă continuată, prev. de art. 244 alin. (1) şi alin. (2) din noul C. pen., cu aplicarea art. 2561 din C. pen., art. 35 alin. (1) din noul C. pen. şi art. 5 alin. (1) din noul C. pen., împotriva persoanelor vătămate S.C. "F." S.A., fostă S.C. "F. e F." S.A. (menţinând încadrarea juridică, dispusă de instanţa de fond, cu privire la persoana vătămată S.C. "G." S.R.L.), toate cu aplicarea art. 38 alin. (1) şi alin. (2) din noul C. pen.

În considerentele deciziei pronunţate în apel şi atacată cu recurs în casaţie de către inculpatul A., prin apărătorul ales, instanţa de control judiciar a stabilit situaţia de fapt pentru fiecare infracţiune reţinută în sarcina acestuia, cu referiri şi la mijloacele de probă, structurând baza factuală succesiv, în raport, cu activitatea infracţională desfăşurată, ceea ce conferă claritate cu privire la îndeplinirea sau neîndeplinirea condiţiilor de tipicitate ale incriminărilor menţionate.

Totodată, instanţa de apel a stabilit baza factuală cu privire la cea mai complexă şi intensă activitate infracţională a inculpatului A., cu referire la infracţiunea împotriva intereselor financiare ale Uniunii Europene, în formă continuată, prev. de art. 182 alin. (1) şi alin. (3) din Legea nr. 78/2000, modificată prin Legea nr. 187/2002, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din noul C. pen. şi art. 5 alin. (1) din noul C. pen., infracţiunea de delapidare, cu consecinţe deosebit de grave şi în formă continuată, prev. de art. 295 alin. (1) din noul C. pen., cu aplicarea art. 308 din noul C. pen., art. 309 din noul C. pen., art. 35 alin. (1) din noul C. pen. şi art. 5 alin. (1) din noul C. pen., şi infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată, prev. de art. 322 din noul C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din noul C. pen. şi art. 5 alin. (1) din noul C. pen., ca urmare a unei evalurări comune asupra mijlocelor de probă administrate ce a facilitat Înaltei Curţi, verificarea indentităţii între aceasta şi îndeplinirea condiţiilor de tipicitate ale celor trei incriminări.

Instanţa de control judiciar a constatat că între Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii şi Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România S.A., în calitate de beneficiar, a intervenit contractul de finanţare nr. x. X.2011, privind acordarea de finanţare nerambursabilă din fonduri publice pentru construcţia autostrăzii Nădlac-Arad, în valoare totală de 1.316.495.976 RON, din care valoarea totală eligibilă este de 1.074.328.296 RON, compusă din suma de 913.179.052 RON din Fondul de coeziune al Comisiei Europene, corespunzătoare procentului de contribuţie de 85%, şi suma de 161.149.244 RON din bugetul naţional, corespunzătoare procentului de contribuţie de 15%, cu anexa nr. 1, privind descrierea proiectului, conform căreia autostrada Nădlac-Arad are lungimea de 38,882 km, iar drumul de legătură între Nădlac şi DN7 are lungimea de 5,911 km, anexa nr. 2, privind planul de cheltuieli, anexa nr. 3, privind formatele standard de raportare financiară, anexa nr. 4, privind raportul de progres, anexa nr. 5, privind notificarea imediată a neregulilor, anexa nr. 6, referitoare la instrucţiunile privind elaborarea planului de comunicare aferent proiectului, şi anexa nr. 7, privind propunerea de modificare a contractului de finanţare . Au fost încheiate, între acelaşi părţi:

- actul adiţional nr. x II.2014 la contractul de finanţare, în care, printre altele, se stabileşte că valoarea totală este de 1.316.495.976 RON, din care valoarea totală eligibilă este de 914.444.905,52 RON, compusă din suma de 777.278.169,70 RON din Fondul de coeziune al Comisiei Europene, corespunzătoare procentului de contribuţie de 85%, şi suma de 137.166.735,82 RON din bugetul naţional, corespunzătoare procentului de contribuţie de 15%, cu anexa nr. 1 şi anexa 2;

- actul adiţional nr. x VII.2015 la contractul de finanţare, în care, printre altele, se stabileşte că valoarea totală este de 1.179.315.681,83 RON, din care valoarea totală eligibilă este de 787.885.892,24 RON, compusă din suma de 669.703.008,40 RON din Fondul de coeziune al Comisiei Europene, corespunzătoare procentului de contribuţie de 85%, şi suma de 118.182.883,84 RON din bugetul naţional, corespunzătoare procentului de contribuţie de 15%, cu anexa nr. 1, anexa 2, anexa nr. 3, anexa nr. 4, şi anexa nr. 5;

- actul adiţional nr. x XII.2015 la contractul de finanţare, în care, printre altele, se stabileşte că valoarea totală este de 1.080.508.127,77 RON, din care valoarea totală eligibilă este de 711.570.367,09 RON, compusă din suma de 604.834.812,03 RON din Fondul de coeziune al Comisiei Europene, corespunzătoare procentului de contribuţie de 85%, şi suma de 106.735.555,06 RON din bugetul naţional, corespunzătoare procentului de contribuţie de 15%, cu anexa nr. 1, anexa 2, şi anexa nr. 3;

- actul adiţional nr. x XII.2015 la contractul de finanţare, prin care se modifică, printre altele, durata contractului, iar data limită a eligibilităţii cheltuielilor proiectului este 31. XII.2015 .

Prin adresa emisă de persoana vătămată Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România" S.A., înregistrată sub nr. x/19729/11. IV.2011, a fost comunicată Asocierii că oferta sa, în valoarea de 382.959.483,93 RON, fără T.V.A., este câştigătoare .

A fost încheiat acordul contractual proiectare şi execuţie autostrada Nădlac-Arad şi drum de legătură, între persoana vătămată Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România S.A., în calitate de autoritate contractantă, şi Asocierea S.C. "H." S.R.L. - S.C. "F. e F." S.A. - S.C. "G." S.R.L., în calitate de antreprenor, înregistrat la autoritatea contractantă sub nr. x/20. V.2011, în valoare de 382.959.483,93 RON, fără T.V.A. .

În ceea ce priveşte situaţia internă a antreprenorului, au fost încheiate contractul de consorţiu din data de 25. VIII.2011, între S.C. "H." S.R.L., prin inculpat, în calitate de lider al Asocierii, cu o cotă de participare de 57,5%, S.C. "F. e F." S.A., prin reprezentant legal ZZ., cu o cotă de participare de 37,5%, şi S.C. "G." S.R.L., prin reprezentant legal AAA., cu o cotă de participare de 5%, precum şi acordul de asociere (formularul 19), între aceleaşi părţi, cu acelaşi lider şi aceleaşi cote de participare, care poartă încheierea de autentificare nr. 1.302/2. IX.2011 a Biroului Notarilor Publici F., DDD. şi Asociaţii .

În analiza probatoriului, curtea de apel a avut în vedere, ca punct de plecare, nota de control nr. 7/1.039/13. XI.2012, întocmită de Guvernul României, Departamentul pentru Luptă Antifraudă . S-a stabilit că, până la data notei de control, au fost efectuate plăţi în sumă totală de 97.833.470,22 RON, fără T.V.A., reprezentând avans şi plăţi în baza unor certificate interimare de plată, pentru lucrări efectuate până la data de 30. VI.2012, că, în perioada lunilor septembrie şi octombrie ale anului 2012, progresul fizic al lucrării a fost scăzut, astfel că, în luna septembrie a anului 2012, beneficiarul i-a aplicat executantului penalităţi de întârziere şi a emis către acesta un număr de şapte înştiinţări de remediere, apoi, prin adresa nr. x XI.2012, a emis către acesta înştiinţarea de reziliere a contractului pentru proiectarea şi execuţia autostrăzii Nădlac-Arad şi drum de legătură, pentru neîndeplinirea obligaţiilor contractuale privind elaborarea proiectului tehnic, mobilizarea pe şantier a numărului minim de echipamente, plata subantreprenorilor, care a generat blocaje, şi divergenţele cu asociaţii, astfel că liderul Asocierii nu a reuşit să-şi îndeplinească, în mod corespunzător, obligaţiile contractuale. În ceea ce priveşte modul de utilizare a avansului, s-a constatat că S.C. "H." S.R.L., în calitate de lider al Asocierii, a primit, pe data de 27. VI.2011, în contul bancar x de la E. S.A., suma de 57.443.922,59 RON, fără T.V.A., adică suma de 71.230.464,01 RON, cu T.V.A., cu titlu de avans, în baza facturii fiscale seria x, nr. x/112/16. VI.2011, pe care a emis-o, apoi, pe aceeaşi dată, de 27. VI.2011, a transferat întreaga sumă în contul de depozit colateral x, deschis la aceeaşi bancă, din care, ulterior, în perioada 1. VII.2011-29. VIII.2011, a efectuat mai multe transferuri într-un alt cont bancar, x, aparţinând S.C. "H." S.R.L., deschis tot la E. S.A., al cărui sold iniţial era de 0 RON, în condiţiile în care, în aceeaşi perioadă, nu au intrat alte sume, iar, pe data de 29. VIII.20911, soldul era în sumă de 651,23 RON. Astfel, au fost transferate:

1. pe data de 1. VII.2011, suma de 19.236.500 RON, cu explicaţia "virare sumă pentru acord asociere", din care, pe aceeaşi dată, de 1. VII.2011, a transferat, cu titlu de plată:

- suma de 1.550.000 RON către S.C. "Grup Construct" S.R.L., în baza facturilor fiscale nr. x/15. VI.2011, în valoare de 850.000 RON, reprezentând "avans agregate proiect Nădlac-Arad", şi nr. 38/20. VI.2011, în valoare de 700.000 RON, reprezentând "lucrări în subantrepriză Nădlac-Arad", ambele falsificate, prin alterare, iar, la data de 4. VII.2011, când suma a intrat în contul bancar al S.C. "Grup Construct" S.R.L., a fost restituită, însă într-un alt cont bancar, x, al S.C. H." S.R.L., deschis la MM. S.A., cu explicaţia "contravaloare plată necuvenită",

- suma de 1.225.000 RON către S.C. "NN." S.R.L., în baza facturii fiscale nr. x/17. VI.2011, reprezentând "avans agregate de râu şi carieră", falsificată, prin alterare, care, la data de 4. VII.2011, când a intrat în contul bancar al S.C. "NN." S.R.L., a fost restituită în contul bancar x al S.C. H." S.R.L., de la MM. S.A., cu explicaţia "contravaloare plată necuvenită",

- suma de 2.700.000 RON către S.C. "OO." S.R.L., în baza facturii fiscale nr. x/23. VI.2011, reprezentând "contravaloare avans lucrări Nădlac-Arad", falsificată, prin alterare, care, la data de 4. VII.2011, când a intrat în contul bancar al S.C. "OO." S.R.L., a fost restituită în contul bancar x al S.C. H." S.R.L., de la MM. S.A., cu explicaţia "contravaloare plată eronată",

- suma de 760.000 RON către S.C. "PP." S.R.L., în baza facturilor fiscale nr. x/10. VI.2011, în valoare de 375.000 RON, reprezentând "avans materiale agregate carieră şi râu lucrarea Nădlac-Arad", şi nr. 771/15. VI.2011, în valoare de 385.000 RON, reprezentând "avans materiale balast lucrarea Nădlac-Arad", ambele falsificate, prin alterare, după care, pe data de 4. VII.2011, când suma a intrat în contul bancar al S.C. "PP." S.R.L., a fost restituită în contul bancar x al S.C. H." S.R.L., de la MM. S.A., cu explicaţia "contravaloare plată eronată", cu observaţia că în contul bancar al S.C. "H." S.R.L. de la MM. S.A., la data de 4. VII.2011, soldul iniţial era de 127.963,30 RON, fiind alimentat cu suma totală de 11.235.000 RON, din restituiri plăţi necuvenite ori eronate,

- suma de 5.000.000 RON către S.C. "H." S.R.L., în acelaşi cont bancar x, de la MM. S.A., cu explicaţia "alimentare carduri salarii", în baza documentului nereal, denumit "stat de plată drepturi băneşti luna iunie 2011", semnat de inculpat, cu observaţia că din contul bancar de la de la MM. S.A., pe data de 4. VII.2011, S.C. "H." S.R.L. a retras, în numerar, suma de 5.160.000 RON, cu explicaţia "achiziţie teren", în baza a două antecontracte de vânzare-cumpărare teren din data de 4. VII.2011, încheiate între martorul J., în calitate de promitent-vânzător, şi S.C. "H." S.R.L., în calitate de promitent-cumpărător, cu preţul total în sumă de 5.200.000 RON, ambele înscrisuri nereale, şi a transferat către S.C. "B." S.A. suma de 4.200.000 RON, cu explicaţia "plată conform contract", document care nu a fost depus la bancă, reţinând că, la S.C. "B." S.A., erau asociaţi S.C. "H."S.R.L., cu 89% părţi sociale, inculpatul, cu 9,77% părţi sociale, care mai era administrator şi martorul EEE., cu 1,23% părţi sociale,

- suma de 215.663,95 RON către S.C. "QQ." S.A., în baza facturilor fiscale seria x, nr. x/9. VI.2011, nr. x/15. VI.2011, nr. x/21. VI.2011 şi nr. x/21. VI.2011, toate falsificate, prin alterare, în realitate facturile fiscale seria x 1 nr. x/16. XII.2010, în valoare de 3.868,80 RON (parţial suma de 1.302,61 RON), nr. x/17. XII.2010, în valoare de 19.479,77 RON, nr. x/20. XII.2010, în valoare de 10.013,94 RON, nr. x/22. XII.2010, în valoare de 11.564,49 RON, nr. x/23. II.2011, în valoare de 71.463 RON, şi nr. x/7. III.2011, în valoare de 106.838,20 RON (parţial suma de 101.840 RON), prin urmare în baza unor facturi fiscale anterioare încheierii contractului pentru proiectarea şi execuţia autostrăzii Nădlac-Arad, cu precizarea că, la solicitarea Departamentului pentru Luptă Antifraudă, S.C. "H." S.R.L. a comunicat, pe data de 24. IX.2012, doar în copie, cu menţiunea conformităţii cu originalul, documentele justificative ale plăţilor către S.C. "Grup Construct" S.R.L., S.C. "NN." S.R.L., S.C. "OO." S.R.L. şi S.C. "PP." S.R.L., precum şi documentul privind la plata salariilor, emis de S.C. "H." S.R.L., iar, pe data de 9. XI.2012, a trimis, în original, facturile fiscale emise de S.C. "QQ." S.A., constatându-se că diferă faţă de copiile pe care le comunicase iniţial;

2. pe data de 8. VII.2011:

a. suma de 5.000.000 RON, care a fost transferată în contul bancar x al S.C. H." S.R.L., de la MM. S.A., cu explicaţia "salarii", transferată, pe aceeaşi dată, de 8. VII.2011, în contul bancar x, aparţinând tot S.C. "H." S.R.L., cu explicaţia "alimentare card salarii", returnată, cu explicaţia "transfer eronat restituire", din care, pe data de 1. VII.2011, a efectuat mai multe plăţi, cu explicaţia "facturi restante", astfel:

- suma de 403.926,23 RON către S.C. "FFF." S.R.L., în baza facturii pro forma seria x nr. x/5. VII.2011, pentru materiale electrice proiect "GGG. - hotel şi restaurant Adunaţii-Copăceni",

- sumele de 50.000 RON şi de 2.134.814,46 RON, transferate în contul bancar de depozit x, aparţinând S.C. "H." S.R.L., după care, pe data de 12. VII.2011, suma totală de 2.184.814,46 RON este transferată înapoi, în contul bancar x, de unde, pe aceeaşi dată, este transferată în contul bancar x, din care, pe data de 13. VII.2011, este transferată, din nou, în contul bancar x,

b. suma de 84.429,79 RON, cu explicaţia "avans contracte leasing";

3. pe data de 11. VII.2011, suma de 89.121,97 RON, cu explicaţia "avans contracte leasing";

4. pe data de 12. VII.2011, suma de 2.937.690,85 RON, cu explicaţia "avans contracte leasing", pe lângă soldul iniţial în sumă de 3.727,74 RON, din care, pe aceeaşi dată, de 12. VII.2011, a fost plătită suma de 2.500.000 RON către S.C. "PP." S.R.L., în baza facturii fiscale nr. x/8. VII.2011, reprezentând "avans agregate carieră, râu lucrare Nădlac-Arad", returnată, pe aceeaşi dată, de 12. VII.2011, cu explicaţia "restituire plată eronată", în contul bancar x, în care se mai afla suma de 2.181.756,61 RON, iar, pe data de 13. VII.2011, au fost retrase, în numerar, sumele de 649.500 RON şi de 1.522.500 RON, pentru achiziţii terenuri, în baza a două antecontracte de vânzare-

cumpărare teren din data de 13. VII.2011, încheiate între promitentul-vânzător J. şi promitentul-cumpărător S.C. "H." S.R.L., cu preţul total de 2.210.000 RON, şi, de asemenea, au fost transferate către S.C. "B." S.A. sumele de 400.000 RON şi de 2.000.000 RON, ambele cu explicaţia "plată conform contract", pe care MM. S.A. nu-l deţine;

5. pe data de 13. VII.2011, suma de 14.384 RON, cu explicaţia "panou identificare lucrări afişaj proiect Nădlac-Arad";

6. pe data de 15. VII.2011:

a. suma de 6.100.000 RON, cu explicaţia "contravaloare balast, agregate de râu şi carieră, geotextil pentru proiectul Nădlac-Arad", din care, pe aceeaşi dată, de 15. VII.2011, au fost plătite:

- suma de 3.600.000 RON către S.C. "Grup Construct" S.R.L., în baza facturii fiscale nr. x/11. VII.2011, reprezentând "avans lucrări", restituită, pe aceeaşi dată, în contul bancar al S.C. "H." S.R.L., deschis la HHH. S.A., cu explicaţia "plată necuvenită", din care, pe data de 18. VII.2011, au fost plătite sumele de 500.000 RON către S.C. "B." S.A., cu explicaţia "plată conform contract", respectiv contractul nr. x/29. I.2008 încheiat între S.C. "H." S.R.L., în calitate de împrumutător, şi S.C. "B." S.A., în calitate de împrumutat, fără nicio legătură cu fondurile europene, de 34.472,59 RON, reprezentând "comision administrare S.C. "H." S.R.L. AA2/1SMB/2. II.2011", de 173.791,67 RON, reprezentând "rambursare dobândă restantă S.C. "H." S.R.L. AA1/1SMB/2. II.2011", de 517.995,82 RON, reprezentând "rambursare dobândă restantă S.C. "H." S.R.L. AA2/1SMB/2. II.2011", de 2.075,36 RON, reprezentând "rambursare penalităţi dobândă restantă AA1 şi AA2/1SMB/2. II.2011", cu precizarea că toate aceste dobânzi şi penalităţi sunt în baza unor contracte bancare anterioare contractului pentru proiectul autostrada Nădlac-Arad, şi de 2.200.000 RON, în contul bancar x al S.C. "H." S.R.L., de la MM. S.A., din care, pe data de 18. VII.2011, a fost retrasă, în numerar, suma de 2.000.000 RON, în baza antecontractului de vânzare-cumpărare teren din data de 6. VII.2011, încheiat între promitentul-vânzător J. şi promitentul-cumpărător S.C. "H." S.R.L., care nu are un caracter real,

- suma de 2.500.000 RON către S.C. "NN." S.R.L., în baza facturii fiscale nr. x/12. VII.2011, reprezentând "avans agregate sortate de râu, conform comandă", din care, pe aceeaşi dată, a fost restituită suma de 2.234.776,40 RON în contul bancar de la III. S.A. al S.C. "H." S.R.L., cu explicaţia "plată necuvenită", din care, pe data de 18. VII.2011, a plătit suma de 1.880.000 RON către S.C. "B." S.A., cu explicaţia "plată conform contract", adică acelaşi contract de împrumut nr. x/29. I.2008, încheiat între S.C. "H." S.R.L., în calitate de împrumutător şi S.C. "B." S.A., care nu are nicio legătură cu lucrarea din această cauză;

b. suma de 50.157,21 RON, cu explicaţia "contravaloare date trafic pentru proiectul Nădlac-Arad";

7. pe data de 18. VII.2011, suma de 71.800,25 RON, cu explicaţia "contravaloare date trafic pentru proiectul Nădlac-Arad";

8. pe data de 19. VII.2011:

a. suma de 636.227,12 RON, cu explicaţia "contravaloare avans contract leasing pentru proiectul Nădlac-Arad";

b. suma de 714.893,67 RON, cu explicaţia "contravaloare avans contract leasing pentru proiectul Nădlac-Arad";

9. pe data de 20. VII.2011, suma de 3.101.012,55 RON, cu explicaţia "materiale proiect Nădlac-Arad", pe lângă soldul iniţial de 73.614,62, din care, pe aceeaşi dată, de 20. VII.2011, a efectuat, printre altele, plăţile:

- în sumă de 86.629,69 către S.C. "C." S.R.L., în baza facturii fiscale nr. x/1. VII.2011, reprezentând "contravaloare plată et. II", falsificată, prin alterare, cu comanda din data de 15. VI.2011, pentru materiale amenajare şi organizare şantier autostradă Nădlac-Arad, emisă de S.C. "H." S.R.L., pentru justificare, în realitate în baza facturii fiscale nr. x/1. VII.2011, emisă către S.C. "AA." S.R.L., în baza contractului nr. x/18. II.2011, încheiat între S.C. "C." S.R.L., în calitate de proiectant şi S.C. "AA." S.R.L., în calitate de beneficiar, pentru elaborarea planului urbanistic zonal teren situat în localitatea Adunaţii-Copăceni, judeţul Giurgiu, cu menţiunea că S.C. "AA." S.R.L. are, ca asociaţi, pe S.C. "H." S.R.L. cu 75% părţi sociale, şi pe S.C. "B." S.A., cu 25% părţi sociale, iar administrator este martorul FF.,

- în sumă de 32.336,80 RON către S.C. "RR." S.R.L., în baza facturii fiscale nr. x/4. VII.2011, reprezentând "contravaloare lucrări executate", falsificată, prin alterare, cu comanda din data de 1. VII.2011, pentru foraje puţ, emisă de S.C. "H." S.R.L., pentru justificare, în realitate în baza facturii fiscale nr. x/4. VII.2011, în executarea contractului nr. x/1. VI.2011, încheiat între S.C. "RR." S.R.L., în calitate de antreprenor, şi S.C. "H." S.R.L., în calitate de beneficiar, privind lucrări de execuţie "GGG., judeţul Giurgiu",

- în sumă de 58.151,55 RON către S.C. "D." S.A., în baza facturii fiscale seria x, nr. 598/28. VI.2011, reprezentând "servicii consultanţă", falsificată, prin alterare, cu comanda din data de 15. VI.211, pentru servicii de consultanţă (studii geo), emisă de S.C. "H." S.R.L., pentru justificare, în realitate în baza facturii fiscale seria x, nr. 598/28. VI.2011, emisă către S.C. "AA." S.R.L., în baza contractului de consultanţă nr. x/24. III.2011, încheiat între S.C. "D." S.A., în calitate de consultant şi S.C. "AA." S.R.L., în calitate de beneficiar, pentru consultanţă în vederea obţinerii avizului de mediu şi acordului de mediu pentru Aeroportul Adunaţii-Copăceni, judeţul Giurgiu,

- în sumă de 60.000 RON către S.C. "SS." S.A., în baza facturii fiscale nr. x/30. VI.2011, în valoare de 60.740,16 RON, reprezentând "contravaloare lucrări executate", falsificată, prin alterare, cu comanda din data de 1. VI.2011, pentru cantitatea de 4.000 mc balast, emisă de S.C. "H." S.R.L., pentru justificare, în realitate în baza facturii fiscale x.582/9. VI.2011, în valoare de

31.366,84 RON, în executarea contractului nr. x/12. V.201, privind vânzarea de agregate pentru balastieră şi carieră, precum şi transportul acestora la organizările de şantier din judeţul Bacău;

10. pe data de 21. VII.2011:

a. suma de 129.337,21 RON, cu explicaţia "contravaloare materiale proiect Nădlac-Arad";

b. suma de 714.240,55 RON, cu explicaţia "contravaloare materiale balast", din care, pe data de 21. VII.2011, a efectuat, printre altele, plata:

- sumei de 15.000 RON către S.C. "TT." S.R.L., în baza facturii fiscale nr. x/10. VI.2011, în valoare de 25.534,08 RON, reprezentând "servicii transport persoane", falsificată, prin alterare, cu comanda din data de 1. VI.2011, pentru servicii transport personal muncitor pe şantierul autostrada Nădlac-Arad, emisă de S.C. "H." S.R.L., pentru justificare, în realitate factura fiscală nr. x/2. V.2011, pentru servicii transport persoane perioada martie 2011- aprilie 2011", la şantierul din localitatea Adunaţii-Copăceni, judeţul Giurgiu,

- sumei de 15.845,70 RON către S.C. "Cador Trade" S.R.L., în baza facturii fiscale nr. x/29. VI.2011, în valoare de 36.789,36 RON, reprezentând "plată lucrări suplimentare; garanţie de bună execuţie în procent de 5%", falsificată, prin alterare, cu comanda din data de 15. VI.2011, pentru lucrări topometrie la şantierul autostrada Nădlac-Arad, emisă de S.C. "H." S.R.L., pentru justificare, în realitate factura fiscală nr. x/29. XI.2010, în executarea contractului de prestări servicii nr. x IV.2010, încheiat între S.C. "Cador Trade" S.R.L., în calitate de prestator, şi S.C. "H." S.R.L., în calitate de antreprenor, privind furnizarea de rulouri textile imobil Str. x, Sector I, Bucureşti,

- sumei de 100.000 RON către S.C. "UU." S.R.L., în baza facturilor fiscale nr. x, nr. 107 şi nr. 108, toate din data de 30. VI.2011, în valoare totală de 100.000 RON, reprezentând "prestări servicii", toate falsificate, prin alterare, cu comanda din data de 1. VI.2011, pentru servicii transport la lucrarea autostrada Nădlac-Arad, emisă de S.C. "H." S.R.L., pentru justificare, în realitate facturile fiscale nr. x, nr. 107 şi nr. 108, toate din data de 30. III.2011, pentru activităţi de deszăpezire, în perioada decembrie 2010- ianuarie 2011, pe DN1-district Bărcăneşti,

- sumei de 50.000 RON către S.C. "VV." S.R.L. (actual S.C. "WW." S.R.L.), în baza facturii fiscale nr. x/19. VI.2011, în valoare de 167.076,46 RON, reprezentând "prestări servicii", falsificată, prin alterare, cu comanda din data de 10. VI.2011, pentru servicii transport la lucrarea autostrada Nădlac-Arad, emisă de S.C. "H." S.R.L., pentru justificare, în realitate factura fiscală nr. x/19. IV.2011, în executarea contractului 1.135/20. X.2009, încheiat între S.C. "H." S.R.L., în calitate de antreprenor general, şi S.C. "VV." S.R.L. (actual S.C. "WW." S.R.L.), în calitate de subantreprenor, privind lucrări construcţii civile la Şcoala generală nr. 16 din Bucureşti,

- sumei de 400.000 RON către S.C. "JJJ." S.R.L., în baza facturilor fiscale nr. x/20. VI.2011, în valoare de 356.456,90 RON, şi nr. 11.942/21. VI.2011 RON, în valoare de 51.079,95 RON, care, în realitate, privesc multicell 20/20 cm, în cazul facturii fiscale nr. x/20. VI.2011, în valoare de 356.456,90 RON, şi geocompozit G plus, în cazul facturii fiscale nr. x/21. VI.2011 RON, în valoare de 51.079,95 RON, pentru lucrarea de la Aeroportul Bacău;

11. pe data de 22. VII.2011, sumele de 3.370.880,27 RON, cu explicaţia "contravaloare materiale şi combustibil pentru proiectul Nădlac-Arad" şi de 2.070.800 RON, cu explicaţia "contravaloare piatră spartă şi agregate concasate pentru proiectul Nădlac-Arad", din care, pe aceeaşi dată, de 22. VII.2011, a efectuat plata:

- către S.C. "PP." S.R.L., a sumelor de 714.240 RON, în baza facturii fiscale nr. x/18. VII.2011, pentru cantitatea de 36.000 m.c. "balast lucrare Nădlac-Arad", cu o comandă din data de 2. VII.2011, emisă de S.C. "H." S.R.L., pentru justificare, şi de 2.070.800 RON, în baza facturii fiscale nr. x/15. VII.2011, pentru 15.000 tone piatră spartă şi 20 tone agregate concasate, ambele sume restituite, pe aceeaşi dată, de 22. VII.2011, cu explicaţiile de "plată eronată", pentru suma de714.240 RON şi "plată necuvenită", pentru suma de 2.070.800 RON, în contul bancar x al S.C. "H." S.R.L., de la MM. S.A., în care se afla soldul iniţial de 87.008,44 RON, iar, pe aceeaşi dată, de 22. VII.2011, au fost retrase, în numerar, sumele de 200.000 RON şi de 83.000 RON, în baza antecontractului de vânzare-cumpărare teren din data de 22. VII.2011, încheiat între martorul J., în calitate de promitent-vânzător şi S.C. "H." S.R.L., în calitate de promitent-cumpărător, cu suma de 300.000 RON, în numerar, primită, în mod efectiv, din preţ, şi, de asemenea, au fost plătite către B.N.P. KKK. sumele de 310.413 RON, cu explicaţia "taxă carte funciară care va fi virată la bugetul de stat", de 1.245.651 RON, cu explicaţia "impozit datorat care va fi virat la bugetul de stat" şi de 517.148,20 RON, iar notarul public a comunicat că a autentificat contractul de vânzare-cumpărare nr. x/21. VII.2011, între vânzătorii Y. şi LLL. şi cumpărătorul S.C. "H." S.R.L., privind un număr de 67 terenuri, în suprafaţă totală de 487.725,10 m.p., situate în comuna Adunaţii-Copăceni, judeţul Giurgiu, astfel că suma de 310.413 RON reprezintă taxă înscriere în Cartea funciară a dreptului de proprietate, suma de 1.245.651 RON reprezintă impozitul din transferul proprietăţilor imobiliare şi suma de 517.148,20 RON reprezintă onorariul notarial şi T.V.A.-ul,

- către S.C. "QQ." S.A. a sumei de 506.306,43 RON, în baza facturilor fiscale seria x, nr. x/8. VI.2011, nr. x/16. VI.2011, nr. x/21. VI.2011, nr. x/30. VI.2011, nr. x/30. VI.2011 şi nr. x/30. VI.2011, cu comanda din data de 1. VI.2011, pentru 10.000 tone criblură, emisă de S.C. "H." S.R.L., pentru justificare, în realitate facturile fiscale seria x 1, nr. x/23. III.2011, în valoare de 58.752,58 RON (parţial suma de 27.258,66 RON), nr. x/23. III.2011, în valoare de 13.236,49 RON, nr. x/23. III.2011, în valoare de 4.409,96 RON, nr. x/23. III.2011, în valoare de 13.394,80 RON, nr. x/24. III.2011, în valoare de 47.238,04 RON, nr. x/28. III.2011, în valoare de 89.068,63 RON, nr. x/28. III.2011, în valoare de 13.520,14 RON, nr. x/28. III.2011, în valoare de 30.948,87 RON, nr. x/28. III.2011, în valoare de 18.029,05 RON, nr. x/29. III.2011, în valoare de 33.534,11 RON, nr. x/30. III.2011, în valoare de 26.053,10 RON (parţial suma de 3.491,50 RON), nr. x/8. VI.2011, în valoare de 61.663,57 RON, nr. x/16. VI.2011, în valoare de 53.147,13 RON, nr. x/21. VI.2011, în valoare de 61.891,19 RON, nr. x/30. VI.2011, în valoare de 8.862,80 RON, nr. x/30. VI.2011, în valoare de 4.409,96 RON, şi nr. x/30. VI.2011, în valoare de 22.201,53 RON, prin urmare anterioare încheierii contractului privind proiectarea şi execuţia autostrăzii Nădlac-Arad;

12. pe data de 28. VII.2011, suma de 11.447.536 RON, cu explicaţia "contravaloare T.V.A. aferent avansului primit pentru proiectul Nădlac-Arad";

13. pe data de 2. VIII.2011, suma de 537.212,38 RON, cu explicaţia "contravaloare lucrări de execuţie, materiale de construcţii aferente avansului primit pentru proiectul Nădlac-Arad", pe lângă soldul iniţial în sumă de 3.199,09 RON, din care, pe aceeaşi dată, de 2. VIII.2011, a efectuat, printre altele, plata sumei de 100.000 RON către S.C. "XX." S.R.L., în baza facturii fiscale seria x, nr. 189/12. VII.2011, în valoare de 200.000 RON, pentru "avans execuţie lucrări pentru organizare şantier autostrada Nădlac-Arad", cu comanda din data de 11. VII.2011, pentru lucrări de săpături şantier autostrada Nădlac-Arad, emisă de S.C. "H." S.R.L., pentru justificare, care, în realitate, a fost stornată, prin factura fiscală nr. x/3. VIII.2011, întrucât nu a fost primită nici o comandă;

14. pe data de 3. VIII.2011, suma de 265.132,72 RON, cu explicaţia "lucrări de execuţie, materiale de construcţii aferente avansului primit pentru proiectul Nădlac-Arad", pe lângă soldul iniţial în sumă de 39.076,97 RON, din care, pe aceeaşi dată, de 3. VIII.2011, a plătit, printre altele, suma de 115.132 RON către S.C. "MMM." S.R.L., în baza facturii fiscale nr. x/11. VII.2011, în realitate reprezentând 30% avans contravaloare lucrări furnizare şi instalare dispozitive acoperire rosturi poduri oraş Haţeg, judeţul Hunedoara, conform contractului nr. x/7. VI.2011, pentru furnizare materiale şi execuţie lucrări în subantrepriză, încheiat între S.C. "H." S.R.L., în calitate de antreprenor, şi S.C. "MMM." S.R.L., în calitate de subantreprenor;

15. pe data de 4. VIII.2011, suma de 2.000.022,04 RON, cu explicaţia "lucrări de execuţie, materiale de construcţii aferente avansului primit pentru proiectul Nădlac-Arad";

16. pe data de 24. VIII.2011, suma de 10.843.733,46 RON, cu explicaţia "plăţi furnizori", pe lângă soldul iniţial în sumă de 3.098,53 RON, din care, pe aceeaşi dată, de 24. VIII.2011, a efectuat plata:

- sumei de 3.200.000 RON către S.C. "Grup Construct" S.R.L. în baza facturii fiscale nr. x/15. VII.2011, reprezentând "avans cribluri diverse sorturi pentru lucrarea autostrada Nădlac-Arad, conform comandă", cu comanda din data de 15. VII.2011, pentru materiale organizare şantier lucrare Nădlac-Arad, emisă de S.C. "H." S.R.L., pentru justificare, dar care, pe aceeaşi dată, de

24. VIII.2011, a fost restituită în contul bancar x al S.C. "H." S.R.L., de la MM. S.A., cu explicaţia "plată necuvenită",

- sumei de 1.800.000 RON către S.C. "NN." S.R.L., în baza facturii fiscale nr. x/20. VII.2011, reprezentând "avans agregate sortate de râu, conform comandă", cu comanda din data de 20. VII.2011, pentru materiale, emisă de S.C. "H." S.R.L., pentru justificare, din care, pe aceeaşi dată, a fost restituită în contul bancar x al S.C. "H." S.R.L., de la MM. S.A., suma de 1.53.532,80 RON, cu explicaţia "plată necuvenită",

- sumei de 2.070.000 RON către S.C. "PP." S.R.L., în baza facturii fiscale nr. x/15. VII.2011, reprezentând "piatră spartă şi agregate concasate", din care, pe data de 25. VIII.2011, au fost restituite sumele de 370.800 RON în contul bancar x al S.C. "H." S.R.L., de la MM. S.A., cu explicaţia "plată necuvenită", şi de 1.700.000 RON în contul bancar de la HHH. S.A. al S.C. "H." S.R.L., cu explicaţia "plată necuvenită";

17. pe data de 29. VIII.2011, suma de 1.815.352,52 RON, cu explicaţia "contravaloare factură NNN. pentru proiectul Nădlac-Arad", pe lângă soldul iniţial în sumă de 3.312,97 RON, din care, pe aceeaşi dată, de 29. VIII.2011, a plătit suma de 1.818.000 RON către S.C. "OOO." S.R.L., în baza facturii fiscale seria x, nr. x/21. VIII.2011, în valoare de 2.500.000 RON, reprezentând "avans 50% contract DE0051/18. VIII.2011", cu contractul prestări servicii nr. x VIII.2011, privind proiectarea şi prestări servicii asistenţă tehnică pentru lucrarea autostrada Nădlac-Arad şi drum de legătură, în valoare de 5.000.000 RON, din care, pe aceeaşi dată, a fost restituită suma de 1.800.000 RON, cu explicaţia "plată necuvenită", dar în contul bancar x al S.C. "H." S.R.L., de la MM. S.A., în care se mai afla soldul iniţial de 417.911,49 RON, iar, din acest cont bancar, pe data de 30. VIII.2011, a fost retrasă, în numerar, suma de 246.000 RON, în baza antecontractului de vânzare-cumpărare teren din data de 30. VIII.2011, încheiat între martorul J., în calitate de promitent-vânzător, şi S.C. "H." S.R.L., în calitate de promitent-cumpărător, cu suma de 260.000 RON, în numerar, primită, în mod efectiv, din preţ, şi, de asemenea, a fost transferată suma de 600.000 RON către S.C. "B." S.A., cu explicaţia "plată, conform contract", pe care banca nu-l deţine.

S-a constatat că, la întocmirea notei de control nr. 7/1.039/13. XI.2012, Guvernul României - Departamentul pentru Luptă Antifraudă a avut în vedere facturile fiscale comunicate de S.C. "H." S.R.L. doar în fotocopie, cu menţiunea conformităţii cu originalul, facturile fiscale originale şi precizările comunicate de societăţile comerciale emitente, precum şi extrasele de cont şi relaţiile oferite de unităţile bancare, iar curtea de apel l-a folosit ca punct de plecare în examinarea probatoriului, întrucât a fost întocmit în baza unui probatoriu complet şi pentru că redă, în mod coerent, traseul avansului din finanţare, pe care instanţa de apel l-a reţinut şi expus, în sinteza sa.

Mai departe, curtea de apel a avut în vedere raportul de expertiză contabilă judiciară întocmit de experţii contabili PPP. şi QQQ. . Prin proba tehnică ştiinţifică, s-a stabilit că, în baza condiţiilor contractuale şi a certificatelor de lucrări emise în perioada 1. VI.2011 - 30. XI.2012, S.C. "H." S.R.L. a primit de la Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România S.A. (actuala Companie Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A.), pentru lucrarea de proiectare şi execuţie a autostrăzii Nădlac-Arad, suma totală de 152.118.375,22 RON, cu T.V.A. (suma de 122.676.203,08 RON, fără T.V.A.), compusă din:

- suma de 71.230.464,01 RON, cu T.V.A., reprezentând certificat interimar de plată nr. x (avans), încasată pe data de 27. VI.2011,

- suma de 7.035.488,12 RON, cu T.V.A., reprezentând certificat interimar de plată nr. x Arad-Nădlac, cu factura fiscală nr. x/3. X.2011, emisă de S.C. "H." S.R.L., încasată pe data de 28. X.2011,

- suma de 5.546.727,43 RON, cu T.V.A., reprezentând certificat interimar de plată nr. x Arad-Nădlac, cu factura fiscală nr. x/13/11. XII.2011, emisă de S.C. "H." S.R.L., încasată pe data de 5. I.2012,

- suma de 9.559.987,25 RON, cu T.V.A., reprezentând certificat interimar de plată nr. x Arad-Nădlac, cu factura fiscală nr. x/12/28. III.2012, emisă de S.C. "H." S.R.L., încasată pe data de 2. IV.2012,

- suma de 25.210.501,29 RON, cu T.V.A., reprezentând certificat interimar de plată nr. x Arad-Nădlac, cu factura fiscală nr. x/12/1. VIII.2012, emisă de S.C. "H." S.R.L., încasată pe data de 17. VIII.2012,

- suma de 30.804.872,15 RON, cu T.V.A., reprezentând certificat interimar de plată nr. x Arad-Nădlac, cu factura fiscală nr. x/12/26. IX.2012, emisă de S.C. "H." S.R.L., din care suma de 30.600.826,73 RON a fost încasată pe data de 10. X.2012, iar suma de 204.050,42 RON a fost încasată la data de 11. X.2012.

După ce au constatat acelaşi traseu al banilor din avans, pe care l-au expus într-un mod greoi şi, prin urmare, cu mult mai dificil de urmărit, experţii tehnici judiciari contabili au arătat că:

1. din suma de 7.035.488,12 RON, cu T.V.A., încasată, pe data de 28. X.2011, în baza certificatului interimar de plată nr. x, în contul bancar x de la E. S.A., au fost efectuate plăţi:

a. pe data de 31. X.2011, în sume de 545.672,27 RON şi de 461.106,27 RON, pentru "rambursare credit restant",

b. pe data de 1. XI.2011, suma de 461.106,27 RON a fost transferată în contul bancar RO 60 x al S.C. "H." S.R.L., de la E. S.A., în care, pe aceeaşi dată, de 1. XI.2011, mai primeşte suma de 1.485.886 74 RON de la beneficiarul lucrării, ceea ce înseamnă suma totală de 7.596.367,32 RON, din care:

- suma de 1.600.000 RON este transferată în contul bancar x al S.C. "H." S.R.L., de la MM. S.A., din care plăteşte suma de 1.000.000 RON către S.C. "RRR." S.R.L., reprezentând "restanţe furnizor", iar suma de 540.000 RON a fost ridicată, în numerar, cu titlu de "avans achiziţie teren",

- suma de 941.810,94 RON, reprezentând "dobânzi restante credit cont x",

- suma de 5.046.759,73 RON către diverşi furnizori;

2. suma de 5.546.727,43 RON, cu T.V.A. a fost încasată pe data de 5. I.2012, în baza certificatului interimar de plată nr. x Arad-Nădlac, în contul bancar x de la E. S.A., şi, pe data de 6. I.2012, a fost transferată suma de 6.400.000 RON în contul bancar RO 60 x al S.C. "H." S.R.L., de la E. S.A., din care, pe aceeaşi dată, de 6. I.2012, au fost plătite suma de 5.639.987,75 RON, reprezentând "rambursare dobânzi restante credit x", suma de 18.461,84 RON, reprezentând "comisioane restante neutilizare cont", suma de 187.654,03 RON, reprezentând "plată credit restant x", suma de 424.505,44 RON, reprezentând plată diverşi furnizori, iar suma de 73.300 RON a fost transferată în contul bancar de la III. S.A. al S.C. "H." S.R.L., din care plăteşte facturi fiscale restante către S.C. "SSS." S.R.L., în sumă de 78.515,20 RON;

3. suma de 5.227.170,86 RON, cu T.V.A., încasată pe data de 2. IV.2012, în baza certificatului interimar de plată nr. x Arad-Nădlac, în contul bancar x de la E. S.A., a fost transferată, pe data de 3. IV.2012, în contul bancar RO 60 x al S.C. "H." S.R.L., de la E. S.A., care, pe aceeaşi dată, de 3. IV.2012, a fost folosită pentru "Rambursare anticipată credit x";

4. din suma de 25.210.501,29 RON, cu T.V.A., reprezentând certificat interimar de plată nr. x Arad-Nădlac, încasată, pe data de 17. VIII.2012, în contul bancar x de la E. S.A., au fost folosite, pe data de 17. VIII.2011, suma de 23.921.321,45 RON, pentru "rambursare credit restant x", şi suma de 1.289.179,84 RON, pentru "rambursare dobânzi restante";

5. suma de 30.804.872,15 RON, cu T.V.A., reprezentând certificat interimar de plată nr. x Arad-Nădlac, în contul bancar x de la E. S.A., din care:

a. suma de 30.600.826,73 RON a fost încasată pe data de 10. X.2012 şi, pe aceeaşi dată, a fost transferată în contul bancar RO 60 x al S.C. "H." S.R.L., de la E. S.A., astfel că în acest cont bancar, la data respectivă, s-a aflat suma totală de 98.788,55 RON, din care au fost plătite suma de 24.643.901,72 RON, cu titlul de "rambursare anticipată credit cont x", suma de 69.803,85 RON, cu titlul "rambursare anticipată dobândă cont x", suma de 96.712,88 RON, cu titlul "rambursare dobândă restantă cont x", suma de 97.000 RON, cu titlul "excepţii eliberare numerar conturi poprite x", şi suma de 485 RON, cu titlul "comision retragere numerar",

b. suma de 204.050,42 RON, încasată la data de 11. X.2012, a fost transferată, pe aceeaşi dată, în contul bancar RO 60 x al S.C. "H." S.R.L., de la E. S.A., în care se mai afla suma de 5.791.992,99 RON şi în care, pe aceeaşi dată, a mai intrat suma de 1.100.000 RON, din încasări, fără să se poată stabili, cu certitudine, modul de folosire a sumei încasate.

Mai întâi, curtea de apel a constatat că, în raportul de expertiză tehnică judiciară contabilă, se reţine că sumele în baza certificatelor interimare de plată nr. x, nr. 3, nr. 4 şi nr. 5 au fost virate în contul bancar x de la E. S.A. al S.C. "H." S.R.L., în loc de x, cum este corect. Pe urmă, s-a constatat că, în ceea ce priveşte certificatul interimar de plată nr. x Arad-Nădlac, există diferenţe de sumă, pe care experţii tehnici judiciari contabili desemnaţi de organul de urmărire penală nu le-au explicat. Astfel, au reţinut că, pe data de 2. IV.2012, a fost virată suma de 9.559.987,25 RON, cu T.V.A., în baza facturii fiscale nr. x/12/28. III.2012, emisă de S.C. "H." S.R.L., după care, la analiza detaliată a certificatelor interimare de plată, au arătat, în mod constant, că a fost primită suma de 5.227.170,86 RON, cu T.V.A. curtea de apel a constatat că S.C. "H." S.R.L. a emis factura fiscală seria x, nr. x/28. III.2012, în valoare de 9.559.987,25 RON, depusă în fotocopie, însă, potrivit Anexei nr. 107 la raportul de expertiză tehnică judiciară contabilă, a fost virată doar suma de 5.227.170,86 RON, cu T.V.A. . În aceste condiţii, suma totală încasată de S.C. H." S.R.L. din finanţare este de 145.055.223,86 RON.

Totodată, mai observă că experţii tehnici judiciari contabili au constatat că inculpatul a retras din casieria S.C. "H." S.R.L., suma totală de 93.633.757,50 RON, în baza unor antecontracte de vânzare-cumpărare încheiate în perioada iunie 2011 - noiembrie 2012, în condiţiile în care procurorul a reţinut o serie de antecontracte de vânzare-cumpărare din perioada 9. VI.2011 - 23. XII.2011, şi se mai arată că inculpatul a depus în casierie, cu titlu de "restituire avans achiziţii teren", suma totală de 14.008.929,50 RON. Prin urmare, ţinând seama că partea civilă S.C. "H." S.R.L. a renunţat la pretenţiile civile, curtea de apel a reformat dispoziţia fondului cu privire la măsura de siguranţă a confiscării speciale a sumei de 79.624.828 RON, obţinută de experţii tehnici judiciari contabili, urmând să aibă în vedere suma rezultată în urma scăderii sumei restituite din valoarea totală a preţului plătit, în mod efectiv, în baza antecontractelor de vânzare-cumpărare încheiate între martorul J., în calitatea de promitent-vânzător, şi S.C. "H." S.R.L., în calitate de promitent-cumpărător, cu privire la terenuri situate în extravilanul comunei Adunaţii-Copăceni, din perioada 9. VI.2011 - 23. XII.2011, şi anume:

- suma de 700.000 RON, din preţul în sumă de 710.000 RON, în baza antecontractului de vânzare-cumpărare teren din data de 9. VI.2011,

- suma de 700.000 RON, din preţul în sumă de 710.000 RON, în baza antecontractului de vânzare-cumpărare teren din data de 17. VI.2011,

- suma de 140.000 RON, din preţul în sumă de 150.000 RON, în baza antecontractului de vânzare-cumpărare teren din data de 21. VI.2011,

- suma de 215.000 RON, din preţul de 225.000 RON, în baza antecontractului de vânzare-cumpărare teren din data de 28. VI.2011,

- suma de 1.700.000 RON, din preţul de 1.710.000 RON, în baza antecontractului de vânzare-cumpărare teren din data de 4. VII.2011,

- suma de 3.500.000 RON, din preţul de 3.510.000 RON, în baza antecontractului de vânzare-cumpărare teren din data de 4. VII.2011,

- suma de 2.000.000 RON, din preţul de 2.010.000 RON, în baza antecontractului de vânzare-cumpărare teren din data de 6. VII.2011,

- suma de 1.550.000 RON, din preţul de 1.560.000 RON, în baza antecontractului de vânzare-cumpărare teren din data de 13. VII.2011,

- suma de 660.000 RON, din preţul de 670.000 RON, în baza antecontractului de vânzare-cumpărare teren din data de 13. VII.2011,

- suma de 300.000 RON, din preţul de 310.000 RON, în baza antecontractului de vânzare-cumpărare teren din data de 22. VII.2011,

- suma de 1.700.000 RON, din preţul de 1.710.000 RON, în baza antecontractului de vânzare-cumpărare teren din data de 26. VII.2011,

- suma de 1.200.000 RON, din preţul de 1.210.000 RON, în baza antecontractului de vânzare-cumpărare teren din data de 25. VIII.2011,

- suma de 260.000 RON, din preţul de 270.000 RON, în baza antecontractului de vânzare-cumpărare teren din data de 30. VIII.2011,

- suma de 3.000.000 RON, din preţul de 3.010.000 RON, în baza antecontractului de vânzare-cumpărare teren din data de 9. IX.2011,

- suma de 1.500.000 RON, din preţul de 1.510.000 RON, în baza antecontractului de vânzare-cumpărare teren din data de 13. IX.2011,

- suma de 1.200.000 RON, din preţul de 1.210.000 RON, în baza antecontractului de vânzare-cumpărare teren din data de 7. X.2011;

- suma de 540.000 RON, din preţul de 550.000 RON, în baza antecontractului de vânzare-cumpărare teren din data de 20. X.2011,

- suma de 1.110.000 RON, în baza antecontractului de vânzare-cumpărare teren din data de 14. XI.2011,

- suma de 1.020.000 RON, din preţul de 1.030.000 RON, în baza antecontractului de vânzare-cumpărare teren din data de 22. XI.2011,

- suma de 1.050.000 RON, din preţul de 1.060.000 RON, în baza antecontractului de vânzare-cumpărare teren din data de 22. XI.2011,

- suma de 900.000 RON, din preţul de 910.000 RON, în baza antecontractului de vânzare-cumpărare teren din data de 5. XII.2011,

- suma de 1.080.000 RON, din preţul de 1.090.000 RON, în baza antecontractului de vânzare-cumpărare teren din data de 5. XII.2011,

- suma de 1.000.000 RON, din preţul de 1.010.000 RON, în baza antecontractului de vânzare-cumpărare teren din data de 23. XII.2011,

- suma de 1.110.000, în baza antecontractului de vânzare-cumpărare teren din data de 23. XII.2011 .

Ca atare, preţul însumat plătit este în valoare de 28.135.000 RON, din care scade suma de 14.008.929,50 RON, restituită de inculpat, astfel că a dispus confiscarea specială a sumei de 14.126.070,5 RON.

Mai are în vedere că instanţa de fond a procedat la audierea, la termenul de judecată din data de 7. IX.2015, atât a expertului judiciar contabil PPP., care a precizat că, pentru certificatele interimare de plată nr. x, nr. 3, nr. 4, nr. 5 şi nr. 6, nu au fost depuse documente justificative, pe care, de altfel, legea nu le impune, ci doar la avans, că lipsa documentelor indicate în raportul de expertiză tehnică judiciară contabilă nu influenţează concluziile finale şi că nu era necesară obţinerea de informaţii de la consultant pentru realizarea lucrării ştiinţifice, întrucât nu este nevoie decât de facturile fiscale şi de extrasele de cont bancar, cât şi a expertului judiciar contabil QQQ., care a făcut aceleaşi precizări . Pe urmă, la termenul de judecată din data de 16. XI.2015, la solicitarea inculpatului, prima instanţă a procedat la reaudierea experţilor tehnici judiciari contabili PPP., care a răspuns la întrebările inculpatului, precizând, printre altele, încă o dată, că au fost avute în vedere doar plăţile efective efectuate de S.C. "H." S.R.L., nu şi eventualele plăţi restante, şi QQQ., care, de asemenea, a răspuns în detaliu întrebărilor tehnice punctuale adresate de inculpat .

Curtea a constatat că datele conţinute de documentul întocmit de organul de control, precum şi constatările probei ştiinţifice, aşa cum au fost cenzurate de instanţa de apel, se coroborează cu materialul probator administrat de organele de urmărire penală şi cu proba testimonială readministrată de instanţele de fond şi de apel.

Prin urmare, pentru a deturna fondurile comunitare din finanţarea proiectului şi, totodată, pentru a şi le însuşi şi folosi în alte scopuri, inculpatul a utilizat o serie de documente false, printre care facturi fiscale, puse la dispoziţia organelor de control şi a organelor judiciare, în cea mai mare parte, cu doar câteva excepţii, în fotocopie, pentru a îngreuna probatoriul, ştiind că expertizarea grafologică nu poate fi efectuată decât asupra exemplarului original.

În sarcina inculpatului au fost reţinute, prin actul de sesizare, printre altele, infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată, care presupune un număr de 27 de acte materiale, dintre care 7 acte materiale de autorat şi 20 de acte materiale de complicitate, pentru care, în Dosarul nr. x/2012, procurorul a dispus începerea urmăririi penale, prin Ordonanţa din data de 1. XII.2012 şi punerea în mişcare a acţiunii penale, prin Ordonanţa din data de 1. XII.2012 şi infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată, care presupune un număr de 35 de acte materiale, dintre care 20 de acte materiale de autorat şi 15 acte materiale de instigare, pentru care, în acelaşi dosar de urmărire penală, procurorul a dispus începerea urmăririi penale, prin Ordonanţa din data de 26. III.2013 şi punerea în mişcare a acţiunii penale, prin rechizitoriu, ambele în concurs real.

Având în vedere premeditarea modului de obţinere şi de derulare a contractului privind proiectarea şi execuţia lucrării, pe care inculpatul l-a considerat, încă de la început, ca pe o sursă de venituri de care să se folosească în alte scopuri, intenţie care rezultă din întreg ansamblul activităţii sale infracţionale, instanţa de apel a schimbat încadrarea juridică într-o singură infracţiune de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată.

A constatat că, din modul coerent şi structurat în care a acţionat, rezultă că, în hotărârea sa infracţională de a obţine banii din finanţarea proiectului şi de a-i utiliza în alte scopuri decât pentru proiectarea şi executarea autostrăzii, a stabilit, încă de la început, că se va folosi de înscrisuri sub semnătură privată falsificate, ca unică modalitate de a putea transfera banii prin conturile bancare, cu care să efectueze o serie de alte plăţi, fără legătură cu proiectul, ori pe care să-i retragă, în numerar.

Ca atare, există o unică rezoluţie infracţională, de a întocmi ori de a-i determina pe angajaţii S.C. "H." S.R.L. să întocmească înscrisuri sub semnătură privată, precum facturi fiscale şi antecontracte de vânzare-cumpărare, care, mai apoi, erau folosite pentru deturnarea şi însuşirea banilor din finanţare.

Cu privire la numărul de 27 de acte materiale, a constatat că au fost reţinute:

- 7 acte materiale sub forma autoratului, prin semnarea, în fals, a unui număr de 7 antecontracte de vânzare-cumpărare terenuri, toate situate în extravilanul comunei Adunaţii-Copăceni, judeţul Giurgiu, încheiate între martorul J., în calitate de promitent-vânzător şi S.C. "H." S.R.L., prin inculpat, în calitate de promitent-cumpărător, pe datele de 4. VII.2011 (două antecontracte de vânzare-cumpărare), 6. VII.2011, 13. VII.2011 (două antecontracte de vânzare-cumpărare), 22. VII.2011 şi 30. VIII.2011;

- 20 de acte materiale sub forma instigării, faţă de autorii martori N., O. şi M., cu privire la documentele pentru plata către S.C. "FFF." S.R.L. (o factură fiscală), S.C. "C." S.R.L., (o factură fiscală), S.C. "RR." S.R.L. (o factură fiscală), S.C. "D." S.A. (o factură fiscală), S.C. "SS." S.A., Bacău (o factură fiscală), S.C. "TT." S.R.L. (o factură fiscală), S.C. "Cador Trade" S.R.L. (o factură fiscală), S.C. "UU." S.R.L. (3 facturi fiscale), S.C. "VV." S.R.L., actual S.C. "WW." S.R.L. (o factură fiscală), S.C. "JJJ." S.R.L. (o factură fiscală), S.C. "XX." S.R.L. (o factură fiscală), S.C. "MMM." S.R.L. (o factură fiscală), S.C. "QQ." S.A. (5 facturi fiscale) şi S.C. "OOO." S.R.L. (o factură fiscală).

Referitor la numărul de 35 de acte materiale, a constatat că s-au reţinut:

- 20 de acte materiale sub forma autoratului, întrucât a semnat sau şi-a exprimat acordul ca martorul W. să semneze în numele său, prin imitarea semnăturii, antecontractele de vânzare-cumpărare terenuri, situate în extravilanul comunei Adunaţii-Copceni, judeţul Giurgiu, încheiate între martorul J., în calitate de promitent-vânzător şi S.C. "H." S.R.L., prin inculpat, în calitate de promitent-cumpărător, din datele de 9. VI.2011, 17. VI.2011, 21. VI.2011, 28. VI.2011, 26. VII.2011, 25. VIII.2011 (două antecontracte de vânzare-cumpărare), 9. IX.2011, 13. IX.2011, 7. X.2011 (două antecontracte de vânzare-cumpărare), 20. X.2011, 14. XI.2011, 22. XI.2011 (două antecontracte de vânzare-cumpărare), 5. XII.2011 (două antecontracte de vânzare-cumpărare), 23. XII.2011 (trei antecontracte de vânzare-cumpărare), pentru a ridica, personal, bani, în numerar, din casieria S.C. "H." S.R.L.,

- 15 acte materiale sub forma instigării, prin determinarea angajaţilor S.C. "H." S.R.L. să falsifice facturile fiscale emise de furnizorii S.C. "C." S.R.L., S.C. "RR." S.R.L., S.C. "D." S.A., S.C. "SS." S.A., Bacău, S.C. "TT." S.R.L., S.C. "Cador Trade" S.R.L., S.C. "UU." S.R.L., S.C. "VV." S.R.L., actual S.C. "WW." S.R.L., S.C. "JJJ." S.R.L. şi S.C. "QQ." S.A.

Curtea a constatat că, pe data de 25. VIII.2011 a fost încheiat un singur antecontract de vânzare-cumpărare, încheiat între J., în calitate de promitent-vânzător şi S.C. "H." S.R.L., în calitate de promitent-cumpărător, cu privire la terenul în suprafaţă de 14.600 m.p., situat în extravilanul comunei Adunaţii-Copăceni, judeţul Giurgiu, astfel că inculpatul a comis, un număr de 19 acte materiale şi nu 20 de acte materiale, după cum s-a reţinut în actul de sesizare. Curtea a observat că aceste 19 acte materiale, constând în acordul exprimat de inculpat ca martorul W. să semneze antecontractele de vânzare-cumpărare terenuri în numele său, prin imitarea semnăturii, nu îmbracă forma autoratului, ci a instigării, întrucât inculpatul nu a realizat acţiunea de falsificare a înscrisului, ci l-a determinat pe martor să execute această acţiune, în calitate de autor, însă infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată mai conţine, în elementul material al laturii obiective, acţiunea de folosire ori de încredinţare spre folosire a înscrisului falsificat, astfel că inculpatul are calitatea de autor.

Din punct de vedere al probatoriului, în ceea ce priveşte facturile fiscale folosite de inculpat, au fost audiaţi reprezentanţii mai multor societăţi comerciale.

Astfel, martorul TTT., pe data de 30. XI.2012, la urmărirea penală, a precizat că, în perioada anilor 2010-2012, a fost director economic la S.C. "Grup Construct" S.R.L. şi, în acelaşi timp, a fost economist, începând cu anul 2007 sau 2008, până pe data de 12 sau 13. XI.2012, când a devenit director economic, la S.C. "NN." S.R.L., apoi a arătat că facturile fiscale nr. x/17. VI.2011, nr. 446/12. VII.2011 şi nr. 456/20. VII.2011, emise de S.C. "NN." S.R.L. nu au fost înregistrate în contabilitate, întrucât au fost anulate, iar banii au fost restituiţi în contul bancar indicat de S.C. "H." S.R.L., fără să-l întrebe vreodată pe inculpat cu privire la motivul acestei plăţi . În faţa instanţei de fond, la termenul de judecată din data de 2. XII.2013, a arătat că facturile fiscale care i-au fost prezentate de procuror, la urmărirea penală, au fost emise în perioada în care se afla în concediu de odihnă, astfel că nu cunoaşte prea multe detalii, şi că nu se întâmpla în mod frecvent ca, pe aceeaşi dată, să fie anulată factura fiscală şi să se restituie plata, şi nu s-a întâmplat niciodată să fie efectuate, pe aceeaşi dată, comanda, emiterea facturii fiscale, plata, anularea facturii fiscale şi restituirea plăţii .

Martorul UUU. a declarat, la urmărirea penală, pe data de 18. III.2013, că este director la S.C. "QQ." S.A., cu obiect principal de activitate prelucrarea betoanelor şi extracţia şi vânzarea resurselor minerale, că a avut încheiat, cu S.C. "H." S.R.L. contractul de vânzare-cumpărare nr. x/9. IV.2010, valabil până la data de 31. XII.2010, în baza căruia a efectuat livrări către S.C. "H." S.R.L. în diferite locaţii, însă nu în localitatea Nădlac, judeţul Arad, iar factura fiscală seria x, nr. x/8. VI.2011 este în valoare de 61.663,57 RON şi nu de 30.599,98 RON, şi, de asemenea, a fost emisă pentru cantitatea de 373.900 tone de filer, şi nu criblură, factura fiscală seria x, nr. x/16. VI.2011 este în valoare de 53.147,13 RON şi nu de 67.293,76 RON şi a fost emisă pentru cantitatea de 322,260 tone filer şi nu pentru cantitatea de 622,260 tone criblură, factura fiscală seria x, nr. x/21. VI.2011 este în valoare de 61.891,19 RON şi nu de 30.712,91 RON şi a fost emisă pentru cantitatea de 375,280 tone filer şi nu pentru cantitatea de 375,285 tone criblură, factura fiscală seria x, nr. x/30. VI.2011 este în valoare de 8.862,80 RON şi nu de 78.054,08 RON şi a fost emisă pentru cantitatea de 53,740 tone filer şi nu pentru cantitatea de 953,740 tone criblură, care, de altfel, nu putea fi transportată prin efectuarea a doar două transporturi, factura fiscală seria x nr. x/30. VI.2011 este în valoare de 4.409,96 RON şi nu de 43.108,40 RON şi a fost emisă pentru cantitatea de 26,740 tone filer şi nu pentru cantitatea de 526,740 tone criblură şi factura fiscală seria x, nr. x/30. VI.2011 este în valoare de 22.201,53 RON şi nu de 256.537,30 RON şi a fost emisă pentru cantitatea de 134,620 tone filer şi nu pentru cantitatea de 3.134,62 tone criblură . În faţa instanţei de fond, la termenul de judecată din data de 4. XI.2013, a arătat că-şi menţine declaraţia de la urmărirea penală şi că falsul era evident, în comparaţie cu documentele contabile deţinute de S.C. "QQ." S.A. .

Martorul GG. a declarat, la urmărirea penală, pe data de 13. III.2013, că este asociat unic şi administrator la S.C. "C." S.R.L., nu a avut niciodată relaţii comerciale cu S.C. "H." S.R.L., nu a primit niciodată adresa din data de 15. VI.2011, pentru livrare de materiale, emisă de S.C. "H." S.R.L., pe care procurorul i-a prezentat-o, şi, de asemenea, factura fiscală nr. x/1. VII.2011, în valoare de 86.629,60 RON, care i s-a înfăţişat în fotocopie, este falsă, întrucât, pe de o parte, a fost emisă către S.C. "AA." S.R.L., prin martorul FF. şi nu către S.C. "H." S.R.L., în baza unui contract de prestări servicii încheiat cu S.C. "AA." S.R.L., prin martorul FF., privind întocmirea planului urbanistic zonal pentru Aeroportul Bucureşti-Sud, iar, pe de altă parte, nu şi-a recunoscut scrisul de la rubrica "cumpărător", după care, pe data de 3. X.2012, a primit adresă de la S.C. "H." S.R.L., prin care i se solicita restituirea plăţii, pentru că era eronată, însă nu a restituit-o, pentru că a discutat cu martorul FF. să compenseze datoriile reciproce, afirmaţii menţinute la cercetarea judecătorească a fondului, la termenul de judecată din data de 7. X.2013, când a mai precizat că nu a mai restituit niciodată suma din contul bancar trimisă de S.C. "H." S.R.L. . În faţa instanţei de apel, martorul GG., fiind încuviinţat apelantului-intimat-inculpat, nu s-a prezentat, invocând probleme de sănătate, pe fondul situaţiei sanitare, însă nu a depus nici un înscris medical doveditor referitor la precaritatea stării sale de sănătate, care-l situează în imposibilitatea de a se prezenta, aşa încât apreciază că, mai curând, a evitat să mai ofere explicaţii cu privire la refuzul de a restitui banii, care, oricum, nu avea relevanţă juridică.

Martorul VVV., în declaraţia sa de la urmărire penală, din data de 13. III.2013, a arătat că este asociat şi administrator la S.C. "RR." S.R.L., cu obiect principal de activitate constând în lucrări de construcţii, astfel că, în baza contractului de execuţie lucrări în antrepriză nr. 1.788/1. VI.2011, încheiat cu S.C. "H." S.R.L., a executat lucrări de tencuială şi de zidărie la "GGG., judeţul Giurgiu", iar fotocopia facturii fiscale seria x, nr. x/4. VII.2011, în valoare de 32.336,80 RON, pe care procurorul i-a prezentat-o, este falsă, întrucât originalul conţinea menţiunea:

"contravaloare lucrări executate la obiectivul GGG., conform contract, garanţie 5%", iar pe fotocopie apare doar menţiunea:

"contravaloare lucrări executate garanţie 5%", după care, la fond, la termenul de judecată din data de 4. XI.2013, a făcut precizarea că, în afara lucrării de la

GGG., judeţul Giurgiu", nu a mai executat altă lucrare pentru S.C. "H." S.R.L. .

Martorul WWW., administrator la S.C. "D." S.A., a declarat, la urmărirea penală, pe data de 13. III.2013, că nu a avut niciodată relaţii comerciale cu S.C. "H." S.R.L. şi că fotocopia facturii fiscale seria x, nr. 598/28. VI.2011, în valoare de 58.151,55 RON, pentru "servicii de consultanţă", este falsă, întrucât a fost emisă către S.C. "AA." S.R.L., şi nu către S.C. "H." S.R.L., în baza contractului de consultanţă nr. x/24. III.2010, în domeniul protecţiei mediului, pentru obiectivul Aeroport Adunaţii-Copăceni şi Singureni, judeţul Giurgiu", lipsesc detaliile din exemplarul original cu privire la cele trei servicii de consultanţă, precum şi ştampila S.C. "AA." S.R.L. şi semnătura de primire, care sunt depuse pe exemplarul original, iar menţiunea privind "contractul nr. x/20. V.2011, proiectare şi execuţie autostradă Nădlac-Arad" şi ştampila S.C. "H." S.R.L. din exemplarul fotocopiat nu există pe original, precizând că, pe data de 21. VII.2011, a primit, în contul bancar, suma de 58.151,55 RON de la S.C. "H." S.R.L., pe care a considerat-o datoria de la S.C. "AA." S.R.L., apoi, în faţa primei instanţe, la termenul de judecată din data de 4. XI.2013, şi-a menţinut declaraţia .

Martorul XXX. a declarat, la urmărirea penală, pe data de 13. III.2013, că este asociat unic şi administrator la S.C. "TT." S.R.L., a prestat servicii transport persoane pe şantierele S.C. "H." S.R.L., în perioada luna mai a anului 2008-5. XII.2011, în baza unui contract de prestări servicii, iar factura fiscală nr. x/10. VI.2011, pentru "servicii transport persoane", care i s-a prezentat în fotocopie, constituie un fals, întrucât originalul a fost emis pe data de 2. V.2011 şi avea menţiunea "servicii transport persoane lunile martie şi aprilie 2011", precizând că nu a transportat niciodată muncitori ai S.C. "H." S.R.L. pe şantierul din zona localităţii Nădlac, judeţul Arad, pe urmă, în faţa instanţei de fond, la termenul de judecată din data de 7. X.2013, a mai precizat că a efectuat transport de muncitori pentru S.C. "H." S.R.L. doar în zonele localităţilor Adunaţii-Copăceni, judeţul Giurgiu şi Voluntari, judeţul Ilfov .

Martorul YYY., la urmărirea penală, pe data de 13. III.2013, a arătat că este asociat şi administrator la S.C. "VV." S.R.L. (actual S.C. "WW." S.R.L.), care are, ca obiect principal de activitate, executare construcţii civile şi industriale, că, în baza unor relaţii comerciale cu S.C. "H." S.R.L., a executat lucrări pentru şcoli, însă niciodată pentru sau în legătură cu autostrada Nădlac-Arad, că nu a primit niciodată adresa nr. x VI.2011, prin care S.C. "H." S.R.L. solicită executarea de servicii transport pentru lucrarea autostrada Nădlac-Arad, că fotocopia facturii fiscale nr. x/19. VI.2011, în valoare de 167.076,46 RON, prezentată de procuror, este falsă, deoarece originalul a fost emis la data de 19. IV.2011, şi nu la data de 19. VI.2011, conţine menţiunea "contravaloare servicii prestate situaţie lucrări nr. 11/2011", în timp ce, pe fotocopie, se menţionează doar "contravaloarea servicii prestate", declaraţie pe care şi-a menţinut-o în faţa instanţei de fond, la termenul de judecată din data de 4. XI.2013 . La urmărirea penală, a depus, în fotocopie, contractul de execuţie lucrări nr. x X.2009, încheiat între S.C. "H." S.R.L., în calitate de antreprenor general, şi S.C. "VV." S.R.L., în calitate de subantreprenor, pentru reabilitare şcoli, pe durata 20. X.2009-15. XII.2010, inclusiv .

Martorul ZZZ., la urmărirea penală, pe data de 13. III.2013, a arătat că S.C. "JJJ." S.R.L., la care este consilier juridic, are, ca obiect principal de activitate, vânzarea de materiale de construcţii, din depozitul situat în Bucureşti, Str. x, Sectorul II, Bucureşti, că au avut relaţii comerciale, de mai mulţi ani, cu S.C. "H." S.R.L., cu care pe data de 30. VIII.2011, a fost încheiat un contract de vânzare geocompozit "AAAA.", folosit la execuţia de drumuri, însă marfa a fost livrată la sediul social al S.C. "H." S.R.L., din comuna Adunaţii-Copăceni, judeţul Giurgiu, în baza avizului de însoţire a mărfii nr. x/15. VI.2011, prin urmare înainte de emiterea facturii fiscale nr. x/20. VI.2011, iar factura fiscală nr. x/21. VI.2011 nu a fost găsită în contabilitate avizul de însoţire a mărfii, ceea ce înseamnă că materialele au fost ridicate şi transportate de S.C. "H." S.R.L., apoi, în faţa instanţei de fond, la termenul de judecată din data de 7. X.2013, a mai făcut precizarea că, de obicei, S.C. "H." S.R.L. ridica de la depozit şi transporta, cu mijloace proprii, marfa cumpărată, însă se mai întâmpla să-i livreze marfa la sediul social, caz în care era întocmit aviz de însoţire a mărfii . La urmărirea penală, martorul a depus, în fotocopie conformă cu originalul, avizul de însoţire a mărfii nr. 3830/15. VI.2011, emis de vânzătorul S.C. "JJJ." S.R.L., către cumpărătorul S.C. "H." S.R.L. . Prin urmare, facturile fiscale nu prezintă elemente de alterare, iar materialul cumpărat este destinat construirii de drumuri, însă nu rezultă, cu certitudine, că a fost folosit la autostrada Nădlac-Arad, în condiţiile în care ordinul de începere a lucrărilor este începând cu data de 20. VI.2011, prin urmare ulterior cumpărării mărfii, şi existau neînţelegeri cu privire la Asociere, inclusiv partajarea lucrării, aspect important pentru comandarea cantităţilor, care au durat până pe data de 25. VIII.2011, când a fost încheiat contractul de consorţiu.

Martorul BBBB., angajat, ca asistent manager, la S.C. "PP." S.R.L., a declarat, pe data de 8. II.2013, la urmărirea penală, că, la solicitarea administratorului CCCC., întocmeşte facturile fiscale, însă nu a semnat facturile fiscale x/8. VII.2011, nr. 902/18. VII.2011 şi nr. 899/15. VII.2011, pe care procurorul i le-a prezentat, iar, la fond, la termenul de judecată din data de 24. II.2014, a arătat că nu cunoaşte motivul restituirii plăţii către S.C. "H." S.R.L. .

Martorul DDDD. a declarat, la urmărirea penală, pe data de 30. XI.2012, că, în luna august a anului 2011, îndeplinea funcţia de director general la S.C. "OOO." S.R.L., însă nu a avut cunoştinţă de încheierea contractului nr. x/18. VIII.2011 cu S.C. "H." S.R.L., pe care procurorul i l-a prezentat, şi nici nu cunoaşte împrejurările în care a fost emisă şi anulată factura fiscală emisă în baza acestuia, precizând că, deşi poartă semnătura sa, foloseşte ştampila cu două steluţe, în timp de ştampila cu o steluţă, care apare aplicată, este folosită de contabilitate, iar, la cercetarea judecătorească a fondului, la termenul de judecată din data de 22. IX.2014, a arătat că, din câte îşi aminteşte, factura fiscală nu purta ştampila pe care o folosea de obicei, ci era ştampila cu două steluţe folosită de contabilitate . Deşi martorul s-a încurcat în steluţele de pe ştampile, explicabil după trecerea unei perioade de aproximativ doi ani între declaraţii, este cert că factura fiscală care i-a fost prezentată la urmărirea penală nu purta ştampila pe care o folosea în mod obişnuit.

Martorul EEEE. a declarat, la urmărirea penală, pe data de 29. XI.2012, că nu a executat semnătura de pe contractul de prestări servicii din data de 3/18. VIII.2011, încheiat cu S.C. "H." S.R.L., privind proiectarea şi servicii de asistenţă tehnică pentru lucrarea autostrada Nădlac-Arad, de pe factura seria x 11, nr. x/21. VIII.2011 şi de pe adresa nr. x VIII.2011, privind rezilierea contractului de prestări servicii, iar, la fond, la termenul de judecată din data de 7. X.2013, a declarat că martorul M. i-a prezentat, la un moment dat, adresa de reziliere a contractului de presări servicii încheiat cu S.C. "H." S.R.L., însă a refuzat să o semneze, pentru că trebuia semnată de directorul general pe probleme tehnice .

Referitor la modalitatea în care erau produse falsurile, au fost audiaţi martori angajaţi ai S.C."H." S.R.L.

Martorul V., la urmărirea penală, pe data de 21. I.2013, a arătat că a fost angajat la S.C. "H." S.R.L. în perioada anilor 2002-2011, deţinând funcţia de şef de şantier în anul 2002, director de producţie în perioada anilor 2003-2009, director general adjunct în perioada 2009 - octombrie 2010, director general în perioada noiembrie 2010 - septembrie 2011, director de producţie în perioada septembrie 2011 - 8. XII.2011, iar, pe timpul cât a deţinut funcţia de director general, avea drept de semnătură în bancă, însă numai alături de semnătura, fie a martorului O., director economic, fie a martorului U., a semnat, numai împreună cu martorul O., director economic, ordine de plată, fără să-i fie prezentate facturile fiscale vizate ori alt document justificativ, pe care nu putea să nu le semneze, pentru că presiunile inculpatului erau extrem de mari, de altfel, nici nu mai citea ceea ce semna, recunoscând că a semnat, în acest mod, ordinul de plată din data de 29.

VIII.2011 emis către S.C. "OOO." S.R.L., şi a mai făcut o precizare importantă, potrivit căreia, în această perioadă în care a fost director general, a constatat că activitatea de construcţii, care constituia obiectul principal de activitate al S.C. "H." S.R.L., nu mai prezenta importanţă pentru inculpat, interesat, mai degrabă, în sprijinirea S.C. "B." S.A., astfel că, după luna septembrie a anului 2011, activitatea de construcţii a căzut în plan secundar . Tot în cursul urmăririi penale, pe data de 12. III.2013, a mai recunoscut că a semnat o serie de ordine de ridicare numerar din contul bancar de la MM.

S.A., emise în perioada 20. I.2011-9. IX.2011, care i-au fost prezentate de martorul O. sau de martorul U., ambii spunându-i că este dispoziţia inculpatului, ca sumele de bani respective să fie ridicate în numerar . La cercetarea judecătorească a fondului, la termenul de judecată din data de 26. I.2015, a mai arătat că a existat o organizare de şantier pentru autostrada Nădlac-Arad şi nu-şi mai aminteşte de unde au fost aduse utilajele pentru acest şantier . Reaudiat în apel, la termenul de judecată din data de 16. X.2019, la solicitarea Ministerului Public, a arătat că deciziile erau luate de inculpat şi că semna tot ceea ce i se prezenta, iar, cu privire la şantier, a arătat că au fost deplasate utilaje, s-a efectuat decopertarea, în proporţie de aproximativ 95%, s-a efectuat umplutura de pământ, pentru nivelare, pe porţiunea de 3 km şi s-a turnat fundaţia de balast pe distanţa de aproximativ 1 km, din lungimea totală de 19-20 km a autostrăzii, cu menţiunea că fusese efectuată o aprovizionare cu balast pentru aproximativ 7 km .

Martorul FFFF., fost director de producţie în cadrul S.C. "H." S.R.L., a declarat, la urmărirea penală, pe data de 19. III.2013, că, deşi prezintă semnătura sa, nu a semnat comenzile, înfăţişate de procuror, către S.C. "C." S.R.L., de care nici măcar nu a auzit, S.C. "RR." S.R.L., de care nu a auzit, S.C. "TT." S.R.L., care a prestat servicii de transport, dar fără nicio legătură cu autostrada Nădlac-Arad, S.C. "VV." S.R.L., care a executat doar lucrări de reabilitare a unor şcoli, S.C. "JJJ." S.R.L., care a livrat geocompozit, fără legătură cu proiectul autostrăzii Nădlac-Arad, S.C. "SS." S.A., care a livrat prefabricate din beton, fără legătură cu autostrada Nădlac-Arad, S.C. "UU." S.R.L., de care nu a auzit, şi S.C. "Cador Trade" S.R.L., care a executat lucrări doar la imobilul de pe Str. x, Sectorul I, Bucureşti, toate aceste înscrisuri fiind false şi neînregistrate în registrul de corespondenţă, de la secretariatul S.C. "H." S.R.L. La fond, audiat la termenul de judecată din data de 2. XII.2013, a precizat că este imposibil ca semnătura sa de pe comenzi să fie absolut identică, astfel că semnăturile au fost aplicate prin fotocopiere, şi că toate documentele pe care le semna aveau un număr de ieşire şi erau trecute în registrul de corespondenţă, ori comenzile respective nu au fost găsite decât în fotocopie şi nu erau înregistrate în registrul de corespondenţă .

Martorul N., la urmărirea penală, pe data de 13. XII.2012, a precizat că, în cadrul S.C. "H." S.R.l., a fost şef Serviciu aprovizionare în anul 2011, în perioada septembrie 2011 - mai 2012 nu a lucrat în cadrul acestei societăţi comerciale, iar, începând cu data de 15. V.2012 a avut funcţia de director comercial, apoi, la înfăţişarea de către procuror a unor înscrisuri, a explicat că nu a semnat comenzile, care par a fi semnate de martorul GGGG., că nu cunoaşte furnizorii S.C. "C." S.R.L., S.C. "RR." S.R.L., S.C. "D." S.A., că nu trebuia să apară pe aceste documente, întrucât nu intra în sfera serviciului său, şi nu a semnat, în interiorul ştampilei "bun de plată", pe facturile fiscale nr. x/10. VI.2011, emisă de S.C. "TT." S.R.L., nr. 8/29. VI.2011, emisă de S.C. "Cador Trade" S.R.L., nr. 106/30. VI.2011, nr. 107/30. VI.2011 şi nr. 108/30. VI.2011, toate emise de S.C. "UU." S.R.L., nr. 59/19. VI.2011, emisă de S.C. "VV." S.R.L., seria x, nr. 189/12. VII.2011, emisă de S.C. "XX." S.R.L., nr. x/11. VII.2011, emisă de S.C. "MMM." S.R.L., că factura fiscală nr. x/30. VI.201, emisă de S.C. "SS." S.A., deşi poartă semnătura sa pe fotocopie, diferă de original prin valoare şi perioada de livrare, în timp ce facturile fiscale nr. x/20. VI.2011 şi nr. 11.942/21. VI.2011 RON, emise de S.C. "JJJ." S.R.L. sunt semnate de martorul GGGG., pentru că, probabil, nu era la birou, însă nu pot fi aferente autostrăzii Nădlac-Arad, întrucât, la data la care au fost emise, autostrada nu era proiectată . La fond, la termenul de judecată din data de 9. IX.2013, şi-a menţinut declaraţia de la urmărire penală şi a mai arătat că, atunci când inculpatul lipsea, actele erau semnate de martorul W., prin imitarea semnăturii inculpatului .

Martorul U. a declarat, în cursul urmăririi penale, pe data de 21. I.2013, că a fost director economic la S.C. "H." S.R.L., în perioada mai 2011 - august 2011, apoi a preluat funcţia de director financiar până în luna august a anului 2012, când şi-a prezentat demisia, că, în proporţie de 99%, plăţile erau stabilite de inculpat şi că acesta, în mai multe rânduri, a ridicat bani din casierie . Tot la urmărirea penală, pe data de 20. III.2013, a arătat că, după încasarea avansului pentru autostrada Nădlac-Arad, s-au căutat soluţii pentru plata inclusiv a unor facturi fiscale care nu aveau legătură cu proiectul, pentru că inculpatul dădea dispoziţie ca asemenea plăţi să fie efectuate din avans, ameninţându-i cu concedierea, astfel că au fost întocmite comenzi false şi a primit de la inculpat, personal, ori de la trimişii săi, mai multe facturi fiscale, prezentate Departamentului comercial, unde se ştiau menţiunile şi vizele care trebuiau efectuate, pentru a fi aferente proiectului, şi de unde a solicitat ca pe fotocopiile facturilor fiscale primite de la inculpat să i se aplice vizele necesare, precizând că erau întocmite comenzi false în situaţia în care nu existau contracte comerciale, pentru a fi prezentate la bancă .

În fine, pe data de 5. III.2012, tot în cursul urmăririi penale, a mai declarat că Departamentul juridic, al cărui şef era martorul HHHH., se ocupa cu redactarea de antecontractelor de vânzare-cumpărare, iar inculpatul îi spunea suma de bani pe care vroia să o scoată din casierie ori îi spunea martorului T., care retrăgea banii, în numerar, şi că, la un moment dat, împreună cu martorul HHHH., au decis să finalizeze cumpărarea de terenuri, prin încheierea de contracte de vânzare-cumpărare, însă inculpatul le-a chemat şi le-a reproşat acest lucru, folosind cuvinte jignitoare .

La fond, la termenul de judecată din data de 2. XII.2013, a precizat că, în calitate de director economic, avea în subordine departamentele contabilitate, comercial IT şi administrativ, astfel că avea atribuţia de a dispune plata facturilor fiscale, însă, practic, aceste dispoziţii de plată îi erau date de inculpat sau de către directorul general, sub ameninţarea pierderii locului de muncă, că inculpatul a retras, de mai multe ori, din casieria societăţii comerciale, în baza inclusiv a unor antecontracte de vânzare-cumpărare, sume de bani, în numerar, fără să cunoască destinaţia acestora şi că inculpatul le-a reproşat acesteia şi martorului HHHH., şef al departamentului juridic, că au dispus autentificarea, la notarul public, a unor contracte de vânzare-cumpărare pentru care fuseseră încheiate antecontracte de vânzare-cumpărare .

Reaudiat în apel, la termenul de judecată din data de 16. X.2019, la propunerea Ministerului Public, a arătat, în mod ferm, că inculpatul stabilea plăţile şi se conforma dispoziţiilor acestuia, pentru că era salariat .

Martorul IIII., în declaraţia de la urmărire penală din data de 13. XII.2012, a arătat că, din anul 2008, deţine funcţia de economist la S.C. "H. S.R.L., unde a fost angajat încă din anul 2007, ca merceolog, că, pe facturile fiscale nr. x/15. VI.2011, nr. 38/20. VI.2011 şi nr. 40/11. VII.2011, emise de S.C. "Grup Construct" S.R.L., nr. 443/17. VI.2011 şi nr. 446/12. VII.2011, emise de S.C. "NN." S.R.L., nr. 353/23. VI.2011, emisă de S.C. "OO." S.R.L., nr. 753/10. VI.2011, nr. 771/15. VI.2011 şi nr. 801/8. VII.2011, emise de S.C. "PP." S.R.L., nr. 598/28.

VI.2011, emisă de S.C. "D." S.A., nr. 8.582/30. VI.2011, emisă de S.C. "SS." S.A., nr. 42/10. VI.2011, emisă de S.C. "TT." S.R.L., nr. 8/29. VI.2011, emisă de S.C. "Cador Trade" S.R.L., nr. 106/30. VI.2011, nr. 107/30. VI.2011 şi nr. 108/30. VI.2011, emise de S.C. "UU." S.R.L., nr. 59/19. VI.2011, emisă de S.C. "VV." S.R.L., nr. 11.933/20. VI.2011 şi nr. 11.942/21. VI.2011, emise de S.C. "JJJ." S.R.L., care i-au fost prezentate de procuror, în fotocopie, nu a făcut niciodată menţiunea "bun de plată" şi nu a semnat originalul, ci doar pe fotocopiile care i-au fost prezentate, în lunile iunie- iulie 2011, de către martorul U., directorul economic, care i-a mai ordonat să completeze fotocopiile acestor facturi fiscale cu menţiunea "contract nr. x/20.

V.2011, proiectare şi execuţie autostrada Nădlac-Arad", pentru a fi depuse la bancă . În declaraţia sa din data de 20. III.2013, tot de la urmărire penală, a arătat că a efectuat menţiunile şi a semnat fotocopiile facturilor fiscale pentru a nu rămâne fără serviciu şi că nu exista posibilitatea să fie efectuată vreo plată fără ştirea inculpatului, iar martorul U. l-a chemat, de mai multe ori, în biroul său, pe martorul GGGG., pentru a-i solicita să redacteze şi să semneze, în numele martorului N., şeful Serviciului aprovizionare, comenzile către diferite societăţi comerciale, precizând că, la un moment dat, a întocmit, personal, comenzi false, prin fotocopierea semnăturilor martorilor FFFF., care este fratele său, şi GGGG. .

La fond, la termenul de judecată din data de 6. I.2014 şi-a amintit şi menţinut susţinerile din faţa procurorului şi a mai arătat că întocmirea comenzilor nu implica efecte juridice deosebite şi nu aveau valoare pentru contabilitate, că menţiunea "bun de plată" de pe facturile fiscale a fost făcută la dispoziţiile exprese ale martorilor U., director economic şi O., director financiar, ambii subordonându-se directorului general şi că a procedat în maniera care i-a fost solicitată, întrucât, în cadrul societăţii comerciale, trebuiau îndeplinite toate dispoziţiile, pentru că, altfel, erai concediat .

Martorul GGGG. a declarat, la urmărirea penală, pe data de 13. XII.2012, că, prin vara anului 2011, la solicitarea martorului U., a executat menţiunea "bun de plată suma de 2.070.800 RON" de pe fotocopia facturii fiscale nr. x/15. VII.2011, emisă de S.C. "PP." S.R.L., menţiunile "bun de plată, suma de 86.629,69 RON" şi "contractul nr. x/20. V.2011, proiectare şi execuţie autostrada Nădlac-Arad", apoi a semnat pe fotocopia facturii fiscale nr. x/1. VII.2011, emisă de S.C. "C." S.R.L., a semnat, în locul martorului N., originalele facturilor fiscale nr. x/20. VI.2011 şi nr. 11.942/21. VI.2011, emise de S.C. "JJJ." S.R.L., iar, în luna septembrie a anului 2012, martorul M., contabil-şef, i-a solicitat fotocopiile unor facturi fiscale, din care a găsit în arhivă doar jumătate . Prin declaraţia sa din data de 20. III.2013, tot din cursul urmăririi penale, a recunoscut că a falsificat comenzile şi că martorul JJJJ. aplica semnături scanate pe diferite documente, întrucât martorul U. i-a solicitat, în mai multe rânduri, să se prezinte la acesta şi au fost situaţii când facturile fiscale în fotocopie i-au fost aduse chiar de către acest martor . La cercetarea judecătorească a fondului, la termenul de judecată din data de 6. I.2014, a arătat că a fost şef al serviciului de aprovizionare în cadrul S.C. "H." S.R.L., subordonat martorului U., care i-a solicitat să completeze fotocopiile facturilor fiscale, pentru a fi depuse la bancă şi a mai precizat că materialele erau, de obicei, furnizate direct pe şantier, de unde primeau avizele de însoţire a mărfii şi notele de intrare recepţie, pe care le corelau cu facturile fiscale, înaintând documentele către contabilitate .

Martorul JJJJ. a declarat, la urmărirea penală, pe data de 20. III.2013, că, în perioada luna ianuarie a anului 2009 - luna noiembrie a anului 2012, a fost trezorier la S.C. "H." S.R.L., că, începând cu luna iunie a anului 2011, S.C. "H." S.R.L. a încasat, treptat, avansul de la Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A., care a fost blocat într-un cont bancar de la E. S.A. şi care nu putea fi folosit decât în baza unor documente justificative, apoi, personal, a simţit o presiune mai mare decât de obicei din partea conducerii, pentru întocmirea de documente necesare efectuării plăţilor, că după efectuarea concediului de odihnă, în perioada 6. VII.2011-20. VII.2011, martorul O., directorul economic de la momentul respectiv, i-a solicitat, o singură dată, prin luna iulie sau luna august din anul 2011, să aplice ştampila pe o adresă, prin scanare de pe un document, şi, pentru că a refuzat, a fost mutat la Departamentul administrativ până la data de 1. X.2011 şi a mai adăugat că, în biroul în care şi-a desfăşurat activitatea, era amplasat un fişet din lemn, încuiat, aparţinând martorului O., singurul care avea cheia, dar, la rândul său, a avut o cheie pe o perioadă de aproximativ 7 zile din luna octombrie a anului 2012, pe care i-a restituit-o martorului O., atunci când acesta i-a solicitat ca, atunci când îi va telefona, să distrugă câteva plicuri cu documente . Reaudiat la fond, la termenul de judecată din data de 30. VI.2014, nu a recunoscut că realiza falsuri prin scanare şi a înlocuit termenul de "presiune" care exista în relaţiile ierarhice cu diluantul şi convenabilul "forfotă" din interiorul societăţii comerciale .

Atitudinea nu tocmai sinceră din faţa instanţei de fond a martorului JJJJ. este explicată prin declaraţia martorului KKKK., care, la urmărirea penală, pe data de 12. XII.2012, a arătat că a deţinut funcţia de şef serviciu IT în cadrul S.C. "H." S.R.L., începând cu anul 2008, iar, pe data de 3. XII.2012, martorul O. a venit în biroul său şi i-a solicitat să meargă să caute calculatorul martorului JJJJ., fost angajat, care se afla depozitat la etajul VI al aceluiaşi imobil, de pe Str. x, Sector I, Bucureşti, sediul S.C. "H." S.R.L., să ia hardul şi să-l distrugă, astfel că a mers şi a luat hardul din calculator, însă nu l-a distrus, cunoscând că fostul angajat avea evidenţa tuturor contractelor de leasing, apoi, întâlnindu-se cu martorul O., i-a confirmat că a distrus hardul respectiv, iar acesta i-a mai solicitat să mute din acelaşi birou, într-un oficiu de stocare, unde se depozitau, în general, bunurile defecte, alte două calculatoare care fuseseră folosite de foştii angajaţi LLLL., economist, şi MMMM., director planificare, după ce le scoate hardurile, însă nu a mai mers, apoi a predat hardul martorului NNNN., care făcea parte din conducerea S.C. "H." S.R.L. şi i-a adus la cunoştinţă martorului M., contabil-şef, despre interesul manifestat de martorul O. în privinţa celor trei harduri şi, împreună cu martorii M. şi N., au luat hotărârea să pună la dispoziţia organelor de urmărire penală cele trei harduri, iar în faţa instanţei de fond, la termenul de judecată din data de 6. I.2014, a prezentat aceeaşi situaţie de fapt .

Una dintre cele mai importante şi relevante mărturii aparţine martorului M., care, la urmărirea penală, mai întâi, pe data de 29. XI.2012, a oferit explicaţii referitoare la fiecare înscris înfăţişat de procuror şi anume factura fiscală nr. x/8. XI.2012, emisă de S.C. "B." S.A., cu privire la care a arătat că i-a fost prezentată, împreună cu contractul pentru prestării servicii charter nr. 54/15. IV.2011, încheiat între S.C. "B." S.A., în calitate de prestator, şi S.C. "H." S.R.L., în calitate de beneficiar, pentru a fi înregistrată în contabilitate, cu doar o zi înainte de predarea dosarului către Direcţia pentru Luptă Antifraudă, facturile fiscale nr. x/15.

VI.2011, nr. 38/20. VI.2011, nr. 40/11. VII.2011 şi nr. 42/15. VII.2011, emise de S.C. "Grup Construct" S.R.L., nr. 443/17. VI.2011, nr. 446/12. VII.2011 şi nr. 456/20. VII.2011, emise de S.C. "NN." S.R.L., nr. 753/10. VI.2011, nr. 771/15. VI.2011, nr. 801/8. II.2011, nr. 889/15. VII.2011, nr. 899/15. VII.2011 şi nr. 902/18. VII.2011, emise de S.C. "PP." S.R.L., nr. x/1. VII.2011, emisă de S.C. "C." S.R.L., seria x, nr. 598/28. VI.2011, emisă de S.C. "D." S.A., nr. 42/10. VI.2011, emisă de S.C. "TT." S.R.L., nr. 8/29. VI.2011, emisă de S.C. "Cador Trade" S.R.L., nr. 106/30.

VI.2011, nr. 107/30. VI.2011 şi nr. 108/30. VI.2011, emise de S.C. "UU." S.R.L., nr. 59/19. VI.2011, emisă de S.C. "VV." S.R.L., seria x, nr. 189/12. VII.2011, emisă de S.C. "XX." S.R.L. i-au fost prezentate doar în fotocopie, la întocmirea dosarului către organul de control, iar factura fiscală nr. x/30. VI.2011, emisă de S.C. "SS." S.A. a fost înregistrată în contabilitate cu valoarea de 31.366.84 RON, iar în timp ce, pe fotocopie, apare suma de 60.740,16 RON . Tot în cursul urmăririi penale, pe data de 13. XII.2012, a arătat că a fost angajat la S.C. "H." S.R.L., în funcţia de contabil-şef, începând cu data de 2.

VIII.2010, când a solicitat să se efectueze predarea-primirea documentelor contabile, însă i s-a spus că sunt depozitate la sediul din comuna Adunaţii-Copăceni, judeţul Giurgiu, unde, într-adevăr, le-a găsit depuse în podul imobilului, că aveau drept de semnătură în bancă inculpatul, singur, precum şi martorul O., director economic, dar împreună cu directorul general, că martorul O. i-a interzis relaţia de comunicare cu băncile, care era asigurată, de obicei, de martorii T., U., OOOO. sau JJJJ., că plata facturilor fiscale era efectuată de către Departamentul comercial ori departamentul vizat pentru cheltuiala respectivă, că a aflat despre proiectul autostrada Nădlac-Arad abia prin luna octombrie a anului 2011, când au început să fie înregistrate în contabilitate primele documente contabile, că nu cunoştea nimic despre persoana vătămată S.C. "F. e F." S.A., despre care a aflat abia prin luna noiembrie a anului 2011, când a început să emită facturi fiscale, care nu ajungeau la contabilitate, că soft-ul implementat în cadrul S.C. "H." S.R.L. permitea doar o evidenţă valorică pe fiecare proiect, dar sumele adunate nu dădeau cu balanţa economică, astfel că nu a putut pune bază pe această evidenţă, că, pentru stabilirea cheltuielilor pentru fiecare lucrare, fiecare factură fiscală primea, la înregistrarea în contabilitate, un cod atribuit lucrării, care permitea evidenţa veniturilor şi a cheltuielilor, dar fără a putea identifica furnizorul, precizând că factura fiscală seria x, nr. x/21.

VIII.2011, emisă de S.C. "OOO." S.R.L. este reconstituită, deoarece nu existau documente justificative şi nu a fost înregistrată în contabilitatea nici uneia dintre societăţile comerciale, iar martorul EEEE., căruia i-a solicitat documente justificative, i-a spus că nu mai vrea să audă de nimeni, adăugând că, din câte cunoaşte, contabilitatea S.C. "OOO." S.R.L. a fost ţinută, înaintea sa, de mai multe persoane, printre care martorul U., după care a mai precizat că, la data restituirii plăţii, nu mai era angajat la S.C. "OOO." S.R.L., prin urmare nu a întocmit ordinul de plată, neputându-se, însă, invoca că plata este nedatorată, că, după solicitarea autorităţii de control Departamentul pentru Luptă Antifraudă de a i se pune la dispoziţie o serie de documente, martorul GGGG. a adus de la imobilul din comuna Adunaţii-Copăceni, judeţul Giurgiu şi i-a predat un dosar incomplet, în sensul că nu conţinea toate documentele care au stat la baza efectuării plăţilor şi toate ordinele de plată şi a mai constatat că o parte dintre facturile fiscale nu fuseseră înregistrate în contabilitate, altele prezentau diferenţe faţă de original, apoi a întocmit un dosar cu toate documentele şi cu menţiuni privind lipsa unor documente ori neconcordanţa dintre fotocopie şi original, pe care l-a predat martorului O., pe urmă inculpatul i-a solicitat să-i dea explicaţii, pentru ca, în finalul declaraţiei, să facă referire la un episod petrecut pe data de 4.

XII.2012, când, intrând în biroul său de la etajul VI al imobilului sediu social, a auzit zgomotul tocătorului de hârtii din biroul alăturat, unde-şi desfăşura activitatea martorul JJJJ., iar, când a intrat, l-a văzut pe martorul O. lângă tocător, adunând resturile unor hârtii tocate şi având în mână o mapă din plastic, care conţinea documente pe care intenţiona să le distrugă, deasupra fiind originalul unui contract încheiat cu S.C. "PPPP." S.R.L., dar s-a repezit şi i-a smuls mapa din mână, moment în care martorul O. a plecat, fără să spună ceva, apoi, văzând conţinutul mapei, a constatat că înscrisurile nu aveau legătură cu autostrada Nădlac-Arad şi a părăsit biroul respectiv, iar, la câteva minute, a început să miroasă a fum în toată clădirea, aflând de la unul dintre şoferi, că martorul O. se afla la etajul I al imobilului şi dăduse foc la ceva, posibil hârtii, după care, pe data de 7.

XII.2012, având intenţia să intre pe calculatorul pe care-l folosea martorul JJJJ., a constatat că lipsea unitatea centrală, astfel că l-a sunat pe martorul KKKK., care i-a spus că martorul O. îi solicitase să-l scoată şi să-l distrugă, ceea ce a făcut, pentru că nu putea să nu execute ordinul şefului său direct, şi, în fine, pe data de 11. XII.2011, martorul KKKK. i-a spus că a păstrat hard-ul respectiv şi a mai scos hardurile de la două calculatoare, pe care le-au încuiat într-o cameră de la care martorul O. nu avea cheie, hotărând, împreună cu martorul N., să predea organelor judiciare toate cele trei hard-uri şi documentele smulse de la martorul O. .

La fond, la termenul de judecată din data de 9. IX.2013, a oferit aceleaşi explicaţii cu privire la factura fiscală seria x, nr. x/21. VIII.2011, emisă de S.C. "OOO." S.R.L. . Curtea a mai constatat că S.C. "PPPP." S.R.L. a întocmit, pentru S.C. "H." S.R.L., un raport de audit independent din data de 29. V.2012, privind auditarea bilanţului la data de 31. XII.2011, în care nu se face nicio referire la contractul de proiectare şi execuţie a autostrăzii Nădlac-Arad şi din care rezultă că S.C. "H." S.R.L. a acordat împrumuturi către S.C. "B." S.A.

în sumă de 53.447.596 RON, fără să efectueze o analiză a recuperabilităţii sumei, şi, totodată, a efectuat avansuri pentru mijloace fixe în sumă de 283.051 RON, în baza unor antecontracte de vânzare-cumpărare terenuri, fără să efectueze o analiză a recuperabilităţii sumei şi a modului în care se vor transforma în contracte de vânzare-cumpărare, şi s-a mai arătat că S.C. "H." S.R.L. efectuează tranzacţii semnificative cu entităţi afiliate şi are o datorie în sumă de 556.950.852 RON, faţă de datoria în sumă de 305.751.616 RON la data de 31.

XII.2010, prin urmare din urmă cu 1 an .

Martorul QQQQ., şofer la Departamentul administrativ din cadrul S.C. "H.", în declaraţia sa de la urmărire penală, din data de 12. XII.2012, a arătat că, pe data de 30. XI.2012, martorul O. i-a trimis un mesaj de tip SMS, pe telefonul său mobil, prin care i-a solicitat să intre în biroul acestuia şi să verifice dacă organele de urmărire penale, au ridicat, la percheziţia domiciliară efectuată, un hard şi un PC, iar, în situaţia în care nu au fost ridicate, să le ia asupra sa, susţineri menţinute la fond, la termenul de judecată din data de 6. I.2014, când a mai precizat că era şoferul martorului O. .

În fine, martorul O., angajat la S.C. "H." S.R.L. începând cu luna noiembrie a anului 2008 şi director economic începând cu luna iunie sau luna iulie din anul 2011, a declarat, la urmărire penală, pe data de 23. I.2013, că plăţile erau discutate cu inculpatul şi cu directorul general, însă inculpatul era singurul în măsură care să dispună aprobarea efectuării de plăţi, spunându-i, uneori, să pregătească, cu prioritate, plata pentru un anumit furnizor, că, de-a lungul timpului, din casieria S.C. "H." S.R.L. a fost ridicată, în numerar, suma de aproximativ 100.000.000 euro, iar, în mare parte, avansurile sunt neînchise, însă inculpatul prezenta diferite motive pentru care nu puteau fi încheiate contractele de vânzare-cumpărare, că martorul T. i-a spus că, de regulă, sumele din casierie erau ridicate de martorul RRRR., că, de la sfârşitul anului 2011, relaţiile dintre inculpat şi asociatul său, martorul J., erau tensionate, întrucât martorul J. era nemulţumit de modul de administrare a resurselor financiare şi a mai precizat că administratorii de la S.C. "Grup Construct" S.R.L. şi S.C. "NN." S.R.L. erau finii inculpatului . La fond, la termenul de judecată din data de 7. X.2013, a făcut referire, în special, la relaţiile S.C. "H." S.R.L. cu persoanele vătămate E. S.A. şi S.C. "F. e F." S.A. . În apel, reaudiat, la propunerea Ministerului Public, la termenul de judecată din data de 16. X.2019, a precizat că nu avea nicio competenţă în dispunerea plăţilor, că au fost încheiate antecontracte de vânzare-cumpărare, întrucât erau probleme de cadastru, dar au fost încheiate, apoi, contracte de vânzare-cumpărare, deoarece terenurile au fost folosite ca garanţii pentru anumite credite acordate S.C. "H." S.R.L., însă au mai fost situaţii în care nu au fost încheiate şi proprietarii au fost de acord să garanteze cu aceste bunuri, precum şi banca monitoriza contul bancar colateral, în baza unui document încheiat cu inculpatul, prin care i se acorda dreptul de administrare deplină a tuturor sumelor de bani care intrau în acest cont bancar, cu menţiunea Curţii că martorul, care şi-a schimbat declaraţiile iniţiale, a refuzat să semneze această declaraţie, pe motiv că Ministerul Public, în mod justificat, s-a sesizat cu privire la comiterea infracţiunii de mărturie mincinoasă .

Cu privire la falsificarea antecontractelor de vânzare-cumpărare terenuri, încheiate între martorul J., în calitate de promitent-vânzător şi S.C. "H." S.R.L., în calitate de promitent-cumpărător, folosite pentru a retrage bani din bancă ori din casieria S.C. "H." S.R.L., martorul J., la urmărirea penală, pe data de 29. XI.2012, a declarat că, deşi este asociat la S.C. "H." S.R.L., nu are acces la documente, nu a participat la nicio adunare generală a asociaţilor, nu a semnat Hotărârea nr. 5/22. II.2011 a Adunării Generale a Asociaţilor S.C. "H." S.R.L., prin care s-a hotărât obţinerea de la E. S.A. a unei facilităţi de credit în sumă de 323.778.800 RON, pentru finanţarea proiectului privind autostrada Nădlac-Arad, pe perioada de 5 ani şi nu a semnat, în calitate de promitent-vânzător, nici antecontractele de vânzare-cumpărare terenuri, situate în extravilanul comunei Adunaţii-Copăceni, judeţul Giurgiu, din data de 4.

VII.2011, pentru suprafaţa de 15.000 m.p., din data de 4. VII.2011, pentru suprafaţa de 32.565 m.p., din data de 6. VII.2011, pentru suprafaţa de 17.565 m.p., din data de 13. VII.2011, pentru suprafaţa de 6.400 m.p., din data de 13. VII.2011, pentru suprafaţa de 14.200 m.p., din data de 22. VII.2011, pentru suprafaţa de 3.627 m.p., din data de 30. VIII.2011, pentru suprafaţa de 2.307 m.p., pe urmă din data de 9. VI.2011, pentru suprafaţa de 6.200 m.p., cu preţul de 700.000 RON, din data de 17. VI.2011, pentru suprafaţa de 6.064 m.p., cu preţul de 710.000 RON, din data de 21.

VI.2011, pentru suprafaţa de 1.300 m.p., cu preţul de 150.000 RON, din data de 28. VI.2011, pentru suprafaţa de 1.772 m.p., cu preţul de 225.000 RON, din data de 26. VII.2011, pentru suprafaţa de 15.000 m.p., cu preţul de 1.710.000 RON, din data de 25. VIII.2011, pentru suprafaţa de 14.600 m.p., cu preţul de 1.210.000 RON, din data de 9. IX.2011, pentru suprafaţa de 27.200 m.p., cu preţul de 3.010.000 RON, din data de 13. IX.2011, pentru suprafeţele de 5.000 m.p. şi de 8.380 m.p., cu preţul de 1.510.000 RON, din data de 7. X.2011, pentru suprafaţa de 10.200 m.p., cu preţul de 1.110.000 RON, din data de 7.

X.2011, pentru suprafaţa de 12.000 m.p., cu preţul de 1.210.000 RON, din data de 20. X.2011, pentru suprafaţa de 5.000 m.p., cu preţul de 550.000 RON, din data de 14. XI.2011, pentru suprafaţa de 10.400 m.p., cu preţul de 1.110.000 RON, din data de 22. XI.2011, pentru suprafaţa de 10.200 m.p., cu preţul de 1.060.000 RON, din data de 22. XI.2011, pentru suprafaţa de 10.000 m.p., cu preţul de 1.030.000 RON, din data de 5. XII.2011, pentru suprafaţa de 8.214 m.p., cu preţul de 910.000 RON, din data de 5. XII.2011, pentru suprafeţele de 1.750 m.p. şi de 8.300 m.p., cu preţul de 1.090.000 RON, din data de 23.

XII.2011, pentru suprafaţa de 9.800 m.p., cu preţul de 1.010.000 RON, din data de 23. XII.2011, pentru suprafaţa de 10.609 m.p., cu preţul de 1.110.000 RON, şi din data de 23. XII.2011, pentru suprafaţa de 11.700 m.p., cu preţul de 1.210.000 RON, arătând că nu a primit bani de la inculpat în baza acestora şi că nu a executat semnătura depusă pe toate aceste documente, în timp ce semnătura de pe antecontractul de vânzare-cumpărare din data de 17. II.2011, încheiat cu S.C. "OOO." S.R.L., pentru suprafaţa de 12.600 m.p. îi aparţine şi a primit bani de la inculpat pentru cumpărarea acestuia .

La fond, la termenul de judecată din data de 9. IX.2013, a declarat că a fost asociat la S.C. "H." S.R.L., dar nu a avut nicio implicare în conducere şi în proiect, că nu a participat la nicio adunare generală a asociaţilor şi nici nu a semnat vreo hotărâre a adunării generale a asociaţilor, că, la urmărirea penală, i s-au prezentat o serie de antecontracte de vânzare-cumpărare, recunoscându-şi semnătura doar pe unele dintre acestea, când a primit preţul, iar, în final, a precizat că s-a asociat cu inculpatul în urmă cu aproximativ 15 ani, când s-au înţeles la inculpatul să se ocupe cu "partea de sus", lăsându-i "fiarele", adică mecanizarea .

În apel, la solicitarea Ministerului Public, a fost reaudiat, la termenul de judecată din data de 16. X.2019, când a declarat că, la început, a construit, împreună cu inculpatul, o balastieră, apoi, în anul 1998, a devenit asociat cu inculpatul la S.C. "H." S.R.L., la care mai este angajat ca tehnician, pe partea de mecanizare, că a cumpărat terenuri în nume propriu, pentru construirea aeroportului, întrucât, în cazul în care cumpăra direct S.C. "H." S.R.L., s-ar fi ridicat preţurile, iar preţul către promitenţii-vânzători îl plătea cu numerarul primit de la inculpat, de la şoferul acestuia sau de la casierul S.C. "H." S.R.L., că nu a semnat antecontractele de vânzare-cumpărare cu S.C. "H." S.R.L.

şi nici nu a primit vreo sumă de bani în baza acestora, că nu a împuternicit niciodată pe nimeni să semneze în numele său şi că nu a ridicat niciodată bani din casierie pentru a cumpăra terenuri .

Martorul HHHH. a declarat, pe data de 6. III.2013, la urmărirea penală, că a avut funcţia de şef Serviciu juridic la S.C. "H." S.R.L., în perioada iulie sau august 2009 - iunie 2012, şi că, la presiunile inculpatului şi ale martorului O., director economic, au redactat antecontracte de vânzare-cumpărare teren, între martorul J., în calitate de promitent-vânzător, şi S.C. "H." S.R.L., în calitate de promitent-cumpărător, în baza unor bileţele care conţineau datele, comunicate de martorul U. sau de martorul O., iar, la o şedinţă, inculpatul a spus că nu era de acord cu încheierea contractelor de vânzare-cumpărare în formă autentică, pentru că îi cheltuie banii, şi a mai arătat că, o perioadă, a avut cheile de la fişetul martorului Y., în care se aflau depozitate fotocopiile antecontractelor de vânzare-cumpărare, precum şi documente de proprietate, pentru diverse imobile, ale inculpatului, mamei acestuia şi S.C. "H." S.R.L., făcând o precizare importantă pentru relaţiile cu societăţile comerciale în favoarea cărora a efectuat transferuri bancare din finanţare, şi anume, prin luna februarie sau martie 2012, inculpatul i-a spus că martorul Y. se va muta, cu toate documentele privind terenurile, la una dintre societăţile comerciale ale martorului FF., posibil S.C. "AA." S.R.L. . La fond, la termenul de judecată din data de 24. III.2014, a arătat că-şi menţine declaraţia anterioară, prezentând aceeaşi situaţie de fapt .

Martorul SSSS., consilier juridic la S.C. "H." S.R.L., a declarat, la urmărirea penală, pe data de 5. III.2013, că, personal, a redactat câteva antecontracte de vânzare-cumpărare teren, între martorul J., în calitate de promitent-vânzător şi S.C. "H." S.R.L., în calitate de promitent-cumpărător, la presiunile inculpatului şi ale martorului O., director economic, care ameninţau cu concedierea . În faţa instanţei de fond, la termenul de judecată din data de 26. I.2015, a arătat că a întocmit astfel de antecontracte de vânzare-cumpărare la solicitarea martorului O., prin intermediul martorului HHHH., şefa Serviciului juridic, în baza unor date scrise pe bileţele .

Martorul TTTT. a declarat, la urmărirea penală, pe data de 5. III.2013, că a fost angajat la S.C. "H." S.R.L., ca referent administrativ, începând cu luna noiembrie a anului 2008 şi până în vara anului 2008, apoi a fost consilier juridic până la data de 18. VI.2012, că, în perioada anilor 2011-2012, a redactat, în baza unui formular care exista la serviciului juridic, antecontractele de vânzare-cumpărare terenuri, încheiate între promitentul-vânzător J. şi promitentul-cumpărător S.C. "H." SR.L., cu privire la terenuri situate în comuna Adunaţii-Copăceni, judeţul Giurgiu, care aveau un regim special, în sensul că nu făceau parte din arhiva de contracte a serviciului juridic şi nu acest serviciu se ocupa cu încheierea ori derularea acestor antecontracte de vânzare-cumpărare, precizând că, deşi îi este consătean, nu a discutat niciodată cu martorul J. cu privire la aceste înscrisuri . La cercetarea judecătorească a fondului, la termenul de judecată din data de 2. XII.2013, a făcut, în esenţă, aceleaşi precizări .

Martorul UUUU. a declarat, la urmărirea penală, pe data de 5. III.2013, că, în perioada 21. V.2012 - 20. XII.2012, a fost consilier juridic la S.C. "H." S.R.L., iar în birourile de la etajele I şi IV ale imobilului sediu social, din Str. x, Sectorul I, Bucureşti, s-au aflat două fişete metalice la care avea acces doar martorul Y., dându-şi seama că în interior se aflau antecontractele de vânzare-cumpărare terenuri sau orice alte documente privind vânzarea-cumpărarea de terenuri, că, la solicitarea martorului O., s-a ocupat de redactarea hotărârilor Adunării Generale a Asociaţilor, în baza datelor transmise de acesta sau de cabinetul de avocatură VVVV., soţia inculpatului, însă nu a participat niciodată la o asemenea adunare şi crede că, în realitate, nici nu aveau loc, că nu l-a văzut niciodată pe martorul J. semnând vreun act, că Serviciul juridic a fost controlat, în totalitate, de martorul O. şi a relatat un episod interesant cu privire la onestitatea la locul de muncă şi la modul de lucru ale martorului O., şi anume, pe data de 20. VIII.2012, cu doar o zi înainte să-i ajungă la termen contractul său de muncă, încheiat pe durata de 3 luni, acesta i-a spus să vină în birou său şi să semneze un document în limba engleză, pentru că nu exista semnătură de la Serviciul juridic, arătându-i, pe masă, decizia de numire a sa în funcţia de şef Serviciu juridic, semnată de inculpat şi referatul de prelungire a contractului de muncă, pe perioadă nedeterminată, semnat de martorul WWWW., iar, în momentul în care a refuzat, a introdus documentul în tocător şi a chemat-o pe şefa de la Serviciul resurse umane, spunându-i că martorul consilier juridic nu mai doreşte să continue colaborarea cu S.C. "H." S.R.L. şi să predea ştampilele, pentru ca, într-un final, să i se prelungească contractul de muncă . La fond, la termenul de judecată din data de 24. III.2014, a susţinut, pe scurt, declaraţia de la urmărirea penală .

Martorul XXXX., la urmărire penală, pe data de 5. III.2013, a arătat că a fost consilier juridic la S.C. "H." S.R.L. în perioada 19. VI.201 - 23. X.2012 şi că, în toată această perioadă, contractele de vânzare-cumpărare terenuri erau gestionate de martorul Y., confirmând că acesta deţinea, la etajele I şi IV ale clădirii sediu social, de pe Str. x, Sectorul I, Bucureşti, două fişete metalice, la care doar acesta avea acces, declaraţie pe care şi-a menţinut-o la fond, la termenul de judecată din data de 24. III.2014 .

Martorul Y. a declarat, la urmărire penală, pe data de 25. I.2013, că, în perioada anilor 2008-2012, a fost angajat, ca administrator terenuri, la S.C. "H." S.R.L., ocupându-se cu cumpărarea de terenuri, întocmirea documentaţiei cadastrale şi extrasele de Carte funciară, că a avut o evidenţă în format electronic, că în Adunarea Generale a Asociaţilor se hotăra cumpărarea de terenuri, primind împuternicire semnată de ambii asociaţi, iar pentru încheierea de antecontracte de vânzare-cumpărare primea o împuternicire separată, că a încheiat antecontracte de vânzare-cumpărare şi contracte de vânzare-cumpărare, atât pentru S.C. "H." S.R.L., cât şi pentru inculpat, numai în calitate de cumpărător, pentru inculpat a încheiat, în perioada anilor 2011-2012, numai contracte de vânzare-cumpărare terenuri în zona Adunaţii-Copăceni, judeţul Giurgiu, în calitate de cumpărător, plătind preţul în numerar, cu sumele înmânate de inculpat, că a vândut, personal către S.C. "H." S.R.L. terenuri situate în aceeaşi zonă, în suprafaţă totală de aproximativ 40 de hectare, cu suma de aproximativ 1.200.000 euro, primită în numerar, de la inculpat şi că nu-şi aminteşte să fi încheiat antecontracte de vânzare-cumpărare cu martorul J., asociatul inculpatului la S.C. "H." S.R.L., iar, după ce a efectuat verificări, a declarat, pe data de 28.

I.2013, că nu a încheiat antecontractele de vânzare-cumpărare din data de 15. IX.2010, cu privire la terenul în suprafaţă de 12.600 m.p. din localitatea Adunaţii-Copăceni, judeţul Giurgiu, din data de 15. IX.2010, pentru suprafaţa de teren de 10.100 m.p. în localitatea Singureni, judeţul Giurgiu, din data de 15. IX.2010, pentru terenul în suprafaţă de 21.500 m.p. din localitatea Singureni, judeţul Giurgiu, din data de 10. X.2010, pentru terenul în suprafaţă de 18.800 m.p. din localitatea Adunaţii-Copăceni, judeţul Giurgiu şi din data de 10.

XI.2010, pentru terenul în suprafaţă de 17.200 m.p. din localitatea Adunaţii-Copăceni, judeţul Giurgiu, toate cu martorul J., toate prezentate de procuror, pe care semnătura sa apare ca fiind executată prin fotocopiere . La cercetarea judecătorească a fondului, la termenul de judecată din data de 26. I.2015, a arătat că a cumpărat pe numele său terenuri cu suprafeţe cuprinse între 1.000-4.000 m.p., cu bani primiţi de la inculpat, în baza unor antecontracte de vânzare-cumpărare, unele finalizate prin contracte de vânzare-cumpărare încheiate la notarul public, după care le vindea inculpatului, şi şi-a menţinut susţinerea cu privire la antecontractele de vânzare-cumpărare prezentate de procuror, pe care nu le-a semnat .

În apel, la termenul de judecată din data de 18. XI.2020, a fost reaudiat, la solicitarea apelantului-intimat-inculpat şi a declarat că S.C. "H." S.R.L. a cumpărat, în zona Adunaţii-Copăceni, judeţul Giurgiu, o suprafaţă totală de teren de aproximativ 300 ha, pentru construirea unui aeroport şi că, de fapt, încheia antecontractele de vânzare-cumpărare terenuri pe numele său, ca promitent-cumpărător, fără să primească împuternicire, cu banii primiţi de la inculpat, apoi încheia contractele de vânzare-cumpărare cu inculpatul sau cu S.C. "H." S.R.L., de la care nu mai primea preţul, că inculpatul a cumpărat terenuri inclusiv în zona Arad, pentru organizarea şantierului pentru autostrada Nădlac-Arad, apoi a mai precizat, încă o dată, că nu a executat semnăturile de pe fotocopiile antecontractelor de vânzare-cumpărare prezentate de procuror, putându-se observa că sunt identice, fără nici cea mai mică diferenţă .

Dincolo de susţinerile contradictorii referitoare la modalitatea în care erau cumpărate terenurile, din declaraţiile acestui martor se desprinde, cel puţin, concluzia că inculpatul considera că patrimoniul S.C. "H." S.R.L. se confundă cu patrimoniul propriu şi se constată că plata preţului era efectuată, întotdeauna, cu bani, în numerar, primiţi de la inculpat. Mai rezultă că martorul Y., a cărui soţie, martorul LLL., a fost angajat la S.C. "H." S.R.L., afini ai inculpatului, era una dintre cele mai de încredere persoane ale inculpatului, atâta timp cât i-a înmânat sume considerabile de bani pentru a cumpăra terenuri care au intrat în proprietatea martorului, astfel că, în mod evident, nu a putut să accepte declaraţia acestuia din faţa organelor judiciare, care este plauzibilă, potrivit căreia semnătura sa a fost falsificată prin scanare, întrucât este absolut identic executată pe toate înscrisurile prezentate.

Cu privire la retragerile în numerar, are în vedere dispoziţiile de plată, emise de inculpat şi de martorul RRRR., împuternicit de inculpat, cu menţiunea "achiziţie teren", formularele eliberare numerar şi ordinele de plată în numerar, emise de S.C. "H." S.R.L., delegat fiind martorul T., în original şi fotocopii .

Martorul T., casier la S.C. "H." S.R.L., în cursul urmăririi penale, pe data de 13. XII.2012, a declarat că ridicările de numerar din bancă le-a efectuat din dispoziţia inculpatului, pe data de 22. I.2013 a arătat că le-a efectuat la dispoziţia verbală, fie a inculpatului, fie a directorului general, fie a directorului economic, pentru ca, pe data de 12. III.2013, să afirme că a fost contabil la S.C. "H." S.R.L. începând cu sfârşitul anului 2005, de când s-a angajat, şi, din anul 2007, este casier, că executa operaţiunile de casieria la dispoziţia superiorilor săi, că elibera bani din casierie pe baza unor referate de necesitate şi retrăgea bani din bancă în baza unor antecontracte de vânzare-cumpărare, iar, pe data de 2. V.2011, a primit dispoziţie, tot de la superiori, să ridice de la bancă suma de 2.000.000 euro, completând formularele de schimb valutar din dispoziţia inculpatului, apoi sumele ridicate pe datele de 2. V.2011 şi 3. V.2011 au fost predate inculpatului . La fond, la termenul de judecată din data de 2. VI.2014, a arătat că a efectuat retragerile de numerar din datele de 2. V.2012 şi 3. V.2013 din dispoziţia inculpatului, în baza antecontractelor de vânzare-cumpărare, apoi a schimbat sumele în valută şi le-a predat fie inculpatului, fie martorului RRRR., care era împuternicit de inculpat . Reaudiat în faţa instanţei de apel, la solicitarea Ministerului Public, la termenul de judecată din data de 16. X.2019, a declarat că primea dispoziţie verbală de a ridica bani din bancă, fie de la inculpat, fie de la martorul U., director economic, iar schimbul în valută îl efectua în baza dispoziţiei verbale a inculpatului şi a mai precizat că martorul RRRR., şoferul împuternicit de inculpat, nu retrăgea bani din bancă, ci doar ridica banii în numerar din casieria S.C. "H." S.R.L. .

Martorul RRRR., la urmărirea penală, pe data de 19. XII.2012, a declarat că este şofer la S.C. "H." S.R.L., de aproximativ 5 ani şi că a semnat împuternicirea nr. 765/23. II.2011 emisă de S.C. "H." S.R.L., prin inculpat, pentru situaţiile în care acesta nu era la sediul social, în baza căreia a emis, la solicitarea telefonică a inculpatului, dispoziţiile de plată nr. x VII.2011, nr. 771/18. VII.2011 şi nr. 919/31. VIII.2011, iar banii ridicaţi i-a predat, apoi, inculpatului, pe urmă, la data de 22. I.2013, a mai precizat că ambele părţi au semnat împuternicirea . La fond, a fost reaudiat la termenul de judecată din data de 6. I.2014, când a mai făcut precizarea că toate sumele de bani pe care le ridica din casieria S.C. "H." S.R.L. le-a predat inculpatului, care nu i-a dat niciodată sume de bani pentru a le remite altor persoane .

În ceea ce priveşte buletinele de schimb valutar:

- martorul YYYY., la urmărirea penală, pe data de 7. III.2013, a arătat că, în perioada mai 2008 - ianuarie 2013, a fost laborant la S.C. "H." S.R.L., iar, din luna august a anului 2012, şi-a desfăşurat activitatea la autostrada Nădlac-Arad şi că nu a cumpărat niciodată suma de 250.000 euro şi nici nu a semnat buletinul de schimb valutar din data de 2. V.2012, de la MM. - Agenţia Bucureşti, declaraţie menţinută în faţa instanţei de fond, la termenul de judecată din data de 7. IV.2014;

- martorul ZZZZ., la urmărirea penală, pe data de 7. III.2013, a arătat că, în perioada 4. V.2012 - octombrie 2012, a fost inginer topograf la S.C. "H." S.R.L., desfăşurându-şi activitatea pe şantierul DN 6, lotul II, şi că nu a cumpărat niciodată suma de 250.000 euro şi nici nu a semnat buletinul de schimb valutar din data de 2. V.2012, de la MM. - Agenţia Bucureşti, iar, în faţa instanţei de fond, la termenul de judecată din data de 9. II.2015, a mai precizat că, la data emiterii buletinului de schimb valutar, în Bucureşti, se afla în municipiul Caracal, judeţul Olt;

- martorul AAAAA., la urmărirea penală, pe data de 7. III.2013, a arătat că, în perioada 2003 - noiembrie 2012, a fost mecanic utilaje la S.C. "H." S.R.L. şi că niciodată nu a cumpărat suma de 250.000 euro şi nici nu a semnat buletinul de schimb valutar din data de 2. V.2012, de la MM.- Agenţia Bucureşti, declaraţie menţinută în faţa instanţei de fond, la termenul de judecată din data de 9. II.2015;

- martorul BBBBB., la urmărirea penală, pe data de 7. III.2013, a arătat că a fost angajat la S.C. "H." S.R.L., la Departamentul ofertare, în perioada 2010 - februarie 2013, însă niciodată nu a cumpărat suma de 250.000 euro şi nici nu a semnat buletinul de schimb valutar din data de 2. V.2012, de la MM. - Agenţia Bucureşti, declaraţie menţinută în faţa instanţei de fond, la termenul de judecată din data de 26. I.2015;

- martorul CCCCC., la urmărirea penală, pe data de 7. III.2013, a arătat că, în perioada aprilie 2012 - octombrie 20912, a fost angajat, ca muncitor necalificat şi mecanic utilaje, la S.C. "H." S.R.L., însă niciodată nu a cumpărat suma de 250.000 euro şi nici nu a semnat buletinul de schimb valutar din data de 2. V.2012, de la MM. - Agenţia Bucureşti, declaraţie menţinută în faţa instanţei de fond, la termenul de judecată din data de 23. III.2015 .

Procurorul a reţinut aceste declaraţii cu privire la infracţiunea de spălarea banilor, însă schimbarea sumelor de bani din RON în valută nu constituie, în sine, o acţiune în elementul material al acestei infracţiuni. Instanţa de apel a ţinut seama de aceste declaraţii ca fiind relevante din punctul de vedere al producţiei de falsuri care avea loc în cadrul S.C. "H." S.R.L.

În fine, mai are în vedere declaraţiile martorului W., care, la urmărirea penală, pe data de 12. III.2013, a arătat că a fost angajat la S.C. "H." S.R.L., ca secretar, în perioada mai 2002 - 2003, apoi referent în cadrul Departamentului dezvoltare şi, începând cu anul 2009, şef Serviciu eligibilitate din cadrul Departamentului dezvoltare, ocupându-se cu întocmirea documentelor privind participarea la licitaţii publice şi a mai precizat că inculpatul este naşul său de cununie şi, totodată, a fost căsătorit cu o verişoară de-a sa, astfel că, având încredere, inculpatul i-a permis, începând cu jumătatea anului 2003, să-i imite semnătura, atunci când nu se afla în societatea comercială, şi i-a mai imitat semnătura martorului J., însă întotdeauna numai cu aprobarea inculpatului, fiindu-i teamă să refuze să semneze documentele în acest mod, pentru că şi-ar fi pierdut locul de muncă, împrejurare confirmată de martorul O., care, la urmărirea penală, pe data de 12. III.2013, a arătat că era de notorietate în cadrul S.C. "H." S.R.L. că martorul W. îi imită semnătura inculpatului, solicitându-i, personal, să-i semneze, în această modalitate, unele documente . La fond, la termenul de judecată din data de 9. II.2015, a mai precizat că semna, prin imitarea semnăturii inculpatului şi a martorului J., fără să citească documentul respectiv, deoarece "nu era treaba" sa . În apel, la solicitarea Ministerului Public, a fost reaudiat la termenul de judecată din data de 20. V.2020, când a prezentat aceeaşi situaţie de fapt .

Martorul nou pe situaţia de fapt DDDDD., încuviinţat, la fond, inculpatului, a declarat, la termenul de judecată din data de 4. V.2015, că martorul W. semna pentru martorul J., prin imitarea semnăturii, fără ca acesta să ştie .

De asemenea, martorul nou pe situaţia de fapt HH., încuviinţat, la fond, inculpatului, a declarat, la termenul de judecată din data de 15. VI.2015, că lucrează la S.C. "H." S.R.L., ca asistent recepţie, începând cu anul 2008 şi că, în situaţia în care inculpatul sau martorul J. lipseau, martorul W., numai cu acordul verbal al acestora, semna documentele, prin imitarea semnăturii, declaraţie menţinută în apel, la termenul de judecată din data de 10. II.2021, când a fost reaudiat la solicitarea apelantului-intimat-inculpat .

Tot la propunerea inculpatului, la fond, la termenul de judecată din data de 16. XI.2015, a fost audiat martorului nou pe situaţia de fapt LLL., care, după ce a precizat că inculpatul este naşul său de cununie, a arătat că martorul W. semna în locul inculpatului, prin imitarea semnăturii, însă numai având acordul acestuia şi că s-a întâmplat o singură dată că acelaşi martor să îl caute pe martorul J., pentru a obţine confirmarea acestuia de a semna în locul său .

În continuare, administrând, în exces, probe cu privire la aceeaşi situaţie de fapt, care, de altfel, este extrem de clară, inculpatul a solicitat, în cadrul probei testimoniale care i-a fost încuviinţată la fond, audierea martorului nou pe situaţia de fapt EEEEE., care, la termenul de judecată din data de 16. XI.2015, după ce a precizat că a fost angajat la S.C. "H." S.R.L., în perioada anilor 2008-2012, la Departamentul Licitaţii şi că este soţia martorului XXX., asociat unic şi administrator la S.C. "TT." S.R.L., a arătat că martorul W. semna, prin imitarea semnăturii, în locul inculpatului sau al martorilor J. şi WWWW., atunci când aceştia nu se aflau la sediul societăţii comerciale şi numai după ce obţinea acordul acestora, prin telefon .

Tot la fond, la termenul de judecată din data de 16. XI.2015, a mai fost audiat martorul nou pe situaţia de fapt II., încuviinţat inculpatului, cu privire la aceeaşi situaţie de fapt, care a arătat că, în perioada anilor 2008-2014, a fost angajat la Departamentul licitaţii din cadrul S.C. "H." S.R.L., fiind în subordinea directă a martorului W., care semna în locul inculpatului documente, în principal privind licitaţiile, însă numai cu acordul inculpatului, astfel că, atunci când nu avea confirmarea acestuia, refuza să semneze .

În mod suplimentar, în apel, a fost audiat, la propunerea apelantului-intimat-inculpat, martorul nou pe situaţia de fapt II., fost angajat, în perioada anilor 2008-2014, la S.C. "H." S.R.L., care, la termenul de judecată din data de 21. X.2020, a confirmat faptul că martorul W., şefa sa, semna documentele prin imitarea semnăturii inculpatului, fiind o cutumă în cadrul societăţii comerciale şi a mai precizat că, la sfârşitul anului 2011 şi în cursul anului 2012, l-a însoţit pe inculpat, la început cu elicopterul, aproape săptămânal sau la două săptămâni, pe şantierul autostrada Nădlac-Arad, observând că se lucra, respectiv fuseseră mobilizaţi muncitori şi utilaje, iar, în perioada sfârşitul anului 2011 - luna septembrie sau octombrie a anului 2012, a fost identificat un număr de 4 gropi de împrumut, care constituia stadiul incipient al lucrării .

Tot acest probatoriu viguros, dar inutil a fost invocat pentru a susţine că martorul W. primea, la semnarea fiecărui înscris în parte, mandat verbal de la inculpat, atunci când acesta se afla în imposibilitatea fizică de a fi prezent la semnare. Susţinerea cu privire la existenţa unui mandat verbal este surprinzătoare şi inacceptabilă pentru o persoană cu pregătire juridică, întrucât mandatul verbal presupune depunerea semnăturii proprii, şi, nicidecum, imitarea semnăturii altuia, care, fără niciun alt comentariu, înseamnă realizarea unui fals. Totodată, declaraţia martorului nou pe situaţia de fapt II., încuviinţat apelantului-intimat-inculpat, confirmă lentoarea şi întârzierea cu care se desfăşurau lucrările pe şantierul autostrăzii.

Cu privire la controlul absolut exercitat de inculpat asupra documentelor, martorul NNNN., la urmărirea penală, pe data de 12. III.2013, a arătat că, în perioada 2009 - martie 2013, a fost şef al Serviciului audit intern în carul S.C. "H." S.R.L. şi că, pe data de 25. V.2009, inculpatul a dispus, printr-o decizie scrisă, să-i fie predate, în original, toate documentele societăţilor comerciale la care era acţionar, printre care S.C. "H." S.R.L., S.C. "B." S.A. şi S.C. "OOO." S.R.L., iar, în cursul anului 2012, i-a dat dispoziţie verbală să nu mai înmâneze nimănui vreun document original, după care, la fond, la termenul de judecată din data de 23. III.2015, a arătat că nu-şi mai aminteşte declaraţia pe care a dat-o în cursul urmăririi penale, pentru că a trecut o perioadă mare de timp de atunci, însă este cert că, în declaraţia respectivă, a spus adevărul .

Referitor la modul în care se desfăşura activitatea profesională în cadrul S.C. "H." S.R.L., mai are în vedere declaraţia martorului FFFFF., audiat, la urmărirea penală, pe data de 20. III.2013, prin care a arătat că, în perioada 14. XI.2011-5. VIII.2012, a fost manager financiar al societăţii comerciale, însă modul în care se lucra prezenta o serie de neajunsuri, printre care cele mai importante constau în neplata la timp a angajaţilor, uneori cu întârzieri de chiar 3 luni, precum şi în limbajul înjositor folosit de o parte a conducerii, iar în faţa instanţei de fond, reaudiat la termenul de judecată din data de 25. VIII.2014, a dat o declaraţie lipsită de relevanţă probatorie .

De asemenea, martorul GGGGG. a arătat, la urmărirea penală, pe data de 22. III.2013, că în luna octombrie a anului 2010 a fost angajat, ca director adjunct analiză financiară la S.C. "H." S.R.L, aflându-se, până în luna decembrie a anului 2011, în subordinea martorului O., director analiză financiară, ulterior director economic, cu responsabilitatea de a întocmi documentaţia pentru credit, că nu a întocmit centralizatorul de plăţi efectuate din avans, prezentat de procuror, întrucât nu deţinea informaţiile necesare, care au fost furnizate de Departamentul de contabilitate, că atmosfera de lucru în cadrul S.C. "H." S.R.L. era sub limita demnităţii, cu injurii şi ameninţări de concediere faţă de salariaţi, în condiţiile unui program de lucru şi ritm infernale, angajaţii nu erau informaţi în totalitate, astfel că nu aveau imaginea completă asupra activităţii din societatea comercială şi nu exista un circuit clar al documentelor, iar, la fond, la termenul de judecată din data de 22. IX.2014, a arătat că-şi menţine declaraţia pe care a dat-o în cursul urmăririi penale .

Din tot acest probatoriu, se observă că, în cadrul S.C. "H." S.R.L., inculpatul, în calitate nu numai de administrator, dar şi de asociat, se manifesta într-un mod abuziv, luând, în mod unilateral, toate deciziile importante şi având un control absolut asupra întregii activităţi a societăţii comerciale. Pentru a se putea manifesta în acest mod, inculpatul s-a folosit de lipsa de implicare, chiar indiferenţa, martorului J., asociatul său, precum şi de obedienţa angajaţilor săi, unii aflaţi în relaţie de afinitate cu acesta. S-a constatat că inculpatul şi-a obligat angajaţii, prin structura lor ierarhică, să-i respecte dispoziţiile, de cele mai multe ori nelegale, care erau aduse la îndeplinire de teama pierderii locului de muncă, astfel că societatea comercială era, mai curând, o fabrică de produs falsuri, decât de prestării servicii în domeniul construcţiilor, iar haosul intern era cultivat în mod deliberat, tocmai pentru ca inculpatul să-şi poată îndeplini scopurile infracţionale şi să zădărnicească aflarea adevărului, în eventualitatea în care va fi tras la răspundere penală. De asemenea, este cert că activitatea infracţională a inculpatului nu se putea desfăşura fără suportul băncilor, care nu i-au solicitat documentele necesare, al angajaţilor servili ai societăţii comerciale pe care o administra, care au invocat teama de a nu-şi pierde locul de muncă ori privilegiile, precum şi al societăţilor comerciale, unele aflate doar în relaţii contractuale cu societăţile comerciale controlate de inculpat. Curtea a mai observat că instituţiile bancare au acceptat, pentru tragerile din conturile bancare ori pentru retragerile în numerar, documentaţie justificativă insuficientă şi improprie, iar persoana vătămată beneficiar al lucrării a avut un comportament nu tocmai riguros şi tolerant faţă de modul în care erau executate obligaţiile contractuale, în parametrii impuşi, astfel că, profitând inclusiv de această atitudine a instituţiilor, inculpatul şi-a putut desfăşura, în mod nestingherit, activitatea infracţională. Cu toate acestea, instanţa de judecată nu a fost învestită cu actele de complicitate, care i-au facilitat inculpatului traseul infracţional fulminant şi de lungă durată.

Tot din punctul de vedere al probei testimoniale, mai are în vedere, cu privire la infracţiunea de deturnare de fonduri europene, cu consecinţe deosebit de grave şi în formă continuată, declaraţia martorului DD., care, la urmărirea penală, pe data de 15. III.2013, a susţinut că, în perioada luna martie a anului 2011 - luna mai a anului 2012, a avut funcţia de director general în cadrul Companiei Naţionale de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. şi că niciodată nu a emis adresa nr. x XI.2011 a Companiei Naţionale de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. către S.C. "H." S.R.L., pe care procurorul i-a prezentat-o, în fotocopie şi prin care se confirmă că factura fiscală nr. x/11/25.

VIII.2011, în valoare de 6.224.467,35 RON, privind contractul de proiectare şi execuţie autostrada Nădlac-Arad, cu drum de legătură, este înregistrată, împreună cu situaţia de lucrări confirmată, iar plata va fi efectuată până la data de 31. XII.2011, fiind falsă, întrucât antetul nu mai este valabil de mulţi ani, nu conţine decât semnătura sa, în condiţiile în care, începând cu vara anului 2011, trebuia să cuprindă toate semnăturile de la direcţiile de specialitate şi a angajatului care a întocmit-o şi semnătura sa a fost aplicată prin fotocopiere, cu precizarea că nu a discutat niciodată cu inculpatul .

La fond, la termenul de judecată din data de 4. XI.2013 şi-a menţinut declaraţia din faza de urmărire penală şi a mai arătat că, în cazul contractelor cu finanţare din fonduri comunitare, doar Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii, Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. şi Compania Naţională de Căi Ferate "C.F.R." S.A. au calitatea de beneficiari finali ai fondurilor europene, în timp ce co-contractanţii sunt doar antreprenori, furnizori de servicii etc., iar avansul este plătit din bugetul naţional .

La solicitarea apelantului-intimat-inculpat, martorul a fost reaudiat în faţa instanţei de apel, la termenul de judecată din data de 20. V.2020, când a declarat că S.C. "H." S.R.L. a beneficiat de un avans de 15% din valoarea contactului privind proiectarea şi execuţia lucrării, că, în condiţiile în care avansul era plătit din bugetul naţional, urmând să fie primit, ulterior, din fondurile comunitare, s-a constituit o echipă de audit în cadrul ministerelor finanţelor şi transporturilor, care efectua verificări, inclusiv pe şantier, că beneficiarul şi consultantul efectuau verificări în teren cu privire la existenţa fizică şi la calitatea lucrărilor, iar, la solicitarea apărării, a precizat că adresa nr. x XII.2011 către Asocierea S.C. "CC."

S.R.L. - S.C. "HHHHH." S.A. - S.C. "IIIII. S.R.L., prezentată în fotocopie, este emisă de Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. şi că punctul de referinţă nr. 1 a fost verificat de consultant, apoi beneficiarul a verificat documentele întocmite de consultant, concretizate în rapoarte care confirmau situaţia reală de pe şantier . Au fost depuse, în fotocopie, adresa nr. x XII.2011, prin care Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. comunică Asocierii S.C. "CC." S.R.L. - S.C. "HHHHH." S.A. - S.C. "IIIII. S.R.L. că, pe data de 21. X.2011, a fost semnat contractul de finanţare al proiectului autostrada Nădlac-Arad, pentru a ţine seama la emiterea situaţiilor interimare de plată, a certificatelor interimare de plată şi a facturilor fiscale, în vederea înscrierii titlului şi codului de proiect în cadrul acestora, depusă în fotocopie, precum şi adresa din data de 1. VIII.2011, emisă de S.C. "IIIII. S.R.L. către Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A., prin care se arată că au fost îndeplinite toate cerinţele impuse de punctul de referinţă nr. 1 . Această apărare nu prezintă relevanţă juridică cu privire la infracţiunile reţinute în sarcina apelantului-intimat-inculpat, întrucât nu interesează, într-o mare măsură, motivul pentru care autoritatea contractantă a dispus, în luna noiembrie a anului 2012, rezilierea contractului pentru proiectarea şi execuţia autostrăzii Nădlac-Arad şi drum de legătură, cu atât mai mult cu cât probele fac referire la situaţia lucrărilor existentă la începutul lunii august a anului 2011. Nu prezintă importanţă nici asupra corectitudinii efectuării plăţilor, atâta timp cât un vast probatoriu dovedeşte că inculpatul a folosit banii din finanţarea proiectului în alte scopuri, iar lucrarea a progresat extrem de lent.

A mai constatat că martorul DD., chemat pentru a depune cu privire la situaţia de fapt, şi-a oferit opinia sa juridică referitoare la calitatea de beneficiar al fondurilor europene, pe care inculpatul a folosit-o, cu insistenţă, în apărarea sa, inclusiv prin solicitarea de sesizare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pentru dezlegarea acestei chestiuni de drept.

Beneficiarul final şi efectiv al fondurilor comunitare are calitatea de subiect activ al infracţiunii contra intereselor financiare ale Uniunii Europene, întrucât acesta realizează elementul material al laturii obiective, constând în folosirea sau prezentarea, cu rea-credinţă, de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete ori în schimbarea, fără respectarea prevederilor legale, a destinaţiei fondurilor obţinute din bugetul general al Uniunii Europene. Calitatea de beneficiar al fondurilor europene nu poate fi privită strict din punct de vedere convenţional, în succesiunea contractelor, care, de fapt, constituie o procedură obligatorie. Într-adevăr, statul comunitar deţine calitatea de beneficiar direct şi imediat al fondurilor europene, întrucât, la nivel comunitar, nu pot exista raporturi directe de finanţare între Uniunea Europeană şi solicitanţii persoane fizice sau juridice din statele comunitare, ci doar între instituţiile comunitare şi naţionale, cu atribuţii în domeniul respectiv. Autoritatea publică naţională, prin instituţiile sale, realizează intermedierea obţinerii de fonduri comunitare de către destinatarul final, beneficiarul real al finanţării, care, desigur, are la îndemână posibilitatea de

a induce în eroare, pentru a o obţine ori de a o folosi în alte scopuri.

Interpretarea limitativă şi speculativă prezentată de apărare exclude, în mod inadimisibil, răspunderea penală a beneficiarului final, care îşi însuşeşte fonduri comunitare în mod fraudulos, prin modalităţile normative menţionate, putându-se, apoi, prevala de raporturile şi de teoriile contractuale. Mai are în vedere dispoziţiile art. 135, alin. (1) din noul C. proc. pen., conform cărora autorităţile publice, precum Ministerul Transporturilor, care face parte din guvern, nu răspund penal pentru infracţiuni săvârşite în realizarea obiectului de activitate sau în interesul ori în numele persoanei juridice.

În acest context, examinând susţinerea apelantului-intimat-inculpat, potrivit căreia avansul a provenit de la bugetul de stat, curtea de apel a considerat că înaintarea sumelor din avans din bugetul naţional, până la virarea banilor din fondurile comunitare, nu modifică natura finanţării, care provine din fonduri europene, ci constituie doar o simplă procedură, pentru a se evita blocarea proiectului până la virarea sumelor europene.

Martorul EE., în declaraţia de la urmărire penală, din data de 3. XII.2012, a arătat că, începând cu anul 2010, deţine funcţia de director general adjunct economic în cadrul Companiei Naţionale de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A., că îl cunoaşte pe inculpat şi că nu a afirmat vreodată că finanţarea contractului de proiectare şi execuţie a autostrăzii Nădlac-Arad nu este asigurată din fonduri nerambursabile . La fond, la termenul de judecată din data de 22. IX.2014, a arătat că nu-şi aminteşte să fi purtat o asemenea discuţie cu inculpatul, însă este cert că prefinanţarea este asigurată de la bugetul de stat, iar, ulterior, sumele sunt rambursate din fonduri externe nerambursabile, astfel că, practic, sursa finanţării o constituie fondurile nerambursabile . Curtea a constatat insistenţa apărării asupra unei chestiuni irelevante, cu atât mai mult cu cât cunoştea, prea bine, din documentele de licitaţie publică, provenienţa şi caracterul finanţării, care nu pot fi schimbate prin procedura care se derulează în practică. În apel, reaudiat la termenul de judecată din data de 20. V.2020, la propunerea apelantului-intimat-inculpat, a mai arătat că hotărâtoare asupra plăţii este opinia inginerului de la societatea de consultanţă, iar dispoziţia finală aparţine directorului general, alături de directorul economic de la Companiei Naţionale de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. . S-a constatat, din nou, că apărarea a invocat, cu precădere, chestiuni legate de executarea contractului de proiectare şi execuţie lucrare, care privesc, mai curând, elemente contractuale, inclusiv rezilierea acestuia, mai puţin de modul în care inculpatul a folosit finanţarea obţinută de S.C. "H." S.R.L., în Asocierea constituită.

A mai susţinut apelantul-intimat-inculpat că, la data de 20. V.2011, când a fost încheiat acordul contractual proiectare şi execuţie autostrada Nădlac-Arad şi drum de legătură, între persoana vătămată Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România S.A. şi Asocierea S.C. "H." S.R.L. - S.C. "F. e F." S.A. - S.C. "G." S.R.L., nu era în vigoare O.G. nr. 66/30. VI.2011, ale cărei dispoziţii au fost invocate în rechizitoriu, astfel că se aplicau Hotărârea nr. 264/13. III.2003, privind stabilirea acţiunilor şi categoriilor de cheltuieli, criteriilor, procedurilor şi limitelor pentru efectuarea de plăţi în avans din fonduri publice, Ordonanţa nr. 79/28. VIII.2003, privind controlul şi recuperarea fondurilor comunitare, precum şi a fondurilor de cofinanţare aferente utilizate necorespunzător, Hotărârea nr. 1.405/28. XII.2010, privind aprobarea utilizării unor condiţii contractuale ale Federaţiei Internaţionale a Inginerilor Consultanţi în Domeniul Construcţiilor pentru obiective de investiţii din domeniul infrastructurii de transport de interes naţional, finanţate din fonduri publice, şi Ordinul nr. 146/1. III.2011, privind aprobarea condiţiilor contractuale speciale ale contractelor pentru echipamente şi construcţii, inclusiv proiectare şi ale contractelor pentru construcţii clădiri şi lucrări inginereşti proiectate de către beneficiar ale Federaţiei Internaţionale a Inginerilor Consultanţi în Domeniul Construcţiilor, pentru obiective de investiţii din domeniul infrastructurii rutiere de transport de interes naţional, finanţate din fonduri publice, potrivit cărora, pentru recuperarea eventualelor pagube suferite, se emiteau titluri de creanţă, ori, în acest caz, nefiind emis vreun asemenea titlu de creanţă, nu a existat nicio culpă.

Într-adevăr, nu a existat culpă, ci intenţie directă în comiterea infracţiunii prev. de art. 182 alin. (1) şi alin. (3) din Legea nr. 78/2000, modificată prin Legea nr. 187/2002, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din noul C. pen., care era, demult, reglementată de legislaţia penală specială.

Referitor la infracţiunea de delapidare, cu consecinţe deosebit de grave şi în formă continuată, inculpatul, în apărare, a invocat că transportul muncitorilor are legătură indirectă cu proiectul. Curtea de apel a constatat că a fost încheiat contractul pentru prestării servicii charter nr. 54/15. IV.2011 între S.C. "B." S.A., prin directorul general adjunct JJJJJ., în calitate de prestator, şi S.C. "H." S.R.L., prin inculpat, în calitate de beneficiar, cu anexele nr. 1 şi nr. 2, prin care prestatorul punea la dispoziţia beneficiarului un număr de două aeronave, pentru un număr total de 308 zboruri, cu un număr de 162 locuri rezervate la fiecare zbor, în perioada 13. X.2011-30. IV.2013, în valoare totală, pentru 304 zboruri, după cum se menţionează în acelaşi înscris, de 3.412.640 euro, fără T.V.A. Curtea a constatat că acest contract a fost încheiat cu mai mult de o lună înaintea încheierii contractului pentru proiectarea şi executarea autostrăzii şi avea scopul de a transporta muncitorii pe şantier începând cu data de 13. X.2011, în condiţiile în care, după cum s-a întâmplat ulterior, ordinul de începere a lucrărilor este din data de 20. VI.2011. Efectuând un calcul elementar, a constatat că urma să fie transportat aerian un număr total de 49.248 de muncitori, pe o perioadă de aproximativ 18 luni, ceea ce înseamnă o medie de 2.736 muncitori în fiecare lună. Prin urmare, acest contract pentru prestări servicii transport aerian muncitori nu dovedeşte decât intenţia clară a inculpatului, încă de la începutul acestui proiect, de a folosi banii în alte scopuri, printre care transferarea frauduloasă a fondurilor europene către S.C. "B." S.A.

Din declaraţia de la urmărire penală a martorului M., contabil-şef la S.C. "H." S.R.L., a rezultat că factura nr. x/8. XI.2012, emisă în baza contractului pentru prestării servicii charter nr. 54/15. IV.2011, încheiat de S.C. "H." S.R.L., în calitate de beneficiar, cu S.C. "B. -

Transport Aerian" S.A., în calitate de prestator, a fost înregistrată în contabilitate, iar ambele înscrisuri i-au fost predate cu doar o zi înainte de predarea dosarului către Departamentul pentru Luptă Antifraudă .

Martorul JJJJJ. a declarat pe data de 29. XI.2012, la urmărirea penală, că, în calitate de director general adjunct la S.C. "B." S.A., a încheiat contractul pentru prestării servicii charter nr. 54/15. IV.2011 cu S.C. "H." S.R.L., care, cel mai probabil, nu a mai solicitat efectuarea zborurilor . La fond, la termenul de judecată din data de 2. XII.2013, a arătat că zborurile nu au avut loc şi a precizat că, în luna noiembrie a anului 2012, singurul care se ocupa cu decontarea facturilor fiscale era directorul general, martorul KKKKK., şi că fuseseră comandate 5 aeronave marca x, dar care nu aveau legătură cu zborurile pe ruta din contractul pentru prestării servicii charter, încheiat cu S.C. "B." S.A. . Prin urmare, nu a fost efectuat niciun zbor charter pentru transportarea muncitorilor pe şantierul autostrăzii Nădlac-Arad, iar S.C. "B." S.A. dezvolta o politică de cumpărare aeronave, fără să prezinte relevanţă scopul în care erau folosite, ci important este faptul că societatea comercială de transport aerian avea nevoie de fonduri pentru cumpărarea de bunuri extrem de costisitoare.

Martorul KKKKK., director general al S.C. "B." S.A. începând cu data de 13. III.2010, a arătat, la urmărirea penală, pe data de 12. XII.2012, că a semnat contractul de împrumut nr. x/29. I.2008, încheiat între S.C. "H." S.R.L., prin inculpat, în calitate de împrumutător şi S.C. "B." S.A., în calitate de împrumutat, cu 6 acte adiţionale, întrucât societatea comercială de transport aerian avea nevoie de bani pentru a-şi plăti datoriile, precizând că, la sfârşitul anului 2010, aeronava LLLLL.. a fost sechestrată, prin ordin judecătoresc, de către S.C. "AWMS I", pe aeroportul "Beauavais" din Paris, declaraţie pe care şi-a menţinut-o în faţa instanţei de fond, la termenul de judecată din data de 23. III.2015 . Într-adevăr, potrivit tranzacţiei judiciare din data de 24. VI.2010, încheiată între S.C. "AWMS I", S.C. "B." S.A. şi S.C. "H." S.R.L., pe data de 29. IX.2004, S.C. "B." S.A. a închiriat de la S.C. "AWMS I" o aeronavă marca x, înmatriculată YR-BAA, fidejusor fiind S.C. "H." S.R.L., însă s-au acumulat sume restante, pe care S.C. "B." S.A. s-a obligat să le plătească în perioada mai 2010 - septembrie 2010 . Aceste probe nu prezintă relevanţă decât din punctul de vedere al existenţei unor mari dificultăţi financiare ale S.C. "B.

Aerian" S.A., nu cu mult timp înainte de atribuirea contractului de proiectare şi execuţie autostradă Nădlac-Arad.

Martorul nou pe situaţia de fapt FF., încuviinţat inculpatului la fond, dar faţă de care procurorul dispusese, prin rechizitoriu, disjungerea, a declarat, la termenul de judecată din data de 7. IX.2015, că a fost administrator la S.C. "AA." S.R.L., la care asociaţi erau S.C. "H." S.R.L., cu 75% părţi sociale, şi S.C. "B." S.A., cu 25% părţi sociale, că S.C. "AA." S.R.L. se ocupa de cumpărarea de bilete de avion de la Compania Naţională de Transporturi Aeriene "Tarom" S.A. şi de la S.C. "MMMMM." S.A., pentru transportul muncitorilor S.C. "H." S.R.L. la Arad, în vederea efectuării lucrărilor la autostrada Nădlac-Arad, şi că, pentru stingerea datoriilor, S.C. "H." S.R.L. a plătit furnizorii S.C. "AA." S.R.L., printre care S.C. "C." S.R.L. şi S.C. "D." S.A., fără ca inculpatul să fie implicat . În apel, la solicitarea apelantului-intimat-inculpat, martorul FF. a fost reaudiat la termenul de judecată din data de 17. VI.2020, când a mai adăugat că, prin anul 2010, s-a ocupat de asigurarea transportului muncitorilor angajaţi ai S.C. "H." S.R.L., de la Aeroportul Bacău la Aeroportul Arad, pentru desfăşurarea proiectului autostrada Nădlac-Arad . Aceste declaraţii, prin care se încearcă să se dovedească neimplicarea inculpatului în compensarea unor datorii şi, prin urmare, lipsa oricărei intenţii infracţionale, au un caracter părtinitor, având în vedere că faţă de martor, care a avut calitatea de învinuit, procurorul a dispus, prin actul de sesizare, disjungerea, pentru comiterea, împreună cu inculpatul şi cu alţii, a unor infracţiuni privind crearea de circuite financiare între societăţi comerciale. Totodată, declaraţiile sunt insuficiente, prin referirea la doar două societăţi comerciale şi izolate, faţă de întreg ansamblul probator administrat. În plus, au un caracter neverosimil, întrucât o societate comercială la care asociat este o companie aeriană cumpără bilete de avion de la alţi prestatori de servicii de pe piaţă, pentru transportul angajaţilor celuilalt asociat, cu atât mai mult cu cât între cei doi asociaţi exista un contract privind prestarea acestui serviciu.

Instanţa de apel a constatat că asemenea susţineri depăşesc limita unei apărări rezonabile şi îmbracă, mai curând, forma unui dispreţ faţă de organele judiciare.

A mai reţinut proba testimonială privind plăţile efectuate de S.C. "H." S.R.L. către furnizori, din care a mai rezultat, în acelaşi timp, că lucrarea a fost executată cu întârziere, cu implicarea unor sume mici, unele plătite doar parţial. Astfel:

- martorul NNNNN., inginer constructor - cercetător ştiinţific la Institutul de Cercetări pentru Echipamente şi Tehnologii în Construcţii Bucureşti, a arătat că S.C. "H." S.R.L. a obţinut agrementul tehnic în construcţii, pentru executarea balastului stabilizat, începând cu data de 17. X.2012, iar, din valoarea de 2.500 euro, a mai rămas de plată aproximativ 20% - 30%;

- martorul OOOOO., administrator la S.C. "PPPPP." S.R.L., Timişoara, a arătat că a încheiat cu S.C. "H." S.R.L. contractul nr. x/4. VI.2012, privind verificarea calităţii execuţiei piloţilor, prin metoda carotajului sonic, pe tronsonul autostrăzii Nădlac-Arad, în valoare totală de 23.245,42 RON, din care a fost plătită doar suma de 15.126,37 RON;

- martorul QQQQQ., administrator la S.C. "RRRRR." S.R.L., a declarat că a încheiat cu S.C. "H." S.R.L. contractul de furnizare şi prestări servicii nr. x VI.2012, privind execuţia şarpantei şi învelitorii din tablă la pavilionul cazare muncitori pe şantierul autostrada Nădlac-Arad, în valoare de 12.000 RON, fără T.V.A., plătită cu întârziere şi cu dificultate, contractul de furnizare şi prestări servicii nr. x VII.2012, privind furnizarea de materiale şi prestări servicii pentru fosă septică mare, placă fosă mică, racord, în valoare de 7.000 RON, fără T.V.A., contractul de furnizare şi prestări servicii nr. x VII.2012, privind furnizarea de materiale şi prestări servicii pentru platformă betonată, rigolă separator ulei, în valoare de 24.000 RON, fără T.V.A. cu acte adiţionale, contractul de furnizare şi prestări servicii nr. x VII.2012, privind furnizarea de materiale şi prestări servicii pentru platformă betonată la badocuri agregate, în valoare de 10.000 RON, fără T.V.A., contractul de furnizare şi prestări servicii nr. x VIII.2012, privind furnizarea de materiale şi prestări servicii pentru spart capete piloni, în valoare de 300 RON/bucata, cu acte adiţionale, şi contractul de furnizare şi prestări servicii nr. x VIII.2012, privind vidanjarea foselor septice şi activităţi de desfundare a sistemelor de canalizare, cu preţul de 150 RON/lună, la care se adaugă suma de 150 RON, taxă pentru deplasare;

- martorul SSSSS., administrator la S.C. "TTTTT." S.R.L., a arătat că, după ce a înmânat materiale publicitare constructorilor din zona autostrăzii Nădlac-Arad, a încheiat, cu S.C. "H." S.R.L., contractul de vânzare-cumpărare nr. x/4. V.2012, pentru cantitatea de 840 tone oţel beton, în baza căruia a efectuat livrări în perioada 7. V.2012 - 25. X.2012, în valoare totală de 6.621.586,81 RON;

- martorul UUUUU., asociat şi administrator la S.C. "VVVVV." S.R.L., Oradea, a arătat că a încheiat cu S.C. "H." S.R.L. contractul nr. x/16. VII.2012, privind executarea unui număr de 5 podeţe metalice la autostrada Nădlac-Arad, în valoare de 72.328,16 euro, cu T.V.A. .

A constatat că nu prezintă valoare probatorie declaraţiile:

- martorului OOOO., întrucât, la urmărirea penală, a declarat că a fost angajat la S.C. "H." S.R.L. în cursul lunii aprilie a anului 2011, astfel că nu cunoaşte mecanismele interne, iar, la fond, nu a oferit detalii ferme şi relevante;

- martorului WWWWW., consilier juridic la S.C. "H." S.R.L., care a arătat că nu cunoaşte nimic, deşi este evident că nu a vrut să declare;

- martorului XXXXX., director de mecanizare la S.C. "H." S.R.L., privind mesajul SMS răzbunător trimis de acesta, pe data de 20. XI.2012, către martorul O.;

- martorului YYYYY., şef serviciu revendicări din cadrul S.C. "H." S.R.L., întrucât nu se referă la situaţia de fapt şi nu a oferit detalii relevante;

- martorului ZZZZZ., privind statele de plată din lunile iulie, august şi septembrie ale anului 2011;

- martorului AAAAAA., secretarul directorului general al S.C. "H." S.R.L.;

- martorului BBBBBB., cu privire la relaţiile comerciale ale S.C. "H." S.R.L. cu S.C. "CCCCCC. S.R.L. şi S.C. "DDDDDD." S.R.L.;

- martorului EEEEEE., cu privire la facturile fiscale emise de S.C. "CCCCCC. S.R.L. şi S.C. "DDDDDD." S.R.L. către S.C. "H." S.R.L.;

- martorului FFFFFF., privind promovarea proiectului Nădlac-Arad .

Prin urmare, tot acest material probator vast şi complex, administrat la urmărirea penală, din care proba testimonială a fost readministrată la fond şi în apel, a făcut dovada, în mod neechivoc, că inculpatul a urmărit, încă de la început, deturnarea fondurilor europene obţinute şi destinate proiectării şi construirii autostrăzii Nădlac-Arad, cu drum de legătură, precum şi delapidarea S.C. "H." S.R.L., care avea calitatea de lider în asocierea cu S.C. "F. e F." S.A. (actuală S.C. "F." S.A.) şi S.C. "G." S.R.L., pentru a folosi sumele în cu totul alte scopuri.

Cât priveşte infracţiunea de înşelăciune, cu consecinţe deosebit de grave şi în formă continuată, prev. de art. 244 alin. (1) şi alin. (2) din noul C. pen., cu aplicarea art. 2561 din C. pen., art. 35 alin. (1) din noul C. pen. şi art. 5 alin. (1) din noul C. pen., împotriva persoanei vătămate S.C. "F. e F." S.A. (actuală S.C. "F." S.A.), a constatat că, prin plângerea penală formulată, persoana vătămată a arătat că nu a avut cunoştinţă despre contractele de finanţare şi de garanţie încheiate de inculpat, în calitate de reprezentant legal al S.C. "H." S.R.L., cu E. S.A., prin care acesta cesiona veniturile viitoare ale Asocierii provenind din proiectul de proiectare şi de execuţie a autostrăzii Nădlac-Arad, mai mult aceeaşi bancă a încheiat, ulterior, un act adiţional la contractul de finanţare, în condiţiile în care acordul de asociere din data de 3. II.2011 îşi încetase efectele, în urma câştigării licitaţiei publice de către Asociere, iar, în urma multor discuţii şi negocieri cu S.C. "H." S.R.L., contractul de consorţiu a fost încheiat abia pe data de 25. VIII.2011, prin urmare ulterior actului adiţional din data de 2. VI.2011, astfel că inculpatul a indus-o în eroare cu privire la modalitatea de finanţare a proiectului .

În rechizitoriu, s-a reţinut că activitatea infracţională a inculpatului constă în inducerea în eroare a persoanei vătămate asociat nu numai cu privire la cesionarea veniturilor viitoare ale Asocierii, fără ştiinţa celorlalţi doi asociaţi, ci şi privitor la refuzul de plată din avansul primit pentru lucrările executare de persoana vătămată.

Într-adevăr, din probele analizate anterior, a rezultat că persoana vătămată S.C. "F. e F." S.A. (actuală S.C. "F." S.A.) nu a avut cunoştinţă despre contractele de finanţare şi de garanţie încheiate, în condiţii de clandestinitate, de S.C. "H." S.R.L. cu E. S.A., însă, deşi aflase despre încheierea acestor documente, a încheiat contractul de consorţiu din data de 25. VIII.2011, cu aceeaşi S.C. "H." S.R.L., prin inculpat, în calitate de lider al Asocierii şi S.C. "G." S.R.L., prin reprezentant legal AAA., în condiţiile în care se putea retrage din Asociere.

Apelantul-intimat-inculpat a depus la dosar Decizia nr. 1/25. VIII.2011, emisă de Consiliul de conducere al Asocierii, prin care, printre altele, este aprobată susţinerea finanţării proiectului prin contractul de facilitate de credit încheiat de liderul Asocierii cu E. S.A., cu obligaţia celorlalţi doi asociaţi de a depune contragaranţii, în limitele cotei de participare a fiecăruia, iar liderul Asocierii este împuternicit să semneze contractul de credit cu E. S.A. şi va trage din credit, apoi va distribui sumele către asociaţi, în baza documentelor justificative, precum şi Decizia nr. 2/30. VIII.2011, emisă de Consiliul de conducere al Asocierii, prin care, printre altele, a fost împărţită lucrarea, stabilindu-se că persoana vătămată S.C. "F. e F." S.A. (actuală S.C. "F." S.A.) va executa Secţiunea A1, de la km 0 + 000 până la km 7 + 000, şi Secţiunea A, drum de legătură, de la km 0 + 000 până la km 5 + 911 (legătura cu DN7), în timp ce restul lucrărilor va fi executat de S.C. "H." S.R.L. şi S.C. "G." S.R.L. .

Desigur că inculpatul s-a prevalat, în permanenţă, în toată atitudinea sa ulterioară datei de 25. VIII.2011, când a fost semnată Decizia nr. 1 a Consiliului de conducere al Asocierii, de obligaţia persoanei vătămate asociat de a emite contragaranţii. Analizând conţinutul acestui document, Curtea a constatat că termenii acordului sunt generici şi îndoielnici şi anume se atribuie liderului Asocierii un mandat ulterior încheierii contractului de facilitate credit şi nu se indică persoana fizică ori juridică faţă de care ceilalţi doi asociaţi trebuie să depună contragaranţiile, însă, în mod cert, liderul Asocierii se obligă să distribuie plăţile către toţi cei trei asociaţi, în baza documentelor justificative. În realizarea planului său infracţional, de a-şi însuşi, în integralitate, avansul, inculpatul a fost, în permanenţă, preocupat să-şi acopere acţiunile frauduloase prin înscrisuri pe care, mai apoi, să le opună, iar această Decizie nr. 1/25. VIII.2011 a Consiliului de conducere al Asocierii face parte din categoria documentelor constituite în acest scop, pentru a-şi justifica, ulterior, refuzul de plată, pentru nedepunerea de contragaranţii ori de uniformitatea unor documente justificative depuse de asociaţi. Cu toate acestea, inculpatul a pierdut din vedere că, oricât de abil consideră că este în conceperea de înscrisuri, urmată de convingerea altora să le semneze, infracţiunea de înşelăciune există dincolo de termenii contractuali şi rezultă din conduita pe care a manifestat-o în timp, în întreg ansamblul activităţii sale infracţionale, care dovedeşte intenţia sa directă de a profita de buna-credinţă a persoanei vătămate în această relaţie comercială.

Dincolo de orice înscris preconstituit, pe care-l consideră acoperitor şi justificativ, curtea de apel a avut în vedere că S.C. "H." S.R.L., prin inculpat, a dobândit calitatea de lider al Asocierii în baza încrederii pe care i-au acordat-o ceilalţi doi asociaţi, pentru că, inclusiv în domeniul economiei, ca, de altfel, în toate domeniile sociale, relaţiile trebuie să se fundamenteze pe încredere şi pe bună-credinţă. Această calitate de lider al societăţii comerciale pe care o administra şi care a presupus dreptul de a distribui banii din finanţarea proiectului, cu titlu de avans, către toţi asociaţii, i-a permis să-şi realizeze scopul său infracţional, de însuşire a tuturor sumelor primite în contul unic al Asocierii, care aparţinea S.C. "H." S.R.L., cunoscând, încă de la început, că-i va elimina pe asociaţi de la orice plată, iar dovadă sunt chiar înscrisurile pe care, în mod scrupulos, le-a întocmit şi pe care, mai apoi, le-a folosit în apărarea sa. Este evident că persoana vătămată nu avea la îndemână nicio clauză contractuală care să garanteze seriozitatea şi buna-credinţă ale inculpatului, întrucât "bona fides praesumitur", potrivit vechiului principiu de drept roman, dar şi dispoziţiilor art. 14 alin. (2) din C. civ.. În acelaşi timp, buna-credinţă trebuie să existe, în mod obiectiv şi neechivoc, atât la negocierea şi încheierea contractului, cât şi pe tot timpul executării sale, această obligaţie neputând fi înlăturată, conform art. 1.170 din C. civ.. De aceea, a apreciat că inculpatul a indus-o în eroare pe persoana vătămată, atât la încheierea acordului de asociere din data de 3. II.2011, pentru participarea la licitaţia publică, cât şi la încheierea şi executarea contractului de consorţiu din data de 25. VIII.2011, în vederea realizării lucrării atribuite Asocierii.

Martorul L. a arătat, la urmărirea penală, pe data de 10. IV.2013, că este membru al Consiliului de administraţie al S.C. "F. e F." S.A., că nu a participat la încheierea acordului de asociere şi că nu a fost verificată, în baza unor documente contabile, situaţia financiară a S.C. "H." S.R.L., dar aceasta s-a obligat să asigure resurse financiare în sumă de 120.000.000 RON, constituind un argument pentru constituirea Asocierii, fără să se cunoască faptul că, pentru suma respectivă, S.C. "H." S.R.L. a încheiat cu E. S.A. un contract de credit şi a cesionat toate veniturile viitoare ale Asocierii, împrejurare pe care, dacă ar fi cunoscut-o, nu ar mai fi procedat la încheierea acordului de asociere, iar, după câştigarea licitaţiei, relaţiile cu S.C. "H." S.R.L. s-au schimbat, întrucât inculpatul a început să acţioneze singur, în mod discreţionar, fără acordul celorlalţi asociaţi şi toate încercările legale, precum să li se atribuie o a doua semnătură pe contul bancar de avans ori deschiderea unui cont escrow, au eşuat şi, totodată, inculpatul a refuzat, în mod nejustificat, să primească scrisorile de garanţie pe care i le-au prezentat, pe urmă nu au fost încunoştinţaţi cu privire la încasarea avansului şi nu le-a fost transferată cota corespunzătoare din avans, după care, în perioada august 2011 - decembrie 2011, au efectuat lucrări pe sectorul de autostradă stabilit, însă inculpatul a refuzat plata facturilor fiscale pe care le-au emis, susţinând că sunt incorect întocmite, mai mult S.C. "H." S.R.L. a cuprins lucrările pe care le-au efectuat în situaţiile de lucrări şi în certificatele intermediare de plată pe care le-a întocmit, însă, pentru a nu fi reziliat contractul de proiectare şi execuţie atribuit Asocierii, cu aplicarea de penalităţi, au acceptat încheierea acordului din luna august a anului 2012, prin care S.C. "H." S.R.L. recunoaşte că a încasat de la beneficiar avansul în sumă de 57.443.922,59 RON şi sumele în baza certificatelor intermediare de plată nr. x, nr. 3 şi nr. 4, în care au fost incluse lucrările executate de S.C. "F. e F." S.A., fără să-i plătească cotele corespunzătoare, obligându-se, astfel, la plata sumei de 5.420.325,05 RON, care reprezintă valoarea lucrărilor efectuate, din care suma de 4.137.168,80 RON până la data de 7.

IX.2012, dar nu şi-a respectat obligaţia . La fond, la termenul de judecată din data de 2. XII.2013, a precizat că nu cunoaşte prea multe detalii privind realizarea Asocierii şi participarea la licitaţia publică, însă persoana vătămată, la care era angajat, a fost prejudiciată de inculpat, şi nu de S.C. "H." S.R.L., pentru că nu a primit banii pentru munca prestată . În apel, la solicitarea Ministerului Public, a fost reaudiat, prin videoconferinţă, la termenul de judecată din data de 10. III.2021, când a precizat, din nou, că nu au avut cunoştinţă despre încheierea contractului de credit, cu cesionarea veniturilor viitoare ale Asocierii, între S.C. "H." S.R.L.

şi E. S.A., împrejurare care, în situaţia în care ar fi cunoscut-o, îl determina, ca membru al Consiliului de administraţie, compus din 6-7 membri, să nu fie de acord cu Asocierea, precizând că niciun membru nu ar fi fost de acord în aceste condiţii, că S.C. H." S.R.L. a refuzat să plătească cota din avans, fără să cunoască motivele şi nu crede că a refuzat plata facturilor fiscale, şi mai ştie că S.C. "H." S.R.L. a efectuat doar o singură plată către S.C. "F. e F." S.A., fără alte detalii . Este evident faptul că, după aproximativ 8 ani de la declaraţia sa iniţială, martorul nu şi-a mai putut aminti, cu exactitate şi în detaliu, întreaga situaţie de fapt, astfel cum a fost expusă în prima sa declaraţie.

Martorul S., director economic şi administrativ la S.C. "F. e F." S.A., în perioada martie 2009 - aprilie 2018, a declarat, la urmărirea penală, pe data de 18. II.2013, că nu a participat la negocierile şi la încheierea contractului de consorţiu din data de 25. VIII.2011, dar cunoaşte că, după încheierea acestuia, persoana vătămată S.C. "F. e F." S.A. a prezentat liderului Asocierii scrisorile de garanţie pentru avans şi bună execuţie, însă ambele le-au fost restituite, că au început lucrările pe secţiunea asumată în cadrul Asocierii prin luna august sau septembrie din anul 2011, mobilizând echipamente proprii, iar toate costurile au fost suportate din fonduri proprii, că, pe toată perioada derulării contractului privind autostrada, nu au avut niciodată acces la evidenţa contabilă ţinută de S.C. "H." S.R.L. pentru Asociere, mai mult nu deţineau informaţii privind proiectul şi graficul de execuţie, astfel că, prin luna ianuarie a anului 2012, au notificat pe beneficiar şi pe Liderul Asocierii că se află în imposibilitatea continuării lucrărilor, fără să primească vreun răspuns, că au emis facturi fiscale aferente certificatelor intermediare de plată nr. x, nr. 3 şi nr. 4, în valoare de aproximativ 5.300.000 RON, care au fost tramsmise către S.C. "H." S.R.L.

împreună cu documentele justificative, dar le-au fost restituite, pe motiv că nu au prezentat documente justificative, precizând că a fost plătită o singură factură fiscală în valoare de 1.400.000 RON, pe urmă S.C. "H." S.R.L. s-a obligat, printr-un acord notarial, să le plătească suma de aproximativ 5.300.000 RON, însă nici această convenţie nu a fost respectată . La fond, la termenul de judecată din data de 24. II.2014, a declarat că S.C. "F. e F." S.A. a efectuat mobilizările în şantier şi, la un moment dat, a aflat că S.C. "H." S.R.L. primise avansul, însă le-a refuzat plata cotei, pe motiv că scrisoarea de garanţie pe care au prezentat-o nu era conformă solicitărilor S.C. "H." S.R.L., apoi, în luna ianuarie a anului 2012, au primit de la S.C. "H." S.R.L. doar suma de 400.000 RON din avans .

La reaudierea sa în apel, la solicitarea Ministerului Public, la termenul de judecată din data de 26. II.2020, a mai arătat că nu au avut cunoştinţă despre existenţa contractului de credit încheiat de liderul Asocierii, iar, după ce au intrat în posesia acestui înscris, persoana vătămată E. S.A. le-a refuzat accesul la contractul de finanţare, că a existat o primă decizie a Consiliului de administraţie al Asocierii, în care se face menţiunea privind împuternicirea S.C. "H." S.R.L. de a efectua anumite operaţiuni juridice, inclusiv cesionarea, însă în termeni generici, că S.C. "H." S.R.L. a virat, din avans, doar suma de 400.000 RON, care a fost insuficientă, apoi a refuzat la plată, din diverse motive, printre care lipsa documentelor justificative, cele trei facturi emise de S.C. "F. e F." S.A., în valoare totală de aproximativ 5.000.000 RON, recunoscută, în cele din urmă, de S.C. "H." S.R.L., printr-un acord notarial, plătind doar suma de 1.000.000 RON .

Curtea a constatat că, în faţa sa, martorul S. a manifestat şi, implicit, a creat confuzie cu privire la existenţa unui mandat general la momentul cesiunii veniturilor viitoare ale Asocierii de către S.C. "H." S.R.L. Consiliul de conducere al Asocierii nu a emis decât Decizia nr. 1/25. VIII.2011 şi Decizia nr. 2/30. VIII.2011, ambele ulterior încheierii contractul de cesiune a încasărilor şi de depozit colateral constituite cu titlu de garanţie DCCM nr. x/25. II.2011, privind cesiunea de creanţă asupra dreptului de încasări din contractul de proiectare şi execuţie autostrada Nădlac-Arad, ceea ce, în mod evident, înseamnă că, la momentul încheierii acestuia, nu a existat nicio împuternicire, nici măcar în termeni generici, după cum a susţinut martorul.

Martorul R., inginer în cadrul S.C. "F. e F." S.A., unde are funcţia de director de producţie, a declarat, la urmărirea penală, că nu cunoaşte detalii cu privire la încheierea acordului de asociere şi a contractului de consorţiu, însă poate preciza că, până în luna decembrie a anului 2011, executaseră deja o parte din lucrările care le reveneau, iar inculpatul refuza, în permanenţă, să le plătească, fiind de faţă doar la momentul încheierii, în faţa notarului public, a acordului prin care S.C. "H." S.R.L. se obliga să le plătească suma datorată pentru lucrarea executată . În apel, la solicitarea Ministerului Public, a fost reaudiat, prin videoconferinţă, la termenul de judecată din data de 7. IV.2021, când a arătat că, în cadrul S.C. "F. e F." S.A., deţinea o funcţie tehnică, astfel că nu cunoaşte detalii privind constituirea Asocierii, că, după împărţirea autostrăzii în două segmente, au început lucrările, care nu puteau fi desfăşurate, din lipsa finanţării, că nu-şi mai aminteşte stadiul lucrărilor atunci când a ajuns la faţa locului, întrucât a trecut mult timp, şi că, într-o fază finală a proiectului, S.C. "H." S.R.L. a făcut doar o singură plată către S.C. "F. e F." S.A. .

Martorul M., contabil-şef la S.C. "H." S.R.L. a arătat, în declaraţia sa din faţa instanţei de fond, de la termenul de judecată din data de 9. IX.2013, că martorul O. refuza plata facturilor fiscale emise de persoana vătămată S.C. "F. e F." S.A., pe motiv că nu depusese scrisoare de garanţie a avansului sau că nu avea acceptate situaţiile de lucrări .

Martorul GGGGGG., fost director la Direcţia Proiecte Autostrăzi Fonduri Externe, în perioada mai 2011 - iunie 2012 a declarat, pe data de 25. I.2013, la urmărirea penală, că persoana vătămată S.C. "F. e F." S.A. a formulat mai multe sesizări cu privire la nerespectarea obligaţiilor contractuale de către inculpat, care nu i-a plătit nici partea din avans, cu motivul că nu i-a oferit scrisori de garanţie şi nici lucrările pe care le-a executat la autostradă, susţineri reluate în faţa instanţei de fond, la termenul de judecată din data de 9. II.2015 .

Martorul nou pe situaţia de fapt JJ., încuviinţat inculpatului la fond, a declarat, la termenul de judecată din data de 15. V.2017, că în anul 2011 a fost colaborator al S.C. "F. e F." S.A., pe care a ajutat-o să intre pe piaţa românească, însă era nevoie de un asociat naţional, astfel că a participat la negocierile în vederea creării Asocierii, că persoana vătămată S.C. "F. e F." S.A. nu a cunoscut despre contractul de creditare şi despre cesionarea veniturilor Asocierii decât ulterior încheierii acestor documente, că neînţelegerile cu S.C. "H." S.R.L. au apărut în urma garanţiei pentru avans, apoi, în faza execuţiei lucrărilor, din cauza consultantului, care a refuzat să semneze situaţia de lucrări înaintată de persoana vătămată S.C. "F. e F." S.A., astfel că, în primăvara anului 2012, persoana vătămată asociat a încetat să mai lucreze . Reaudiat, în mod nemijlocit, în apel, la termenul de judecată din data de 10. II.2021, la propunerea apelantului-intimat-inculpat, a arătat că, în perioada anilor 2003-2012, a fost consilier tehnic la S.C. "F. e F." S.A., că este benefică asocierea unei societăţi comerciale străine cu o societate comercială din România, astfel că a luat fiinţă Asocierea, care a mai participat la o licitaţie publică, necâştigată, unde persoana vătămată a avut calitatea de lider, că organizarea şantierului a început aproape simultan, precizând că toate cheltuielile privind deminarea, ridicarea sarcinii arheologice, studiilor geologic şi topografic au fost efectuate de către S.C. "H." S.R.L., pe toată lungimea autostrăzii şi că nici una dintre cele două societăţi comerciale asociate nu avea dreptate, în sensul că S.C. "F. e F." S.A. supraevalua lucrările la facturare, iar S.C. "H." S.R.L. plătea sub valoarea lucrărilor executate, apoi a mai susţinut că S.C. "F. e F." S.A. a aflat despre virarea avansului în contul bancar abia după aproximativ două săptămâni, însă S.C. "H." S.R.L. a refuzat să-i plătească suma corespunzătoare, spunându-i ca, mai întâi, să-şi execute lucrările, în condiţiile în care persoana vătămată avea nevoie de aceşti bani pentru a-şi deschide şi efectua lucrările .

Curtea nu poate avea în vedere declaraţiile martorului WWWW., nici de la urmărirea penală, din data de 6. III.2013, prin care arată că, deşi a fost director general al S.C. "H." S.R.L. în perioada noiembrie 2011 - ianuarie 2013, nu ştie nimic, iar, în situaţia în care ştia, nu-şi mai aminteşte, şi nici din faţa instanţei de fond, de la termenul de judecată din data de 2. VI.2014, prin care a făcut mai mult referire la S.C. "G." S.R.L. şi care are un caracter uşor părtinitor inculpatului, prin raportare la ansamblul probator administrat, după ce, la urmărirea penală, a avut o atitudine de rezervă .

Ca atare, proba cu înscrisuri, coroborată cu proba testimonială au dovedit, în mod clar, vinovăţia inculpatului privind comiterea infracţiunii de înşelăciune, în formă continuată, împotriva persoanei vătămate S.C. "F." S.A. (fostă S.C. "F. e F." S.A.)."

Înalta Curte, verificând decizia atacată prin prisma cazului de recurs în casaţie invocat, respectiv art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., constată că există conformitate între baza factuală stabilită de instanţa de apel pentru cele patru infracţiuni mai sus menţionate şi condiţiile de tipicitate ale incriminărilor reţinute în sarcina inculpatului A., aşa cum a fost schimbată încadrarea juridică, în condiţiile arătate.

Înalta Curte constată că instanţa de apel în mod expres s-a referit la subiectul activ al infracţiunii prevăzută de art. 182 alin. (1) şi alin. (3) din Legea nr. 78/200 modificată prin Legea nr. 187/2002 argumentând că "beneficiarul final şi efectiv al fondurilor comunitare are calitatea de subiect activ al infracţiunii contra intereselor financiare ale Uniunii Europene, întrucât acesta realizează elementul material al laturii obiective, constând în folosirea sau prezentarea, cu rea-credinţă, de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete ori în schimbarea, fără respectarea prevederilor legale, a destinaţiei fondurilor obţinute din bugetul general al Uniunii Europene. Calitatea de beneficiar al fondurilor europene nu poate fi privită strict din punct de vedere convenţional, în succesiunea contractelor, care, de fapt, constituie o procedură obligatorie. Într-adevăr, statul comunitar deţine calitatea de beneficiar direct şi imediat al fondurilor europene, întrucât, la nivel comunitar, nu pot exista raporturi directe de finanţare între Uniunea Europeană şi solicitanţii persoane fizice sau juridice din statele comunitare, ci doar între instituţiile comunitare şi naţionale, cu atribuţii în domeniul respectiv. Autoritatea publică naţională, prin instituţiile sale, realizează intermedierea obţinerii de fonduri comunitare de către destinatarul final, beneficiarul real al finanţării, care, desigur, are la îndemână posibilitatea de a induce în eroare, pentru a o obţine ori de a o folosi în alte scopuri.

Interpretarea limitativă şi speculativă prezentată de apărare exclude, în mod inadimisibil, răspunderea penală a beneficiarului final, care îşi însuşeşte fonduri comunitare în mod fraudulos, prin modalităţile normative menţionate, putându-se, apoi, prevala de raporturile şi de teoriile contractuale. Mai are în vedere dispoziţiile art. 135, alin. (1) din noul C. proc. pen., conform cărora autorităţile publice, precum Ministerul Transporturilor, care face parte din guvern, nu răspund penal pentru infracţiuni săvârşite în realizarea obiectului de activitate sau în interesul ori în numele persoanei juridice.

În acest context, examinând susţinerea apelantului-intimat-inculpat, potrivit căreia avansul a provenit de la bugetul de stat, curtea de apel a considerat că înaintarea sumelor din avans din bugetul naţional, până la virarea banilor din fondurile comunitare, nu modifică natura finanţării, care provine din fonduri europene, ci constituie doar o simplă procedură, pentru a se evita blocarea proiectului până la virarea sumelor europene."

În raport cu cele mai sus menţionate, critica inculpatului A. prin apărătorul său ales cu privire la neîndeplinirea calităţii de subiectiv activ al incriminării mai sus arătată nu poate fi reţinută, în condiţiile în care în baza factuală pe larg expusă a fost evdienţiat rolul acestuia, încheierea contractelor în succesiunea lor, aceasta neputând fi modificată pe calea recursului în casaţie, iar curtea de apel a motivat punctual critica invocată de către apelant şi în faţa instanţei de control judiciar.

Reiterarea criticii pe calea recursului în casaţie, privind accepţiunea de beneficiar numai a CNADNR S.A. cu referire la un un email, adresă, la ghiduri ca înscrisuri, respectiv mijloace de probă, de către inculpat prin apărătorul ales tinde pe de-o parte spre modificarea situaţiei de fapt stabilită cu caracter definitiv, iar pe de altă parte, analizarea mijloacelor de probă arătate, în scopul înlăturării rolului inculpatului şi contribuţiei efective la schimbarea destinaţiei fondurilor europene de care a beneficiat, excedează cadrului de analiză a recursului în casaţie, în raport cu natura acestei căi extraordinare de atac, care exclude modificarea situaţiei de fapt şi reanalizarea mijloacelor de probă.

Totodată, critici cu privire la neanalizarea de către instanţa de apel a trei acte normative pe care parchetul şi-a întemeiat acuzaţia nu poate fi examinată pe calea recursului în casaţie, întrucât se referă la un aspect care se analizează numai într-o cale ordinară de atac, în timp ce recursul în casaţie, fiind o cale extraordinară de atac, obiectul acesteia şi prin prisma cazului de recurs învocat art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., exclude reanalizarea unor critici care vizează judecată în fond.

De asemenea, nu pot fi avute în vedere nici criticile cu privire la inexistenţa unei analize a altor condiţii de tipicitate referitoare la indicarea unor dispoziţii legale şi urmarea imediată a aceleiaşi incriminări privind fondurile europene, întrucât instanţa de control judiciar a evidenţiat conţinutul acestei incriminări pe larg în situaţia de fapt expusă, respectiv a individualizat, prin descriere concretă a acţiunilor de schimbare a destinaţiei fondurilor obţinute şi utilizarea lor în alte scopuri, aşa cum a fost expus pe larg mai sus, această incriminare neavând în condiţia de tipicitate obiectivă încălcarea unor dispoziţii legale, ci acţiunea de a schimba destinaţia fondurilor şi utilizarea lor într-un alt scop, iar consecinţele grave ale acestei incriminări au rezultat tocmai din materialitatea faptei descrise.

Aşadar, Înalta Curte, verificând baza factuală reţinută de instanţa de apel constată că există conformitate între aceasta şi condiţiile de tipicitate ale infracţiunii prevăzute de art. 182 alin. (1) şi alin. (3) din Legea nr. 78/2000, modificată prin Legea nr. 187/2002, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din noul C. pen. şi art. 5 alin. (1) din noul C. pen.

De asemenea, Înalta Curte nu poate avea în vedere nici critica cu privire la infracţiunea de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave şi în formă continuată prevăzută de art. 244 alin. (1) şi alin. (2) din noul C. pen., cu aplicare art. 256 1 din C. pen., art. 35 alin. (1) din noul C. pen. şi art. 5 alin. (1) din noul C. pen. împotriva persoanei vătămate S.C. "F. e F." S.A., reţinută în sarcina inculpatului A., în sensul că nu sunt îndeplinite condiţiile de tipicitate cu privire la inexistenţa vreunei induceri în eroare prealabilă încheierii contractului de consorţiu şi nerespectarea obligaţiilor contractuale nu s-ar înscrie ilicitului penale ca elemant material al infracţiunii, întrucât între baza factuală stabilită de instanţa de apel şi condiţiile de tipicitate pentru această incrimină există identitate.

Astfel, instanţa de control judiciar reţine că "…Desigur că inculpatul s-a prevalat, în permanenţă, în toată atitudinea sa ulterioară datei de 25. VIII.2011, când a fost semnată Decizia nr. 1 a Consiliului de conducere al Asocierii, de obligaţia persoanei vătămate asociat de a emite contragaranţii. Analizând conţinutul acestui document, Curtea constată că termenii acordului sunt generici şi îndoielnici, şi anume se atribuie liderului Asocierii un mandat ulterior încheierii contractului de facilitate credit şi nu se indică persoana fizică ori juridică faţă de care ceilalţi doi asociaţi trebuie să depună contragaranţiile, însă, în mod cert, liderul Aosocierii se obligă să distribuie plăţile către toţi cei trei asociaţi, în baza documentelor justificative. În realizarea planului său infracţional, de a-şi însuşi, în integralitate, avansul, inculpatul a fost, în permanenţă, preocupat, să-şi acopere acţiunile frauduloase prin înscrisuri pe care, mai apoi, să le opună, iar această Decizie nr. 1/25. VIII.2011 a Consiliului de conducere al Asocierii face parte din categoria documentelor constituite în acest scop, pentru a-şi justifica, ulterior, refuzul de plată, pentru nedepunerea de contragaranţii ori de informitatea unor documente justificative depuse de asociaţi. Cu toate acestea, inculpatul a pierdut din vedere că, oricâd de abil consideră că este în conceperea de înscrisuri, urmată de convingerea altora să le semneze, infracţiunea de înşelăciune există dincolo de termenii contractuali şi rezultă din conduita pe care a manifefstat-o în timp, în întreg ansamblul activităţii sale infracţionale, care dovedeşte intenţia sa directă de a profita de buna-credinţă a persoanei vătămată în această relaţie comercială. Dincolo de orice înscris preconstituit, pe care-l consideră acoperitor şi justificativ,

Curtea are în vedere că S.C. H."S.R.L. prin inculpat a dobândit calitatea de lider al Asocierii în baza încrederii pe care i-au acordat-o ceilalţi doi asociaţi, pentru că, inclusiv în domeniul economiei, ca, de altfel, în toate domeniile sociale, relaţii trebuie să se fundamenteze pe încredere şi pe bună-credinţă. Această calitate de lider al societăţii comerciale pe care o administra şi care a presupus dreptul de a distribui banii din finanţarea proiectului, cu titlu de avans, către toţi asociaţii, i-a permis să-şi realizeze scopul său infracţional, de însuşire a tuturor sumelor primite în contul unic al Asocierii, care aparţinea S.C. "H." S.R.L., cunoscând încă de la început, că-i va elimina pe asociaţi de la orice plată, iar dovadă sunt chiar înscrisurile pe care, în mod scrupulos, le-a întocmit şi pe care, mai apoi, le-a folosit în apărarea sa. Este evident că persoana vătămată nu avea la îndemână nicio clauză contractuală care să garanteze seriozitatea şi buna-credinţă ale inculpatului, întrucât "bona fides preasemitur", potrivit vechiului principiu de drept roman, dar şi dispoziţiilor art. 14 alin. (2) din C. civ.. În acelaşi timp, buna-credinţă trebuie să existe, în mod obiectiv şi neechivoc, atât la negocierea şi încheierea contractului, cât şi pe tot timpul executării sale, această obligaţie neputând fi înlăturată, conform art. 1.170 din C. civ.. De aceea, apreciază că inculpatul a indus-o în eroare pe persoana vătămată atât la încheierea acordului de asociere din data de 3. II.2011 pentru participarea la licitaţia publică, cât şi la încheierea şi executarea contractului de consorţiu din data de 25. VIII.2011, în vederea realizării lucrării atribuite Asocierii."

Astfel, instanţa de control judiciar în analiza existenţei infracţiunii de înşelăciune mai sus menţionate, din punct de vedere al condiţiei de tipicitate obiectivă a inducerii în eroare de către inculpat o analizează în mod distinct, fundamentând-o pe acţiunea frauduloasă de inducere în eroare de către inculpat, în calitate de lider al societăţii S.C."H." S.R.L. de însuşire a tuturor sumelor primite în contul Asocierii, cunoscând, încă de la început că îi va elimina pe asociaţi de la orice plată, prin conceperea înscrisurilor, urmată de convingerea apoi de a fi semnate, se circumscrie unei acţiuni comisive de inducere în eroare prin folosirea de mijloace frauduloase ce îndeplineşte condiţia de tipicitate obiectivă a infracţiunii incriminate în art. 244 alin. (1) şi alin. (2) din C. pen.

Înalta Curte consideră că nu poate fi reţinută argumentaţia cu privire la acţiunea omisivă de inducere în eroare (menţinerea în eroare), ce ar înlătura răspunderea penală a inculpatului, întrucât tinde spre modificarea situaţiei de fapt, ceea ce excede recursului în casaţie.

De altfel sub aspect doctrinar este amendată chestiunea legată de acţiunea omisivă de inducere în eroare (menţinere în eroare), în ceea ce priveşte tăcerea, atunci când solicitarea de informaţii referitoare la aspectul asupra căruia planează starea dubitativă, iar partea ce are obligaţia legală sau contractuală de a înlătura starea de eroare nu aduce clarificările solicitate, optând pentru întărirea erorii, starea dubitativă este complinită de tăcerea făptuitorului, iar cel care a solicitat informaţia va interpreta tăcerea ca o confirmare a împrejurărilor despre care el credea să sunt adevărate, tăcerea putând fi recalificată drept o inducere în eroare şi în consecinţă să conducă la concluzia că tăcerea este un alt mod de prezentare (tacită) a unei fapte mincinoase ca adevărată sau a unei fapte adevărate ca mincinoasă.

Înalta Curte, verificând situaţia de fapt stabilită în mod riguros şi amplu de către instanţa de apel şi care a fost expusă în detaliu mai sus, rezultă conformitate între aceasta şi condiţiile de tipicitate obiectivă ale incriminării de fals în înscrisuri sub semnătură privată.

Astfel, în esenţă se reţine în decizia instanţei de control judiciar că "…Având în vedere premeditarea modului de obţinere şi de derulare a contractului privind proiectarea şi execuia lucrării, pe care inculpatul l-a considerat, încă de la început, ca pe o sursă de venituri de care să se folosească în alte scopuri, internţie care rezultă din întreg ansamblul activităţii sale infracţionale, instanţa de apel a schimbat încadrarea juridică într-o singură infracţiune de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă constatată. A constatat că, din modul coerent şi structurat în care a acţionat, rezultă că, în hotărârea sa infracţională de a obţine banii din finanţarea proiectului şi de a-i utiliza în alte scopuri decât pentru proiectarea şi executarea autpstrăzii, a stabilit încă de la început, că se va folosi de înscrisuri sub semnătură privată falsificate, ca unică modalitate de a putea transfera banii prin conturile bancare, cu care să efectueze o serie de alte plăţi, fără legătură cu proiectul, ori pe care să-i retragă, în numerar. Ca atare, există o unică rezoluţie infracţională, de a întocmi ori de a-i determina pe angajaţii S.C. "H." S.R.L., să întocmească înscrisuri sub semnătură privată, precum facturi fiscale şi antecontracte de vânzare-cumpăare, care, mai apoi, erau folosite pentru deturnarea şi însuşirea banilor din finanţare."

Aşadar, atât din cele succint prezentate, cât şi din situaţia de fapt în detaliu expusă mai sus cu privire la diversele înscrisuri falsificate sub semnătură privată, modalităţile concrete fiind susţinute nu numai de înscrisurile propriu-zise, dar şi cu declaraţiile martorilor audiaţi, evidenţiaţi în baza factuală stabilită rezultă că acestea dovedesc îndeplinirea condiţiilor de tipicitate ale incriminării arătate, respectiv că după falsificarea înscrisurilor sub semnătură privată, inculpatul le-a folosit ori le-a încredinţat altor persoane spre folosire şi au produs consecinţe juridice.

Înalta Curte nu poate avea în vedere criticile inculpatului A. prin apărătorul său ales, cu pririve la inexistenţa condiţiilor de tipicitate cu privire la infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată prevăzută de art. 322 din noul C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din noul C. pen. şi art. 5 alin. (1) din noul C. pen. comisă de inculpatul A., ca urmare a ignorării teoriei intelectuale a falsului, a neaplicării Deciziei nr. 4/2021 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, precum şi a neîndeplinirii condiţiilor obiective de tipicitate ale acesteia, întrucât tind spre schimbarea situaţiei de fapt, pe baza unor argumente ce nu-şi găsesc aplicabilitatea, în raport cu aceasta şi care nu poate avea loc în calea extraordinară a recursului în casaţie.

În raport cu toate criticile expuse de inculpatul A. prin apărătorul ales referitoare la infracţiunile împotriva intereselor financiare ale Uniunii Europene, prin deturnarea de fonduri comunitare, cu consecinţe deosebit de grave şi în formă continuată, fals de înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată şi înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave şi în formă continuată, ce au fost analizate mai sus, Înalta Curte constată că acestea excedează cazului de recurs în casaţie invocat prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen.

Totodată, Înalta Curte verificând decizia instanţei de apel sub aspectul legalităţii cuantumului pedepsei principale stabilite pentru fiecare din infracţiunile dovedite ca fiind comise de inculpatul A. a constatat că acestea sunt legale situându-se în limitele prevăzute de dispoziţiile legale, în raport cu referirile la temeiurile legale invocate, precum şi cuantumul pedepsei principale rezultante.

Astfel, în decizia pronunţată, curtea de apel a arătat în mod expres să sub aspectul cuantumurilor pedepsei principale a închisorii "…a avut în vedere limitele speciale ale pedepselor închisorii, inclusiv prin reţinerea dispoziţiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002, potrivit adresei din data de 9. IX.2013 a Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, secţia de combatere a infracţiunilor conexe infracţiunilor de corupţie, din Dosarul nr. x/2013, cuprinse între 9 luni închisoare şi 3 ani şi 9 luni închisoare, pentru infracţiunea împotriva intereselor financiare ale Uniunii Europene, prin deturnare de fonduri comunitare, cu consecinţe deosebit de grave, între 1 an închisoare şi 3 ani şi 6 luni închisoare, pentru infracţiunea de delapidare, cu consecinţe deosebit de grave, între 3 luni închisoare şi 1 an şi 6 luni închisoare, pentru infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, şi între 9 luni închisoare şi 3 ani şi 9 luni închisoare, pentru infracţiunea de înşelăciune, cu consecinţe deosebit de grave…

Având în vedere toate aceste elemente de natură reală şi personală, Curtea a apreciat că, pentru infracţiunile de deturnare de fonduri europene, cu consecinţe deosebit de grave, de delapidare, tot cu consecinţe deosebit de grave şi de fals în înscrisuri sub semnătură privată, maximul special este neîndestulător pentru a sancţiona o conduită infracţională de o asemenea periculozitate, prin amploare şi prin prejudiciile materiale atât de ridicate, pe care nu le-a acoperit, nici măcar în parte, cu excepţia unei restituiri parţiale în casieria persoanei vătămate S.C. "H." S.R.L., astfel că va aplica sporul facultativ pentru infracţiunea continuată, raportat inclusiv la numărul mare de acte materiale, care amplifică gravitatea faptelor penale. A constatat că limitele speciale ale pedepsei închisorii, în special pentru infracţiunile de deturnare de fonduri europene, cu consecinţe deosebit de grave şi delapidare, tot cu consecinţe deosebit de grave, sunt blânde, mai ales în condiţiile reţinerii art. 19 din Legea nr. 682/2002, care plasează în derizoriu sancţiunile, precum limitele speciale cuprinse între 9 luni închisoare şi 3 ani şi 9 luni închisoare, pentru infracţiunea de deturnare de fonduri europene, cu consecinţe deosebit de grave, asemănător infracţiunii de înşelăciune, cu consecinţe deosebit de grave, ori între 1 an închisoare şi 3 ani şi 6 luni închisoare, pentru infracţiunea de delapidare, cu consecinţe deosebit de grave, în cazul unui prejudiciu material neacoperit.

A mai constatat că, prin sentinţa penală nr. 523/9. XI.2018 a Tribunalului Giurgiu, din Dosarul nr. x/2017, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 572/A/25. VI.2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, din Dosarul nr. x/2017, a fost condamnat, pentru comiterea, pe data de 23. VIII.2014, a infracţiunii de dare de mită, prev. de art. 290 alin. (1) din C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, la pedeapsa de 2 ani închisoare, cu pedeapsa complementară a interzicerii exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1), lit. a) şi b) din C. pen. pe durata de 2 ani şi pedeapsa accesorie a interzicerii exerciţiului aceloraşi drepturi, a cărei executare a fost suspendată sub supraveghere pe durata termenului de supraveghere de 3 ani. Prin urmare, constatând că infracţiunea pentru care a fost condamnat definitiv se află în concurs real cu infracţiunile din această cauză, Curtea, în temeiul art. 97 alin. (1) din noul C. pen., a dispus anularea beneficiului suspendării sub supraveghere dispus prin sentinţa penală anterioară, rămasă definitivă. De asemenea, a constatat că pedeapsa complementară a interzicerii exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1), lit. a) şi b) din noul C. pen., pe durata de 2 ani, a început să fie executată de la data de 25. VI.2020, când a rămas definitivă sentinţa penală de condamnare, astfel că va scădea perioada executată la zi."

Incidenţa cazului de recurs în casaţie invocat, respectiv art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen. privind legaliatea pedepselor aplicate în apel este verificată exclusiv prin raportare la încadrarea juridică şi la legea penală mai favorabilă stabilite prin hotărârea atacată, aşa încât criticile inculpatului A. prin apărătorul ales că în contextul cauzei nu este vorba despre o veritabilă schimbare a încadrării juridice, ci de procesul de stabilire a legii penale mai favorabile, învederând că printre criteriile acesteia se regăseşte prescripţia sau concursul de infracţiuni asupra alegerii ca fiind mai blândă, excedează controlului pe calea recursului în casaţie.

Totodată, nu poate fi reţinută nici critica inculpatului A. prin apărătorul ales cu privire la criteriile legale în stabilirea pedepselor aplicate şi nici necompetenţa procurorului care nu avea vechimea corespunzătoare parchetului specializat în declararea apelului, întrucât ecedează accepţiunii legale a cazului de recurs în casaţie invocat, respectiv art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen.

Înalta Curte nu poate reţine critica referitoare la stabilirea pedepeselor în alte limite cu încălcarea principiului non reformatio in pejus, care poate fi analizat prin prisma cazului de recurs în casaţie invocat, conform jurisprudenţei Înaltei Curţi pe care a indicat-o, întrucât în contextul cauzei, sentinţa primei instanţe a fost atacată de către mai mulţi titularui cu apeluri.

Astfel, împotriva primei instanţe au declarat apeluri:

1. Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, criticând hotărârea pronunţată sub aspectul nelegalităţii şi netemeiniciei, respeciv greşita achitare a inculpatului pentru infracţiunea de înşelăciune împotriva persoanei vătămate S.C. "F. e F." S.A. (actuala S.C. "F." S.A., greşita achitare a inculpatului pentru comiterea infracţiunilor de splăarea banilor, în formă continuată şi de spălarea banilor, în formă simplă, omisiunea aplicării pedepsei complementare obligatorii pentru infracţiunea de delapidare, cu consecinţe deosebit de grave şi în formă continuată şi a pedepselor acceosrii în raportu cu fiecare infracţiune şi majorarea cuantumurilor pedepselor închisorii pentru fiecare infracţiune şi pe latură civilă;

2. Apelantul intimat inculpat A. a criticat sentinţa cu privire la omisiunea instanţei de a se pronunţa asupra fiecăruia dintre actele materiale în structura infracţiunilor continuare, nemotivarea hotărârii, critici cu privire la infracţiunile împotriva intereselor financiare ale Comunităţilor Europene, cu consecinţe deosebit de grave şi în formă continuată, de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată, de delapidare cu consecinţe deosebit de grave şi în formă continuată, de înşelăciune, împotriva părţii civile E. S.A., utilizarea cu rea-credinţă a creditului societăţii comerciale, solicitând în principal, trimiterea cauzei spre rejudecare, la instanţa de fond, iar în subsidiar achitarea, fie în temeiul art. 16 alin. (1), literea a) din C. proc. pen., fie în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b)(teza I-a sau teza a-II-a din C. proc. pen., pentru toate infracţiunile, ori reducerea cuantumului pedepselor închisoarii, cu suspendarea sub supraveghere a pedepsei rezultante a închisorii;

3. Apelanta intimată parte civilă Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Ruteire S.A. pentru nemotivarea sentinţei penale, iar pe latură civilă pentru greşita respingere a pretenţiilor civile, întrucât prima instanţă a avut în vedere doar înscrisurile şi susţinerile părţii civile E. S.A, neprecizând cuantumul prejudiciului material rămas nerecuperat

4. Apelantele intimate părţi civile SC "H." S.R.L. şi S.C. "F." S.A. aceasta din urmă cu privire la ambele laturi, penală şi civilă, însă ambele nemotivate.

Legiuitorul a reglementat, ca efect al apelului în conţinutul art. 418 din C. proc. pen., neagravarea situaţiei în propriul apel, astfel:

"(1) Instanţa de apel, soluţionând cauza, nu poate crea o situaţie mai grea pentru cel care a declarat apel. (2) De asemenea, în apelul declarat de procuror în favoarea unei părţi, instanţa de apel nu poate agrava situaţia acesteia."

Or, faţă de conţinutul principiului negravării situaţie în propriul apel şi contextul cauzei în care au fost declarate mai multe apeluri împotriva sentinţei pronunţată de prima instanţă, printre care cel declarat de procuror, dar care este în defavoarea inculpatului, atât pe latură penală, cât şi civilă, critica privind analiza tratamentului sancţionator aplicat inculpatului A., prin prisma cazului de casare invocat, respectiv art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., excedează recursului în casaţie.

De asemenea, nici critica invocată de inculpatul A. prin apărătorul ales privind aplicarea unei pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege privind infracţiunea de delapidare, ca urmare a faptului că instanţa de apel, în realitate ar fi dispus condamnarea inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii de utilizare cu rea-credinţă a creditului societăţii, în limitele pedepsei pentru delapidare nu poate fi analizată prin prisma cazului de recurs în casaţie invocat, respectiv art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., întrucât aceasta se referă la o greşită condamnare pentru o altă infracţiune, având drept consecinţă alte limite de pedeapsă care excedează accepţiunii stricte şi limitative a conţinutului cazului invocat, precum şi naturii de cale extraordinară de atac a recursului în casaţie, aspectul relevat putând fi analizat numai într-o cale ordinară de atac.

Înalta Curte consideră că nici critica suplimentară din completarea motivelor recursului în casaţie, respectiv aplicarea unor pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege prin stabilirea eronată a legii penale mai favorabile, cu privire la cuantumul pedepsei pentru infracţiunea de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, prin reţinerea dispoziţiilor art. 2561 din C. pen., dispoziţie ce a inrat în vigoare la data de 23 mai 2016, în raport cu intervalul de timp indicat, prin greşita aplicare a legii penale mai favorabile, nu poate fi examinată prin prisma cazului de recurs în casaţie invocat de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., întrucât modul de aplicare a legii penale mai favorabile excedează examinării în calea extraordinară de atac a recursului în casaţie.

De altfel, pornind de la specificul şi natura căii extraordinare a recursului în casaţie, criticile formulate de recurentul inculpat A. nu ar putea fi analizate prin niciun alt caz de recurs în casaţie.

Faţă de aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 448 alin. (1) pct. 1 din C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 936/A din data de 08 septembrie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I Penală.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen. se va obliga recurentul inculpat la plata sumei de câte 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 936/A din data de 08 septembrie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I Penală.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de câte 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, azi 24 februarie 2022.