Admissibility of constitutional challenge to criminal appeal restrictions for interlocutory orders on merits

Şedinţa publică din data de 27 octombrie 2022

Asupra cauzei penale, constată următoarele:

Prin încheierea din data de 30 iunie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia Penală şi de Minori s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 425 indice 1 alin. (1) teza I din C. proc. pen.

Pentru a hotărî în acest sens, s-a reţinut că prin rechizitoriul nr. x/2016 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Cluj emis la data de 14.02.2017 în dosarul de urmărire penală nr. 33/P/2016, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului A. , pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită prev. de art. 289 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 6 din Legea 78/2000, cu aplicarea art. 5 alin. (1) din C. pen.

În concret, în fapt, în sarcina inculpatului A. s-au reţinut următoarele:

Fapta inculpatului A. care, în calitate de director general la RA Aeroportul Internaţional "Avram Iancu" Cluj Napoca, în cursul lunii octombrie 2012, a primit de la inculpatul B., pentru sine, un imobil situat în Cluj Napoca, strada x nr. 53 judeţul Cluj, presupus achiziţionat de părinţii săi C. şi D., cu suma de 690.000 RON şi care ulterior a fost finisat cu lucrări evaluate la suma de 563.226 RON (manoperă şi materiale), lucrări prestate de firme colaboratoare sau aparţinând inculpatului B., costurile fiind suportate de acesta, pentru ca, în exercitarea prerogativelor şi atribuţiilor funcţiei sale, astfel cum rezultă din contractul de mandat şi cu referire la cele reglementate de art. 2 pct. 5 şi 11, art. 4 alin. (2), art. 12 alin. (1) şi art. 20, art. 23, art. 24 rap. la art. 16 alin. (1) din O.U.G. 109/30.11.2011, respectiv art. 143 din Legea 31/1990, să direcţioneze alocări bugetare ale RA în vederea plăţii, decurgând din derularea/adiţionarea contractului de lucrări nr. x/6.09.2011 survenit între Aeroportul Internaţional Cluj-Napoca RA, în calitate de achizitor şi asocierea E. S.A. - S.C. F. S.C. G. S.R.L., în calitate de executant şi respectiv permiterea edificării platformei Apron 4,în lipsa oricărei forme de autorizare şi de acordare în condiţii legale a unei astfel de lucrări finanţate din bani publici,întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de luare de mită, prev. şi ped. de art. 289 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 5 din C. pen.

S-a menţionat că această cauză se află în curs de soluţionare, în fond - faza de judecată, etapa cercetării judecătoreşti, la Tribunalul Cluj, secţia penală, următorul termen de judecată fiind stabilit pentru data de 04 iulie 2022.

În faţa primei instanţe, inculpatul A. a solicitat instanţei ca, raportat la data comiterii presupusei infracţiuni (octombrie 2012) şi ţinând seama de necesitatea respectării dreptului la apărare, în componenta referitoare la dreptul la informare completă asupra acuzaţiei penale formulate, să se procedeze conform art. 5 din C. pen. şi art. 386 din C. proc. pen., la stabilirea legii penale mai favorabile în cursul procesului şi reţinerea încadrării juridice a faptei prin raportare la legea reţinută ca fiind mai favorabilă persoanei inculpatului.

Prin încheierea de şedinţă din data de data de 25 martie 2022, pronunţată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. x/2017, atacată pe cale separată cu contestaţie la Curtea de Apel Cluj, s-a stabilit că o astfel de cerere nu poate fi rezolvată în cursul judecăţii, iar aplicarea legii penale mai favorabile reprezintă o chestiune strâns legată de fondul cauzei, care va fi tranşată prin hotărârea de dezînvestire a instanţei, prin care se va rezolva latura penală a cauzei.

Curtea, în raport, cu prevederile art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. a) din C. proc. pen. corob. cu art. 4251 alin. (1) din C. proc. pen. a constatat că demersul procesual al contestatorului-inculpat A. este aparent inadmisibil.

Curtea, cu privire la admisibilitatea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate invocată, a constatat că nu sunt îndeplinite cumulativ condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992, privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, în ceea ce priveşte legătura cu cauza a textului legal criticat pentru neconstituţionalitate.

Deşi prevederile art. 4251 alin. (1) teza I din C. proc. pen. sunt incidente în cadrul căii de atac a contestaţiei, pe care, de altfel, inculpatul a exercitat-o în speţă, iar aceste prevederi nu au fost declarate neconstituţionale de Curtea Constituţională a României, nu se poate face abstracţie de împrejurarea că în faţa primei instanţe inculpatul a solicitat instanţei de fond aplicarea legii penale mai favorabile încă din cursul procesului (art. 5 din C. pen.) prin intermediul mecanismului prevăzut de art. 386 din C. proc. pen. (schimbarea încadrării juridice). Soluţionând cererea inculpatului, prima instanţă a pronunţat încheierea de şedinţă din data de 25 martie 2022 în dosar nr. x/2017, pe care inculpatul a atacat-o separat cu contestaţie la Curtea de Apel Cluj.

Astfel, în conformitate cu prevederile art. 4251 alin. (1) din C. proc. pen., calea de atac a contestaţiei se poate exercita numai atunci când legea o prevede expres, prevederile prezentului articol fiind aplicabile când legea nu prevede altfel.

Potrivit art. 408 alin. (2) din C. proc. pen., încheierile pot fi atacate cu apel numai odată cu sentinţa, cu excepţia cazurilor când, potrivit legii, pot fi atacate separat cu apel.

Hotărârea judecătorească contestată este o încheiere de şedinţă, în sensul avut în vedere de legiuitor prin prevederile art. 370 alin. (3) din C. proc. pen.

Mai apoi, în realitate, Curtea a constatat că cererea dedusă judecăţii primei instanţe, de stabilire din etapa cercetării judecătoreşti în faţa primei instanţe a legii penale mai favorabile, nu reprezintă o veritabilă cerere de schimbare a încadrării juridice a faptei pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, în sensul avut în vedere de legiuitor în cuprinsul prevederilor art. 386 din C. proc. pen., şi faţă de care instanţa a omis a se pronunţa.

Aplicarea art. 5 din C. pen. se realizează nu în cadrul mecanismului prev. art. 386 din C. proc. pen. şi nu ţine de încadrarea juridică a faptei, ci de calificarea juridică a acesteia. Examenul întemeiat pe prevederile art. 5 din C. pen. reprezintă o chestiune de fond, ce se analizează de instanţa învestită cu soluţionarea cauzei pe fond, potrivit art. 391 din C. proc. pen. şi urm. (prin sentinţa pronunţată), după dezbaterea contradictorie a tuturor aspectelor de fapt şi de drept ale cauzei cauzei şi după ascultarea apărărilor şi observaţiilor participanţilor din procesul penal. Modalitatea de aplicare într-o cauză concretă a prevederilor art. 5 din C. pen. poate constitui motiv de apel şi, în toate situaţiile, poate fi verificată de instanţa de control judiciar în limitele învestirii sale prin apelul inculpatului.

Pe de altă parte, prevederile art. 4251 din C. proc. pen. reglementează calea de atac a contestaţiei şi procedura de soluţionare a unei astfel de căi de atac.

Cazurile de exercitare a căii de atac a contestaţiei (ce poate fi promovată împotriva hotărârilor judecătoreşti) nu sunt cuprinse în art. 4251 din C. proc. pen., ci în cuprinsul altor texte normative, cum este cazul, spre exemplu, al textelor art. 347 din C. proc. pen., art. 597 alin. (7) din C. proc. pen., art. 2501 din C. proc. pen., art. 206 din C. proc. pen.

În măsura în care inculpatul este nemulţumit de împrejurarea că încheierea de şedinţă pronunţată în temeiul art. 386 din C. proc. pen. nu poate fi atacată separat cu contestaţie, acesta avea posibilitatea de a critica constituţionalitatea acestui text de lege ori a celui prev. de art. 408 alin. (2) din C. proc. pen., invocând o excepţie de neconstituţionalitate, potrivit art. 29 din Legea nr. 47/1992.

Totodată, s-a avut în vedere că, în realitate, inculpatul este nemulţumit de împrejurarea că instanţa de judecată nu stabileşte încă din cursul procesului penal modul în care va face aplicarea art. 5 din C. pen., stabilind legea penală mai favorabilă. Practic, prin demersul procesual al inculpatului se tinde a se acredita ideea că stabilirea legii penale mai favorabile nu reprezintă o operaţiune (de drept substanţial) care se face doar în cursul sentinţei de soluţionare a fondului cauzei, ci, mai degrabă, trebuie luată în discuţie în cursul procesului în condiţiile art. 386 din C. proc. pen. (implicând şi aspecte de ordin procedural), în strânsă legătură cu exercitarea efectivă a dreptului la apărare.

Împotriva încheierii din data de 30 iunie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia Penală şi de Minori a declarat recurs petentul A..

Analizând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată următoarele:

Înalta Curte constată că, art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, prevede că excepţia de neconstituţionalitate trebuie să fie ridicată în faţa instanţelor de judecată, la cererea uneia dintre părţi sau, din oficiu, de către instanţă ori de procuror, în cauzele în care participă; să vizeze neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare; să nu aibă ca obiect prevederi constatate ca neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale şi să aibă legătură cu soluţionarea cauzei, în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia.

Din redactarea art. 29 din Legea nr. 47/1992 rezultă că cerinţele de admisibilitate ale excepţiei sunt şi cele de admisibilitate a cererii de sesizare a Curţii cu excepţia ridicată. În aplicarea acestui text de lege, instanţa realizează o verificare sub aspectul respectării condiţiilor legale în care excepţia de neconstituţionalitate, ca incident procedural, poate fi folosită, care nu echivalează cu o analiză a conformităţii prevederii atacate cu Constituţia şi nici cu soluţionarea de către instanţă a unui aspect de contencios constituţional, căci instanţa nu statuează asupra temeiniciei excepţiei, ci numai asupra admisibilităţii acesteia.

Se constată, aşadar, că prin art. 29 din Legea nr. 47/1992, republicată, a fost reglementată o formă a controlului de constituţionalitate, în sensul soluţionării excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti.

Drept urmare, prin alin. (1) al art. 29 din Legea nr. 47/1992, republicată, a fost reglementată o condiţie şi, pe cale de consecinţă, un control de pertinenţă al instanţei de judecată în faţa căreia a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate, vizând constatarea că aceasta are legătură cu soluţionarea cauzei.

Cu referire la condiţia de admisibilitate, privind legătura cu soluţionarea cauzei, aceasta priveşte incidenţa dispoziţiei legale a cărei neconstituţionalitate se cere a fi constatată în privinţa soluţiei ce se va pronunţa asupra cauzei deduse judecăţii, a obiectului procesului penal aflat pe rolul instanţei judecătoreşti. Textul de lege contestat pentru neconformitate cu legea fundamentală trebuie să fie determinant în judecarea şi soluţionarea cauzei aflate pe rolul instanţei de judecată, condiţie care nu poate însă să determine, doar prin ea însăşi, în lipsa întrunirii cumulative a tuturor cerinţelor prevăzute de lege, sesizarea Curţii Constituţionale.

Înalta Curte constată că prin încheierea de şedinţă din data de 25 martie 2022 pronunţată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. x/2017 a fost soluţionată cererea inculpatului A. prin care a solicitat instanţei ca, raportat la data comiterii presupusei infracţiuni (octombrie 2012) şi ţinând seama de necesitatea respectării dreptului la apărare, în componenta referitoare la dreptul la informare completă asupra acuzaţiei penale formulate, să se procedeze conform art. 5 din C. pen. şi art. 386 din C. proc. pen., la stabilirea legii penale mai favorabile în cursul procesului şi reţinerea încadrării juridice a faptei prin raportare la legea reţinută ca fiind mai favorabilă persoanei inculpatului.

Ulterior acesta a formulat contestaţie împotriva încheierii de şedinţă din data de data de 25 martie 2022, pronunţată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. x/2017, iar Curtea de Apel Cluj a respins contestaţia, în raport, cu prevederile art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. a) din C. proc. pen. corob. cu art. 4251 alin. (1) din C. proc. pen., constatând că este inadmisibilă.

Totodată, în cadrul contestaţiei formulate, petentul A. a solicitat sesizarea Curţii Constituţionale, invocând excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4251 alin. (1) teza I din C. proc. pen.

În conformitate cu prevederile art. 4251 alin. (1) din C. proc. pen., calea de atac a contestaţiei se poate exercita numai atunci când legea o prevede expres, prevederile prezentului articol fiind aplicabile când legea nu prevede altfel.

Însă, potrivit art. 408 alin. (2) din C. proc. pen., încheierile pot fi atacate cu apel numai odată cu sentinţa, cu excepţia cazurilor când, potrivit legii, pot fi atacate separat cu apel.

Astfel, în mod corect, a obervat prima instanţă că hotărârea judecătorească contestată este o încheiere de şedinţă, în sensul avut în vedere de legiuitor prin prevederile art. 370 alin. (3) din C. proc. pen.

Într-adevăr, prin Decizia nr. 203 din 6 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 324 din 14 mai 2012, şi Decizia nr. 651 din 1 noiembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1 din 3 ianuarie 2017, Curtea Constituţională a statuat că "o excepţie de neconstituţionalitate ridicată într-o acţiune ab initio inadmisibilă este, de asemenea, inadmisibilă, în condiţiile în care nu sunt contestate chiar dispoziţiile legale care determină o atare soluţie în privinţa cauzei în care a fost ridicată excepţia. Aceasta deoarece, indiferent de soluţia pronunţată de Curtea Constituţională referitor la excepţia de neconstituţionalitate ridicată într-o cauză ab initio inadmisibilă, decizia sa nu va produce niciun efect cu privire la o astfel de cauză".

Însă, în cauză, deşi petentul a invocat dispoziiţile ce permit declararea unei contestaţii, aceasta nu justifică admiterea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, legiutorul stabilind clar o cale de atac împotriva încheierilor interlocutorii, încheieri ce pot fi atacate cu apel odată cu fondul, potrivit art. 408 alin. (2) din C. proc. pen.

Totodată, Înalta Curte reţine că instituirea regulilor de desfăşurare a procesului în faţa instanţelor judecătoreşti, deci şi reglementarea căilor de atac, este de competenţa exclusivă a legiuitorului. Acesta este sensul art. 129 din Constituţie, text care face referire la "condiţiile legii", atunci când reglementează exercitarea căilor de atac, ca, de altfel, şi al art. 126 alin. (2) din Constituţie, care, referindu-se la competenţa instanţelor judecătoreşti şi la procedura de judecată, stabileşte că acestea "sunt prevăzute numai de lege".

Prin urmare, Înalta Curte constată că în ceea ce priveşte examenul legăturii excepţiei de neconstituţionalitate ridicate cu soluţionarea cauzei, decizia Curţii Constituţionale în soluţionarea excepţiei nu ar fi de natură a produce un efect concret asupra hotărârii din judecata cauzei, având în vedere că soluţia ce ar putea fi dată se raportează exclusiv la cadrul specific evaluării contestaţiei.

Pentru aceste motive, Înalta Curte, în baza art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, republicată, privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul A. împotriva încheierii penale din 30 iunie 2022 a Curţii de Apel Cluj, secţia Penală şi de Minori, pronunţată în dosarul nr. x/2017.1.

În conformitate cu art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga recurentul petent la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul A. împotriva încheierii penale din 30 iunie 2022 a Curţii de Apel Cluj, secţia Penală şi de Minori, pronunţată în dosarul nr. x/2017.1.

Obligă recurentul petent la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 27 octombrie 2022.