Statute of limitations for assault and trespass following judicial declaration of unconstitutionality of procedural interruption grounds.

Şedinţa publică din data de 07 decembrie 2022

Deliberând asupra recursului în casaţie declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj împotriva deciziei penale nr. 981/A/2022 din data de 15 iulie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, în dosarul nr. x/2018,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Hotărârea primei instanţe:

Prin sentinţa penală nr. 34 din 4 februarie 2022 pronunţată în dosarul nr. x/2018 a Judecătoriei Jibou, a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa închisorii de 2 ani pentru comiterea infracţiunii de furt calificat, prevăzută de art. 228 alin. (1), art. 229 alin. (2) lit. b) C. pen.

A fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa închisorii de 6 luni pentru săvârşirea infracţiunii de lovire, prevăzută de art. 193 alin. (1), (2) C. pen., împotriva persoanei vătămate B..

A fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa închisorii de 6 luni pentru săvârşirea infracţiunii de lovire, prevăzută de art. 193 alin. (1), (2) C. pen., împotriva persoanei vătămate C..

A fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa închisorii de 3 luni pentru săvârşirea infracţiunii de ameninţare, prevăzută de art. 206 alin. (1) C. pen., împotriva persoanei vătămate D..

În baza prevederilor art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. s-a aplicat pedeapsa cea mai grea, 2 ani închisoare, la care s-a adăugat 1/3 din totalul celorlalte pedepse de 15 luni, respectiv 5 luni, rezultand în final 2 ani şi 5 luni închisoare.

În baza art. 91 şi art. 92 C. pen. s-a dispus suspendarea executarii sub supraveghere a pedepsei de 2 ani si 5 luni închisoare aplicata prin prezenta, pe durata unui termen de supraveghere de 3 ani, termen care se va calcula de la rămânerea definitivă a prezentei sentinţe.

Supravegherea inculpatului a fost efectuată de Serviciul Probatiune Sălaj.

Pe durata termenului de supraveghere inculpatul a fost obligat a respecta masurile de supraveghere prevăzute de art. 93 alin. (1) lit. a), b), c), d), e) C. pen. constând in prezentarea la Serviciul Probaţiune Sălaj, la termenele care se vor fixa, primirea vizitelor consilierului de probatiune desemnat cu supravegherea, anuntarea in prealabil a schimbarii domiciliului sau a oricarei deplasari pe o durata mai mare de 5 zile, să comunice schimbarea locului de muncă si să comunice informatiile si documentele de natura sa permita verificarea mijloacelor de existenta.

În baza art. 93 alin. (2) lit. b) C. pen. s-a impus inculpatului obligaţia de a frecventa unul sau mai multe programe de reintegrare sociala derulate de serviciul de probatiune sau organizate in colaborare cu institutii din comunitate.

În temeiul prevederilor art. 93 alin. (3) C. pen. inculpatul a fost obligat a presta muncă neremunerată în folosul comunităţii, pe durata de 120 de zile, care se va executa integral într-un an, conform art. 57 din Legea nr. 253/2013.

Inculpatul a fost obligat a presta munca în folosul comunităţii în conditiile şi cu respectarea prevederilor art. 57 raportat la art. 47-54 din Legea nr. 253/2013.

În baza art. 404 C. proc. pen. s-a atras atenţia inculpatului asupra prevederilor art. 96 C. pen.

A fost condamnată inculpata E., fară antecedente penale, la pedeapsa închisorii de 6 luni pentru săvârşirea infracţiunii de lovire, prevăzută de art. 193 alin. (1), (2) C. pen., împotriva persoanei vătămate B..

A fost condamnată inculpata E. la pedeapsa închisorii de de 6 luni pentru săvârşirea infracţiunii de lovire, prevăzută de art. 193 alin. (1), (2) C. pen., împotriva persoanei vătămate C..

A fost condamnată inculpata E. la pedeapsa închisorii de 3 luni pentru săvârşirea infracţiunii de violare de domiciliu, prevăzută de art. 224 alin. (1) C. pen., împotriva persoanei vătămate D..

În baza prevederilor art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. s-a aplicat pedeapsa cea mai grea, 6 luni închisoare, la care s-a adăugat 1/3 din totalul celorlalte pedepse de 9 luni, respectiv 3 luni, rezultând în final 9 luni închisoare.

În baza art. 91 şi art. 92 C. pen. s-a dispus suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei de 9 luni închisoare aplicată prin prezenta, pe durata unui termen de supraveghere de 2 ani, termen care se va calcula de la rămânerea definitiva a prezentei sentinte.

Supravegherea inculpatei a fost efectuată de Serviciul Probatiune Sălaj.

Pe durata termenului de supraveghere inculpata a fost obligată a respecta masurile de supraveghere prevăzute de art. 93 alin. (1) lit. a), b), c), d), e) C. pen. constand în prezentarea la Serviciul Probatiune Sălaj, la termenele care se vor fixa, primirea vizitelor consilierului de probatiune desemnat cu supravegherea, anunţarea în prealabil a schimbării domiciliului sau a oricarei deplasari pe o durata mai mare de 5 zile, să comunice schimbarea locului de muncă şi să comunice informaţiile şi documentele de natură să permită verificarea mijloacelor de existenţă.

În baza art. 93 alin. (2) lit. b) C. pen. s-a impus inculpatei obligaţia de a frecventa unul sau mai multe programe de reintegrare sociala derulate de serviciul de probaţiune sau organizate în colaborare cu institutii din comunitate.

În temeiul prevederilor art. 93 alin. (3) C. pen. inculpata a fost obligată a presta munca neremunerata în folosul comunităţii, pe durata de 120 de zile, care se va executa integral într-un an, conform art. 57 din Legea nr. 253/2013.

Inculpata a fost obligată a presta muncă în folosul comunităţii în condiţiile si cu respectarea prevederilor art. 57 raportat la art. 47-54 din Legea nr. 253/2013.

În baza art. 404 C. proc. pen. s-a atras atentia inculpatei asupra prevederilor art. 96 C. pen.

În baza prevederilor art. 397 C. proc. pen. raportat la prevederile art. 1357 C. civ. s-a admis în parte acţiunile părţilor civile B., C. şi D., şi au fost obligaţi în solidar pe inculpaţii A. şi E. să le plătească daune morale, după cum urmează: B. suma de 5000 RON, C. suma de 3000 RON şi D. suma de 1000 RON.

În baza prevederilor art. 274 C. proc. pen. a fost obligat fiecare inculpat să plateasca statului câte 1.500 RON, cheltuieli judiciare.

În temeiul prevederilor art. 276 C. proc. pen. au fost obligaţi inculpaţii în solidar să plătească părţilor civile B., C. şi D., suma de 6.000 RON, cheltuieli judiciare.

S-a dispus avansarea din fondurile Ministerului Justiţiei a sumei de 450,78, onorariul interpretului.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că inculpaţii şi persoanele vătămate sunt rude, în imobilul situat în loc. Deja, nr. 94 locuind persoana vătămată D. cu soţul ei F..

Imobilul a aparţinut defunctei G., mama inculpatului A., respectiv bunica numitului F., dreptul de proprietate asupra imobilului fiind transmis în cursul anului 2014, prin moştenire şi partaj voluntar, nepotului, ceea ce a generat nemulţumirea inculpatului A..

În acest context, în după-amiaza zilei de 17.09.2016, în jurul orelor 15:00-15:30, inculpaţii A. şi E. s-au deplasat la imobilul nr. 94 din loc. Deja, însoţiţi de martorul F., cu scopul de a împărţi anumite bunuri rămase după defuncta G., mai exact inculpaţii au dorit să ia din beci nişte bidoane din plastic. Persoana vătămată D. a refuzat să le permită accesul inculpaţilor în beci, spunându-le să aştepte până când soţul ei, F. va reveni la domiciliu, acesta fiind plecat în Germania.

Cu toate acestea, inculpaţii au pătruns în beci şi au luat de acolo trei bidoane, două scoţându-le în faţa porţii, iar unul rămânând în curte.

În acest context, persoana vătămată D. le-a cerut inculpaţilor să plece, reacţia inculpatului A. fiind aceea de a o ameninţa pe persoana vătămată cu spargerea geamurilor şi incendierea casei.

Aceste ameninţării au cauzat persoanei vătămate o serioasă temere, motiv pentru care l-a sunat pe tatăl său, martorul H. şi i-a relatat cele petrecute.

Martorul a confirmat că a fost sunat de fiica sa şi că pe fundal a auzit cearta cu inculpaţii, motiv pentru care a solicitat telefonic intrevenţia organelor de poliţie. Martorul a sunat-o şi pe soţia sa, C., care, în urma apelului soţului ei s-a deplasat împreună cu fiica ei B. la locuinţa persoanei vătămate D., unde se desfăşura conflictul.

După sosirea celor două părţi civile, B. şi C., conflictul a luat amploare, partea civilă B. a luat cârligul de la fântână pentru a-şi apăra mama care era atacată de inculpaţi, încercând să o lovească pe inculpata E..

Cârligul a fost luat de la partea civilă de către inculpata E., aceasta aplicând părţii civile B. mai multe lovituri în zona capului şi a mâinilor.

Între părţi a intervenit inculpatul A., care a trântit-o la pământ pe partea civilă B., timp în care inculpata E. a lovit-o cu cârligul şi pe partea civilă C., în zona capului.

Inculpatul A. a luat un par, încercând să o lovească pe partea civilă C., dar în apărarea acesteia a sărit mama ei, partea civilă B., care a fost lovită cu parul în piciorul stâng.

În continuare inculpatul A. le-a scos pe cele două părţi civile din curte şi a blocat accesul în curte cu parul, ameninţând-o cu moartea pe partea civilă B..

La scurt timp după acestea, au intervenit la faţa locului organele de poliţie care au fost solicite telefonic de martorul H., soţul, respectiv tatăl părţilore civile B. şi C..

În urma agresiunii inculpaţilor, partea civilă B. a suferit leziuni care au necesitat pentru vindecare un număr de 8-9 zile de îngrijiri medicale, iar partea civilă C., leziuni care au necesitat pentru vindecare un număr de 2-3 zile de îngrijiri medicale.

Inculpata E. a suferit şi ea leziuni, care conform certificatului medico-legal, au necesitat pentru vindecare un număr de 4-5 zile de îngrijiri medicale, dar aceasta nu a formulat plângere prealabilă, limitându-se la a depune la dosar certificatul medico-legal.

II. Hotărârea instanţei de apel

Prin decizia penală nr. 981/P/15 iulie 2022 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, a fost admis apelul declarat de către inculpaţii A. şi E. împotriva sentinţei penale nr. 34/4.02.2022 pronunţată de Judecătoria Jibou, pe care o desfiinţat-o cu privire la soluţionarea laturii penale în ceea ce priveşte infracţiunile de lovire şi alte violenţe prev. de art. 193 alin. (1) şi (2) din C. pen., ameninţare prev. de art. 206 alin. (1) din C. pen. şi violare de domiciliu prev. de art. 224 alin. (1) din C. pen. şi rejudecând în aceste limite:

În baza art. 396 alin. (6) din C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., s-a încetat procesul penal faţă de inculpatul A., pentru săvârşirea celor două infracţiuni de lovire şi alte violenţe prev. de art. 193 alin. (1) şi (2) din C. pen. şi a infracţiunii de ameninţare prev. de art. 206 alin. (1) din C. pen., întrucât a intervenit prescripţia răspunderii penale.

S-a menţinut dispoziţia de condamnare a inculpatului A. la pedeapsa închisorii de 2 ani pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat, prevăzută de art. 228 alin. (1), art. 229 alin. (2) lit. b) C. pen.

S-a menţinut dispoziţiile privind suspendarea executării pedepsei.

În baza art. 396 alin. (6) din C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen. a fost încetat procesul penal faţă de inculpata E., pentru săvârşirea celor două infracţiuni de lovire şi alte violenţe prev. de art. 193 alin. (1) şi (2) din C. pen. şi a infracţiunii de violare de domiciliu prev. de art. 224 alin. (1) din C. pen., întrucât a intervenit prescripţia răspunderii penale.

S-a menţinut restul dispoziţiilor din sentinţa apelată.

III. Hotărârea atacată cu recurs în casaţie

Împotriva deciziei penale nr. 981/P/15 iulie 2022 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj a declarat recurs în casaţie cu privire la inculpaţii A. şi E..

Prin cererea de recurs în casaţie formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj a fost invocat temeiul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., solicitându-se admiterea recursului în casaţie, casarea în parte a deciziei nr. 981/A/2022 a Curţii de Apel Cluj, înlăturarea greşitei aplicări a legii, respectiv a soluţiei prin care s-a constatat împlinit termenul de prescripţie a răspunderii penale şi s-a dispus încetarea procesului penal.

În motivarea recursului, a susţinut că termenele de prescripţie specială pentru aceste infracţiuni sunt de 10 ani, respectiv de 6 ani, potrivit art. 155 alin. (4) C. pen.

Ţinând cont de data săvârşirii infracţiunii, 15.09.2016, aceste termene de prescripţie specială nu erau împlinite la data de 15.07.2022, când a fost pronunţată decizia nr. 981/A/2022, în esenţă, pentru următoarele motive:

Pentru infracţiunile de lovire sau alte violenţe si violare de domiciliu, au fost evident îndeplinite astfel de acte de procedură, indicând în acest sens faptul că ambilor inculpaţi le-a fost adusă la cunoştinţă învinuirea şi au fost audiaţi în data de 06.02.2018 (d.u.p, f 39, 40, 48-49).

În concluzie, examinarea efectelor neconstituţionalităţii art. 155 alin. (1) C. pen. nu antrenează principiul legii penale mai favorabile, iar actele de procedură îndeplinite înainte de 25.06.2018 şi-au produs efectele de întrerupere a cursului termenului de prescripţie, valabilitatea lor fiind guvernată de principiul tempus regit actum. Ulterior audierii inculpaţilor din 06.02.2018 a început să curgă un nou termen general de prescripţie de 5 ani, care în mod evident nu a fost împlinit la 15.07.2022, data soluţionării definitive a cauzei.

În cuprinsul Deciziei CCR nr. 358/2022, s-a arătat că, între 26 aprilie 2018 şi 30 mai 2022, "fondul activ al legislaţiei nu conţine vreun caz care să permită întreruperea cursului prescripţiei răspunderii penale".

În opinia Parchetului, întrucât întreruperea cursului prescripţiei este o instituţie de drept procesual, pretinsa inexistenţă a vreunui caz de întrerupere în perioada iunie 2018 şi mai 2022 nu are vreo consecinţă asupra actelor întreruptive de prescripţie îndeplinite în perioada 2014-2018, întrucât nu se aplică principiul legii penale mai favorabile.

Referitor la infracţiunea de ameninţare, s-a susţinut că termenul de prescripţie generală a fost întrerupt în mod repetat, atât prin acte de procedură efectuate anterior datei de 25.06.2018, cât şi prin acte de procedură îndeplinite ulterior acestei date.

S-a indicat în acest sens că la data de 20.02.2020, în şedinţă publică a fost adusă la cunoştinţa inculpaţilor învinuirea şi aceştia au fost audiaţi. Din data de 20.02.2020 până la data pronunţării deciziei Curţii de Apel Cluj nr. 981/A/15.07.2022 nu era împlinit termenul de prescripţie generală de 3 ani, iar de la data săvârşirii faptei (17.09.2016) nu era împlinit nici termenul de prescripţie specială de 6 ani.

Astfel, întrucât înainte de publicarea deciziei Curţii Constituţionale, legiuitorul delegat a intervenit şi a corectat dispoziţiile art. 155 alin. (1) C. pen. în sensul celor reţinute în Decizia nr. 297/2018, lipsind de efecte dispozitivul Deciziei nr. 358/2022 prin intervenţia legislativă, nu se poate avea în vedere un efect independent şi retroactiv al considerentelor aceleiaşi decizii.

IV. Examinând decizia atacată prin prisma criticilor circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 433 din C. proc. pen., în calea extraordinară a recursului în casaţie, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie verifică, în condiţiile legii, conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, iar, conform art. 447 din C. proc. pen., pe această cale se verifică exclusiv legalitatea deciziei.

Se constată, aşadar, că recursul în casaţie este o cale extraordinară de atac, prin care sunt supuse verificării hotărâri definitive care au intrat în autoritatea de lucru judecat, însă, numai în cazuri anume prevăzute de lege şi doar pentru motive de nelegalitate. Drept urmare, chestiunile de fapt analizate de instanţa de fond şi, respectiv, apel, intră în puterea lucrului judecat şi excedează cenzurii instanţei învestită cu judecarea recursului în casaţie.

Prin limitarea cazurilor în care poate fi promovată, această cale extraordinară de atac tinde să asigure echilibrul între principiul legalităţii şi principiul respectării autorităţii de lucru judecat, legalitatea hotărârilor definitive putând fi verificată doar pentru motivele expres şi limitativ prevăzute.

În cauză, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj a formulat recurs în casaţie întemeiat pe cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8) din C. proc. pen.

Astfel, în conformitate cu dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării în acele situaţii în care, în raport cu actele şi lucrările dosarului, s-a stabilit în mod eronat incidenţa unuia dintre impedimentele prevăzute de art. 16 alin. (1) lit. e) - j) din C. proc. pen.. (printre care şi cazul în care intervine amnistia sau prescripţia), dispunându-se greşit încetarea procesului penal.

Prin prisma cazului de casare reglementat de art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., parchetul a susţinut, în esenţă, că în mod greşit s-a dispus încetarea procesului penal.

Prealabil, Înalta Curte analizează, în condiţiile pronunţării Deciziei nr. 358/2022 a Curţii Constituţionale a României şi a Deciziei nr. 67/2022 a Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie problema intervenirii prescripţiei răspunderii penale.

La momentul adoptării şi intrării în vigoare a C. pen. al României, 01 februarie 2014, întreruperea cursului prescripţiei răspunderii penale era reglementată în art. 155 alin. (1), textul legal având următoarea formă: "Cursul termenului prescripţiei răspunderii penale se întrerupe prin îndeplinirea oricărui act de procedură în cauză".

Prin Decizia nr. 297/2018, Curtea Constituţională a României a constatat că: "soluţia legislativă care prevede întreruperea cursului termenului prescripţiei răspunderii penale prin îndeplinirea "oricărui act de procedură în cauză", din cuprinsul dispoziţiilor art. 155 alin. (1) din C. pen., este neconstituţională" .

Pe cale de consecinţă, ulterior pronunţării acestei decizii a instanţei de contencios constituţional, în condiţiile în care legiuitorul nu a intervenit activ în modificarea prevederilor legale constatate neconstituţionale conform considerentelor deciziei precitate, în fondul legislativ activ, art. 155 alin. (1) din C. pen. a avut următoarea formă: "Cursul termenului prescripţiei răspunderii penale se întrerupe prin îndeplinirea (...)".

Prin Decizia nr. 358/2022 a Curţii Constituţionale a României a fost admisă excepţia de neconstituţionalitate invocată şi s-a constatat că dispoziţiile art. 155 alin. (1) din C. pen., în forma ulterioară deciziei nr. 297/2018, sunt neconstituţionale.

Pentru a pronunţa această soluţie instanţa de contencios constituţional a reţinut următoarele:

"72. Aşa fiind, Curtea constată că ansamblul normativ în vigoare nu oferă toate elementele legislative necesare aplicării previzibile a normei sancţionate prin Decizia nr. 297 din 26 aprilie 2018.

Astfel, deşi Curtea Constituţională a făcut trimitere la vechea reglementare, evidenţiind reperele unui comportament constituţional pe care legiuitorul avea obligaţia să şi-l însuşească, aplicând cele statuate de Curte, acest fapt nu poate fi interpretat ca o permisiune acordată de către instanţa de contencios constituţional organelor judiciare de a stabili ele însele cazurile de întrerupere a prescripţiei răspunderii penale.

73. În consecinţă, Curtea constată că, în condiţiile stabilirii naturii juridice a Deciziei nr. 297 din 26 aprilie 2018 ca decizie simplă/extremă, în absenţa intervenţiei active a legiuitorului, obligatorie potrivit art. 147 din Constituţie, pe perioada cuprinsă între data publicării respectivei decizii şi până la intrarea în vigoare a unui act normativ care să clarifice norma, prin reglementarea expresă a cazurilor apte să întrerupă cursul termenului prescripţiei răspunderii penale, fondul activ al legislaţiei nu conţine vreun caz care să permită întreruperea cursului prescripţiei răspunderii penale.

74. Curtea constată că o astfel de consecinţă este rezultatul nerespectării de către legiuitor a obligaţiilor ce îi revin potrivit Legii fundamentale şi a pasivităţii sale, chiar şi în ciuda faptului că deciziile Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie semnalau încă din anul 2019 practica neunitară rezultată din lipsa intervenţiei legislative. De asemenea, Curtea subliniază că raţiunea care a stat la baza pronunţării Deciziei nr. 297 din 26 aprilie 2018 nu a fost înlăturarea termenelor de prescripţie a răspunderii penale sau înlăturarea instituţiei întreruperii cursului acestor termene, ci alinierea dispoziţiilor art. 155 alin. (1) din C. pen. la exigenţele constituţionale. Astfel, Curtea observă că termenele de prescripţie generală reglementate de dispoziţiile art. 154 din C. pen. nu sunt afectate de deciziile Curţii Constituţionale.

75. În acest context, Curtea constată că situaţia creată prin pasivitatea legiuitorului, consecutivă publicării deciziei de admitere amintite, reprezintă o încălcare a prevederilor art. 1 alin. (3) şi (5) din Legea fundamentală, care consacră caracterul de stat de drept al statului român, precum şi supremaţia Constituţiei. Aceasta, deoarece prevalenţa Constituţiei asupra întregului sistem normativ reprezintă principiul crucial al statului de drept. Or, garant al supremaţiei Legii fundamentale este însăşi Curtea Constituţională, prin deciziile pe care le pronunţă, astfel că neglijarea constatărilor şi dispoziţiilor cuprinse în deciziile acesteia determină fragilizarea structurii constituţionale ce trebuie să caracterizeze statul de drept (în acelaşi sens, Decizia nr. 230 din 28 aprilie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 519 din 26 mai 2022).

76. Aşadar, Curtea constată că, în cazul de faţă, legiuitorul a nesocotit prevederile art. 147 alin. (4) din Constituţie, ignorând efectele obligatorii ale Deciziei nr. 297 din 26 aprilie 2018 cu consecinţa creării unui viciu de neconstituţionalitate mai grav generat de aplicarea neunitară a textului de lege "cursul termenului prescripţiei răspunderii penale se întrerupe prin îndeplinirea", care, în mod evident, nu prevede niciun caz de întrerupere a cursului prescripţiei răspunderii penale. Pentru restabilirea stării de constituţionalitate este necesar ca legiuitorul să clarifice şi să detalieze prevederile referitoare la încetarea cursului prescripţiei răspunderii penale, în spiritul celor precizate în considerentele deciziei anterior menţionate.".

Pe cale de consecinţă, Înalta Curte reţine, în conformitate cu considerentele obligatorii ale Deciziei nr. 358/2022 a Curţii Constituţionale, că în perioada cuprinsă între momentul publicării în Monitorul Oficial a Deciziei nr. 297/2018, respectiv la 25 iunie 2018, şi momentul publicării O.U.G. nr. 71/2022 pentru modificarea art. 155 alin. (1) din C. pen., 30 mai 2022, în legislaţia naţională penală nu au fost prevăzute cazuri de întrerupere a prescripţiei răspunderii penale, aplicabile în această materie fiind, exclusiv, dispoziţiile cuprinse în prevederile art. 153 - 154 din C. pen., termenele de prescripţie a răspunderii penale fiind cele menţionate în art. 154 alin. (1), fără ca acestea să fie susceptibile de a fi întrerupte.

Prin urmare, Înalta Curte arată că în perioada 25.06.2018-30.05.2022, dispoziţiile art. 155 alin. (1) C. pen., referitoare la întreruperea cursului prescripţiei răspunderii penale, au încetat să mai aibă efecte juridice, dispoziţiile C. pen. în vigoare în perioada menţionată constituind legea penală mai favorabilă.

Pe cale de consecinţă, termenele de prescripţie a răspunderii penale pentru infracţiunea săvârşită de inculpat se raportează numai la dispoziţiile art. 154 alin. (1) C. pen., deoarece, în lipsa unor dispoziţii legale referitoare la întreruperea cursului prescripţiei, nu se poate stabili că a început un nou termen de prescripţie, cu consecinţa socotirii ca fiind împlinită durata termenului de prescripţie, în cazul depăşirii cu încă o dată a acestuia.

Înalta Curte constată că termenul de prescripţie se calculează potrivit dispoziţiilor art. 154 alin. (1) şi (2) C. pen., în raport de pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea pentru care inculpatul a fost trimis în judecată.

În raport cu aceste considerente, Înalta Curte constată că, în mod corect, Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, admiţând apelul declarat de către inculpaţii A. şi E. dispus în baza art. 396 alin. (6) din C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., încetarea procesului penal faţă de inculpatul A., pentru săvârşirea celor două infracţiuni de lovire şi alte violenţe prev. de art. 193 alin. (1) şi (2) din C. pen. şi a infracţiunii de ameninţare prev. de art. 206 alin. (1) din C. pen. şi, respectiv, faţă de inculpata E., pentru săvârşirea celor două infracţiuni de lovire şi alte violenţe prev. de art. 193 alin. (1) şi (2) din C. pen. şi a infracţiunii de violare de domiciliu prev. de art. 224 alin. (1) din C. pen., întrucât a intervenit prescripţia răspunderii penale.

În acest sens, în mod corect Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori a reţinut că termenele de prescripţie a răspunderii penale pentru faptele reţinute în sarcina inculpaţilor au început să curgă de la data săvârşirii lor, respectiv 17 septembrie 2016, astfel că pentru infracţiunile de lovire şi alte violenţe prev. de art. 193 alin. (1) şi (2) din C. pen., ameninţare prev. de art. 206 alin. (1) din C. pen. şi violare de domiciliu prev. de art. 224 alin. (1) din C. pen., termenele de câte 5 ani, socotite în condiţiile art. 154 alin. (1) lit. d) din C. pen., s-au împlinit la data de 16 septembrie 2021, anterior pronunţării deciziei instanţei de apel.

Pentru aceste considerente, având în vedere că în cauză nu este incident cazul de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., instanţa va respinge ca nefondat, recursul în casaţie declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj împotriva deciziei penale nr. 981/A/2022 din data de 15 iulie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, în dosarul nr. x/2018.

Cheltuielile ocazionate de soluţionarea recursului în casaţie declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casaţie declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj împotriva deciziei penale nr. 981/A/2022 din data de 15 iulie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, în dosarul nr. x/2018.

Cheltuielile ocazionate de soluţionarea recursului în casaţie formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj rămân în sarcina statului.

Onorariile cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru intimaţii inculpaţi E. şi A., în sumă de câte 680 RON, rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 07 decembrie 2022.