Mandatory tax evasion seizure: removal of lien from alienated property and enforcement of proportional limits on remaining assets

Şedinţa publică din data de 24 noiembrie 2022

Deliberând asupra cauzei penale de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin încheierea din data de 08.11.2022 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală, pronunţată în dosarul nr. x/2018, s-a constatat că, prin decizia penală nr. 371/09.06.2022 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pronunţată în dosarul penal nr. x/2018, s-a dispus desfiinţarea încheierii din data de 25.02.2022 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală, din dosarul x/2018

S-a admis cererea formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Braşov, şi pe cale de consecinţă:

În baza art. 249 alin. (1), (2) şi (5) din C. proc. pen. cu referire la art. 11 din Legea nr. 241/2005, s-a instituit măsura sechestrului asigurător asupra bunurilor inculpatului A., până la concurenţa sumei de 25.016.910 RON, după cum urmează:

1. Asupra cotei de 1/1 din următoarele bunuri, cu datele de identificare de mai jos:

- imobil situat în Bucureşti, Splaiul Unirii nr. 10, identificat cadastral cu nr. x;

- imobil situat în Braşov, CF nr. x (nr. CF vechi x+17), nr. topografic x;

- imobil situat în Braşov, CF nr. x (nr. CF vechi x+18), nr. topografic x;

2. Asupra cotei de 1/2 din următoarele bunuri, cu datele de identificare de mai jos:

- imobil situat în Constanţa, CF nr. x (nr. CF vechi x, nr. cadastral vechi x).

3. Asupra cotei de 55/100 de sub B.8 înregistrată pe numele lui A. cu privire la imobilul cu nr. cadastral x, înscris în CF x UAT Zăbala (acelaşi cu cel înscris în CF x Zăbala).

Pentru a pronunţa această soluţie, curtea de apel a reţinut următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 165/06.10.2021 pronunţată de Tribunalul Braşov în dosarul nr. x/2018, s-a dispus, între altele, condamnarea inculpatului A. pentru comiterea infracţiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c), alin. (3) din Legea 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (48 acte materiale), art. 41 alin. (1) din C. pen. şi art. 5 din C. pen., la o pedeapsă de 2 ani şi 10 luni închisoare si pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) din C. pen. - relativ la lit. g), fiind vorba de interzicerea dreptului de a fi asociat sau administrator la o societate comercială - pe o durată de 4 ani, pedeapsă complementară executabilă cf. art. 68 lit. c) din C. pen.

În baza art. 397 alin. (1) din C. proc. pen. şi art. 19 din C. proc. pen., a fost admisă în parte acţiunea civilă exercitată de către partea civilă D.G.R.F.P Braşov şi a fost obligat inculpatul A. la plata către această parte civilă a sumei de 8.868.881,58 RON plus accesorii legale de la naşterea obligaţiilor faţă de bugetul de stat şi pană la achitarea integrală a debitului, cu titlu de despăgubiri civile reprezentând daune materiale.

În baza art. 404 alin. (4) lit. c) din C. proc. pen., au fost menţinute măsurile asigurătorii dispuse în cursul urmăririi penale şi în cursul judecăţii şi anume:

A fost menţinută măsura asiguratorie a popririi conturilor bancare ce au fost deţinute de către B., relativ la care unic moştenitor apare a fi inculpatul A. până la concurenţa sumei de 28.965.210 RON, aşa cum a fost instituită prin încheierea din 15.07.2020 a Tribunalului Braşov, definitivă prin încheierea din 3.08.2020 a Curţii de Apel Braşov, dosar nr. x/2018.

A fost menţinut sechestrul asigurator asupra bunurilor mobile (bani) ce au fost deţinute de B. - sume de bani ridicate de la aceasta cu ocazia percheziţiei domiciliare - relativ la care unic moştenitor apare a fi inculpatul A. până la concurenţa sumei de 28.965.210 RON, aşa cum a fost instituită prin încheierea din 15.07.2020 a Tribunalului Braşov, definitivă prin încheierea din 3.08.2020 a Curţii de Apel Braşov, dosar nr. x/2018 .

A fost menţinută măsura sechestrului asigurător instituit prin ordonanţa procurorului din data de 29.08.2014 în dosar nr. x/2013 la D.N.A - Serviciul Teritorial Braşov asupra bunurilor imobile deţinute de A..

Împotriva acestei sentinţe au declarat apelul Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Braşov inculpatul A. şi partea civilă D.G.R.F.P Braşov.

La termenul de judecată din data de 24.02.2022, procurorul a formulat cerere de luare a măsurii asigurătorii asupra bunurilor imobile ale inculpatului A., în cotă de 1/1 în cazul bunurilor proprii ale inculpatului şi respectiv în cotă de 1/2 în cazul bunurilor comune cu soţia acestuia C..

Prin încheierea din data de 25.02.2022, pronunţată în dosarul penal nr. x/2018, a fost admisă cererea formulată de Ministerul Public şi s-a dispus instituirea sechestrului asupra mai multor imobile, până la concurenţa sumei de 25.016.910 RON.

Împotriva acestei încheieri a formulat contestaţie inculpatul A., aceasta fiind admisă prin decizia penală nr. 371/09.06.2022 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, dispunându-se trimiterea cauzei spre rejudecare.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Braşov, sub număr x/2018/a3*.

În rejudecare, raportat la motivul admiterii contestaţiei formulate de inculpat - necesitatea lămuririi situaţiei juridice a terenurilor asupra cărora s-a solicitat instituirea măsurii asiguratorii -, Curtea a dispus, din oficiu, solicitarea de informaţii de la Oficiile de cadastru şi publicitate imobiliară competente cu privire la terenurile menţionate în cererea formulată de Ministerul Public, la dosar fiind comunicate, anterior termenului de judecată, răspunsurile OCPI Constanţa (fl. 52), OCPI Braşov (fl. 25), OCPI Bucureşti (fl. 20) şi OCPI Covasna (fl. 130).

Analizând cererea de luare a măsurii asigurătorii formulată de Ministerul Public, Curtea a arătat că, condiţiile generale pentru luarea măsurilor asigurătorii sunt stabilite prin art. 249 din C. proc. pen., legiuitorul stabilind că o astfel de măsură poate fi dispusă în orice fază a procesului penal, pentru a evita ascunderea, distrugerea, înstrăinarea sau sustragerea de la urmărire a bunurilor care pot servi la…repararea pagubei produse prin infracţiune. În afara acestui cadru general, există şi reglementări speciale, cu referire la anumite infracţiuni, în speţă fiind relevante dispoziţiile art. 11 din Legea 241/2005 în conformitate cu care în cazul în care s-a săvârşit o infracţiune prevăzută de prezenta lege, luarea măsurilor asigurătorii este obligatorie.

Aşa cum s-a arătat şi în jurisprudenţa Curţii Constituţionale (a se vedea în acest sens deciziile nr. 320/2016 publicată în Monitorul Oficial nr. 636/2016 - par. 19, şi nr. 10/2016, publicată în Monitorul Oficial nr. 248/2016 - par. 12-14), art. 11 citat mai sus constituie o excepţie de la regula generală în materia măsurilor asigurătorii, potrivit căreia luarea acestor măsuri este facultativă. Instituirea obligativităţii luării măsurilor asigurătorii în cazul infracţiunilor de evaziune fiscală a fost determinată, în mod special, de importanţa relaţiilor sociale ocrotite prin acestea, de caracteristicile elementelor constitutive ale laturii obiective a acestor infracţiuni şi de pericolul social crescut al faptelor incriminate. Raţiunea acestei reglementări se regăseşte astfel în împrejurarea că acest tip de infracţiuni are un obiect material care poate atinge valori foarte mari şi al căror pericol social este, de asemenea, foarte ridicat. Aşa fiind, şi prejudiciile provocate prin săvârşirea infracţiunilor de evaziune fiscală constau în sume însemnate de bani. În aceste condiţii, textul are rolul de a asigura posibilitatea acoperirii parţiale sau totale a pagubelor provocate, caracterul obligatoriu al măsurilor asigurătorii având rolul de a împiedica sustragerea, ascunderea sau înstrăinarea bunurilor ce fac obiectul lor.

În concret, raportându-se la situaţia din prezenta cauză, Curtea a constatat că inculpatul A. a fost trimis în judecată, între altele, pentru comiterea unei infracţiuni de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c), alin. (3) din Legea 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (48 acte materiale), art. 41 alin. (1) din C. pen. şi art. 5 din C. pen., fiind condamnat în primă instanţă pentru această faptă.

Prejudiciul invocat de partea civilă DGRFP Braşov este în cuantum de 25.016.910 RON, reprezentând debit principal şi accesorii, prejudiciu pe care l-a susţinut şi prin memoriul de apel (la acesta adăugându-se accesoriile care au curs în continuare, de la momentul formulării pretenţiilor).

Prin urmare, raportat la natura infracţiunii care face obiectul cauzei, reţinând că se invocă şi producerea unui prejudiciu important, s-a arătat că sunt aplicabile dispoziţiile art. 11 din Legea 241/2005 privind obligativitatea instituirii de măsuri asigurătorii.

Curtea a avut în vedere, că, astfel de măsuri au fost deja luate, fiind menţinute prin sentinţa penală apelată, însă, în concret, în urma punerii lor în practică, nu au fost indisponibilizate valori semnificative (sume de bani care să se fi regăsit în conturile poprite şi valoarea terenului asupra căruia s-a instituit deja sechestrul), ci unele infime prin raportare la pretinsul prejudiciu invocat în cauză. În acest sens, Curtea a constatat că valoarea de impunere a imobilului asupra căruia este deja instituit sechestrul este de 329.436 RON, în timp ce plăţile la care inculpatul a făcut referire sunt, de asemenea, nesemnificative prin raportare la acest prejudiciu.

Curtea a mai precizat faptul că, în conformitate cu prevederile art. 249 alin. (5) din C. proc. pen., măsurile asigurătorii se pot lua până la concurenţa valorii probabile a pagubei. Prin urmare, nu este vorba de un cuantum cert al prejudiciului, ceea ce, oricum, ar fi imposibil de stabilit în această fază în condiţiile în care, prin apelul declarat, inculpatul contestă, cel puţin parţial, săvârşirea infracţiunii şi cuantumul prejudiciului, această chestiune urmând a fi lămurită prin decizia care va fi pronunţată. În această fază, Curtea a arătat că se poate raporta doar la prejudiciul invocat şi, de asemenea, la hotărârea pronunţată în primă instanţă, prin care s-a dispus obligarea inculpatului la plata despăgubirilor solicitate de partea civilă, elemente care sunt suficiente pentru admiterea cererii, având în vedere efectul concret al măsurilor dispuse (care vizează indisponibilizarea bunurilor, neafectând dreptul de proprietate al inculpatului asupra acestora), precum şi caracterul provizoriu al acestor măsuri.

Pe cale de consecinţă, reţinând că este aplicabil art. 11 din Legea 241/2005, dar şi că măsurile deja dispuse nu sunt suficiente pentru a garanta repararea pagubei pretins produse prin comiterea faptei deduse judecăţii, Curtea a considerat că sunt îndeplinite condiţiile legale pentru instituirea de măsuri asigurătorii şi cu privire la alte bunuri asupra cărora inculpatul are drept de proprietate.

În ceea ce priveşte individualizarea acestor bunuri, în urma relaţiilor comunicate de OCPI, Curtea a stabilit că inculpatul are calitate de proprietar asupra următoarelor bunuri (dintre cele regăsite pe lista iniţială depusă de Ministerul Public):

- imobil situat în Bucureşti, Splaiul Unirii nr. 10, identificat cadastral cu nr. x, CG nr. x - în cotă de 1/1 (fl. 21 dosar a3*);

- imobil situat în Braşov, CF nr. x (nr. CF vechi x+17), nr. topografic x - în cotă de 1/1 (fl. 48 dosar a3*);

- imobil situat în Braşov, CF nr. x (nr. CF vechi x+18), nr. topografic x - în cotă de 1/1 (fl. 50 dosar a3*);

- imobil situat în Constanţa, CF nr. x (nr. CF vechi x, nr. cadastral vechi x) - în cotă de 1/2 (fl. 60 dosar a3*);

- asupra cotei de 55/100 cu privire la imobilul cu nr. cadastral x, înscris în CF x UAT Zăbala (acelaşi cu cel înscris în CF x Zăbala) (fl. 132 verso a3*).

Cu privire la toate celelalte bunuri, din relaţiile depuse la dosar în această fază a rezultat că inculpatul nu are calitatea de proprietar, astfel că nu pot fi dispuse măsuri asigurătorii.

Curtea a mai precizat că nu au fost comunicate relaţii de la OCPI Tulcea, însă nu este necesară obţinerea de informaţii suplimentare în condiţiile în care prin încheierea nr. x/05.05.2022 (depusă în copie la dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, fl. 92) - a transmis că a fost respinsă solicitarea de înscriere a măsurii asigurătorii (dispusă cu caracter executoriu prin încheierea din dosarul a3, desfiinţată ulterior) ca urmare a faptului că pentru terenul respectiv, înscris în cartea funciară x UAT Topolog, apare înregistrat ca proprietar numitul D. şi nu inculpatul A..

De asemenea, Curtea a constatat că lipsesc relaţiile de la OCPI Covasna cu privire la imobilul înregistrat în CF x Reci, însă şi în privinţa acestuia a fost comunicată la dosar încheierea de respingere nr. 6295/09.03.2022 (fl. 32, dosar ÎCCJ), prin care s-a arătat că titularul dreptului de proprietate asupra acestui teren este S.C. E. S.R.L. şi nu inculpatul A..

Pe cale de consecinţă, Curtea a dispus luarea măsurii asigurătorii cu privire la cele 5 imobile asupra cărora s-a stabilit că inculpatul A. are un drept de proprietate, în privinţa celorlalte imobile indicate iniţial nefiind îndeplinită această condiţie.

De asemenea, Curtea a arătat că va menţiona în minută faptul că încheierea iniţială a fost desfiinţată, având în vedere că, raportat la caracterul executoriu al încheierii pronunţate în această materie, au fost deja realizate înscrieri în cartea funciară care ar trebui înlăturate.

Împotriva încheierii din data de 08.11.2022 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală, pronunţată în dosarul nr. x/2018, a formulat contestaţie inculpatul A..

În motivarea contestaţiei, care a fost transmisă la dosar la data de 24.11.2022, acesta a arătat, în esenţă, că măsura sechestrului asigurător a fost instituită asupra cotei de 1/2 din imobilul situat în Constanţa C.F. nr. x (nr. CF vechi x, nr. cadastral vechi x), în condiţiile în care acest imobil nu se află în proprietatea sa. Prin încheierea de respingere nr. 33157/02.03.2022 a Oficiului de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Constanţa - Biroul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Constanţa a fost clarificată situaţia juridică a imobilului, dar s-a instituit şi de această dată măsura asiguratorie asupra unui bun despre care se cunoştea că nu se află în proprietatea sa.

A arătat că, cu privire la celelalte bunuri asupra cărora s-a instituit sechestrul asigurător nu s-a făcut nicio evaluare pentru a se stabili dacă indisponibilizarea acestora atinge sau depăşeşte valoarea probabilă a prejudiciului.

A apreciat că menţinerea măsurii asigurătorii asupra imobilului înscris în C.F. nr. x este nelegală, iar sechestrul asigurător poate fi menţinut asupra altor bunuri ale sale, până la concurenţa valorii prejudiciului cauzat, după o minimă evaluare cu privire la valoarea bunurilor indisponibilizate.

A mai arătat că exigenţele privind necesitatea şi proporţionalitatea măsurii asiguratorii trebuie avute în vedere şi la momentul verificării subzistenţei temeiurilor care au determinat luarea sau menţinerea măsurii.

Având în vedere motivele anterior expuse, inculpatul a solicitat admiterea contestaţei, desfiinţarea încheierii atacate şi trimiterea cauzei la Curtea de Apel Braşov, spre rejudecare.

Examinând încheierea atacată prin prisma criticilor invocate în susţinerea căii de atac, precum şi a dispoziţiilor legale incidente în materie, Înalta Curte constată că este fondată contestaţia formulată de inculpatul A., din următoarele considerente:

Condiţiile generale pentru luarea măsurilor asigurătorii sunt prevăzute de art. 249 alin. (1) din C. proc. pen., legiuitorul stabilind că o astfel de măsură poate fi dispusă în orice fază a procesului penal, pentru a evita ascunderea, distrugerea, înstrăinarea sau sustragerea de la urmărire a bunurilor care pot servi la (…) repararea pagubei produse prin infracţiune.

Potrivit dispoziţiilor alin. (2) al aceluiaşi articol, măsurile asigurătorii constau în indisponibilizarea unor bunuri mobile sau imobile, prin instituirea unui sechestru asupra acestora.

Dispoziţiile art. 249 alin. (5) din C. proc. pen. prevăd că măsurile asigurătorii în vederea reparării pagubei produse prin infracţiune şi pentru garantarea executării cheltuielilor judiciare se pot lua asupra bunurilor suspectului sau inculpatului şi ale persoanei responsabile civilmente, până la concurenţa valorii probabile a acestora.

În afara acestor dispoziţii cu caracter general, există şi reglementări speciale, cu referire la anumite infracţiuni, relevante fiind dispoziţiile art. 11 din Legea 241/2005, conform cărora în cazul în care s-a săvârşit o infracţiune prevăzută de prezenta lege, luarea măsurilor asigurătorii este obligatorie.

Se reţine că dreptul de proprietate privată este definit ca fiind dreptul persoanelor fizice sau juridice, al statului sau unităţilor administrativ-teritoriale asupra bunurilor mobile sau imobile, bunuri asupra cărora proprietarul exercită atributele dreptului de proprietate în interes propriu, dar în limitele legii. Este un drept real principal care conferă titularului său atributele de posesie, folosinţă şi dispoziţie (jus possidendi, jus utendi, jus fruendi, jus abutendi) asupra bunului apropriat în formă privată, atribute care pot fi exercitate în mod absolut, exclusiv şi perpetuu, cu respectarea limitelor materiale şi juridice.

Conform art. 893 lit. a) din C. civ., înscrierea unui drept real se poate efectua numai împotriva aceluia care, la data înregistrării cererii, este înscris ca titular al dreptului asupra căruia înscrierea urmează să fie făcută.

În materia măsurilor asiguratorii, dispoziţiile C. proc. pen. şi ale legilor speciale trebuie să fie interpretate în lumina prevederilor art. 53 din Constituţie şi ale art. 1 din Protocolul 1 al Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, în sensul că luarea şi/sau menţinerea măsurii asigurătorii a sechestrului nu se dispune automat, prin efectul legii, ci numai dacă se constată că măsura este proporţională cu situaţia care a generat-o.

Potrivit art. 1 din Protocolul 1 al Convenţiei, orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea drepturilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică şi în condiţiile prevăzute de lege şi de principiile generale ale dreptului internaţional.

În conformitate cu art. 53 din Constituţia României, exerciţiul unor drepturi sau al unor libertăţi poate fi restrâns doar prin lege şi numai dacă se impune, după caz: pentru apărarea securităţii naţionale, a ordinii, a sănătăţii ori a moralei publice, a drepturilor şi a libertăţilor cetăţenilor; desfăşurarea instrucţiei penale, prevenirea consecinţelor unei calamităţi naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav. Restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică. Măsura trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu şi fără a aduce atingere existenţei dreptului sau a libertăţii.

În prezenta cauză, instanţa de fond a dispus, în baza art. 249 alin. (1), (2) şi (5) din C. proc. pen., cu referire la art. 11 din Legea nr. 241/2005, instituirea măsurii sechestrului asigurător asupra bunurilor aparţinând inculpatului A., în cotă de 1/1, respectiv de 1/2, până la concurenţa sumei de 25.016.910 RON.

La data de 21.11.2022, OCPI Constanţa a transmis la dosar o adresă prin care informează instanţa de fond că inculpatul A. a deţinut imobilul situat în Constanţa, înscris în cartea funciară IE x-C1-U94/Constanţa, şi cota teren indiviz cu IE x pe care le-a înstrăinat prin încheierea nr. x/2012.

Aşadar, se constată că inculpatul nu mai deţine dreptul de proprietate asupra imobilului situat în Constanţa, CF nr. x (nr. CF vechi x, nr. cadastral vechi x), cu privire la care instanţa de fond a dispus prin încheierea atacată instituirea măsurii sechestrului asigurător.

Având în vedere că dispoziţiile art. 249 alin. (5) din C. proc. pen. prevăd că măsurile asigurătorii în vederea reparării pagubei produse prin infracţiune şi pentru garantarea executării cheltuielilor judiciare se pot lua asupra bunurilor suspectului sau inculpatului şi ale persoanei responsabile civilmente, până la concurenţa valorii probabile a acestora, Înalta Curte constată că se impune ridicarea măsurii sechestrului asigurător instituit asupra imobilului anterior menţionat, întrucât inculpatul nu mai este proprietarul acestuia.

În ceea ce priveşte instituirea măsurii sechestrului asigurator asupra celorlalte bunuri, aşa cum în mod corect a reţinut instanţa de fond, conform prevederilor art. 249 alin. (5) din C. proc. pen., măsurile asigurătorii se pot lua până la concurenţa valorii probabile a pagubei, nefiind obligatorie existenţa unui cuantum cert al prejudiciului, întrucât, la acest moment procesual, instanţa se poate raporta doar la prejudiciul invocat şi, de asemenea, la hotărârea pronunţată în primă instanţă, prin care s-a dispus obligarea inculpatului la plata despăgubirilor solicitate de partea civilă.

Cu privire la toate celelalte bunuri, cu privire la care instanţa de fond a dispus instituirea sechestrului asigurător, Înalta Curte constată a fi îndeplinite exigenţele privind necesitatea şi proporţionalitatea măsurii asiguratorii cu scopul urmărit.

Având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 2501 alin. (3) coroborat cu art. 4251 alin. (7) pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., va admite contestaţia declarată de inculpatul A. împotriva încheierii din data de 8 noiembrie 2022 a Curţii de Apel Braşov, secţia Penală pronunţată în dosarul nr. x/2018.

Va desfiinţa, în parte, încheierea penală atacată şi, rejudecând:

Va ridica măsura sechestrului asigurător instituită asupra cotei de 1/2 din imobilul situat în Constanţa, CF nr. x (nr. CF vechi x, nr. cadastral vechi x).

Va menţine celelalte dispoziţii ale încheierii atacate.

În baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

În baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 340 RON, va rămâne în sarcina statului şi se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite contestaţia declarată de inculpatul A. împotriva încheierii din data de 8 noiembrie 2022 a Curţii de Apel Braşov, secţia Penală pronunţată în dosarul nr. x/2018.

Desfiinţează, în parte, încheierea penală atacată şi rejudecând:

Ridică măsura sechestrului asigurător instituită asupra cotei de 1/2 din imobilul situat în Constanţa, CF nr. x (nr. CF vechi x, nr. cadastral vechi x).

Menţine celelalte dispoziţii ale încheierii atacate.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 340 RON, rămâne în sarcina statului şi se plăteşte din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 24 noiembrie 2022.