Statute of limitations interruption as substantive law under lex mitior post-constitutional ruling

Şedinţa publică din data de 08 decembrie 2022

Asupra cauzei de faţă;

În baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 353 din data de 19.12.2018 pronunţată de Tribunalul Cluj a fost respinsă cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpaţii A., B., C. şi D..

A fost condamnat inculpatul A., fără antecedente penale.

În baza art. 367 alin. (1) din C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de constituirea unui grup infracţional organizat, la pedeapsa de:

- 2 (doi) ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) din C. pen.

În baza art. 207 alin. (1) şi (3) din C. pen., cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de şantaj (persoane vătămate E. şi F., numiţii G., H. şi I.), la pedeapsa de:

- 2 (doi) ani şi 6 (şase) luni închisoare.

În baza art. 351 din C. pen., cu aplic. art. 5 din C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de camătă, la pedeapsa de:

- 1 (un) an închisoare.

În baza art. 342 alin. (6) din C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de nerespectarea regimului armelor şi al muniţiilor, la pedeapsa de:

- 6 (şase) luni închisoare.

În temeiul art. 38 alin. (1) din C. pen. instanţa a constatat că, infracţiunile de mai sus sunt concurente, iar în baza art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., a contopit pedepsele stabilite, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 ani şi 6 luni închisoare, sporită cu 1 an şi 2 luni închisoare (1/3 din totalul celorlalte pedepse), pedeapsa finală de executat fiind aceea de:

- 3 (trei) ani şi 8 (opt) luni închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) din C. pen. cu executare în regim de detenţie.

S-a făcut aplicarea art. 65, 66 alin. (1) lit. a) şi b) din C. pen.

În temeiul art. 72 din C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată, timpul detenţiei preventive începând din data de 19.03.2014 până la data de 23.05.2015.

În baza art. 112 alin. (1) lit. b) din C. pen. a dispus confiscarea specială de la inculpat a unei agende cu însemnări personale şi două contracte de vânzare-cumpărare, având ca obiect două autoturisme ridicate de la locuinţa inculpatului.

Potrivit art. 112 alin. (1) lit. e) din C. pen. s-a dispus confiscarea specială de la inculpat a sumelor de 36.300 RON şi 8.398 euro, dobândite de acesta prin comiterea infracţiunilor.

În temeiul art. 112 alin. (1) lit. f) din C. pen. s-a dispus confiscarea specială de la inculpat a unui pistol marca x, seria x, calibru 10 x 225, cu patul de armă deteriorat, cu un încărcător aferent şi o cutie conţinând 50 cartuşe cu bile şi a unei puşti marca x cu seria x, calibrul 55, fără muniţia aferentă, bunuri aflate în prezent la IPJ Cluj-Serv. Criminalistic B.E.C.T.S.

Potrivit art. 404 alin. (4) lit. c) din C. proc. pen. rap. la art. 249 şi urm. din C. proc. pen., s-a dispus menţinerea sechestrului asigurator instituit prin ordonanţa 197 D/P/2013 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie -D.I.I.C.O.T.- Serviciul Teritorial Cluj din data de 25.06.2014 asupra imobilului situat în mun. Câmpia Turzii, str. x, jud. Cluj, identificat în regim de carte funciară sub nr. CF x Câmpia Turzii, nr. x Câmpia Turzii şi nr. x Câmpia Turzii, bun propriu, proprietatea inculpatului, în vederea luării măsurii de siguranţă a confiscării speciale, până la concurenţa sumelor de 36.300 RON şi respectiv 8.398 Euro.

2. A fost condamnat inculpatul B., fără antecedente penale.

În baza art. 367 alin. (1) din C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de constituirea unui grup infracţional organizat, prev. de art. 367 alin. (1) din C. pen., la pedeapsa de:

- 2 (doi) ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) din C. pen.

În baza art. 207 alin. (1) şi (3) din C. pen., cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de şantaj (persoane vătămate E. şi F., numiţii G., H. şi I.), la pedeapsa de:

2 (doi) ani şi 6 (şase) luni închisoare.

În baza art. 194 alin. (1) din C. pen. din 1968, cu aplic. art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1968, art. 5 din C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de şantaj, (persoana vătămată J.), la pedeapsa de:

- 1 (un) an închisoare.

În baza art. 194 alin. (1) din C. pen. din 1968, cu aplic. art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1968, art. 5 din C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de şantaj (numiţii K., L., M. şi N.), la pedeapsa de:

- 6 (şase) luni închisoare.

În baza art. 351 din C. pen., cu aplic. art. 5 din C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de camătă, la pedeapsa de:

1 (un) an închisoare.

În temeiul art. 193 alin. (1) din C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de lovire sau alte violenţe (persoana vătămată O.), la pedeapsa de:

- 1 (un) un închisoare

În temeiul art. 38 alin. (1) din C. pen., instanţa a constatat că infracţiunile de mai sus sunt concurente, iar în baza art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen. au fost contopite pedepsele stabilite, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 ani şi 6 luni închisoare, sporită cu 1 an şi 10 luni închisoare (1/3 din totalul celorlalte pedepse), pedeapsa finală de executat fiind aceea de:

- 4 (patru) ani şi 4 (patru) luni închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) din C. pen. cu executare în regim de detenţie.

S-a făcut aplicare art. 6 şi art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) din C. pen.

În temeiul art. 72 din C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată, timpul detenţiei preventive începând din data de 19.03.2014 până la data de 21.05.2015 şi de la 13.04.2016 până la 26.09.2016.

În temeiul art. 19 şi 397 din C. proc. pen., comb. cu art. 1357 din C. civ. s-a dispus obligarea inculpatului la plata despăgubirilor civile în sumă de 12.000 RON (din care suma de 10.000 RON cu titlu de daune materiale, iar suma de 2.000 RON cu titlu de daune morale), către partea civilă J., respingând, ca neîntemeiate, restul pretenţiilor civile formulate de aceasta.

În baza art. 112 alin. (1) lit. b) din C. pen. s-a dispus confiscarea specială de la inculpat a unui baston telescopic de culoare neagră prevăzut cu suport (castet) şi un box metalic de culoare neagră şi o bâtă de baseball, ridicate de la locuinţa inculpatului.

Potrivit art. 112 alin. (1) lit. e) din C. proc. pen. s-a dispus confiscarea specială de la inculpat a sumelor de 33.600 RON şi 2.050 Euro, dobândite de acesta prin comiterea infracţiunilor.

Potrivit art. 404 alin. (4) lit. c) din C. proc. pen. rap. la art. 249 şi urm. din C. proc. pen. s-a dispus menţinerea sechestrului asigurator instituit prin ordonanţa 197 D/P/2013 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie -D.I.I.C.O.T.- Serviciul Teritorial Cluj din data de 25.06.2014 asupra imobilului situat în mun. Câmpia Turzii, str. x, jud. Cluj, identificat în regim de carte funciară sub nr. CF x P., A+1, nr. top. x/IX, proprietatea codevălmaşă a inculpatului (cu soţia Q.), în vederea luării măsurii de siguranţă a confiscării speciale, până la concurenţa sumelor de 33.600 RON şi respectiv 2.050 Euro.

3. A fost condamnat inculpatul C. , recidivist,

În baza art. 367 alin. (1) din C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (1) din C. pen., art. 43 alin. (5) din C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de constituirea unui grup infracţional organizat, prev. de art. 367 alin. (1) din C. pen., la pedeapsa de:

- 2 (doi) ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) din C. pen.

În baza art. 207 alin. (1) şi (3) din C. pen., cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen., art. 41 alin. (1) din C. pen., art. 43 alin. (5) din C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de şantaj (persoane vătămate E., F., numiţii G., H. şi I.), la pedeapsa de:

- 3 (trei) ani închisoare.

În baza art. 207 alin. (1) şi (3) din C. pen., cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen., art. 41 alin. (1) din C. pen., art. 43 alin. (5) din C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de şantaj (numitul R.), la pedeapsa de:

- 3 (trei) ani închisoare.

În baza art. 194 alin. (1) din C. pen. din 1968, cu aplic. art. 37 lit. b) din C. pen. din 1968, art. 5 din C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de şantaj (persoana vătămată S.), la pedeapsa de:

- 1 (un) an şi 6 (şase) luni închisoare.

În temeiul art. 38 alin. (1) din C. pen. instanţa a constatat că, infracţiunile de mai sus sunt concurente, iar în baza art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen. s-a dispus contopirea pedepselor stabilite, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani închisoare, sporită cu 2 ani şi 2 luni închisoare (1/3 din totalul celorlalte pedepse), pedeapsa finală de executat fiind aceea de:

- 5 (cinci) ani şi 2 (două) luni închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) din C. pen. cu executare în regim de detenţie.

S-a făcut aplicarea art. 65, 66 alin. (1) lit. a) şi b) din C. pen.

În temeiul art. 72 din C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată, timpul detenţiei preventive începând din data de 19.03.2014 până la data de 21.05.2015.

În baza art. 112 alin. (1) lit. b) din C. pen. s-a dispus confiscarea specială de la inculpat a unei bâte de baseball din metal de culoare argintie cu inscripţia "T.", ridicată de la locuinţa inculpatului.

Potrivit art. 112 alin. (1) lit. e) din C. pen. s-a dispus confiscarea specială de la inculpat a sumelor de 34.000 RON şi 500 euro, dobândite de acesta prin comiterea infracţiunilor.

4. A fost condamnat inculpatul D., cu antecedente penale.

În baza art. 194 alin. (1) din C. pen. din 1968, cu aplic.art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1968, art. 5 din C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de şantaj (persoanele vătămate U. şi V. şi numiţii W. şi X.), la pedeapsa de:

- 1 (un) an şi 6 (şase) luni închisoare.

În baza art. 194 alin. (1) din C. pen. din 1968, cu aplic. art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1968, art. 5 din C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de şantaj (persoanele vătămate Y., Z. şi AA.), la pedeapsa de:

- 1 (un) an şi 6 (şase) luni închisoare.

În baza art. 351 din C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de camătă, la pedeapsa de:

- 1 (un) an şi 2 (două) luni închisoare.

În temeiul art. 38 alin. (1) din C. pen. s-a constatat că infracţiunile de mai sus sunt concurente cu cele pentru care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 1 an închisoare, ce i-a fost aplicată prin S.P. 153/28.05.2014 a Jud. Turda.

În baza art. 97 alin. (1) din C. pen., s-a dispus anularea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei rezultante de 1 an închisoare, menţionată în paragraful anterior, pe care o descontopeşte în elementele sale componente: 4 luni închisoare şi respectiv 1 an închisoare.

În temeiul art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen. au fost contopite pedepsele stabilite prin prezenta, cu cele stabilite prin sentinţa penală nr. 153/28.05.2014 a Judecătoriei Turda, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 1 an şi 6 luni închisoare, sporită cu 1 an şi 4 luni închisoare (1/3 din totalul celorlalte pedepse), pedeapsa finală de executat fiind aceea de:

- 2 (doi) ani şi 10 (zece) luni închisoare cu executare în regim de detenţie.

S-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 65, 66 alin. (1) lit. a) şi b) din C. pen.

În temeiul art. 72 din C. pen. s-a dispus deducerea din pedeapsa aplicată, timpul detenţiei preventive începând din data de 19.03.2014 până la data de 23.05.2015.

În baza art. 112 alin. (1) lit. b) din C. pen. s-a dispus confiscarea specială de la inculpat a două bâte de baseball, 2 boxuri, dintre care unul de culoare neagră şi altul de culoare gri şi un cuţit cu teacă de culoare neagră, precum şi a două agende cu însemnări personale, precum şi 5 coli format A4, numerotate de la 1 la 5, conţinând diferite însemnări personale ale inculpatului, un număr de 22 de coli, cu diferite însemnări personale ale inculpatului, un caiet format a4, ce conţine 37 de file cu diferite însemnări personale, ridicate de la locuinţa inculpatului.

Potrivit art. 112 alin. (1) lit. e) din C. pen. s-a dispus confiscarea specială de la inculpat a sumelor de 12.620 RON şi 1.300 euro, dobândite de acesta prin comiterea infracţiunilor.

Potrivit art. 404 alin. (4) lit. c) din C. proc. pen. rap. la art. 249 şi urm. din C. proc. pen. s-a dispus menţinerea sechestrului asigurator instituit prin ordonanţa 197 D/P/2013 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie-D.I.I.C.O.T.- Serviciul Teritorial Cluj din data de 25.06.2014 asupra imobilului teren situat în localitatea Petreştii de Jos, jud. Cluj, identificat în regim de carte funciară sub nr. CF x Petreştii de Jos, bun propriu proprietatea inculpatului, până la concurenţa semelor de 12.620 RON şi 1.300 Euro.

5. A fost condamnat inculpatul BB., fără antecedente penale.

În baza art. 273 alin. (1) din C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de mărturie mincinoasă, la pedeapsa de:

- 6 (şase) luni închisoare.

În temeiul art. 91 din C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere executarea pedepsei pe durata termenului de supraveghere de 2 ani, prev. de art. 92 din C. pen.

Conform art. 93 alin. (1) din C. pen. a fost obligat inculpatul să se supună, pe durata termenului de supraveghere, următoarelor măsuri de supraveghere date în competenţa Serviciului de Probaţiune Cluj.

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Cluj, conform programului ce îi va fi stabilit de către consilierul de probaţiune;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

Potrivit art. 93 alin. (3) din C. pen. a fost obligat inculpatul, pe parcursul termenului de supraveghere, să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii pe o perioadă de 60 de zile, în cadrul unor activităţi desfăşurate de Primăria mun. Câmpia Turzii, jud. Cluj sau Primăria com. Viişoara, jud. Cluj.

În baza art. 91 alin. (4) din C. pen. i s-a atras atenţia inculpatului asupra cazurilor de revocare a suspendării sub supraveghere, prev. de art. 96 din C. pen.

Potrivit art. 274 din C. proc. pen. au fost obligaţi inculpaţii A., B., C. şi D. la plata cheltuielilor judiciare în favoarea statului în sumă de câte 3.000 RON, fiecare, iar pe inculpatul BB. la plata cheltuielilor judiciare în favoarea statului în sumă de 2.100 RON.

Prin decizia penală nr. 1463/A/2020 din data de 12 decembrie 2020 pronunţată în dosarul nr. x/2014, Curtea de Apel Cluj, secţia Penală şi de Minori a respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpaţii A., B., C., D., BB. împotriva sentinţei penale nr. 353 din data de 19.12.2018 pronunţată de Tribunalul Cluj.

A stabilit în favoarea Baroului Cluj, suma de 3 x 626,5 RON ce s-a avansat din fondul Ministerul Justiţiei, reprezentând onorariu avocaţial parţial pentru apărători din oficiu.

Au fost obligaţi apelanţii să plătească în favoarea statului suma de câte 1200 RON, fiecare, prezentând cheltuieli judiciare.

Prin decizia penală nr. 1062/A/2022 a Curţii de Apel Cluj, secţia Penală şi de Minori în baza art. 431 alin. (1) din C. proc. pen. şi art. 432 alin. (1), cu aplicarea art. 426 lit. b) din C. proc. pen. a fost admisă în principiu şi în fond contestaţia în anulare formulată de contestatorul condamnat C., împotriva deciziei penale nr. 1463/A/12.12.2020 pronunţată de Curtea de Apel Cluj în dosarul nr. x/2014 pe care a desfiinţat-o, în parte, pe latura penală cu privire la acest condamnat şi a pronunţat o nouă hotărâre în aceste limite:

În baza art. 396 alin. (6) din C. proc. pen., rap. la art. 16 lit. f) din C. proc. pen. s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului C., încarcerat la acel moment în Penitenciarul Baia Mare sub aspectul săvârşirii infracţiunii de constituirea unui grup infracţional organizat prev. de art. 367 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) şi art. 43 alin. (5) din C. pen.-faptă comisă în perioada 2011-2014- ca efect al intervenirii prescripţiei răspunderii penale, înlăturând toate consecinţele condamnării pentru această infracţiune, respectiv pedeapsa de 2 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen., cu titlu de pedeapsă complementară şi accesorie.

S-a dispus descontopirea pedepsei rezultante de 5 ani şi 2 luni închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen., cu titlu de pedeapsă complementară în pedepsele componente de:

-3 ani închisoare pentru infracţiunea de şantaj prev. de art. 207 alin. (1) şi (3) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., art. 41 alin. (1) şi, art. 43 alin. (5) din C. pen.-persoane vătămate E., F., G., H., I. -perioada infracţională 2011-2014;

- 3 ani închisoare pentru infracţiunea de şantaj prev. de art. 207 alin. (1) şi (3) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., art. 41 alin. (1) şi art. 43 alin. (5) din C. pen. -persoana vătămată R. - perioada infracţională 2011-2014;

- 1 an şi 6 luni închisoare pentru infracţiunea de şantaj prev. de art. 194 alin. (1) din C. pen. anterior, cu aplic. art. 37 lit. b) din C. pen. anterior şi art. 5 din C. pen.- persoana vătămată S.- perioada infracţională 2012-2013.

S-au contopit pedepsele de 3 ani închisoare, 3 ani închisoare şi 1 an şi 6 luni închisoare, conform art. 39 lit. b) din C. pen. în pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare la care adaugă sporul obligatoriu de 1/3 din restul pedepselor aplicate, respectiv 1 an şi 6 luni, urmând ca în final inculpatul C. să execute pedeapsa rezultantă de 4 ani şi 6 luni închisoare.

S-a dedus din pedeapsa finală durata arestului preventiv din 19.03.2014-21.05.2015 şi perioada executată în baza deciziei contestate din 16.12.2020 la zi.

A fost anulat mandatul de executare a pedepsei nr. 491/16.12.2020 emis de Tribunalul Cluj şi s-a dispus emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei conform prezentei.

Totodată, a fost respinsă cererea de suspendare a executării pedepsei.

Pentru a dispune astfel Curtea de Apel Cluj, secţia Penală şi de Minori a reţinut următoarele:

Asupra admisibilităţii în principiu a cererii de contestaţie în anulare, Curtea de Apel Cluj a reţinut că, în lumina dispoziţiilor art. 431 alin. (2) din C. proc. pen., acesta se limitează la verificarea termenului de declarare [oricând, pe temeiul invocat, conform prevederilor art. 428 alin. (2) din C. proc. pen..], invocarea unuia dintre temeiurile prevăzute în mod limitativ de prevederile art. 426 din C. proc. pen., precum şi depunerea/invocarea unor dovezi în sprijinul cazului de contestaţie în anulare invocat.

Astfel, deşi textul legal evocat impune efectuarea unei minime verificări cu privire la baza factuală invocată în susţinerea motivelor de contestaţie în anulare, această condiţie s-a apreciat a fi îndeplinită în cauză.

În continuare, s-a arătat că, în cuprinsul motivelor de contestaţie în anulare s-a invocat preexistenţa la dosar a unor probe care ar fi impus pronunţarea soluţiei de încetare a procesului penal, referitoare la data săvârşirii faptelor care au atras condamnarea (2011-2014) şi la data actului procesual de soluţionare definitivă a cauzei (12 decembrie 2020), contestatorul susţinând că, până la pronunţarea hotărârii care a soluţionat definitiv acţiunea penală, s-a împlinit termenul de prescripţie a răspunderii penale.

Or, modul de aplicare în cauză a deciziilor Curţii Constituţionale a României nr. 297/2018 şi nr. 358/2022, inclusiv sub aspectul aplicării în timp, presupune o analiză care excede examenului admisibilităţii în principiu, urmând a face obiectul fondului căii extraordinare de atac.

Prin urmare, apreciind că sunt îndeplinite toate cerinţele legale impuse de prevederile art. 431 alin. (2) din C. proc. pen. a fost admisă în principiu contestaţia în anulare formulată în cauză de contestatorul-condamnat C. .

În ceea ce priveşte admisibilitatea în fond a contestaţiei în anulare, s-a observat că, data de început a cursului termenului de prescripţie a răspunderii penale este dictat de data săvârşirii faptelor pentru care a fost condamnat C., respectiv 2011- martie 2014.

Asupra valabilităţii actelor presupus întreruptive de prescripţie îndeplinite anterior publicării deciziilor Curţii Constituţionale nr. 297/2018 şi 358/2022 instanţa a reţinut, cu titlu preliminar, că la data de 9 iunie 2022 a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 565 din 9 iunie 2022, Decizia Curţii Constituţionale a României nr. 358/2022 prin care s-a constatat neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 155 alin. (1) din C. pen., de la data publicării sale, această decizie devenind opozabilă erga omnes şi fiind obligatorie pentru instanţe, atât în privinţa dispozitivului, cât şi a considerentelor pe care se sprijină.

Or, în considerentele deciziei antemenţionate Curtea Constituţională a tranşat în mod explicit natura juridică a deciziei nr. 297 din 26 aprilie 2018 ca decizie simplă/extremă, extrăgând şi consecinţele asociate pronunţării deciziei anterior amintite, în absenţa intervenţiei active a legiuitorului: absenţa din fondul activ al legislaţiei penale a vreunui caz care să permită întreruperea cursului prescripţiei răspunderii penale pe perioada cuprinsă între data publicării respectivei decizii (25.06.2018) şi până la intrarea în vigoare a unui act normativ care să clarifice norma (30.05.2022).

În continuare, Curtea de Apel Cluj a constatat că în cauză nu se contestă natura instituţiei prescripţiei răspunderii penale de instituţie de drept penal substanţial, natura şi durata termenelor de prescripţie, cauzele de întrerupere sau de suspendare a cursului acestui termen (deopotrivă asupra existenţei şi a conţinutului) subsumându-se instituţiei prescripţiei răspunderii penale, ca instituţie de drept substanţial, fiind supusă regulilor de aplicare în timp a legii penale mai favorabile.

În cauza concretă dedusă judecăţii, instanţa a reţinut că C. a fost condamnat pentru trei infracţiuni reţinându-se, raportat la data comiterii faptelor noul C. pen. -constituire grup infracţional organizat şi ultraj şi vechiul C. pen. pentru infracţiunea de şantaj comisă în dauna persoanei vătămate S. în perioada 2012-2013.

În ceea ce priveşte valabilitatea şi efectele întreruptive de prescripţie ale actelor de procedură comunicate contestatorului C. în calitate de inculpat, anterior pronunţării deciziei Curţii Constituţionale nr. 358/2022 prin raportare la dispoziţiile Noului C. pen., curtea a reţinut că acestea nu pot fi valorificate în cauză.

În acest sens, instanţa a subliniat că prin decizia nr. 297/26.04.2018 a Curţii Constituţionale a fost sancţionată (prin declararea ca neconstituţională) unica soluţie normativă prevăzută de legislaţia penală actuală privind instituţia întreruperii termenului de prescripţie.

Ca şi o consecinţă a publicării acestei prime decizii a instanţei de contencios constituţional (nr. 297/2018), în lipsa oricăror repere normative concordante cu exigenţele impuse de prevederile art. 1 alin. (3) si (5) din Constitutie, în pofida evocării orientative a soluţiei legislative din C. pen. din 1969, în cuprinsul considerentelor acesteia, s-a apreciat că la nivelul dreptului substanţial nu pot fi identificate în niciun moment, de la data intrării în vigoare a Noului C. pen. şi până la data împlinirii termenului general de prescripţie a răspunderii penale, norme care să identifice actele ce pot genera efectul întreruptiv de prescripţie.

Pe de altă parte, instanţa a considerat că, dacă s-ar accepta posibilitatea considerării ca valabile a actelor "întreruptive de prescripţie" efectuate sub imperiul legii vechi (C. pen. în varianta anterioară datei de 25.06.2018 ca dată a publicării deciziei Curţii Constituţionale nr. 297/2018), acestea tot nu ar putea fi valorificate în cauză, întrucât s-ar obţine rezultatul combinării dispoziţiilor legilor penale succesive (lex tertia), expres interzis prin decizia nr. 265/2014 (prin care a fost consacrat modul de determinare a legii penale mai favorabile potrivit criteriului aprecierii globale).

Faţă de aceste considerente, s-a apreciat că durata termenului de prescripţie a răspunderii penale faţă de contestatorul-condamnat C. se impune a fi calculat prin raportare la durata termenului general de prescripţie prevăzut de:

- art. 154 alin. (1) lit. d) din C. pen. -5 ani, pentru infracţiunea prev. de art. 367 alin. (1) din C. pen. limitele de pedeapsă la data comiterii faptei erau de la 1-5 ani închisoare şi interzicerea exercitării unor drepturi,

- art. 154 alin. (1) lit. c) din C. pen. -8 ani, pentru infracţiunile prev. de art. 207 alin. (1) şi (3) din C. pen. limitele de pedeapsă la data comiterii faptei erau de la 2-7 ani închisoare.

Termenul de 5 ani s-a împlinit în martie 2019 -anterior pronunţării deciziei penale 1463/A/2020 din data de 12 decembrie 2020 pronunţată în dosarul nr. x/2014 care face obiectul căii extraordinare de atac, iar termenul de 8 ani în mai 2022 (după adăugarea celor 60 de zile în care cursul termenului de prescripţie a fost suspendat pe durata stării de urgenţă în baza Decretelor prezidenţiale, conform prevederilor art. 156 din C. pen.) ulterior pronunţării deciziei mai sus menţionate-astfel că nu sunt incidente prevederile legale referitoare la omisiunea instanţei de apel de a se pronunţa cu privire la o cauză de încetare a procesului penal, deoarece prescripţia ar fi intervenit la mai bine de 1 an de la data pronunţării deciziei.

În ceea ce priveşte infracţiunea prev. de art. 194 alin. (1) din vechiul C. pen. s-a reţinut că a fost identificată de către judecătorii fondului ca lege penală mai favorabilă legea veche, această constatare a instanţei intrând în autoritatea lucrului judecat şi a atras, cu privire la această infracţiune, aplicarea legii vechi în ansamblul ei, iar nu pe instituţii.

Împotriva hotărârii pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia Penală şi de Minori a declarat recurs în casaţie Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie- DIICOT- Serviciul Teritorial Cluj la data de 05 octombrie 2022.

Cauza a fost a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 02 noiembrie 2022, când s-a stabilit termen la data de 10 noiembrie 2022, pentru examinarea în cameră de consiliu a admisibilităţii în principiu a cererii de recurs în casaţie, conform art. 440 alin. (1) din C. proc. pen.

Cererea de recurs în casaţie formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie- DIICOT- Serviciul Teritorial Cluj a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen.

În motivarea cererii, Ministerul Public a susţinut că infracţiunea prev. de art. 367 alin. (1) din C. pen. a fost comisă în perioada 2011 - martie 2014, iar pedeapsa prevăzută de lege pentru sancţionarea acesteia este închisoarea de la unu la cinci ani. Raportat la limita maximă specială a pedepsei închisorii, termenul de prescripţie generală este de 5 ani, potrivit art. 154 alin. (1) lit. d) din C. pen., iar termenul de prescripţie specială pentru această infracţiune este de 10 ani, potrivit art. 155 alin. (4) din C. pen.

Ţinând cont de data săvârşirii infracţiunii sus-menţionate, s-a învederat că termenul de prescripţie specială nu era împlinit în data de 12.12.2020, când a fost pronunţată decizia penală nr. 1463/2020.

În acest sens s-a arătat că, potrivit doctrinei relevante, prescripţia este o instituţie de drept substanţial, întreruperea prescripţiei este o instituţie de drept procesual. De aceea, actele întreruptive de prescripţie trebuie întotdeauna luate în considerare numai, în raport, cu legea sub imperiul căreia s-au produs (tempus regit actum).

În continuare, s-a mai arătat că instanţa de contencios constituţional a reţinut că aşezarea normelor în C. pen. sau în C. proc. pen. nu constituie un criteriu pentru deosebirea lor, ci trebuie avute în vedere obiectul de reglementare şi scopul normei.

De altfel, art. 155 din C. proc. pen. prevedea (în forma în vigoare începând cu 2014):

"Cursul termenului prescripţiei răspunderii penale se întrerupe prin îndeplinirea unui act de procedură". Prin urmare, actul întreruptiv este esenţialmente un act de procedură. Fiind un act de procedură, valabilitatea şi efectele sale sunt guvernate de principiul tempus regit actum.

În acest context, s-a învederat că, în cauza de faţă, au fost îndeplinite astfel de acte de procedură, în acest sens, fiind indicat cu titlu exemplificativ faptul că, în data de 19.03.2014, C. a fost informat despre drepturile şi obligaţiile prevăzute de art. 83 din C. proc. pen. şi art. 108 din C. proc. pen., iar în data de 26.06.2014, a fost emis rechizitoriul în cauză, fiind sesizat Tribunalul Cluj. De asemenea, inculpatul C. a fost prezent la mai multe termene de judecată, inclusiv în data de 19 octombrie 2018, când a fost audiat ca inculpat, s-a dezbătut fondul cauzei şi i s-a acordat ultimul cuvânt, iar apărătorul ales al acestuia a fost prezent la aproape toate termenele de judecată în primă instanţă.

Întrucât valabilitatea actului de procedură este guvernată de principiul tempus regit actum, nu de principiul aplicării legii penale mai favorabile, s-a arătat că instanţa de recurs urmează a examina în ce condiţii aceste acte de procedură au avut efect întreruptiv de prescripţie.

Totodată, s-a invocat aspectul că, prin Decizia nr. 473/2018, instanţa de control constituţional a preluat considerentele Deciziei nr. 511/2013, reiterând faptul că, în lumina Convenţiei europene a drepturilor omului şi a jurisprudenţei dezvoltate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în aplicarea dispoziţiilor art. 7, retroactivitatea legii penale nu poate afecta, în sensul agravării, condiţiile de incriminare a faptei şi pedeapsa pentru aceasta. Ca atare, dincolo de controversele doctrinare cu privire la natura juridică a instituţiei prescripţiei, ceea ce este cert şi constituie un reper juridic important în analiza controlului de constituţionalitate este faptul că legislaţiile statelor semnatare ale Convenţiei trebuie să respecte prevederile art. 7 paragraful 1 din această convenţie, care reprezintă fundamentul protecţiei juridice sub aspectul neretroactivităţii legii.

Curtea Constituţională a reţinut, de asemenea, că soluţia legislativă criticată priveşte declararea imprescriptibilităţii executării pedepselor principale în cazul infracţiunilor de omor şi al infracţiunilor intenţionate urmate de moartea victimei, pentru care, la data intrării în vigoare a dispoziţiilor legale criticate, nu s-a împlinit termenul de prescripţie, iar opţiunea legiuitorului pentru aplicarea imediată a dispoziţiilor din materia prescripţiei, mai severe, inclusiv pentru infracţiuni comise anterior, pentru care termenul de prescripţie a executării pedepsei nu s-a împlinit încă, nu este de natură să încalce dispoziţiile din art. 15 alin. (2) din legea fundamentală.

În concluzie, s-a susţinut că examinarea efectelor neconstituţionalităţii art. 155 alin. (1) din C. pen. nu antrenează principiul legii penale mai favorabile, iar actele de procedură îndeplinite înainte de 25.06.2018 şi-au produs efectele de întrerupere a cursului termenului de prescripţie, valabilitatea lor fiind guvernată de principiul tempus regit actum. În data de 19 octombrie 2018, când C. a fost audiat ca inculpat, apoi s-a dezbătut fondul cauzei şi i s-a acordat ultimul cuvânt, a început să curgă un nou termen general de prescripţie de 5 ani, care nu era împlinit la 12.12.2020, data soluţionării definitive a cauzei.

Mai mult, în cadrul motivelor de recurs în casaţie s-a arătat că, în cuprinsul Deciziei nr. 358/2022 a Curţii Constituţionale, se menţionează că, între 26 aprilie 2018 şi 30 mai 2022, "fondul activ al legislaţiei nu conţine vreun caz care să permită întreruperea cursului prescripţiei răspunderii penale", astfel că pretinsa inexistenţă a vreunui caz de întrerupere în perioada mai 2018 şi mai 2022 nu are vreo consecinţă asupra actelor întreruptive de prescripţie îndeplinite în perioada 2014-2018, întrucât nu se aplică principiul legii penale mai favorabile, concluzia de mai sus fiind întrutotul în acord cu constatările Curţii Constituţionale:

"(...) De asemenea, Curtea subliniază că raţiunea care a stat la baza pronunţării Deciziei nr. 297 din 26 aprilie 2018 nu a fost înlăturarea termenelor de prescripţie a răspunderii penale sau înlăturarea instituţiei întreruperii cursului acestor termene, ci alinierea dispoziţiilor art. 155 alin. (1) din C. pen. la exigenţele constituţionale".

Per a contrario, interpretarea cauzelor întreruptive de prescripţie ca fiind supuse principiului legii penale mai favorabile ar face ca Deciziile Curţii Constituţionale nr. 297/2018 şi nr. 358/2022 să retroactiveze, producând efecte şi pentru trecut, ceea ce contravine flagrant dispoziţiei constituţionale prevăzute de art. 147 alin. (4) din legea fundamentală. Art. 5 alin. (1) din C. pen. nu poate fi interpretat, astfel încât să lipsească de eficienţă dispoziţiile art. 147 alin. (4) din Constituţie.

Caracterul întreruperii prescripţiei ca instituţie de drept procesual penal rezultă şi din faptul că, spre deosebire de prescripţia răspunderii penale, care este de unică aplicare, în momentul în care termenul de prescripţie este împlinit, cauzele de întrerupere sunt de aplicare în timp, pe durata întregului termen de prescripţie şi îşi produc efectele de îndată. Odată prescripţia întreruptă, procesul penal va continua, fiind greu de motivat şi de justificat, după întocmirea de acte procesuale, administrarea de probe, dispunerea unei soluţii în cauză, că, de fapt, cauzele de întrerupere au fost altele decât cele avute în vedere în momentul judecării cauzei şi că acestea nu şi-au produs efectul. O astfel de interpretare ar aduce grave atingeri şi principiului securităţii raporturilor juridice şi implicit drepturilor părţii adverse.

În cauză, termenul de prescripţie generală a fost întrerupt în mod repetat, atât prin acte de procedură efectuate anterior datei de 25.06.2018, cât şi prin acte de procedură îndeplinite ulterior acestei date.

Ca atare, Ministerul Public a considerat că actele de procedură îndeplinite în intervalul 25.06.2018 (data publicării Deciziei nr. 297/2018 a Curţii Constituţionale) şi 30.05.2022 (data publicării O.U.G. nr. 71/2022), şi-au produs efectele intreruptive de prescripţie în condiţiile stabilite de Decizia nr. 297/2018 a instanţei de contencios constituţional.

În situaţia în care, însă, cursul prescripţiei răspunderii penale ar fi fost întrerupt prin acte procedurale îndeplinite în intervalul cuprins între cele două decizii ale CCR anterior menţionate, la momentul respectivelor acte procedurale era necunoscut caracterul de decizie simplă (extremă) al deciziei antemenţionate, în majoritatea cazurilor, instanţele de judecată apreciind că era vorba despre o decizie interpretativă, astfel încât, intervenţia legiuitorului nu era imperativ necesară, doar prin decizia CCR nr. 358 din 2022 fiind stabilit cu certitudine, de către jurisdicţia de constituţionalitate, caracterul de decizie simplă (extremă) a celei din anul 2018.

În această perioadă, efectul întreruptiv s-a raportat exclusiv la acte care se comunică suspectului sau inculpatului, iar prin intervenţia O.U.G. nr. 71/2022, legiuitorul a ieşit, între timp, din pasivitatea pe care i-a reproşat-o Curtea Constituţională, edictând o normă de drept calificată deja ca fiind constituţională de către CCR prin decizia amintită, din anul 2018, situaţie faţă de care actele respective pot fi validate de instanţe.

Efectul Deciziei instanţei de contencios constituţional. nr. 358/2022 se produce pentru viitor, iar legiuitorul a remediat (a pus în conformitate) textul declarat neconstituţional prin O.U.G. nr. 71/2022. Astfel, întrucât înainte de publicarea deciziei Curţii Constituţionale, legiuitorul delegat a intervenit şi a corectat dispoziţiile art. 155 alin. (1) din C. pen. în sensul celor reţinute în Decizia nr. 297/2018, lipsind de efecte dispozitivul Deciziei nr. 358/2022 prin intervenţia legislativă, nu se poate avea în vedere un efect independent şi retroactiv al considerentelor aceleiaşi decizii.

În aceste condiţii, s-a solicitat casarea în parte (în ceea ce priveşte încetarea procesului penal pentru săvârşirea infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat prev. de art. 367 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) din C. pen. a deciziei penale nr. 1062/A/2022 a Curţii de Apel Cluj, pronunţată în data de 19.08.2022, în dosarul nr. x/2022, şi respingerea, ca nefondată a contestaţiei în anulare formulate de contestatorul-condamnat C., cu consecinţa menţinerii deciziei penale nr. 1463/A/12.12.2020 a Curţii de Apel Cluj.

Prin încheierea de şedinţă din data de 10 noiembrie 2022, Înalta Curte a admis în principiu cererea de recurs în casaţie formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - DIICOT - Serviciul Teritorial Cluj împotriva deciziei penale nr. 1062/A/2022 din data de 19 august 2022 a Curţii de Apel Cluj, secţia Penală şi de Minori şi s-a acordat termen pentru data de 8 decembrie 2022.

Examinând decizia atacată prin prisma criticilor circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 433 din C. proc. pen., în calea extraordinară a recursului în casaţie, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie verifică, în condiţiile legii, conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, iar, conform art. 447 din C. proc. pen., pe această cale se verifică exclusiv legalitatea deciziei.

Se constată, aşadar, că recursul în casaţie este o cale extraordinară de atac, prin care sunt supuse verificării hotărâri definitive care au intrat în autoritatea de lucru judecat, însă, numai în cazuri anume prevăzute de lege şi doar pentru motive de nelegalitate. Drept urmare, chestiunile de fapt analizate de instanţa de fond şi, respectiv, apel, intră în puterea lucrului judecat şi excedează cenzurii instanţei învestită cu judecarea recursului în casaţie.

Prin limitarea cazurilor în care poate fi promovată, această cale extraordinară de atac tinde să asigure echilibrul între principiul legalităţii şi principiul respectării autorităţii de lucru judecat, legalitatea hotărârilor definitive putând fi verificată doar pentru motivele expres şi limitativ prevăzute, fără ca pe calea recursului în casaţie să poată fi invocate şi, corespunzător, să poată fi analizate de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, orice încălcări ale legii, ci numai cele pe care legiuitorul le-a apreciat ca fiind importante.

În cauză, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - DIICOT - Serviciul Teritorial Cluj a formulat recurs în casaţie întemeiat pe cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8) din C. proc. pen.

Astfel, în conformitate cu dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării în acele situaţii în care, în raport cu actele şi lucrările dosarului, s-a stabilit în mod eronat incidenţa unuia dintre impedimentele prevăzute de art. 16 alin. (1) lit. e) - j) din C. proc. pen. (lipsa plângerii prealabile, a autorizării sau sesizării organului competent ori a altei condiţii prevăzută de lege, necesară pentru punerea în mişcare a acţiunii penale; intervenirea amnistiei sau prescripţiei, a decesului suspectului ori al inculpatului persoană fizică sau radierea suspectului ori inculpatului persoană juridică; retragerea plângerii prealabile, în cazul infracţiunilor pentru care retragerea acesteia înlătură răspunderea penală, intervenirea împăcării ori încheierea unui acord de mediere în condiţiile legii; existenţa unei cauze de nepedepsire prevăzută de lege; existenţa autorităţii de lucru judecat; intervenirea unui transfer de proceduri cu un alt stat, potrivit legii), dispunându-se greşit încetarea procesului penal.

Prin prisma cazului de casare reglementat de art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., parchetul a susţinut, în esenţă, că în mod greşit s-a dispus încetarea procesului penal, susţinând că infracţiunea prev. de art. 367 alin. (1) din C. pen. a fost comisă în perioada 2011 - martie 2014, iar pedeapsa prevăzută de lege pentru sancţionarea acesteia este închisoarea de la unu la cinci ani. Raportat la limita maximă specială a pedepsei închisorii, termenul de prescripţie generală este de 5 ani, potrivit art. 154 alin. (1) lit. d) din C. pen., iar termenul de prescripţie specială pentru această infracţiune este de 10 ani, potrivit art. 155 alin. (4) din C. pen., astfel că termenul de prescripţie specială nu era împlinit în data de 12.12.2020, când a fost pronunţată decizia penală nr. 1463/2020.

Prealabil, Înalta Curte analizează, în condiţiile pronunţării Deciziei nr. 358/2022 a Curţii Constituţionale a României şi a Deciziei nr. 67/2022 a Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie problema intervenirii prescripţiei răspunderii penale.

La momentul adoptării şi intrării în vigoare a C. pen. al României, 01 februarie 2014, întreruperea cursului prescripţiei răspunderii penale era reglementată în art. 155 alin. (1), textul legal având următoarea formă: "Cursul termenului prescripţiei răspunderii penale se întrerupe prin îndeplinirea oricărui act de procedură în cauză".

Prin Decizia nr. 297/2018, Curtea Constituţională a României a constatat că: "Soluţia legislativă care prevede întreruperea cursului termenului prescripţiei răspunderii penale prin îndeplinirea "oricărui act de procedură în cauză", din cuprinsul dispoziţiilor art. 155 alin. (1) din C. pen., este neconstituţională" .

Pe cale de consecinţă, ulterior pronunţării acestei decizii a instanţei de contencios constituţional, în condiţiile în care legiuitorul nu a intervenit activ în modificarea prevederilor legale constatate neconstituţionale conform considerentelor deciziei precitate, în fondul legislativ activ, art. 155 alin. (1) din C. pen. a avut următoarea formă: "Cursul termenului prescripţiei răspunderii penale se întrerupe prin îndeplinirea".

Prin decizia nr. 358/2022 a Curţii Constituţionale a României a fost admisă excepţia de neconstituţionalitate invocată şi s-a constatat că dispoziţiile art. 155 alin. (1) din C. pen., în forma ulterioară deciziei nr. 297/2018, sunt neconstituţionale.

Pentru a pronunţa această soluţie instanţa de contencios constituţional a reţinut că: " 72. Aşa fiind, Curtea constată că ansamblul normativ în vigoare nu oferă toate elementele legislative necesare aplicării previzibile a normei sancţionate prin Decizia nr. 297 din 26 aprilie 2018.

Astfel, deşi Curtea Constituţională a făcut trimitere la vechea reglementare, evidenţiind reperele unui comportament constituţional pe care legiuitorul avea obligaţia să şi-l însuşească, aplicând cele statuate de Curte, acest fapt nu poate fi interpretat ca o permisiune acordată de către instanţa de contencios constituţional organelor judiciare de a stabili ele însele cazurile de întrerupere a prescripţiei răspunderii penale.

73. În consecinţă, Curtea constată că, în condiţiile stabilirii naturii juridice a Deciziei nr. 297 din 26 aprilie 2018 ca decizie simplă/extremă, în absenţa intervenţiei active a legiuitorului, obligatorie potrivit art. 147 din Constituţie, pe perioada cuprinsă între data publicării respectivei decizii şi până la intrarea în vigoare a unui act normativ care să clarifice norma, prin reglementarea expresă a cazurilor apte să întrerupă cursul termenului prescripţiei răspunderii penale, fondul activ al legislaţiei nu conţine vreun caz care să permită întreruperea cursului prescripţiei răspunderii penale.

74. Curtea constată că o astfel de consecinţă este rezultatul nerespectării de către legiuitor a obligaţiilor ce îi revin potrivit Legii fundamentale şi a pasivităţii sale, chiar şi în ciuda faptului că deciziile Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie semnalau încă din anul 2019 practica neunitară rezultată din lipsa intervenţiei legislative. De asemenea, Curtea subliniază că raţiunea care a stat la baza pronunţării Deciziei nr. 297 din 26 aprilie 2018 nu a fost înlăturarea termenelor de prescripţie a răspunderii penale sau înlăturarea instituţiei întreruperii cursului acestor termene, ci alinierea dispoziţiilor art. 155 alin. (1) din C. pen. la exigenţele constituţionale. Astfel, Curtea observă că termenele de prescripţie generală reglementate de dispoziţiile art. 154 din C. pen. nu sunt afectate de deciziile Curţii Constituţionale.

75. În acest context, Curtea constată că situaţia creată prin pasivitatea legiuitorului, consecutivă publicării deciziei de admitere amintite, reprezintă o încălcare a prevederilor art. 1 alin. (3) şi (5) din Legea fundamentală, care consacră caracterul de stat de drept al statului român, precum şi supremaţia Constituţiei. Aceasta, deoarece prevalenţa Constituţiei asupra întregului sistem normativ reprezintă principiul crucial al statului de drept. Or, garant al supremaţiei Legii fundamentale este însăşi Curtea Constituţională, prin deciziile pe care le pronunţă, astfel că neglijarea constatărilor şi dispoziţiilor cuprinse în deciziile acesteia determină fragilizarea structurii constituţionale ce trebuie să caracterizeze statul de drept (în acelaşi sens, Decizia nr. 230 din 28 aprilie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 519 din 26 mai 2022).

76. Aşadar, Curtea constată că, în cazul de faţă, legiuitorul a nesocotit prevederile art. 147 alin. (4) din Constituţie, ignorând efectele obligatorii ale Deciziei nr. 297 din 26 aprilie 2018 cu consecinţa creării unui viciu de neconstituţionalitate mai grav generat de aplicarea neunitară a textului de lege "cursul termenului prescripţiei răspunderii penale se întrerupe prin îndeplinirea", care, în mod evident, nu prevede niciun caz de întrerupere a cursului prescripţiei răspunderii penale. Pentru restabilirea stării de constituţionalitate este necesar ca legiuitorul să clarifice şi să detalieze prevederile referitoare la încetarea cursului prescripţiei răspunderii penale, în spiritul celor precizate în considerentele deciziei anterior menţionate.".

Pe cale de consecinţă, Înalta Curte reţine, în conformitate cu considerentele obligatorii ale Deciziei nr. 358/2022 a Curţii Constituţionale, că în perioada cuprinsă între momentul publicării în Monitorul Oficial a Deciziei nr. 297/2018, respectiv la 25 iunie 2018, şi momentul publicării O.U.G. nr. 71/2022 pentru modificarea art. 155 alin. (1) din C. pen., 30 mai 2022, în legislaţia naţională penală nu au fost prevăzute cazuri de întrerupere a prescripţiei răspunderii penale, aplicabile în această materie fiind, exclusiv, dispoziţiile cuprinse în prevederile art. 153 - 154 din C. pen., termenele de prescripţie a răspunderii penale fiind cele menţionate în art. 154 alin. (1), fără ca acestea să fie susceptibile de a fi întrerupte.

Prin decizia nr. 67/2022 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a statuat că:

"Normele referitoare la întreruperea cursului prescripţiei sunt norme de drept penal material (substanţial) supuse din perspectiva aplicării lor în timp principiului activităţii legii penale prevăzut de art. 3 din C. pen., cu excepţia dispoziţiilor mai favorabile, potrivit principiului mitior lex prevăzut de art. 15 alin. (2) din Constituţie şi art. 5 din C. pen..".

Totodată, în decizia precitată, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală a constatat că în dreptul român normele referitoare la întreruperea cursului prescripţiei sunt norme de drept penal material (substanţial) supuse din perspectiva aplicării lor în timp principiului activităţii legii penale prevăzut de art. 3 din C. pen., cu excepţia dispoziţiilor mai favorabile, potrivit principiului mitior lex prevăzut de art. 15 alin. (2) din Constituţie şi art. 5 din C. pen.

În raport cu aceste considerente, Înalta Curte constată că, în mod corect, Curtea de Apel Cluj, secţia Penală şi de Minori, soluţionând contestaţia în anulare declarată de contestatorul C., în baza art. 396 alin. (6) din C. proc. pen., rap. la art. 16 lit. f) din C. proc. pen. a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului C., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de constituirea unui grup infracţional organizat prev. de art. 367 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) şi art. 43 alin. (5) din C. pen.-faptă comisă în perioada 2011-2014- ca efect al intervenirii prescripţiei răspunderii penale, înlăturând toate consecinţele condamnării pentru această infracţiune, respectiv pedeapsa de 2 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen., cu titlu de pedeapsă complementară şi accesorie.

În acest sens, Curtea de Apel Cluj, secţia Penală şi de Minori a constatat că, data de început a cursului termenului de prescripţie a răspunderii penale este de la momentul săvârşirii faptelor pentru care a fost condamnat C., respectiv 2011- martie 2014, iar termenul general de prescripţie pentru infracţiunea prev. de art. 367 alin. (1) din C. pen., de 5 ani, s-a împlinit în martie 2019 -anterior pronunţării deciziei penale 1463/A/2020 din data de 12 decembrie 2020 pronunţată în dosarul nr. x/2014.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 1 din C. proc. pen. va respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - DIICOT - Serviciul Teritorial Cluj împotriva deciziei penale nr. 1062/A/2022 din data de 19 august 2022 a Curţii de Apel Cluj, secţia Penală şi de Minori privind pe intimatul inculpat C..

În conformitate cu art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea recursului în casaţie formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - DIICOT - Serviciul Teritorial Cluj, vor rămâne în sarcina statului.

Potrivit art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat C., în sumă de 170 RON, va rămâne în sarcina statului şi se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - DIICOT - Serviciul Teritorial Cluj împotriva deciziei penale nr. 1062/A/2022 din data de 19 august 2022 a Curţii de Apel Cluj, secţia Penală şi de Minori privind pe intimatul inculpat C..

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea recursului în casaţie formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - DIICOT - Serviciul Teritorial Cluj, rămân în sarcina statului.

Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat C., în sumă de 170 RON, rămâne în sarcina statului şi se plăteşte din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 08 decembrie 2022.