Legislator Case Law & Legislation
Decizia nr. 776/2022 AI generated

Constitutionality challenge to criminal statute of limitations inadmissible due to prior Constitutional Court ruling; appeal dismissed

Case Number Decizia nr. 776/2022
Court / Authority
Jurisdiction Romania (RO)
Decision Date
Outcome Dismissed
Court Costs Borne by appellant

Legislator summary

AI generated

The High Court of Cassation and Justice dismissed the criminal defendant's appeal, upholding the Court of Appeal Cluj's decision to reject the constitutionality exception as inadmissible, thereby leaving the lower court's dismissal of the appeal against cassation in force and obliging the appellant to pay 200 RON in judicial costs. The case involved a criminal defendant challenging the constitutional validity of Article 155(1) of the Penal Code (provisions regarding the interruption of the statute of limitations) as interpreted by prior High Court decisions, arguing that the current interpretation violated principles of equality and legal certainty. The decisive legal basis was Article 29(3) of Law No. 47/1992, which renders a constitutionality exception inadmissible if the specific legal provisions have already been declared unconstitutional by a prior decision of the Constitutional Court; the court found that because the challenged provisions of Article 155(1) were already struck down by Constitutional Court Decision No. 358/2022, the condition for admissibility was not met.

Legislator headnote

AI generated

art. 155 alin. (1) din C. pen, art. 155 alin. (1) C. pen, art. 29 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, art. 426 lit. b) C. proc. pen, art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, art. 155 alin. (1) C. proc. pen; Constitutionality challenge to criminal statute of limitations inadmissible due to prior Constitutional Court ruling; appeal dismissed: Cu referire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată de contestatoarea A. prin actul procesual depus în cauză la data de 08.11.2022, s-a reţinut că este evident că sunt îndeplinite cerinţele formale de admisibilitate a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale în ce priveşte exigenţa ca excepţia de neconstituţionalitate să fie ridicată în faţa unei instanţe judecătoreşti de către una din persoanele la care se face referire prin art. 29 alin. (2) din Legea nr. 47/1992.

Keywords

AI generated
statute of limitations constitutionality judicial law legal certainty declaration of validity criminal offense

Cited Legislation

AI generated
art. 155 alin. (1) din C. pen
art. 155 alin. (1) din C. pen., ridicată în cauză de contestatoarea A..
art. 155 alin. (1) C. pen
art. 155 alin. (1) C. pen.
art. 29 alin. (2) din Legea nr. 47/1992
Prin încheierea din 22 noiembrie 2022, Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, a respins, în temeiul art. 29 alin.
art. 426 lit. b) C. proc. pen
pen., ci o chestiune de drept vizând modalitatea de interpretare a dispoziţiilor art. 426 lit. b) C. proc. pen.
art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992
x/2022 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, situaţie în care concluzia primei instanţe privind neîndeplinirea în cauză a cerinţelor prevăzute de art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 este întemeiată.
art. 155 alin. (1) C. proc. pen
a declarat recurs, susţinând ca excepţia invocată este admisibilă, întrucât Curtea Constituţională nu s-a mai pronunţat asupra dispoziţiilor art. 155 alin. (1) C. proc. pen.
art. 29 din Legea nr. 47/1992
Legat de admisibilitatea unei asemenea sesizări, instanţa constată că trebuie îndeplinite cerinţele prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, şi anume:
art. 426 C. proc. pen
Chiar dacă criticile recurentei sunt formulate în cursul unei contestaţii în anulare, aceasta nu a invocat neconstituţionalitatea art. 426 C. proc. pen.

Cited Case Law

AI generated
AI generated

Need to analyze how this precedent applies to your matter?

Cross-reference this judgment against statutes, commentaries, and subsequent citing case law inside Legislator AI.

Open in Legislator →

Full text

Şedinţa publică din data de 09 decembrie 2022

Asupra cauzei de faţă,

În baza actelor dosarului:

I. Prin încheierea din 22 noiembrie 2022, Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, a respins, în temeiul art. 29 alin. (5) cu trimitere la alin. (3) din Legea nr. 47/1992, ca inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate a disp. art. 155 alin. (1) din C. pen., ridicată în cauză de contestatoarea A..

S-au reţinut în esenţă următoarele:

La data de 08.11.2022, contestatoarea A. a depus la dosarul cauzei o cerere prin care a invocat excepţia de neconstituţionalitate a disp. art. 155 alin. (1) C. pen. astfel cum a fost interpretat prin pct. 1.2. din Decizia Î.C.C.J. nr. 67 pronunţată în dosar x/2022 şi raportat la Decizia HP a Î.C.C.J. nr. 10/2017 (M. Of. din 25.05.2017) raportat la prevederile art. 1 alin. (3), (4) şi (5), art. 4, ale art. 126 alin. (3), ale art. 142 alin. (1) şi ale art. 147 alin. (1) şi (4) din Constituţie şi Deciziile Curţii Constituţionale nr. 297/26.04.2018 şi nr. 358/26.05.2022.

În esenţă, contestatoarea a susţinut că Î.C.C.J. nu poate interpreta deciziile CCR şi că prin Decizia Î.C.C.J. nr. 67/25.10.2022 sunt încălcate prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (3) şi (5) din care se desprinde principiul securităţii juridice, ale art. 1 alin. (4) referitoare la principiul separaţiei şi echilibrului puterilor - legislativă, executivă şi judecătorească - în cadrul democraţiei constituţionale, ale art. 126 alin. (3) privind rolul înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, ale art. 142 alin. (1), potrivit cărora "Curtea Constituţională este garantul supremaţiei Constituţiei" şi ale art. 147 alin. (1) şi (4) referitoare la efectele deciziilor Curţii Constituţionale.

Interpretarea art. 155 alin. (1) C. pen. în interpretarea Deciziei HP a Î.C.C.J. nr. 10/2017 (M. Of. din 25.05.2017) este neconstituţională.

Dacă ar fi aplicat art. 155 alin. (1) C. pen. conform Deciziei ICCJ 10/2017 s-ar încălca principiul egalităţii între cetăţeni prevăzut de art. 4 din Constituţie.

Egalitatea în faţa legii, cunoscută, de asemenea, ca egalitate juridică, este principiul că fiecare fiinţă umană independentă trebuie să fie tratată în mod egal de lege (principiul izonomiei) şi că toţi oamenii sunt supuşi aceloraşi legi. Prin urmare, legea trebuie să garanteze neprivilegierea sau nediscriminarea de către autorităţi a niciunui individ sau grup de indivizi.

Articolul 7 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului (DUDO) prevede că toţi oamenii sunt egali în faţa legii şi au, fără nici o deosebire, dreptul la o egală protecţie a legii.

Art. 6 din CEDO privind principiul echităţii în procesul penal reclamă aplicarea aceluiaşi tratament celor care au invocat prescripţia în procesul iniţial cu al celor care nu au invocaţ-o.

O soluţie contrară ar avea un caracter vădit injust şi inechitabil. S-ar ajunge la crearea unei situaţii mai favorabile unei persoane condamnate care fie din ignoranţă, fie din lipsa mijloacelor necesare, nu a invocat în cursul judecăţii Decizia nr. 297 din 26.04.2018 a Curţii Constituţionale, faţă de un condamnat care a fost suficient de diligent pentru a-şi angaja un apărător bine pregătit şi care a pus în discuţie incidenţa prescripţiei, în plus, ceea ce ar face instanţa prin respingerea contestaţiei în anulare nu este altceva decât invocarea propriei culpe împotriva persoanei condamnate. La acest moment este evident faptul că instanţele care au considerat Decizia nr. 297 din 26.04.2018 a Curţii Constituţionale o decizie interpretativă au comis o eroare, iar pedeapsa aplicată, deşi existau probe cu privire la un caz de încetare a procesului penal, a fost şi continuă să fie una nelegală. Menţinerea acesteia prin respingerea unei contestaţii în anulare nu face decât să permită perpetuarea unei erori deşi există toate premisele pentru recunoaşterea şi corectarea (într-o oarecare măsură) a ei.

Cu referire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată de contestatoarea A. prin actul procesual depus în cauză la data de 08.11.2022, s-a reţinut că este evident că sunt îndeplinite cerinţele formale de admisibilitate a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale în ce priveşte exigenţa ca excepţia de neconstituţionalitate să fie ridicată în faţa unei instanţe judecătoreşti de către una din persoanele la care se face referire prin art. 29 alin. (2) din Legea nr. 47/1992.

Însă, cu referire la cerinţa ca neconstituţionalitatea să vizeze o lege sau o ordonanţă ori o dispoziţie dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei şi care nu a fost declarat neconstituţional printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale, se impun anumite nuanţări.

În speţă, contestatoarea A. a formulat o cerere de sesizare a Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prev. art. 155 alin. (1) din C. pen., astfel cum a fost interpretat prin pct. 1.2. din Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală nr. 67/25.10.2022, pronunţată în dosar x/2022, cu trimitere la Decizia Înaltei Curţi de Casaţie Şi Justiţie, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală nr. 10/2017, raportat la prevederile art. 1 alin. (3), (4) şi (5), art. 4, ale art. 126 alin. (3), ale art. 142 alin. (1) şi ale art. 147 alin. (1) şi (4) din Constituţie şi Deciziile Curţii Constituţionale nr. 297/26.04.2018 şi nr. 358/26.05.2022.

Contestatoarea A. a solicitat ca, printr-o decizie a Curţii Constituţionale, să fie stabilit că interpretarea dată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală disp. art. 155 alin. (1) din C. pen. prin Decizia nr. 67/2022, cu trimitere la Decizia nr. 10/2017, este neconstituţională pentru că încalcă principiul egalităţii cetăţenilor în faţa legii şi principiul legalităţii.

Chiar exceptând faptul că, în dosarul nr. x/2022, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală nu a analizat disp. art. 155 alin. (1) din C. pen., ci o chestiune de drept vizând modalitatea de interpretare a dispoziţiilor art. 426 lit. b) C. proc. pen. în raport de specificul căii extraordinare de atac a contestaţiei în anulare, cum transpare din simpla lectură a minutei Deciziei Nr. 67/2022, ceea ce, implicit, se reflectă în legătura pe care excepţia de neconstituţionalitate trebuie să o aibă cu soluţionarea cauzei, Curtea are în vedere că inadmisibilitatea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia ridicată de contestatoare derivă dintr-un motiv mult mai evident, anume că dispoziţia legală criticată a fost deja declarată neconstituţională printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale, deci nu sunt îndeplinite cerinţele art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992.

Aparent, excepţia vizează o dispoziţie legală în vigoare, întrucât există în prezent o normă de drept material cuprinsă în art. 155 alin. (1) din C. pen., care, în urma modificării aduse C. pen. prin O.U.G. nr. 71/30.05.2022, prevede următoarele:

"Cursul termenului prescripţiei răspunderii penale se întrerupe prin îndeplinirea oricărui act de procedură în cauză care, potrivit legii, trebuie comunicat suspectului sau inculpatului", dar, prin raportare la considerentele pentru care s-a declarat contestaţia în anulare, este clar că dispoziţiile art. 155 alin. (1) din C. pen. în vigoare la acest moment nu pot avea legătură cu soluţionarea cauzei şi că, de fapt, ceea ce ar putea face obiectul excepţiei de neconstituţionalitate este textul art. 155 alin. (1) din C. pen. în forma în vigoare până la data O.U.G. nr. 71/2022.

Astfel, prin contestaţia în anulare declarată de contestatoare se solicită încetarea procesului penal ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale, invocându-se disp. art. 155 alin. (1) din C. pen. declarate neconstituţionale prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 358/2022.

Prin urmare, doar disp. art. 155 alin. (1) din C. pen., în forma în vigoare până la data O.U.G. nr. 71/30.05.2022, pot avea legătură cu soluţionarea cauzei.

Or, prin Decizia nr. 358/26.05.2022, Curtea Constituţională a României a constatat că dispoziţiile art. 155 alin. (1) din C. pen., forma în vigoare până la data O.U.G. nr. 71/30.05.2022, sunt neconstituţionale.

Curtea de apel a reţinut, aşadar, că este inadmisibilă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale din prisma reglementării art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, întrucât nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale.

II. Împotriva încheierii sus-menţionate, recurenta A. a declarat recurs, susţinând ca excepţia invocată este admisibilă, întrucât Curtea Constituţională nu s-a mai pronunţat asupra dispoziţiilor art. 155 alin. (1) C. proc. pen. astfel cum le-a criticat, iar decizia nr. 358/26.05.2022 a Curţii Constituţionale nu are autoritate de lucru judecat asupra cauzei, pentru că atât cauza cât şi obiectul diferă.

Cu privire la recursul declarat:

Legat de admisibilitatea unei asemenea sesizări, instanţa constată că trebuie îndeplinite cerinţele prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, şi anume:

a. excepţia să fie ridicată în faţa instanţelor de judecată, la cererea uneia dintre părţi sau, din oficiu, de către instanţa de judecată sau de arbitraj comercial, respectiv de procuror în faţa instanţei de judecată, în cauzele în care participă;

b. excepţia să vizeze neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare;

c. excepţia să nu aibă ca obiect prevederi constatate ca neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale;

d. excepţia să aibă legătură cu soluţionarea cauzei, indiferent de obiectul acesteia.

În analiza condiţiilor enumerate anterior, se constată că, deşi excepţia a fost invocată de recurentă într-un dosar aflat pe rolul Curţii de apel, dispoziţiile a căror constituţionalitate este contestată vizează drepturile şi interesele părţii şi au legătură cu soluţionarea cauzei, nu este îndeplinită condiţia negativă impusă de textul de lege, respectiv ca dispoziţiile legale criticate să fi fost declarate neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale.

În acest sens, se constată că în Monitorul Oficial nr. 565 din 09.06.2022 n 358 din 26 mai 2022 a fost publicată Decizia nr. 358 din 26 mai 2022 a Curţii Constituţionale prin care au fost declarate neconstituţionale dispoziţiile art. 155 alin. (1) C. proc. pen., dispoziţii criticate de recurentă în cauză.

Chiar dacă criticile recurentei sunt formulate în cursul unei contestaţii în anulare, aceasta nu a invocat neconstituţionalitatea art. 426 C. proc. pen. prin raportare la dispoziţiile art. 155 alin. (1) C. proc. pen., astfel cum a fost interpretat prin pct. 1.2. din Decizia nr. 67/25.10.2022, pronunţată în dosarul nr. x/2022 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, situaţie în care concluzia primei instanţe privind neîndeplinirea în cauză a cerinţelor prevăzute de art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 este întemeiată.

În consecinţă, constatând că în mod corect s-a reţinut că nu sunt îndeplinite toate condiţiile de admisibilitate pentru sesizarea Curţii Constituţionale, urmează a fi respins recursul declarat de recurenta A. împotriva încheierii din data de 22 noiembrie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.

Văzând dispoziţiile art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurenta la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta A. împotriva încheierii din data de 22 noiembrie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.

Obligă recurenta la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 09 decembrie 2022.