Defendant's unconstitutionality exception rejected for lacking connection to revision; prior inadmissibility rulings affirmed.

Şedinţa publică din data de 17 noiembrie 2022

Asupra recursului de faţă;

În baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin decizia penală nr. 1338 din 31 octombrie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori în dosarul nr. x/2021, a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu privire la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 39 C. pen., formulată de apelantul A..

De asemenea, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de revizuentul A. împotriva sentinţei penale nr. 76 din data de 05.05.2022, pronunţată de Tribunalul Olt în dosarul nr. x/2021.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat apelantul la plata sumei de 200 RON, cheltuieli judiciare către stat.

Conform art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru apelant a rămas în sarcina statului şi s-a dispus a se vira către Baroul Dolj, din fondurile Ministerului Justiţiei.

Pentru a decide astfel, Curtea de Apel Craiova a reţinut următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 76 din data de 05.05.2022, pronunţată de Tribunalul Olt în dosarul nr. x/2021, în baza art. 459 alin. (5) C. proc. pen., s-au respins cererile de revizuire formulate de condamnatul A. împotriva sentinţei penale nr. 15/28.01.2016, pronunţată în dosarul nr. x/2014 al Tribunalului Olt, definitivă prin decizia nr. 1264/13.09.2016 a Curţii de Apel Craiova, ca inadmisibile. În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat revizuentul la plata sumei de 600 RON, cheltuieli judiciare statului. În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., cheltuielile judiciare reprezentând onorariu avocat oficiu în sumă de 627 RON (aferent delegaţiei de asistenţă judiciară obligatorie nr. 1283/2021 - avocat B.), au rămas în sarcina statului.

Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a constatat că, prin cererea de revizuire formulată la data de 25.05.2021 şi înregistrată la Tribunalul Olt sub nr. x/2021, revizuentul A. a solicitat revizuirea sentinţei penale nr. 15/28.01.2016, pronunţată în dosarul nr. x/2014 al Tribunalului Olt, definitivă prin decizia nr. 1264/13.09.2016 a Curţii de Apel Craiova, prin care a fost condamnat la pedeapsa principală rezultantă de 20 de ani închisoare. În motivare, a arătat că cererea sa de revizuire se întemeiază pe motivul prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. f) şi alin. (3) C. proc. pen., respectiv hotărârea de condamnare s-a întemeiat pe o prevedere legală care, după ce aceasta a devenit definitivă, a fost declarată neconstituţională, ca urmare a admiterii unei excepţii de neconstituţionalitate ridicate în acea cauză, în situaţia în care consecinţele încălcării dispoziţiei constituţionale continuă să se producă şi nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunţate.

A arătat revizuentul condamnat că, prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 368/30.05.2017, publicată în Monitorul Oficial nr. 566/17.07.2017, s-a constatat că sintagma "şi împotriva aceluiaşi subiect pasiv" din cuprinsul dispoziţiilor art. 35 alin. (1) C. pen. este neconstituţională, aceasta fiind pronunţată ulterior hotărârii de condamnare. În continuare, revizuentul a arătat că prevederile art. 39 alin. (1) lit.

b) C. pen. nu mai intră sub incidenţa legii şi produc efecte ce se pot remedia prin revizuire, respectiv pedeapsa ce i-a fost aplicată a fost de 6 ani, iar restul de 14 ani reprezintă totalul treimilor adăugate. De asemenea, a menţionat revizuentul că, în opinia sa, Decizia Curţii Constituţionale nr. 368/30.05.2017, publicată în Monitorul Oficial nr. 566/17.07.2017, reprezintă, în conformitate cu dispoziţiile art. 595 alin. (1) C. proc. pen., o lege nouă, mai favorabilă şi care trebuie aplicată conform art. 6 alin. (1) C. pen..

Totodată, a invocat în sprijinul admiterii în principiu a cererii sale de revizuire şi Decizia nr. 651/25.10.2018, publicată în Monitorul Oficial nr. 1083/20.12.2018, intervenită tot după rămânerea definitivă a hotărârii sale de condamnare, prin care s-a constatat că soluţia legislativă cuprinsă în art. 595 alin. (1) C. proc. pen., care nu prevede şi decizia Curţii Constituţionale prin care se constată neconstituţionalitatea unei norme de incriminare ca un caz de înlăturare sau modificare a pedepsei/măsurii educative, este neconstituţională, aceasta întrucât s-a reţinut că efectele deciziei de admitere pronunţate de Curtea Constituţională trebuie să fie imediate, aplicabile atât în cauzele pendinte, cât şi în cele definitiv judecate, în caz contrar nefiind respectate dispoziţiile art. 16 din Constituţia României referitoare la egalitatea cetăţenilor României.

A fost stabilit termen de judecată la data de 16.06.2021, când s-a constatat lipsa dosarului nr. x/2014 al Tribunalului Olt în care s-a pronunţat hotărârea a cărei revizuire s-a solicitat şi s-a acordat termen de judecată la data de 22.09.2021, când, din nou, dosarul de fond nu a fost ataşat cauzei, stabilindu-se ca termen data de 20.10.2021.

La termenul din 20.10.2021, revizuentul condamnat A. a solicitat să i se acorde termen de judecată pentru a studia dosarul şi, în raport de dispoziţiile art. 94 C. proc. pen., cererea sa a fost admisă, stabilindu-se termen pentru data de 17.11.2021. La termenul din 17.11.2021, revizuentul condamnat a formulat oral cerere de recuzare a reprezentantului Ministerului Public, context în care instanţa i-a pus în vedere să depună în scris cererea în care să arate toate motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază aceasta, stabilindu-se în continuare termen la data de 08.12.2021. Cererea scrisă a fost depusă la data de 19.11.2021, de apărătorul desemnat pentru asigurarea asistenţei judiciare obligatorii, fiind soluţionată în sensul respingerii acesteia, la data de 23.11.2021. La termenul din 08.12.2021, revizuentul condamnat a depus o nouă cerere de revizuire, având ca temei formal un alt motiv de revizuire, dar care, în realitate, s-a constatat că vizează acelaşi motiv de revizuire invocat anterior, aceasta fiind soluţionată în sensul respingerii, ca inadmisibilă, la data de 09.12.2021. Termenul de soluţionare a cauzei a fost stabilit la data de 26.01.2022, când revizuentul condamnat a depus, de această dată, o cerere de strămutare a cauzei, care a fost înaintată spre soluţionare Curţii de Apel Craiova, stabilindu-se în continuare termen de judecată la data de 09.03.2022. La termenul din 09.03.2022, s-a constatat că a fost acordat termen pentru soluţionarea cererii de strămutare la data de 15.03.2022, astfel că a fost stabilită data de 13.04.2022. Aşa cum a rezultat din extrasul aflat la dosarul cauzei, cererea de strămutare a fost respinsă, ca nefondată, fiind obligat acesta la cheltuieli judiciare către stat. La termenul de judecată din data de 13.04.2022, revizuentul condamnat a solicitat un alt termen de judecată, pentru a-şi angaja avocat, fiindu-i luată şi o declaraţie în acest sens.

La termenul de judecată din data de 27.04.2022, revizuentul condamnat A. a depus la dosar o cerere prin care a solicitat sesizarea Curţii Constituţionale a României cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 39 alin. (1) lit. b) şi c) C. pen., care, în opinia sa, contravin dispoziţiilor art. 16 din Constituţia României, privind egalitatea în drepturi.

A apreciat că este discriminat, deoarece execută o pedeapsă privativă de libertate de 20 de ani închisoare, deşi pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea de trafic de minori, prev. de art. 211 C. pen., reţinută în sarcina sa, este de maxim 12 ani, situaţie injustă întrucât cunoaşte din mass-media că unele tribunale şi curţi de apel din ţară au plafonat cuantumul tuturor pedepselor aplicate într-un proces penal, care nu au depăşit maximul pedepsei principale. A mai precizat că este o persoană privată de libertate şi fără posibilităţi materiale, solicitând soluţionarea acestei excepţii având în vedere principiul proporţionalităţii între faptă şi pedeapsa primită.

Prin cererea de revizuire formulată la data de 18.04.2021 şi înregistrată la Tribunalul Olt sub nr. x/2021, revizuentul A. a solicitat revizuirea sentinţei penale nr. 15/28.01.2016, pronunţată în dosarul nr. x/2014 al Tribunalului Olt, definitivă prin decizia nr. 1264/13.09.2016 a Curţii de Apel Craiova, prin care a fost condamnat la pedeapsa principală rezultantă de 20 de ani închisoare. În motivare, a arătat că hotărârea de condamnare s-a bazat pe declaraţia unui martor mincinos, respectiv coinculpatul C., martora D., iar în ceea ce priveşte dovezile, a menţionat că urmează să le prezinte în şedinţă publică. A depus în dosar o cerere prin care a solicitat să i se acorde termen de judecată pentru studierea dosarului nr. x/2014 al Tribunalului Olt, în care s-a pronunţat hotărârea a cărei revizuire s-a solicitat. Verificând, în conformitate cu dispoziţiile art. 107 din ROI, existenţa altor dosare formate ca urmare a unei cereri formulate de acelaşi revizuent condamnat, având acelaşi obiect, respectiv revizuire, s-a constatat că o cerere cu obiect similar, ce formează obiectul dosarului nr. x/2021, are termen de judecată la data de 27.04.2022, motiv pentru care şi a doua cerere de revizuire a primit ca termen de judecată data menţionată. La termenul din 27.04.2022, instanţa fondului a pus în discuţie, din oficiu, reunirea cauzei ce face obiectul dosarului nr. x/2022 la cauza ce face obiectul dosarului nr. x/2021, ambele având ca obiect revizuire, având în vedere dispoziţiile art. 43 alin. (3) C. proc. pen., respectiv existenţa mai multor cauze cu acelaşi obiect.

Prin încheierea din data de 27.04.2022, pronunţată în dosarul nr. x/2022, s-a dispus reunirea dosarului nr. x/2022 la dosarul nr. x/2021, în temeiul dispoziţiilor art. 43 alin. (3) C. proc. pen.

Analizând admisibilitatea în principiu a celor două cereri de revizuire formulate de revizuentul A., instanţa fondului a reţinut următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 15 din 28.01.2016, pronunţată de Tribunalul Olt în dosarul nr. x/2014, în baza art. 367 alin. (1), (2), (3) C. pen., cu înlăturarea art. 77 lit. a), e) C. pen., inculpatul A., în prezent aflat în Penitenciarul Craiova, a fost condamnat la pedeapsa de 4 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat.

În baza art. 67 alin. (1) C. pen., a fost aplicată inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), f), h) C. pen., pe o durată de 5 ani. În baza art. 65 alin. (1) C. pen., a fost aplicată inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), f), h) C. pen., a căror exercitare a fost interzisă, ca pedeapsă complementară.

În baza art. 205 alin. (1), (3) lit. b) C. pen., cu înlăturarea art. 77 lit. a), e) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen., inculpatul A. a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de lipsire de libertate în mod ilegal, comisă în dauna persoanei vătămate E..

În baza art. 205 alin. (1) C. pen., cu înlăturarea art. 77 lit. a), e) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen., inculpatul A. a fost condamnat la pedeapsa de un an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de lipsire de libertate în mod ilegal, comisă în dauna persoanei vătămate E..

În baza art. 210 alin. (1) lit. a) C. pen., cu înlăturarea art. 77 lit. a), e) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 4 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane, comisă în dauna persoanei vătămate E..

În baza art. 67 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice), lit. b) (dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat), lit. f) (dreptul de a fi tutore sau curator), lit. h) (dreptul de a deţine, purta şi folosi orice categorie de arme) şi lit. n) C. pen. (dreptul de a comunica cu persoana vătămată E.), pe o durată de 5 ani.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen., a fost aplicată inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), f), h), n) C. pen.

În baza art. 210 alin. (1) lit. a) C. pen., cu înlăturarea art. 77 lit. a), e) C. pen., acelaşi inculpat a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane, comisă în dauna martorei D..

În baza art. 67 alin. (1) C. pen., a fost aplicată inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), f), h), n) C. pen., pe o durată de 5 ani. În baza art. 65 alin. (1) C. pen., a fost aplicată inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), f), h), n) C. pen.

În baza art. 211 alin. (1), (2) C. pen. rap. la art. 210 alin. (1) lit. a), b) C. pen., cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen., cu înlăturarea art. 77 lit. e) C. pen., acelaşi inculpat a fost condamnat la pedeapsa de câte 6 ani închisoare, pentru fiecare din cele două infracţiuni de trafic de minori comise în dauna persoanelor vătămate F. şi G..

În baza art. 67 alin. (1) C. pen., au fost aplicate inculpatului două pedepse complementare constând în interzicerea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), f), h), n) C. pen., pe o durată de 5 ani, aferente celor două pedepse principale de mai sus. În baza art. 65 alin. (1) C. pen., au fost aplicate inculpatului două pedepse accesorii a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), f), h), n) C. pen.

În baza art. 211 alin. (1), (2) C. pen. rap. la art. 210 alin. (1) lit. a), b) C. pen., cu înlăturarea art. 77 lit. a), e) C. pen., acelaşi inculpat a fost condamnat la pedeapsa de câte 5 ani închisoare, pentru fiecare din cele două infracţiuni de trafic de minori comise în dauna persoanelor vătămate H. şi I..

În baza art. 67 alin. (1) C. pen., au fost aplicate inculpatului două pedepse complementare constând în interzicerea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), f), h), n) C. pen., pe o durată de 5 ani, aferente celor două pedepse principale de mai sus. În baza art. 65 alin. (1) C. pen., au fost aplicate inculpatului două pedepse accesorii a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), f), h), n) C. pen.

În baza art. 211 alin. (1), (2) C. pen., rap. la art. 210 alin. (1) lit. a), b) C. pen., cu înlăturarea art. 77 lit. a), e) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen., acelaşi inculpat a fost condamnat la pedeapsa de 5 ani închisoare, pentru infracţiunea de trafic de minori, comisă în dauna persoanei vătămate E..

În baza art. 67 alin. (1) C. pen., a fost aplicată inculpatului pedeapsa complementară constând în interzicerea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), f), h), n) C. pen., pe o durată de 5 ani. În baza art. 65 alin. (1) C. pen., a fost aplicată inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), f), h), n) C. pen.

În baza art. 211 alin. (1), (2) C. pen. rap. la art. 210 alin. (1) lit. a), b) C. pen., cu înlăturarea art. 77 lit. a), e) C. pen., acelaşi inculpat a fost condamnat la pedeapsa de 6 ani închisoare, pentru infracţiunea de trafic de minori, comisă în dauna persoanei vătămate J..

În baza art. 67 alin. (1) C. pen., a fost aplicată inculpatului pedeapsa complementară constând în interzicerea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), f), h), n) C. pen., pe o durată de 5 ani. În baza art. 65 alin. (1) C. pen., a fost aplicată inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), f), h), n) C. pen.

În baza art. 10 din Legea nr. 187/2012 rap. la art. 38 alin. (1), art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. şi art. 45 alin. (2) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa principală cea mai grea, de 6 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de 1/3 din totalul celorlalte pedepse principale stabilite (1/3 din 42), adică 14, inculpatul executând pedeapsa principală de 20 (douăzeci) ani închisoare şi pedeapsa rezultantă complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice), lit. b) (dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat), lit. f) (dreptul de a fi tutore sau curator), lit. h) (dreptul de a deţine, purta şi folosi orice categorie de arme) şi lit. n) C. pen. (dreptul de a comunica cu victimele infracţiunilor de trafic de minori şi trafic de persoane - E., E., I., H., F., G., martora D., J.), pe o durată de 5 ani, a cărei executare va începe după executarea pedepsei principale a închisorii, după graţierea totală sau a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripţie a executării pedepsei principale sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiţionate. În baza art. 45 alin. (5) C. pen., a fost aplicată inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), f), h), n) C. pen., a căror exercitare a fost interzisă, ca pedeapsă complementară, care se va executa din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare şi până când pedeapsa principală privativă de libertate a fost executată sau considerată ca executată.

Împotriva sentinţei penale au formulat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - DIICOT - Biroul Teritorial Olt şi inculpatul A..

Prin decizia penală nr. 1264 din 13.09.2016, pronunţată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. x/2014, definitivă, au fost respinse, ca nefondate, atât apelul declarat de DIICOT - Biroul Teritorial Olt, cât şi apelul inculpatului.

La data de 13.09.2016, Tribunalul Olt a emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 15 din 13.09.2016, care a fost înaintat, pentru punerea în executare, Penitenciarului Craiova.

Cu adresa din 13.09.2016, Penitenciarul Craiova a comunicat că persoana condamnată a fost arestată de Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Olt, la data de 11.09.2014. Pedeapsa începe la data de 11.09.2014 şi expiră la 10.09.2034.

Împotriva sentinţei penale nr. 15 din data de 28.01.2016, pronunţată de Tribunalul Olt în dosarul nr. x/2014, inculpatul A. a formulat contestaţie în anulare.

Prin sentinţa penală nr. 234 din 15.11.2016, pronunţată de Tribunalul Olt în dosarul nr. x/2016, a fost respinsă cererea având ca obiect contestaţie în anulare formulată contestatorul A., ca inadmisibilă. În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat condamnatul la plata sumei de 50 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Împotriva sentinţei penale nr. 234 din 15.11.2016, pronunţată de Tribunalul Olt în dosarul nr. x/2016, inculpatul A. a formulat apel.

Prin decizia penală nr. 242 din data de 15.02.2017, pronunţată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. x/2016, s-a admis apelul formulat de apelantul A.. S-a desfiinţat integral sentinţa penală apelată. S-a constatat competenţa Curţii de Apel Craiova în soluţionarea contestaţiei în anulare. S-a reţinut cauza spre judecare şi s-a înaintat dosarul în vederea repartizării aleatorii. În temeiul art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului, din care onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu s-a dispus a se avansa din fondurile Ministerului Justiţiei.

Prin decizia penală nr. 873 din data de 15.05.2017, pronunţată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. x/2017, în temeiul art. 431 C. proc. pen., a fost respinsă contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei penale nr. 1264 din 13.09.2016 a Curţii de Apel Craiova, pronunţată în dosarul nr. x/2014, ca inadmisibilă. În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat contestatorul la plata sumei de 100 RON, cheltuieli judiciare către stat.

Prin decizia penală nr. 1745 din data de 12.12.2018, pronunţată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. x/2018, a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 1264 din data de 13 septembrie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. x/2014. A fost obligat contestatorul inculpat la plata sumei de 200 RON, cheltuieli judiciare statului.

Prin sentinţa penală nr. 112 din data de 25.06.2019, pronunţată de Tribunalul Olt în dosarul nr. x/2018, în baza art. 47, art. 50 C. proc. pen. rap. la art. 598 alin. (2) C. proc. pen., a fost admisă excepţia necompetentei teritoriale a Tribunalului Olt şi s-a declinat, în favoarea Tribunalului Dolj, competenţa de soluţionare a cauzei având ca obiect contestaţia la executare formulată de contestatorul A., deţinut în Penitenciarul Craiova.

Prin sentinţa penală nr. 65/25.03.2021, pronunţată în dosarul nr. x/2021 al Tribunalului Olt, a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul condamnat A., temeiul invocat de revizuent fiind dispoziţiile art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., respectiv lipsa discernământului, împrejurare ce s-ar fi putut constata printr-un raport de expertiză psihiatrică . Judecătorul de la prima instanţă a reţinut că activitatea infracţională reţinută în sarcina revizuentului condamnat nu a relevat lipsa vreunui mobil sau comiterea unor fapte specifice, care sa denote afecţiuni psihice, proba cu expertiza psihiatrică fiind deja respinsă pe parcursul cauzei penale nr. 2899/104/2014, nefiind aptă să dovedească netemeinicia hotărârii de condamnare pronunţate în primul ciclu procesual, problemele de ordin psihic, conform adeverinţelor anexate, fiind deja evaluate în cursul soluţionării procesului penal nr. 2899/104/2014.

Împotriva acestei soluţii a declarat apel revizuentul condamnat A., iar prin decizia penală nr. 1216/04.10.2021, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, a fost respins apelul declarat de revizuent.

S-a reţinut că revizuirea constituie o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată împotriva hotărârilor judecătoreşti definitive pronunţate de instanţele penale, având caracterul unei căi de atac de retractare care permite instanţei penale să revină asupra propriei sale hotărâri şi, în acelaşi timp, caracterul unei căi de atac de fapt, prin care sunt constatate şi înlăturate erorile judiciare în rezolvarea cauzelor penale. Revizuirea poate fi exercitată - în cazurile limitativ prevăzute de dispoziţiile art. 453 din C. proc. pen. - numai împotriva hotărârilor judecătoreşti definitive pronunţate de instanţele penale, indiferent dacă acestea au rămas definitive la prima instanţă (sentinţe) sau la instanţa de apel (decizii). Totodată, revizuirea priveşte numai hotărârile judecătoreşti definitive care conţin o rezolvare a fondului cauzei, deoarece prin revizuire se urmăreşte înlăturarea erorilor de fapt pe care le conţin hotărârile judecătoreşti, or, asemenea erori pot fi întâlnite numai în hotărârile care rezolvă fondul cauzei penale.

Referitor la cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 453 alin. (1) lit.

f) C. proc. pen., Tribunalul a constatat că, în dosarul nr. x/2014, în care a fost pronunţată sentinţa de condamnare a cărei revizuire a solicitat-o revizuentul A. în apărarea sa, acesta nu a invocat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 39 alin. (1) lit.

b) C. pen., ceea ce, prin raportare la dispoziţiile art. 459 alin. (3) C. proc. pen., constituie o condiţie de admisibilitate a cererii de revizuire în acest caz special. Prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 368/2017, a fost declarată neconstituţională sintagma "împotriva aceluiaşi subiect pasiv" din dispoziţiile art. 35 alin. (1) C. pen., fiind însă respinse obiecţiile de neconstituţionalitate formulate în legătură cu art. 39 alin. (1) lit.

b) C. pen., invocate în cauza de faţă. Pe de altă parte, s-a reţinut că, potrivit art. 457 alin. (1) C. proc. pen., cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 453 alin. (1) lit.

f) C. proc. pen. poate fi formulată în termen de un an de la data publicării deciziei Curţii Constituţionale în Monitorul Oficial al României, Partea I. Cererea de revizuire de faţă, întemeiată pe dispoziţiile art. 453 alin. (1) lit.

f) C. proc. pen., a fost formulată de revizuentul A. la data de 25.05.2021, în vreme ce sentinţa de condamnare a acestuia, respectiv sentinţa penală nr. 15/28.01.2016, pronunţată în dosarul nr. x/2014 al Tribunalului Olt, definitivă prin decizia nr. 1264/13.09.2016 a Curţii de Apel Craiova (prin care i s-a aplicat un spor de 14 ani, conform art. 39 alin. (1) lit.

b) C. pen.), a fost pronunţată cu mai mult de 3 ani în urmă, deci cu depăşirea termenului legal prevăzut de art. 457 alin. (1) C. proc. pen.. Aşadar, cazul de revizuire prevăzut în art. 453 alin. (1) lit.

f) C. proc. pen. presupune invocarea excepţiei de neconstituţionalitate în cauza soluţionată prin hotărârea judecătorească definitivă atacată pe calea revizuirii. În consecinţă, s-a reţinut că cererea de revizuire formulată, în baza dispoziţiilor art. 453 alin. (1) lit.

f) C. proc. pen., împotriva hotărârii judecătoreşti definitive pronunţate într-o cauză în care nu s-a invocat excepţia de neconstituţionalitate, este inadmisibilă, decizia Curţii Constituţionale prin care s-a constatat existenţa unui conflict juridic de natură constituţională neputând conduce la revizuirea hotărârii judecătoreşti definitive pronunţate în cauză.

Referitor la cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 453 alin. (1) lit.

b) C. proc. pen., Tribunalul a constatat că, la data de 18.04.2021, revizuentul A. a solicitat revizuirea sentinţei penale nr. 15/28.01.2016, pronunţată în dosarul nr. x/2014 al Tribunalului Olt, definitivă prin decizia nr. 1264/13.09.2016 a Curţii de Apel Craiova, prin care a fost condamnat la pedeapsa principală rezultantă de 20 de ani închisoare, cererea fiind înregistrată la Tribunalul Olt sub nr. x/2021. În motivare, a arătat că hotărârea de condamnare s-a bazat pe declaraţia unui martor mincinos, respectiv coinculpatul C., martora D., iar în ceea ce priveşte dovezile, a menţionat că urmează să le prezinte în şedinţă publică.

Aceste dovezi nu au fost prezentate, deşi i s-a pus în vedere inculpatului să le depună la dosar încă de la momentul înregistrării cererii, astfel încât nu s-a putut concluziona că hotărârea a cărei revizuire s-a solicitat s-a întemeiat pe declaraţia unui martor care a săvârşit infracţiunea de mărturie mincinoasă în cauza respectivă, influenţând astfel soluţia pronunţată. S-a subliniat că nu s-a dovedit săvârşirea unei infracţiuni de mărturie mincinoasă de către martora D., neexistând deci o hotărâre de condamnare, cu atât mai mult şi definitivă.

Pe de altă parte, condamnarea revizuentului A. nu a survenit ca urmare a declaraţiei determinante dată de martora D., existând un număr mare de persoane vătămate care au fost traficate de revizuentul A., şi anume: E., E., F., G., H., I., J.. S-a reţinut că denaturarea adevărului poate constitui motiv de revizuire şi atunci când fapta săvârşită de martor nu este infracţiune, fiind săvârşită fără vinovăţie, respectiv când martorul s-a aflat într-o eroare de fapt sau a comis fapta urmare a unei constrângeri morale, esenţial fiind, însă, ca acest motiv de revizuire să influenţeze soluţia instanţei, respectiv să ducă la pronunţarea unei hotărâri nelegale sau netemeinice, potrivt art. 453 alin. (4) C. proc. pen..

Or, în cauză, niciuna dintre persoanele traficate audiate nu a fost condamnată pentru săvârşirea infracţiunii de mărturie mincinoasă, pentru a se putea reţine că a fost afectată legalitatea şi temeinicia hotărârii de condamnare a revizuentului A.. Pe de altă parte, chiar existenţa unor eventuale contradicţii între declaraţiile date în cursul urmăririi penale şi cele ce ar fi fost date în cursul cercetării judecătoreşti nu au dovedit, prin ele însele, că martorii audiaţi au minţit. Prin urmare, Tribunalul Olt a respins cererea de revizuire, în procedura admiterii în principiu a acesteia, formulată de condamnatul A., ca inadmisibilă.

Împotriva acestei sentinţe penale a declarat apel revizuentul A., fără a indica în scris motivele.

În şedinţa publică din data de 31.10.2022, apelantul revizuent A. a invocat şi excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen.

Analizând, cu prioritate, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu privire la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 39 C. pen., formulată de apelantul revizuent A., Curtea de Apel Craiova a constatat că aceasta este inadmisibilă, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 29 alin. (1)-(5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale: (1) Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei, în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia.

(2) Excepţia poate fi ridicată la cererea uneia dintre părţi sau, din oficiu, de către instanţa de judecată ori de arbitraj comercial. De asemenea, excepţia poate fi ridicată de procuror în faţa instanţei de judecată, în cauzele la care participă.

(3) Nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale.

(4) Sesizarea Curţii Constituţionale se dispune de către instanţa în faţa căreia s-a ridicat excepţia de neconstituţionalitate, printr-o încheiere care va cuprinde punctele de vedere ale părţilor, opinia instanţei asupra excepţiei, şi va fi însoţită de dovezile depuse de părţi. Dacă excepţia a fost ridicată din oficiu, încheierea trebuie motivată, cuprinzând şi susţinerile părţilor, precum şi dovezile necesare. Odată cu încheierea de sesizare, instanţa de judecată va trimite Curţii Constituţionale şi numele părţilor din proces cuprinzând datele necesare pentru îndeplinirea procedurii de citare a acestora.

(5) Dacă excepţia este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanţa respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curţii Constituţionale. Încheierea poate fi atacată numai cu recurs la instanţa imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunţare. Recursul se judecă în termen de 3 zile.

Astfel, s-a reţinut că, potrivit dispoziţiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, pentru a fi admisibilă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate, se cere ca excepţia să vizeze dispoziţii care au legătură cu soluţionarea cauzei.

Or, din acest punct de vedere, s-a constatat că excepţia de neconstituţionalitate invocată vizează un text de lege (art. 39 C. pen., ce priveşte pedeapsa principală în caz de concurs de infracţiuni), care nu are legătură cu soluţionarea prezentei cauze (având ca obiect revizuire - apel), nefiind admisibilă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale.

Împotriva dispoziţiei de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 39 C. pen., cuprinsă în decizia penală nr. 1338 din 31 octombrie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori în dosarul nr. x/2021, a declarat recurs revizuentul A., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală la data de 10 noiembrie 2022, stabilindu-se termen de judecată, în mod aleatoriu, la data de 17 noiembrie 2022.

Analizând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia.

Din analiza prevederilor legale sus indicate reiese că o cerere de sesizare a instanţei de contencios constituţional poate fi formulată în orice fază a procesului penal, textul menţionat prevăzând doar ca excepţia să fie ridicată în faţa instanţelor de judecată şi să aibă legătură cu soluţionarea cauzei, indiferent de obiectul acesteia.

În prezenta cauză, Înalta Curte constată că nu sunt îndeplinite toate condiţiile prevăzute de lege pentru a admite cererea formulată de recurentul revizuent şi a dispune sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate invocată.

Astfel, se constată că excepţia a fost ridicată de o parte din proces, în faţa unei instanţe de judecată, vizează dispoziţii legale în vigoare, iar acestea nu au fost declarate neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale.

Însă, pentru a fi admisibilă şi a crea obligaţia trimiterii cererii de sesizare la Curtea Constituţională, excepţia trebuie să aibă legătură cu soluţionarea cauzei, adică să producă un efect real, concret asupra cursului procesului penal şi, implicit, asupra situaţiei juridice a părţii din proces.

Prioritar examinării în concret a acestei condiţii, se impun anumite consideraţii generale asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Excepţia de neconstituţionalitate constituie un mijloc procedural prin intermediul căruia se asigură, în condiţiile legii, analiza conformităţii anumitor dispoziţii legale cu Constituţia României.

Potrivit art. 146 lit. d) din Constituţia României, competenţa de a hotărî asupra excepţiilor de neconstituţionalitate privind legile şi ordonanţele, ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti, revine Curţii Constituţionale.

Sesizarea Curţii Constituţionale nu se face direct de către subiecţii acţiunii penale. Prin Legea nr. 47/1992 se stabileşte un veritabil filtru, în virtutea căruia instanţa în faţa căreia se invocă excepţia de neconstituţionalitate efectuează un examen cu privire la îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate, în funcţie de care admite sau respinge cererea de sesizare a Curţii Constituţionale.

În aplicarea dispoziţiilor art. 29 din Legea nr. 47/1992, judecătorul realizează o verificare sub aspectul respectării condiţiilor legale în care excepţia de neconstituţionalitate, ca incident procedural, poate fi folosită. Calea procedurală reglementată de aceste dispoziţii legale nu oferă instanţei în faţa căreia se invocă excepţia posibilitatea de a controla constituţionalitatea propriu-zisă a prevederilor legale contestate, ci doar de a aprecia asupra condiţiilor de admisibilitate a excepţiei de neconstituţionalitate.

Judecătorul cauzei nu are atribuţii de jurisdicţie constituţională, aşa încât verificarea condiţiilor de admisibilitate nu echivalează cu o analiză a conformităţii prevederii legale atacate cu Constituţia şi nici cu soluţionarea de către instanţă a unui aspect de contencios constituţional, întrucât instanţa nu statuează asupra temeiniciei excepţiei, ci numai asupra admisibilităţii acesteia.

Ca orice mijloc procedural, excepţia de neconstituţionalitate nu poate fi utilizată decât în scopul şi cu finalitatea prevăzute de lege, respectiv pentru verificarea constituţionalităţii unei dispoziţii legale care are legătură cu soluţionarea cauzei. Astfel, o cerere de sesizare a Curţii Constituţionale cu o excepţie de neconstituţionalitate este inadmisibilă atunci când vizează, în realitate, o chestiune de interpretare şi aplicare a legii, când nu are legătură cu cauza sau când se urmăreşte o modificare sau o completare a actului normativ. În consecinţă, în cadrul examenului de admisibilitate a excepţiei de neconstituţionalitate, instanţa trebuie să analizeze, implicit, corectitudinea folosirii mijlocului procedural în scopul pentru care a fost prevăzut de lege.

Pentru a admite cererea de învestire a Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate, instanţa în faţa căreia a fost invocată nu se poate limita la constatarea unei legături formale cu soluţionarea cauzei a textului invocat ca neconstituţional. Partea care ridică excepţia de neconstituţionalitate nu trebuie să indice doar textele de lege pe care doreşte să le supună controlului, ci are obligaţia să raporteze aceste dispoziţii la legea fundamentală şi să-şi argumenteze pertinent cererea, prin referiri la măsura în care dispoziţia legală contestată corespunde sau nu cu prevederile constituţionale şi care sunt implicaţiile asupra finalizării cauzei în cazul declarării neconstituţionalităţii acestor dispoziţii.

Cu referire la condiţia de admisibilitate ce vizează legătura cu soluţionarea cauzei, aceasta are în vedere incidenţa dispoziţiei legale a cărei neconstituţionalitate se cere a fi constatată în privinţa soluţiei ce se va pronunţa în cauza dedusă judecăţii, a obiectului procesului penal aflat pe rolul instanţei judecătoreşti. Textul de lege contestat pentru neconformitate cu legea fundamentală trebuie să fie determinant în judecarea şi soluţionarea cauzei aflate pe rolul instanţei de judecată, condiţie care nu poate însă să determine, doar prin ea însăşi, în lipsa întrunirii cumulative a tuturor cerinţelor prevăzute de lege, sesizarea Curţii Constituţionale.

Prin sintagma "să aibă legătură cu soluţionarea cauzei" se întelege că o normă legală are legătură cu soluţionarea cauzei atunci când de modul în care este interpretată şi aplicată depinde hotărârea ce se va pronunţa, fiind esenţială pentru rezolvarea respectivei pricini.

Astfel, instrumentul excepţiei de neconstituţionalitate a fost pus de legiuitor la îndemâna părţilor pentru ca acestea, în raport cu interesele lor, să beneficieze de un control de constituţionalitate a acelor prevederi legale care au rol hotărâtor asupra modului de soluţionare a cauzei, iar nu a oricărei alte dispoziţii legale ce poate fi incidentă în desfăşurarea unui proces penal, fără a influenţa însă modul de rezolvare a acestuia.

În speţă, din examinarea textului indicat de recurent ca fiind neconstituţional, respectiv a dispoziţiilor art. 39 C. pen., Înalta Curte constată, în acord cu instanţa de fond, că nu există legătură între acestea şi obiectul cauzei, nefiind îndeplinită condiţia privind efectul real, concret pe care admiterea excepţiei de neconstituţionalitate l-ar putea produce asupra cursului procesului penal şi a situaţiei juridice din cauză.

Referitor la examenul legăturii cu cauza, acesta trebuie realizat în concret, prin raportare la interesul specific al celui care a invocat excepţia şi înrâurirea pe care dispoziţia legală considerată neconstituţională o are în speţă. Stabilirea existenţei interesului se face pe calea verificării pertinenţei excepţiei în raport cu procesul în care a intervenit, astfel încât decizia Curţii Constituţionale în soluţionarea excepţiei să fie de natură a produce un efect concret asupra conţinutului hotărârii din procesul principal. Prin urmare, cerinţa relevanţei este expresia utilităţii pe care soluţionarea excepţiei o are în cadrul rezolvării litigiului în care a fost invocată.

În aceste coordonate de principiu, ţinând seama de particularităţile cauzei, Înalta Curte constată că prima instanţă a apreciat în mod corect că, prin raportare la condiţiile impuse de art. 29 din Legea nr. 47/1992, invocarea textului de lege pretins neconstituţional nu impune sesizarea instanţei de contencios constituţional.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuentul A. împotriva dispoziţiei de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 39 C. pen., cuprinsă în decizia penală nr. 1338 din 31 octombrie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori în dosarul nr. x/2021.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., recurentul revizuent va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.

În temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul revizuent, în cuantum de 340 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuentul A. împotriva dispoziţiei de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 39 C. pen., cuprinsă în decizia penală nr. 1338 din 31 octombrie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori în dosarul nr. x/2021.

Obligă recurentul revizuent la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul revizuent, în cuantum de 340 RON, rămâne în sarcina statului.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 17 noiembrie 2022.