Inadmissible challenge to 48-hour constitutional referral appeal clause; execution contest dismissed with costs

Şedinţa publică din data de 04 octombrie 2022

Deliberând asupra cauzei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin decizia penală nr. 344/AP din data de 09 mai 2022 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia penală s-a respins, ca nefondată, contestaţia la executare formulată de petentul A. împotriva deciziei penale nr. 679/Ap/23.11.2020 a Curţii de Apel Braşov pronunţată în dosarul penal nr. x/2017

Pentru a se pronunţa în acest sens, Curtea de Apel Braşov a reţinut că din dispozitivul deciziei penale împotriva căreia s-a formulat contestaţie la executare reiese că, pe de o parte, contestatorul avea posibilitatea de a exercita calea de atac a recursului, iar pe de altă parte, decizia pronunţată în apel era definitivă.

A mai reţinut că contestatorul argumentează că, raportat la unicitatea actului procesual emis de instanţă, este evidentă şi unicitatea căii de atac care poate fi promovată împotriva acestuia, astfel că dreptul de recurs prevăzut de lege pentru soluţia de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale se extinde asupra întregii hotărâri pronunţate de instanţa de apel.

Curtea a arătat că o hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, iar recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalităţii acesteia, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi autorităţilor şi, din acest motiv, apare ca o situaţie inadmisibilă în ordinea de drept.

Din interpretarea per a contrario a dispoziţiilor art. 408 C. proc. pen., dar şi din dispoziţiile art. 552 alin. (1) C. proc. pen., Curtea a observat că rezultă cu claritate că deciziile pronunţate în apel sunt definitive, raportul juridic dedus judecăţii nemaiputând fi repus în discuţie după momentul pronunţării deciziei în apel decât, cel mult, prin formularea unor căi extraordinare de atac.

Curtea a constatat că art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 configurează cu claritate obiectul căii de atac pe care o prevede, recursul putând fi declarat numai împotriva dispoziţiei de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale.

În acest context, Curtea a reţinut că menţiunea din dispozitivul deciziei nr. 679/23.11.2020 pronunţată de Curtea de Apel Braşov referitoare la posibilitatea atacării cu recurs în termen de 48 de ore vizează în mod evident numai dispoziţia de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate invocată de petent, iar nu şi cele dispuse în apel.

Împotriva acestei decizii contestatorul A. a formulat contestaţie.

În esenţă, a invocat nulitatea hotărârii atacate întrucât nu a fost legal citat şi instanţa a denumit hotărârea pronunţată decizie şi nu sentinţă, deşi a judecat fondul cauzei. A arătat că au fost încălcate dispoziţiile art. 404 alin. (7) din C. proc. pen. prin aceea că nu se face menţiune cu privire la calea de atac prevăzută de art. 597 alin. (7) din C. proc. pen., respectiv contestaţie la instanţa ierarhică în 3 zile de la comunicarea hotărârii. Nulitatea hotărârii, în opinia contestatorului rezultă şi din faptul că nu cuprinde menţiunea că pronunţarea s-a făcut în şedinţă publică, iar instanţa nu i-a comunica nici minuta şi nici hotărârea. Prin aceste neregularităţi săvârşite de instanţă, contestatorul a menţionat că i s-a produs o vătămare ce vizează drepturile şi garanţiile părţilor în procesul penal, respectiv au fost încălcate art. 1 şi art. 8 din C. pen., principiul care garantează dreptul la apărare şi legalitatea procesului penal.

În concluzie, a precizat că nu poate fi pusă în executare o hotărâre nedefinitivă, cum este cea în speţă, care prevede expres o cale de atac, ceea ce o face nedefinitivă şi neexecutabilă, astfel că a solicitat admiterea contestaţiei, constatarea nulităţii şi nelegalităţii hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, examinând admisibilitatea căii de atac formulată de contestatorul A., constată că aceasta este inadmisibilă, pentru următoarele considerente:

Înalta Curte reţine că este învestită cu soluţionarea contestaţiei exercitate de contestatorul A. împotriva unei hotărâri pronunţate în contestaţie la executare, prin care contestatorul a învederat că decizia penală nr. 679/23.11.2020 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia penală nu ar fi definitivă, întrucât, în opinia sa, există posibilitatea exercitării unei căi de atac motivat de faptul că, în partea sa finală, cuprinde dispoziţia că poate fi atacată cu recurs în termen de 48 de ore de la pronunţare în ceea ce priveşte respingerea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, şi nu poate fi pusă în executare în ceea ce-l priveşte, invocând ca şi caz de contestaţie la executare art. 598 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) teza ultimă din C. proc. pen.

Curtea de Apel Braşov, secţia penală, examinând contestaţia la executare a apreciat că criticile formulate de contestator se încadrează în prevederile art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. şi judecând în aceste limite a respins, ca nefondată, contestaţia la executare, reţinând că menţiunea din dispozitivul deciziei nr. 679/23.11.2020 pronunţată de Curtea de Apel Braşov referitoare la posibilitatea atacării cu recurs în termen de 48 de ore vizează în mod evident numai dispoziţia de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate invocată de petent, iar nu şi cele dispuse în apel.

În conformitate cu dispoziţiile art. 598 alin. (1) din C. proc. pen. împotriva executării hotărârii penale se poate face contestaţie, printre altele, când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare (lit. c), competentă să dea o rezolvare contestaţiei la executare fiind în acest caz, potrivit alin. (2) al aceluiaşi text de lege, instanţa care a pronunţat hotărârea ce se execută. Totodată, teza finală a art. 598 alin. (2) din C. proc. pen. prevede că, în cazul în care nelămurirea priveşte o dispoziţie pronunţată în apel sau în recurs în casaţie, competenţa revine, după caz, instanţei de apel sau Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Aşadar, instanţa care a pronunţat hotărârea care se execută, în înţelesul art. 598 alin. (2) din C. proc. pen., poate fi prima instanţă de judecată, dacă nelămurirea vizează o sentinţă, sau, după caz, instanţa de apel ori de recurs în casaţie, când aspectul ce se urmăreşte a fi clarificat face parte din dispozitivul unei decizii.

Pe de altă parte, reglementând procedura la instanţa de executare, art. 597 din C. proc. pen. stabileşte, în alin. (1) şi (6), că, în materia executării pedepsei, competenţa aparţine fie instanţei de executare (care, potrivit art. 553 alin. (1) din C. proc. pen., este prima instanţă de judecată), fie instanţei în a cărei circumscripţie se află locul de executare, pentru ca, în alin. (7), să se menţioneze că hotărârile pronunţate în primă instanţă în materia executării pedepsei pot fi atacate cu contestaţie la instanţa ierarhic superioară în termen de 3 zile de la comunicare.

Din interpretarea coroborată a acestor prevederi, rezultă că hotărârea pronunţată asupra contestaţiei la executare întemeiată pe dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. poate fi atacată doar atunci când se solicită lămurirea unei sentinţe date în primă instanţă şi este definitivă în ipoteza în care vizează clarificarea unor dispoziţii dintr-o decizie dată în apel sau recurs în casaţie. În acest sens, trebuie avute în vedere dispoziţiile art. 552 alin. (1) din C. proc. pen., în conformitate cu care hotărârea instanţei de apel rămâne definitivă la data pronunţării acesteia.

Raportând aceste considerente la contestaţia formulată în cauză, Înalta Curte constată că decizia penală nr. 679/23.11.2020 pronunţată de Curtea de Apel Braşov potrivit art. 552 alin. (1) din C. proc. pen. a rămas definitivă la data pronunţării. Ca urmare, şi hotărârea pronunţată, în baza art. 598 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) din C. proc. pen., de instanţa de apel asupra contestaţiei la executare formulată de condamnat are acelaşi regim juridic, fiind, la rândul său, definitivă la data pronunţării.

În referire la hotărârile supuse contestaţiei, Înalta Curte notează că, potrivit art. 4251 alin. (1) din C. proc. pen., "calea de atac a contestaţiei se poate exercita numai atunci când legea o prevede expres, prevederile prezentului articol fiind aplicabile când legea nu prevede altfel", iar conform alin. (7) al aceluiaşi articol, "Contestaţia se soluţionează prin decizie, care nu este supusă niciunei căi de atac (…)".

Astfel, o hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac ale hotărârilor judecătoreşti nu pot exista în afara legii. Regula are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătoreşti sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condiţiile legii.

În aceste condiţii, recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală penală constituie o încălcare a principiului legalităţii acesteia, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi autorităţilor şi, din acest motiv, apare ca o situaţie inadmisibilă în ordinea de drept.

Admisibilitatea căilor de atac este condiţionată de exercitarea acestora potrivit dispoziţiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac şi ierarhia acestora, termenele de declarare şi motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.

Ca atare, atunci când părţile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum şi în situaţia când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual, intervine sancţiunea procedurală a inadmisibilităţii.

Faţă de considerentele expuse anterior, va respinge, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de contestatorul A. împotriva deciziei penale nr. 344/AP din data de 09 mai 2022, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia penală în dosarul nr. x/2022.

Totodată, faţă de culpa sa procesuală, în temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de contestatorul A. împotriva deciziei penale nr. 344/AP din data de 09 mai 2022, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia penală în dosarul nr. x/2022.

Obligă contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 04 octombrie 2022.