Jurisdictional conflict for suspension of sentence execution based on recognition of foreign criminal judgment: territorial competence of execution court overrides appellate status

Şedinţa publică din data de 24 noiembrie 2022

Deliberând asupra conflictului de competenţă care face obiectul prezentei cauze, în baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din camera de consiliu din data de 11.11.2022, pronunţată în dosarul nr. x/2022, Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în temeiul art. 593 alin. (1) din C. proc. pen. rap. la art. 591 alin. (1) din C. proc. pen. a admis excepţia necompetenţei materiale a judecătorului delegat cu executarea din cadrul Curţii de Apel Ploieşti, privind soluţionarea cererii de întrerupere a executării pedepsei a persoanei condamnate A..

A declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea judecătorului delegat cu executarea din cadrul Judecătoriei Moreni.

A constatat existenţa unui conflict negativ de competenţă între judecătorul de delegat cu executarea din cadrul Curţii de Apel Ploieşti şi judecătorul delegat cu executarea din cadrul Judecătoriei Moreni.

Pentru a pronunţa această soluţie, curtea de apel a reţinut următoarele:

A constatat că prin încheierea din data de 17.10.2022 pronunţată de către judecătorul delegat la Compartimentul Executări Penale din cadrul Judecătoriei Moreni, în dosarul penal nr. x/2022, s-a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cererii având ca obiect întreruperea executării pedepsei, formulată de către condamnatul A., deţinut în Penitenciarul Mărgineni, în favoarea judecătorului delegat cu executarea din cadrul Curţii de Apel Ploieşti.

Pentru a dispune astfel, judecătorul delegat cu executarea din cadrul Judecătoriei Moreni a reţinut că prin cererea înregistrată la data de 22.09.2022 sub nr. x/2022, prin declinare de competenţă, condamnatul A. a solicitat să se dispună întreruperea executării pedepsei în executarea căreia se află încarcerat în Penitenciarul Mărgineni, pentru considerente medicale.

La data de 22.09.2022, judecătorul delegat la Compartimentul Executări Penale din cadrul Judecătoriei Moreni a solicitat Administraţiei Penitenciarului Mărgineni să înainteze copia mandatului de executare a pedepsei închisorii emis pe numele condamnatului, precum şi înscrisurile medicale care să ateste afecţiunile de care acesta suferă.

Totodată, s-a solicitat condamnatului să înainteze o declaraţie din care să rezulte dacă a formulat prezenta cerere, dacă o menţine şi dacă este de acord cu efectuarea unei expertize medico-legale care să stabilească dacă afecţiunile de care suferă îl pun în imposibilitatea de a continua executarea pedepsei, sau dacă pot fi tratate în reţeaua sanitară a Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, ori dacă specificul bolii nu permite tratarea acesteia cu asigurarea pazei permanente în reţeaua sanitară a Ministerului Sănătăţii.

La data de 05.10.2022, a fost depusă la dosar adresa nr. x din 04.10.2022 prin care Penitenciarul Mărgineni a înaintat copia mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 281/2019 din data de 18.01.2020 emis pe numele condamnatului de către Curtea de Apel Bucureşti în dosarul nr. x/2019, în executarea căruia se află în prezent, copia dosarului medical, precum şi declaraţia olografă a condamnatului A., prin care acesta precizează că îşi însuşeşte cererea de întrerupere a executării pedepsei.

Constatând că titularul cererii se află în executarea unei pedepse de 1826 zile închisoare care i-a fost aplicată prin sentinţa penală nr. 238 din data de 12.11.2019 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a-II-a Penală, în dosarul nr. x/2017, rămasă definitivă, astfel cum a fost modificată prin decizia penală nr. 6249/2/2019, de recunoaştere a sentinţei 9/18.8SHLSB din 19.10.2018 a Judecătoriei Centrale Criminale din Lisabona, în baza căreia s-a emis de către Curtea de Apel Bucureşti, la data de 18 ianuarie 2020, mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 281/2019, precum şi faptul că la momentul formulării cererii având ca obiect întreruperea executării pedepsei închisorii, pe considerente medicale, respectiv la data de 02.08.2022, condamnatul A. se afla încarcerat în Penitenciarul Mărgineni, având în vedere şi dispoziţiile art. 593 alin. (1) din C. proc. pen., potrivit cărora "instanţa competentă să dispună asupra întreruperii executării pedepsei este instanţa în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere, corespunzătoare în grad instanţei de executare", dar şi pe cele ale art. 591 alin. (2) teza a II-a din C. proc. pen. în conformitate cu care "Judecătorul delegat cu executarea verifică competenţa instanţei şi dispune, după caz, prin încheiere, declinarea competenţei de soluţionare a cauzei sau efectuarea expertizei medico-legale", s-a constatat că instanţa sesizată nu are competenţa materială în soluţionarea cauzei, împrejurare faţă de care s-a dispus declinarea competenţei în favoarea instanţei competente.

În ceea ce priveşte soluţionarea cererii de întrerupere a executării pedepsei a persoanei condamnate A., judecătorul delegat cu executarea din cadrul Curţii de Apel Ploieşti a constatat că prin sentinţa penală nr. 238/F/12.11.2019 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia Penală, definitivă prin neapelare la data de 18.01.2020, s-a dispus recunoaşterea şi punerea în executare a sentinţei nr. 9/18.8SHLSB din 19.10.2018 a Judecătoriei Centrale Criminale din Lisabona, Republica Portugheză, rămasă definitivă la data de 20.11.2018, în ceea ce priveşte persoana condamnată A., deţinut la acel moment în Penitenciarul Funchal - Republica Portugheză.

Faţă de dispoziţiile Legii nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, s-a constatat faptul că executarea unei hotărâri penale străine, recunoscute potrivit normelor în vigoare, are loc conform legii române, iar după ce au fost recunoscute şi executate în România, hotărârile străine sunt supuse aceloraşi reguli privitoare, printre altele, la existenţa cazurilor de întrerupere a executării pedepsei închisorii ca şi hotărârile pronunţate de instanţele române.

În ceea ce priveşte competenţa materială a instanţei de judecată, s-a observat faptul că în sarcina persoanei condamnate A. s-a reţinut săvârşirea a 8 infracţiuni de furt calificat, două infracţiuni de furt şi o infracţiune de furt rămasă în forma tentativei, fapte prevăzute şi pedepsite de dispoziţiile art. 203 nr. 1, art. 204 nr. 1 alin. B şi h, art. 22 şi art. 23 rap. la art. 203 nr. 1, precum şi art. 73 din C. pen. portughez.

Faptele reţinute în sarcina condamnatului au corespondent în legislaţia penală română, realizând conţinutul constitutiv al infracţiunii prev. de art. 228 alin. (1) din C. pen. - art. 229 alin. (1) lit. b) din C. pen. - cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., întrucât în perioada februarie 2017- ianuarie 2018, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, prin mai multe acte materiale, unele comise pe timp de noapte, în locuri publice, respectiv staţii ale mijloacelor de transport, restaurant sau magazin, a sustras din poşetele părţilor vătămate bani şi telefoane mobile.

Prin urmare, faţă de normele generale care reglementează competenţa curţii de apel, după cum sunt prevăzute în cuprinsul art. 38 din C. proc. pen., precum şi faţă de infracţiunile pentru săvârşirea cărora a fost condamnat inculpatul A., s-a constatat că instanţa competentă material şi după calitatea persoanei să judece cererea privind întreruperea pedepsei este judecătoria, iar nu curtea de apel.

De altfel, în ceea ce priveşte instanţa de executare, se observă faptul că, în raport cu dispoziţiile art. 553 alin. (1) din C. proc. pen., "hotărârea instanţei penale, rămasă definitivă la prima instanţă de judecată sau la instanţa ierarhic superioară ori la instanţa de apel, se pune în executare de către prima instanţă de judecată".

Mai mult, potrivit dispoziţiilor art. 593 alin. (1) din C. proc. pen., "instanţa competentă să dispună asupra întreruperii executării pedepsei este instanţa în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere, corespunzătoare în grad instanţei de executare."

De asemenea, prezintă relevanţă şi Decizia pronunţată în soluţionarea recursului în interesul legii nr. 34/2009, pronunţată de Secţiile Unite ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 742 din 05 noiembrie 2010, potrivit căreia pentru situaţiile în care se formulează cereri ce privesc executarea pedepselor stabilite prin hotărâri pronunţate de autorităţi străine şi recunoscute în România, instanţa competentă este cea corespunzătoare instanţei de executare care potrivit legii române ar fi trebuit să judece cauza în primă instanţă, cu respectarea condiţiei ca în circumscripţia acesteia să se afle şi locul de executare.

Astfel, în cauză, s-a constatat că persoana condamnată se afla, la data formulării cererii (03.08.2022), încarcerată în Penitenciarul Mărgineni, astfel că, prin raportare la dispoziţiile art. 593 alin. (1) din C. proc. pen., instanţa competentă să soluţioneze cererea de întrerupere a executării pedepsei este Judecătoria Moreni, în a cărei circumscripţie teritorială se află locul de detenţie.

Fiind sesizată, în temeiul art. 51 alin. (1) şi (2) din C. proc. pen., cu soluţionarea conflictului negativ de competenţă, Înalta Curte constată că judecătorul delegat cu executarea din cadrul Judecătoriei Moreni este competent a soluţiona cauza, motiv pentru care, conform dispoziţiilor art. 51 alin. (6) din C. proc. pen., va trimite dosarul acestei instanţe.

Pentru a hotărî astfel, Înalta Curte are în vedere următoarele considerente:

Se reţine că, prin sentinţa penală nr. 238/F/12.11.2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia Penală, definitivă prin neapelare la data de 18.01.2020, s-a dispus recunoaşterea şi punerea în executare a sentinţei nr. 9/18.8SHLSB din 19.10.2018 a Judecătoriei Centrale Criminale din Lisabona, Republica Portugheză, rămasă definitivă la data de 20.11.2018, în ceea ce priveşte persoana condamnată A., deţinut la acel moment în Penitenciarul Funchal - Republica Portugalia în sarcina persoanei condamnate A. s-a reţinut săvârşirea a 8 infracţiuni de furt calificat, două infracţiuni de furt şi o infracţiune de furt rămasă în forma tentativei, fapte prevăzute şi pedepsite de dispoziţiile art. 203 nr. 1, art. 204 nr. 1 alin. B şi h, art. 22 şi art. 23 rap. la art. 203 nr. 1, precum şi art. 73 din C. pen. portughez.

Faptele reţinute în sarcina condamnatului au corespondent în legislaţia penală română, realizând conţinutul constitutiv al infracţiunii prev. de art. 228 alin. (1) din C. pen. - art. 229 alin. (1) lit. b) din C. pen. - cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

Potrivit dispoziţiilor Legii nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, se reţine faptul că executarea unei hotărâri penale străine, recunoscute potrivit normelor în vigoare, are loc conform legii române, iar după ce au fost recunoscute şi executate în România, hotărârile străine sunt supuse aceloraşi reguli privitoare, printre altele, la existenţa cazurilor de întrerupere a executării pedepsei închisorii ca şi hotărârile pronunţate de instanţele române.

Raportat la normele generale care reglementează competenţa Curţii de Apel, după cum sunt prevăzute în cuprinsul art. 38 din C. proc. pen., precum şi faţă de infracţiunile pentru săvârşirea cărora a fost condamnat petentul A., se constată că instanţa competentă material şi după calitatea persoanei să judece cererea privind întreruperea pedepsei este judecătoria, iar nu curtea de apel.

Potrivit dispoziţiilor art. 553 alin. (1) din C. proc. pen., "hotărârea instanţei penale, rămasă definitivă la prima instanţă de judecată sau la instanţa ierarhic superioară ori la instanţa de apel, se pune în executare de către prima instanţă de judecată", iar potrivit dispoziţiilor art. 593 alin. (1) din C. proc. pen., "instanţa competentă să dispună asupra întreruperii executării pedepsei este instanţa în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere, corespunzătoare în grad instanţei de executare."

Totodată, se impune a fi avută în vedere şi decizia pronunţată în soluţionarea recursului în interesul legii nr. 34/2009 pronunţată de Secţiile Unite ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 742 din 05 noiembrie 2010, potrivit căreia pentru situaţiile în care se formulează cereri ce privesc executarea pedepselor stabilite prin hotărâri pronunţate de autorităţi străine şi recunoscute în România, instanţa competentă este cea corespunzătoare instanţei de executare care potrivit legii române ar fi trebuit să judece cauza în primă instanţă, în circumscripţia căreia se află locul de detenţie.

Astfel, în cauză, după cum în mod corect a constatat şi curtea de apel, persoana condamnată se afla, la data formulării cererii (03.08.2022), încarcerată în Penitenciarul Mărgineni, astfel că, prin raportare la dispoziţiile art. 593 alin. (1) din C. proc. pen., instanţa competentă să soluţioneze cererea de întrerupere a executării pedepsei este Judecătoria Moreni, în a cărei circumscripţie teritorială se află locul de detenţie.

Pentru motivele mai sus arătate, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei privind pe condamnatul A. în favoarea în favoarea judecătorul delegat cu executarea din cadrul Judecătoriei Moreni, instanţă căreia i se va trimite dosarul.

În baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

În conformitate cu art. 275 alin. (6) din C. proc. pen. onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 340 RON va rămâne în sarcina statului şi se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe petentul A. în favoarea judecătorul delegat cu executarea din cadrul Judecătoriei Moreni, instanţă căreia i se trimite dosarul.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 340 RON, rămâne în sarcina statului şi se plăteşte din fondul Ministerului Justiţiei.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 24 noiembrie 2022.