Competence to review execution of criminal preventive security measures: exclusive jurisdiction of the ordering court under Code of Criminal Procedure art. 250(6)

Şedinţa publică din data de 29 ianuarie 2021

Deliberând asupra cauzei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

La data de 22 ianuarie 2021, inculpatul A. a formulat contestaţie împotriva modului de aducere la îndeplinire a dispoziţiilor referitoare la măsurile asigurătorii cuprinse în sentinţa nr. 232 din data de 27 noiembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în dosarul nr. x/2017, respectiv împotriva adresei nr. x/12.01.2021 de înfiinţare a popririi asigurătorii asupra sumelor de bani datorate contestatorului inculpat de către terţul Societatea de Construcţii în Transporturi Bucureşti, emisă de către ANAF - Direcţia generală executări silite cazuri speciale - Direcţia operativă de executare silită - Serviciul executări silite cazuri speciale regional Bucureşti.

Prin contestaţia formulată, în esenţă, contestatorul a solicitat desfiinţarea măsurii asiguratorie a popririi înfiinţate prin Adresa nr. x/12.01.2021 emisă de ANAF - Direcţia generală executări silite cazuri speciale - Direcţia operativă de executare silită - Serviciul executări silite cazuri speciale regional Bucureşti, apreciind că modul de aducere la îndeplinire a măsurilor asigurătorii de către organul fiscal este nelegal, în principal, prin prisma nerespectării dispoziţiilor cuprinse în sentinţa penală nr. 232 din data de 27 noiembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti.

În acest sens, a arătat că, la momentul aducerii la îndeplinire a măsurilor asigurătorii, organul fiscal nu s-a raportat la valoarea bunurilor asupra cărora s-a instituit sechestrul asigurător şi nici la limita prejudiciului cuprinsă în hotărâre, respectiv la valoarea de 7,715.000 euro echivalent în RON la data plăţii.

Având în vedere faptul că, în speţă, valoarea bunurilor sechestrate depăşeşte deja valoarea prejudiciului reţinut prin sentinţa primei instanţe, precum şi faptul că, în lumina jurisprudenţei C.E.D.O. acest aspect este privit ca o restrângere disproporţionată a dreptului la proprietate, în opinia contestatorului inculpat, prin înfiinţarea popririi de către ANAF - Direcţia generală executări silite cazuri speciale - Direcţia operativă de executare silită - Serviciul executări silite cazuri speciale regional Bucureşti, i-a fost încălcat dreptul la proprietate asupra sumelor de bani.

Examinând cu prioritate excepţia necompetenţei materiale a instanţei, Înalta Curte constată următoarele:

Înalta Curte are în vedere că, potrivit art. 250 alin. (6) din C. proc. pen., împotriva modului de aducere la îndeplinire a măsurii asigurătorii luate de către judecătorul de cameră preliminară ori de către instanţa de judecată, procurorul, suspectul ori inculpatul sau orice altă persoană interesată poate face contestaţie la acest judecător ori la această instanţă, în termen de 3 zile de la data punerii în executare a măsurii.

În speţă, Înalta Curte constată că măsurile asigurătorii au fost dispuse prin sentinţa nr. 232 din data de 27 noiembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în dosarul nr. x/2017, iar contestaţia formulată de contestatorul A. priveşte strict modul de aducere la îndeplinire a dispoziţiilor referitoare la măsurile asigurătorii cuprinse în sentinţa anterior menţionată.

Prin urmare, contestaţia ce face obiectul cauzei se soluţionează, conform art. 250 alin. (6) din C. proc. pen., de organul judiciar care a luat măsura asigurătorie. Dispoziţiile legale precitate reglementează competenţa exclusivă în sarcina instanţei de judecată, în speţă, Curtea de Apel Bucureşti, de a judeca contestaţia împotriva modului de aducere la îndeplinire a măsurii asigurătorii.

În raport de aceste considerente, în sensul reţinerii competenţei materiale a instanţei care a luat măsurile asigurătorii de a judeca contestaţia împotriva modului de aducere la îndeplinire a acestora, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va trimite cauza având ca obiect contestaţia formulată de contestatorul A. împotriva modului de aducere la îndeplinire a dispoziţiilor referitoare la măsurile asiguratorii cuprinse în sentinţa nr. 232 din data de 27 noiembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în dosarul nr. x/2017, la Curtea de Apel Bucureşti spre competentă soluţionare.

În baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului, iar în raport de alin. (6) al aceluiaşi articol, onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator, în cuantum de 313 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Trimite cauza având ca obiect contestaţia formulată de contestatorul A. împotriva modului de aducere la îndeplinire a dispoziţiilor referitoare la măsurile asiguratorii cuprinse în sentinţa nr. 232 din data de 27 noiembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în dosarul nr. x/2017, la Curtea de Apel Bucureşti spre competentă soluţionare.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator, în cuantum de 313 RON, se plăteşte din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 29 ianuarie 2021.