Unconstitutionality exception deemed inadmissible; appeal against limitation-interruption ruling rejected.

Şedinţa publică din data de 13 octombrie 2022

Asupra cauzei penale de faţă;

Examinând actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din data de 9 martie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I-a Penală în dosarul nr. x/2016, a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale a României cu privire la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 155 alin. (1) din C. pen. formulată de inculpatul A..

Pentru a dispune astfel, instanţa a reţinut că aceasta este inadmisibilă pentru următoarele considerente:

Inculpatul A. a invocat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 155 alin. (1) din C. pen., solicitând să se constate admisibilitatea acesteia, în conformitate cu prevederile art. 29 alin. (2) si (3) din Legea nr. 47/1992 şi să se dispună prin încheiere sesizarea Curţii Constituţionale a României, apreciind că, prin Decizia nr. 297/26. IV.2018 a Curţii Constituţionale a României, a fost admisă excepţia de neconstituţionalitate, constatându-se că este neconstituţională soluţia legislativă care prevede întreruperea cursului prescripţiei răspunderii penale prin îndeplinirea "oricărui act de procedură în cauză", din cuprinsul dispoziţiilor art. 155, alin. (1) din C. pen.. Inculpatul a considerat că dispoziţiile art. 155 alin. (1) din C. pen. şi-au încetat efectele juridice şi au devenit neconstituţionale, în integralitatea lor, întrucât legiuitorul nu a intervenit pentru modificarea prevederilor legale, nefiind posibilă aplicarea soluţiei legislative anterioare, abrogată, prevăzută la art. 123 alin. (1) din vechiul C. pen.

Având în vedere aspectele menţionate anterior, Curtea a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, ca inadmisibilă.

Împotriva dispoziţiei de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 155 alin. (1) din C. pen., cuprinsă în încheierea din data de 9 martie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I-a Penală în dosarul nr. x/2016, recurentul A., prin apărător ales a declarat recurs.

Prin motivele de recurs formulate în scris, recurentul inculpat a susţinut, în esenţă, că sunt îndeplinite toate condiţiile prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992 pentru admisibilitatea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia invocată, inclusiv cea reglementată de alin. (3) a textului de lege, constând în aceea că prevederile criticate să nu fi fost constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a instanţei de contencios constituţional.

A mai arătat că, prin Decizia nr. 297 din 26 aprilie 2018 a Curţii Constituţionale, s-a constatat doar că soluţia legislativă care prevede întreruperea cursului termenului prescripţiei răspunderii penale prin îndeplinirea "oricărui act de procedură în cauză", din cuprinsul dispoziţiilor art. 155 alin. (1) din C. pen., este neconstituţională, aşa încât restul textului de lege este în vigoare şi la acest moment şi, ca urmare, poate forma obiectul verificării de constituţionalitate pe calea unei alte excepţii.

Analizând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 29 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 47/1992, republicată, Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti privind neconstituţionalitatea unei dispoziţii dintr-o lege [...] în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia şi dispoziţia nu a fost constatată ca fiind neconstituţională printr-o decizie anterioară a Curţii.

Înalta Curte constată că, în mod corect, prima instanţă a apreciat că cererea de sesizare a Curţii Constituţionale formulată de inculpatul A. întruneşte doar condiţiile prevăzute de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, iar nu şi pe cea de la alin. (3) al acestui text de lege, întrucât prevederile art. 155 alin. (1) din C. pen., care fac obiectul excepţiei, au fost declarate neconstituţionale.

Astfel, prin Decizia nr. 297 din 26 aprilie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 518 din 25 iunie 2018, Curtea Constituţională a stabilit că soluţia legislativă care prevede întreruperea cursului termenului prescripţiei răspunderii penale prin îndeplinirea "oricărui act de procedură în cauză", din cuprinsul art. 155 alin. (1) din C. pen., este neconstituţională.

Prin cererea formulată în faţa Curţii de Apel Bucureşti, inculpatul A. a solicitat sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 155 alin. (1) din C. pen., în ceea ce priveşte sintagma "cursul prescripţiei răspunderii penale se întrerupe prin îndeplinirea", apreciind că, în interpretarea dată de practica judiciară, în sensul că s-ar completa cu soluţia legislativă prevăzută de art. 123 alin. (1) din C. pen. (1969), acestea contravin prevederilor art. 61 alin. (1), art. 146 lit. d) şi, respectiv, art. 23 alin. (12) coroborat cu art. 73 alin. (3) lit. h) din Constituţia României, întrucât nu răspund condiţiilor de previzibilitate impuse cu titlu imperativ de legea fundamentală de vreme ce nu reglementează expres cazurile în care poate interveni întreruperea prescripţiei răspunderii penale.

Or, aceste aspecte au fost avute în vedere de Curtea Constituţională la pronunţarea Deciziei nr. 297 din 26 aprilie 2018, regăsindu-se printre argumentele ce au determinat declararea, ca neconstituţională, a soluţiei legislative care prevedea întreruperea cursului prescripţiei răspunderii penale prin îndeplinirea "oricărui act de procedură" din cuprinsul art. 155 alin. (1) din C. pen.

Astfel, în considerentele deciziei anterior menţionate, instanţa de contencios constituţional a reţinut următoarele:

"Întreruperea cursului termenului de prescripţie a răspunderii penale devine eficientă, producându-şi efectele, într-o manieră completă, doar în condiţiile existenţei unor pârghii legale de încunoştinţare a persoanei în cauză cu privire la începerea unui nou termen de prescripţie. Or, o astfel de procedură de aducere la cunoştinţă poate consta tocmai în comunicarea acelor acte efectuate în cauză, ce au ca efect curgerea unui nou termen de prescripţie a răspunderii penale" (parag. 24).

"Având în vedere aceste considerente, se impune a fi garantat caracterul previzibil al efectelor dispoziţiilor art. 155 alin. (1) din C. pen. asupra persoanei care a săvârşit o faptă prevăzută de legea penală, inclusiv prin asigurarea posibilităţii acesteia de a cunoaşte aspectul intervenirii întreruperii cursului prescripţiei răspunderii penale şi al începerii cursului unui nou termen de prescripţie. De altfel, data efectuării unui act de procedură ce produce efectul anterior menţionat este şi data de la care începe să curgă şi poate fi calculat noul termen de prescripţie. A accepta soluţia contrară înseamnă a crea, cu ocazia efectuării unor acte procedurale care nu sunt comunicate suspectului sau inculpatului şi care au ca efect întreruperea cursului prescripţiei răspunderii penale, pentru persoana în cauză o stare de incertitudine perpetuă, dată de imposibilitatea unei aprecieri rezonabile a intervalului de timp în care poate fi trasă la răspundere penală pentru faptele comise, incertitudine ce poate dura până la împlinirea termenului prescripţiei speciale, prevăzut la art. 155 alin. (4) din C. pen.." (paragr. 28).

"Curtea constată că dispoziţiile art. 155 alin. (1) din C. pen. instituie o soluţie legislativă de natură a crea persoanei care are calitatea de suspect sau de inculpat o situaţie juridică incertă referitoare la condiţiile tragerii sale la răspundere penală pentru faptele săvârşite" (paragr. 30).

"(. . . . . . . . . . . . .) Curtea reţine că prevederile art. 155 alin. (1) din C. pen. sunt lipsite de previzibilitate şi, totodată, contrare principiului legalităţii incriminării, întrucât sintagma "oricărui act de procedură" din cuprinsul acestora are în vedere şi acte ce nu sunt comunicate suspectului sau inculpatului, nepermiţându-i acestuia să cunoască aspectul întreruperii cursului prescripţiei şi al începerii unui nou termen de prescripţie a răspunderii sale penale" (paragr. 31).

"Având în vedere considerentele mai sus arătate, Curtea constată că soluţia legislativă anterioară, prevăzută la art. 123 alin. (1) din C. pen. din 1969, îndeplinea condiţiile de previzibilitate impuse prin dispoziţiile constituţionale analizate în prezenta cauză, întrucât prevedea întreruperea cursului prescripţiei răspunderii penale doar prin îndeplinirea unui act care, potrivit legii, trebuia comunicat, în cauza în care persoana vizată avea calitatea de învinuit sau inculpat" (paragr. 34).

Prin urmare, întrucât Decizia nr. 297/2018 este o decizie de admitere şi de constatare a textului art. 155 alin. (1) din C. pen. ca fiind neconstituţional într-o anumită interpretare, având în vedere şi faptul că una dintre condiţiile prevăzute de lege pentru ca cererea de sesizare a Curţii Constituţionale să fie admisibilă este ca excepţia să nu aibă ca obiect prevederi constatate ca neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale, Înalta Curte reţine că o nouă sesizare a instanţei de contencios constituţional, cu o nouă excepţie de neconstituţionalitate, vizând acelaşi text de lege sau părţi din acelaşi text de lege nu este posibilă, excedând cadrului legal învederat.

Totodată, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, în considerentele deciziei nr. 5 din 21 martie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 381 din 15 mai 2019, prin care au fost respinse, ca inadmisibile, sesizarea formulată de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie şi sesizarea formulată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori prin care se solicitau pronunţarea unei hotărâri prealabile referitoare la instituţia prescripţiei răspunderii penale, a reţinut că: [...] nici prima şi nici dea de-a doua întrebare din dispozitivul încheierilor de sesizare nu ridică veritabile chestiuni de drept.

În privinţa efectelor Deciziei nr. 297 din 26 aprilie 2018 sub aspectul aplicării ei în timp, soluţia se regăseşte în jurisprundeţa Curţii Constituţionale (Decizia nr. 51/2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, Decizia nr. 190 din 14 martie 2016; Decizia nr. 126/2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 185 din 11 martie 2016; Decizia nr. 651/2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1083 din 20 decembrie 2018 şi a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală (Decizia nr. 21/2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 829 din 13 noiembrie 2014). Or, în aceste condiţii, a solicita instanţei supreme clarificări suplimentare cu privire la aspectele învederate în conţinutul celor două sesizări, echivalează cu o nesocotire a plenitudinii de jurisdicţie a Curţii Constituţionale în domeniul controlului de neconstituţionalitate".

Faţă de cele menţionate, Înalta Curte constată criticile formulate de recurentul inculpat A., ca fiind nefondate.

În acest context, Înalta Curte, în baza art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 republicată, privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale publicată în Monitorul Oficial nr. 807 din 3 decembrie 2010, va respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurentul A. împotriva dispoziţiei de respingere ca inadmisibilă a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale a României cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 155 alin. (1) din C. pen., cuprinse în încheierea din data de 09 martie 2022 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I Penală, pronunţată în dosarul nr. x/2016 .

În conformitate cu art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga recurentul contestator la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul A. împotriva dispoziţiei de respingere ca inadmisibilă a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale a României cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 155 alin. (1) din C. pen., cuprinse în încheierea din data de 09 martie 2022 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I Penală, pronunţată în dosarul nr. x/2016 .

Obligă recurentul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 13 octombrie 2022.