Inadmissibility of appeal against a final decision rejecting a cancellation application at the preliminary admissibility stage

Şedinţa publică din data de 13 ianuarie 2022

Deliberând asupra cauzei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin decizia penală nr. 732 din data 27 octombrie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în baza art. 431 din C. proc. pen., cu referire la art. 426 lit. b) din C. proc. pen., a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatorul-condamnat A. împotriva deciziei penale nr. 507/23.06.2021, pronunţată de Curtea de Apel Bacău în dosarul nr. x/2018.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., a fost obligat contestatorul-condamnat la plata către stat a sumei de 200 de RON, cu titlu de cheltuieli judiciare.

Pentru a decide astfel, instanţa a constatat următoarele:

Prin cererea înregistrată sub nr. x/2021 din data de 26.07.2021 pe rolul Judecătoriei Buhuşi, instanţă ce a declinat cauza către Curtea de Apel Bacău, contestatorul A. a formulat contestaţie în anulare împotriva deciziei penale nr. 507/23.06.2021 pronunţată de Curtea de Apel Bacău în dosarul nr. x/2018, pentru cazul de contestaţie prevăzut de art. 426 lit. b) din C. proc. pen.

În susţinerea cererii a fost invocat cazul de contestaţie în anulare prevăzut de dispoziţiile art. 426 alin. (1), lit. b) din C. proc. pen. "Când inculpatul a fost condamnat, deşi existau probe cu privire la o cauză de încetare a procesului penal".

A învederat că a fost condamnat, atât pe fond, cât şi în apel, în condiţiile în care nu a existat vreun act de sesizare a organelor judiciare, ceea ce atrage nulitatea începerii urmăririi penale, punerii în mişcare a acţiunii penale, întrucât exista impedimentul prevăzut la art. 16 alin. (1) din C. proc. pen.

Examinând cauza, în raport, cu motivele contestaţiei în anulare formulate, Curtea a constatat că cererea este inadmisibilă fiind respinsă pentru considerentele prezentate.

Curtea a reţinut că, prin pronunţarea deciziei penale nr. 507/23.06.2021 de către Curtea de Apel Bacău în dosarul nr. x/2018, hotărârea de condamnare la pedeapsa rezultantă de 3 ani şi 4 luni închisoare în ce îl priveşte pe A. a rămas definitivă, intrând în puterea lucrului judecat.

Autoritatea de lucru judecat împiedică atacarea pe căi obişnuite a hotărârilor judecătoreşti care au această putere, admiţându-se ideea că numai o împrejurare excepţională poate permite supunerea hotărârii definitive unei examinări şi numai printr-o procedură având caracter excepţional.

Natura juridică deosebită a căilor de atac extraordinare a determinat o reglementare foarte prudentă din partea legii. Astfel sunt prevăzute condiţiile care să permită posibilitatea declanşării acestor căi de atac.

Contestaţia în anulare este o cale de atac extraordinară, având o natură juridică mixtă de anulare şi de retractare.

Fiind o cale de atac extraordinară, nu lasă la libertatea părţilor să formuleze oricând o astfel de cerere şi nici să invoce orice motiv care, după aprecierea lor, ar afecta legalitatea şi temeinicia hotărârii rămase definitivă.

În conformitate cu dispoziţiile art. 431 şi art. 432 din C. proc. pen., soluţionarea unei contestaţii în anulare parcurge două etape, respectiv, etapa admiterii în principiu, reglementată de art. 413 din C. proc. pen. şi etapa soluţionării pe fond, prevăzută de art. 342 din C. proc. pen.

În cadrul primei etape, potrivit art. 431 C. proc. pen., instanţa are obligaţia să verifice dacă cererea de contestaţie în anulare a fost făcută în termenul prevăzut de lege, dacă motivul pe care se sprijină contestaţia este dintre cele prevăzute de art. 426 şi dacă în sprijinul contestaţiei s-au depus ori s-au invocat dovezi care sunt la dosar.

Totodată, s-a reţinut că numai în condiţiile în care instanţa constată că toate aceste condiţii cumulative sunt îndeplinite admite în principiu contestaţia şi dispune citarea părţilor interesate.

În conformitate cu dispoziţiile art. 428 alin. (1) din C. proc. pen.:

"Contestaţia în anulare pentru motivele prevăzute la art. 426 lit. a), c)-h) din C. proc. pen., poate fi introdusă în 30 zile de la data comunicării deciziei instanţei de apel.

Contestaţia în anulare pentru motivele prevăzute la art. 426 lit. b) şi i) poate fi introdusă oricând."

Apoi, cazurile în care se poate uza de această cale extraordinară de atac, sunt prevăzute în mod expres şi limitativ, în art. 426 din C. proc. pen., acestea fiind următoarele:

a) când judecata în apel a avut loc fără citarea legală a unei părţi sau când, deşi legal citată, a fost în imposibilitate de a se prezenta şi de a înştiinţa instanţa despre această imposibilitate;

b) când inculpatul a fost condamnat, deşi existau probe cu privire la o cauză de încetare a procesului penal;

c) când hotărârea a fost pronunţată de alt complet decât cel care a luat parte la dezbaterea pe fond a procesului;

d) când instanţa nu a fost compusă potrivit legii ori a existat un caz de incompatibilitate;

e) când judecata a avut loc fără participarea procurorului sau a inculpatului, când aceasta era obligatorie, potrivit legii;

f) când judecata a avut loc în lipsa avocatului, când asistenţa juridică a inculpatului era obligatorie, potrivit legii;

g) când şedinţa de judecată nu a fost publică, în afară de cazurile când legea prevede altfel;

h) când instanţa nu a procedat la audierea inculpatului prezent, dacă audierea era legal posibilă şi;

i) când împotriva unei persoane s-au pronunţat două hotărâri definitive pentru aceeaşi faptă.

Privitor la motivul invocat de contestator, respectiv pronunţarea unei hotărâri de condamnare, deşi exista o cauză de încetare a procesului penal, Curtea a constatat că acest motiv se încadrează în dispoziţiile art. 426 lit. b) din C. proc. pen., contestaţia în anulare putând fi formulată oricând.

Instanţa a apreciat însă că, contrar celor susţinute prin motivele scrise şi orale ale contestaţiei în anulare, s-a reţinut că nu este incident la speţă cazul de contestaţie în anulare invocat.

De asemenea, a apreciat că este adevărat că lipsa unei legale sesizări a organelor de urmărire penală ar putea constitui un impediment la începerea urmăririi penale/punerea în mişcare a acţiunii penale, care ar putea atrage încetarea procesului penal conform art. 16 alin. (1) lit. e) din C. proc. pen.

Însă pentru a reţine incidenţa cazului de contestaţie în anulare prevăzut la art. 426 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen., este necesar ca invocata cauză de încetare a procesului penal să nu fi fost dezbătută şi analizată de instanţa de apel.

Astfel, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin Decizia nr. 10/2017, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 392 din 25/05/2017, dată într-o hotărâre prealabilă pentru dezlegarea unei chestiuni de drept, a stabilit că, "În interpretarea dispoziţiilor art. 426 lit. b) din C. proc. pen., instanţa care soluţionează contestaţia în anulare nu poate reanaliza o cauză de încetare a procesului penal, în cazul în care instanţa de apel a dezbătut şi a analizat incidenţa cauzei de încetare a procesului penal."

În considerentele deciziei mai sus menţionate, instanţa supremă a reţinut şi următoarele: "Autoritatea de lucru judecat conduce la recunoaşterea a două efecte de natură diferită: a) un prim efect pozitiv, în sensul că hotărârea care a dobândit autoritatea de lucru judecat poate fi pusă în executare; b) un efect negativ, în sensul că hotărârea cu autoritate de lucru judecat constituie un obstacol la repunerea în discuţie, în faţa instanţei, a conflictului judecat definitiv şi irevocabil.

Toate legislaţiile moderne consacră acest principiu nu numai pentru consideraţii logice, ci şi pentru însăşi raţiunea de a fi a puterii judecătoreşti. O justiţie care nu ar putea pune niciodată capăt unui conflict nu va avea niciun prestigiu în faţa persoanelor împotriva cărora s-a declanşat conflictul penal, nici vreun folos pentru societate şi nici pentru dreptul în sine.

Recunoaşterea acestui principiu, precum şi a premisei prezumţiei de legalitate a soluţiilor pronunţate au impus o reglementare strictă a căilor extraordinare de atac, respectiv: pentru a repara eventuale erori de fapt care ar vicia prezumţia res judicata pro veritate habetur (revizuirea), pentru a repara erorile privitoare la aplicarea legilor (recursul în casaţie) şi pentru a înlătura erorile de procedură (contestaţia în anulare).

Concluzionând, faţă de specificul căilor extraordinare de atac, în raport cu deosebirea fundamentală, de necontestat, între căile ordinare şi căile extraordinare de atac, cu respectarea principiului autorităţii de lucru judecat, dar şi a premisei prezumţiei de legalitate a soluţiilor pronunţate de instanţele de apel, cu evoluţia modificărilor legislative în materia contestaţiei în anulare, se apreciază că orice element care a fost pus în discuţia instanţei de apel şi cu privire la care aceasta s-a pronunţat în mod definitiv, nu mai poate constitui temei al contestaţiei în anulare, conform art. 426 lit. b) din C. proc. pen.."

Curtea a observat că invocata cauză de încetare a procesului penal în cadrul prezentei contestaţii în anulare, a fost deja dezbătută şi analizată de instanţa de apel care a pronunţat decizia penală nr. 507/23.06.2021 a Curţii de Apel Bacău din dosarul nr. x/2018.

La termenul de apel din data de 25.05.2021, când au avut loc şi dezbaterile asupra apelurilor formulate de inculpaţi, inclusiv de inculpatul A., acesta, prin avocatul ales B., a invocat, în apărare, cauza de încetare a procesului penal-lipsa vreunui act de sesizare, ce a fost pusă în discuţia contradictorie a părţilor procesuale şi a procurorului şi asupra căreia instanţa de apel s-a pronunţat prin decizia penală nr. 507/23.06.2021 a Curţii de Apel Bacău din dosarul nr. x/2018, motivând prin următoarele: "Inculpaţii au invocat o cauză de încetare a procesului penal întrucât lipseşte actul de sesizare, apreciind că declaraţia persoanei vătămate nu poate reprezenta un act de sesizare. De asemenea inc. A. şi C. nu se regăsesc în ordonanţa de extindere a urmăririi penale.

. . . . . . . . . .

În ceea ce priveşte apelurile inculpaţilor, Curtea a constatat, în primul rând, că nu ne aflăm în prezenţa unei cauze de încetare a procesului. Dispoziţiile art. 16 lit. e) din din C. proc. pen., se referă doar la modalităţi speciale de sesizare de către anumite organe sau prin plângere prealabilă ori la existenţa unei autorizări necesare pentru punerea în mişcare a acţiunii penale şi nu la modalităţile generale de sesizare a organele judiciare - plângere, denunţ sau din oficiu.

S-a reţinut că în cazul de faţă legea nu impunea o modalitate specială de sesizare a organelor judiciare şi se aplicau dispoziţiile generale, astfel încât plângerea formulată de persoana vătămată era suficientă.

În acelaşi timp, odată sesizat, organul de urmărire penală poate efectua cercetări şi extinde acţiunea penală şi cu privire la alte fapte şi la alte persoane decât cele din sesizarea iniţială, pe măsură ce probele administrate relevă o asemenea activitate infracţională complexă. Aceste chestiuni, ca, de altfel şi nulitatea audierii inc. C. au făcut obiectul camerei preliminare, iar instanţa a dispus definitiv asupra lor."

Existând deja o analiză a invocatei cauze de încetare a procesului penal de către instanţa de apel, Curtea a conchis că aceasta nu mai poate face obiectul analizei în calea extraordinară de atac a contestaţiei în anulare.

Pentru toate aceste considerente, Curtea, în baza art. 431 din C. proc. pen., cu referire la art. 426 lit. b) din C. proc. pen., a respins, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatorul-condamnat A. împotriva deciziei penale nr. 507/23.06.2021, pronunţată de Curtea de Apel Bacău în dosarul nr. x/2018.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., a obligat contestatorul-condamnat la plata către stat a sumei de 200 de RON cu titlu de cheltuieli judiciare.

La termenul fixat în cauză, 13 ianuarie 2022, Înalta Curte a pus în discuţie pe cale de excepţie admisibilitatea apelului ce formează obiectul cauzei, susţinând că acesta este exercitat împotriva unei hotărâri definitive.

Examinând contestaţia, cu prioritate sub aspectul admisibilităţii, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 408 din C. proc. pen., calea ordinară de atac a apelului se poate exercita numai atunci când legea prevede expres această cale de atac.

Prin decizia penală nr. 732 din data 27 octombrie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în baza art. 431 din C. proc. pen., cu referire la art. 426 lit. b) din C. proc. pen., a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatorul-condamnat A. împotriva deciziei penale nr. 507/23.06.2021, pronunţată de Curtea de Apel Bacău în dosarul nr. x/2018.

Potrivit art. 431 din C. proc. pen., cu denumirea marginală Admiterea în principiu: (1) Instanţa examinează admisibilitatea în principiu, în camera de consiliu, fără citarea părţilor. (2) Instanţa, constatând că cererea de contestaţie în anulare este făcută în termenul prevăzut de lege, că motivul pe care se sprijină contestaţia este dintre cele prevăzute la art. 426 şi că în sprijinul contestaţiei se depun ori se invocă dovezi care sunt la dosar, admite în principiu contestaţia şi dispune citarea părţilor interesate.

Din examinarea sistematică şi coroborată a dispoziţiilor art. 431 din C. proc. pen. şi art. 432 din acelaşi cod, rezultă că hotărârea prin care se respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare, în procedura admiterii în principiu, este definitivă.

Prin decizia nr. 5/HP din 4 martie 2015 (publicată în M.Of. nr. 248 din 10 aprilie 2015), Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, a statuat că:

"În concepţia C. proc. pen., atât încheierea prin care se dispune admiterea în principiu a contestaţiei în anulare, cât şi sentinţa sau decizia prin care se dispune respingerea, ca inadmisibilă, a contestaţiei în anulare, în cadrul procedurii de examinare a admisibilităţii în principiu, prevăzută în art. 431 C. proc. pen., sunt hotărâri definitive nesupuse căii de atac a apelului. Această concluzie se desprinde din interpretarea sistematică a dispoziţiilor art. 431 şi ale art. 432 C. proc. pen.: a) dispoziţiile art. 431 C. proc. pen. reglementează o etapă distinctă, a admiterii în principiu a contestaţiei în anulare şi, în cadrul acestor dispoziţii cu caracter special, legiuitorul nu a prevăzut posibilitatea atacării pe calea apelului a hotărârilor pronunţate în cadrul procedurii de examinare admisibilităţii în principiu, indiferent de tipul hotărârii pronunţate; b) spre deosebire dispoziţiile legale menţionate, prin art. 432 C. proc. pen. a fost reglementată procedura de judecare a contestaţiei în anulare, ulterioară etapei admiterii în principiu, iar dispoziţiile alin. (4), potrivit cărora «Sentinţa dată în contestaţia în anulare este supusă apelului, iar decizia dată în apel este definitivă», sunt integrate în economia acestui text de lege. Prin urmare, aplicabilitatea dispoziţiilor art. 432 alin. (4) C. proc. pen., referitoare la căile de atac în materia contestaţiei în anulare, priveşte exclusiv hotărârile judecătoreşti pronunţate în procedura de judecare a contestaţiilor în anulare care au fost admise în principiu".

Dispoziţiile art. 431 din C. proc. pen. reglementează o etapă distinctă, a admiterii în principiu a contestaţiei în anulare şi, în cadrul acestor dispoziţii cu caracter special, legiuitorul nu a prevăzut posibilitatea atacării pe calea contestaţiei a hotărârilor pronunţate în cadrul procedurii de examinare a admisibilităţii în principiu, indiferent de tipul hotărârii pronunţate.

Prin urmare, se observă caracterul definitiv al hotărârii prin care instanţa respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare.

Aşadar, împotriva hotărârii pronunţate în procedura admisibilităţii în principiu, respinsă, ca inadmisibilă, legea nu prevede posibilitatea exercitării niciunei căi de atac (apel sau contestaţie), calea de atac fiind dată de lege.

O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac ale hotărârilor judecătoreşti nu pot exista în afara legii. Regula are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătoreşti sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condiţiile legii.

Astfel, dând eficienţă principiului stabilit prin art. 129 din Constituţie privind exercitarea căilor de atac în condiţiile legii procesual penale, precum şi celui privind liberul acces la justiţie statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigenţelor art. 13 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, C. proc. pen. a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, acelaşi pentru toate persoanele aflate în situaţii juridice identice.

Recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalităţii acesteia, precum şi al principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi autorităţilor, şi din acest motiv, apare ca o situaţie inadmisibilă în ordinea de drept.

Normele procesuale privind sesizarea instanţelor judecătoreşti şi soluţionarea cererilor în limitele competenţei atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 din Constituţia României, iar încălcarea acestora atrage sancţiunea inadmisibilităţii.

C. proc. pen. reglementează hotărârile susceptibile de a fi supuse examinării, căile de atac care pot fi exercitate împotriva acestora, termenele de declarare şi motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârilor.

Inadmisibilitatea reprezintă o sancţiune procedurală care intervine atunci când părţile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum şi în situaţia când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în baza art. 421 pct. 1 lit. a) teza a II-a din C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibil, apelul formulat de contestatorul A. împotriva deciziei penală nr. 732 din data 27 octombrie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie,

În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator, în sumă de 868 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, apelul declarat de condamnatul A. împotriva deciziei penale nr. 732 din data de 27 octombrie 2021 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Obligă contestatorul condamnat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 868 RON, rămâne în sarcina statului şi se plăteşte din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 13 ianuarie 2022.