Validity of precautionary asset seizure in fraudulent bankruptcy: sufficiency of probable damage evidence and proportionality of duration

Şedinţa publică din data de 20 mai 2021

Asupra cauzei penale de faţă,

Examinând actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din data de 22 aprilie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I Penală, în baza art. 2502 din C. proc. pen. a constatat legalitatea şi temeinicia măsurii asigurătorii a popririi luate prin ordonanţa nr. 950/P/2016 din data de 24.02.2017 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, privind pe inculpaţii A., B., C., D., E. şi F., astfel cum a fost modificată prin ordonanţa nr. 950/P/2016 din data de 29.03.2017 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti privind pe inculpata C. şi prin ordonanţele nr. 950/P/2016 din data de 29.03.2017 şi nr. 950/P/2016 din data de 16.05.2017 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti privind pe inculpata E..

A fost menţinută măsura asigurătorie a popririi luată prin ordonanţa nr. 950/P/2016 din data de 24.02.2017 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, privind pe inculpaţii A., B., C., D., E. şi F., astfel cum a fost modificată prin ordonanţa nr. 950/P/2016 din data de 29.03.2017 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti privind pe inculpata C. şi prin ordonanţele nr. 950/P/2016 din data de 29.03.2017 şi nr. 950/P/2016 din data de 16.05.2017 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti privind pe inculpata E..

Pentru a hotărî în acest, prima instanţă a reţinut că, prin ordonanţa nr. 950/P/2016 din data de 24.07.2017 s-a dispus instituirea măsurii asigurătorii a popririi până la concurenţa sumei de 16.863.011,58 RON (în vederea recuperării prejudiciului), a sumelor de bani existente în conturile bancare deschise pe numele inculpaţilor A., B., C. şi D. şi poprirea, până la concurenţa sumei de 18.063.011,58 RON (din care 16.863.011,58 RON- în vederea recuperării prejudiciului şi 1.200.000 RON - în vederea garantării executării pedepsei amenzii) a sumelor de bani existente în conturile bancare deschise pe numele societăţilor inculpate F. şi E..

În acest sens, procurorul de caz a reţinut că la data de 18.08.2016, la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti s-a înregistrat dosarul nr. x/2016, având ca obiect comiterea infracţiunii de bancrută frauduloasă, prev. de art. 241 alin. (1) lit. a) din C. pen., de către avocat A., în calitate de administrator special al societăţii G. S.A., şi a infracţiunilor de bancrută simplă, prev. de art. 240 din noul C. pen., cu aplic. art. 5 din noul C. pen., şi complicitate la bancrută frauduloasă, prev. de art. 48 rap. la art. 241 alin. (1) lit. a) din C. pen., de către B..

La data de 18.08.2016, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a dispus începerea urmăririi penale in rem cu privire la comiterea infracţiunilor de bancrută frauduloasă, prev. de art. 241 alin. (1) lit. a) din C. pen., complicitate la bancrută frauduloasă, prev. de art. 48 rap. la art. 241 alin. (1) lit. a) din C. pen., şi bancrută simplă, prev. de art. 240 din noul C. pen., cu aplic. art. 5 din noul C. pen.

La data de 12.09.2016, Agenţia Naţională de Administrare Fiscală a formulat plângere prealabilă împotriva numitului A., administrator special al societăţii G. S.A., sub aspectul comiterii infracţiunii de bancrută frauduloasă, prev. de art. 241 alin. (1) din C. pen., precum şi împotriva numitului B., asociat majoritar al S.C. G. S.A., sub aspectul comiterii infracţiunii de complicitate la bancrută frauduloasă, prev. de art. 48 rap. la art. 241 alin. (1) din C. pen.

La data de 29.09.2016, Primăria Sectorului 2 Bucureşti - Direcţia Venituri Buget Local Sector 2 a formulat plângere prealabilă împotriva numitului A., administrator special al societăţii G. S.A., sub aspectul comiterii infracţiunii de bancrută frauduloasă, prev. de art. 241 alin. (1) lit. a) din C. pen., precum şi împotriva numitului B., asociat majoritar al S.C. G. S.A., sub aspectul comiterii infracţiunii de complicitate la bancrută frauduloasă, prev. de art. 48 rap. la art. 241 alin. (1) lit. a) din C. pen.

Potrivit art. 157 alin. (2) din C. pen., fapta care a adus o vătămare mai multor persoane atrage răspunderea penală, chiar dacă plângerea prealabilă s-a făcut numai de către una dintre ele, iar potrivit alin. (3) din acelaşi articol de lege fapta atrage răspunderea penală a tuturor persoanelor fizice sau juridice care au participat Ia săvârşirea acesteia, chiar dacă plângerea prealabilă s-a făcut numai cu privire la una dintre acestea.

La data de 17.02.2017, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a dispus continuarea urmăririi penale faţă de: A., sub aspectul comiterii infracţiunii de bancrută frauduloasă, prev. de art. 241 alin. (1) lit. a) din C. pen., B., sub aspectul comiterii infracţiunii de complicitate la bancrută frauduloasă prev. de art. 48 rap. la art. 241 alin. (1) lit. a) din C. pen., H., sub aspectul comiterii infracţiunii de complicitate la bancrută frauduloasă prev. de art. 48 rap. la art. 241 alin. (1) lit. a) din C. pen., C., sub aspectul comiterii infracţiunii de complicitate la bancrută frauduloasă, prev. de art. 48 rap. la art. 241 alin. (1) lit. a) din C. pen., D., sub aspectul comiterii infracţiunii de complicitate la bancrută frauduloasă prev. de art. 48 rap. la art. 241 alin. (1) lit. a) din C. pen., F., sub aspectul comiterii infracţiunii de complicitate la bancrută frauduloasă, prev. de art. 48 rap. la art. 241 alin. (1) lit. a) din C. pen. şi E., sub aspectul comiterii infracţiunii de complicitate la bancrută frauduloasă, prev. de art. 48 rap. la art. 241 alin. (1) lit. a) din C. pen.

La data de 23.02.2017, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale faţă de aceştia.

Din datele existente în dosar, a rezultat faptul că, la data de 13.05.2014, S.C. G. S.A. a solicitat deschiderea procedurii generale a insolvenţei, fiind astfel înregistrat pe rolul Tribunalului Bucureşti dosarul civil nr. x/2014

Prin încheierea din 11.06.2014, instanţa de judecată a admis cererea debitoarei S.C. G. S.A. şi a dispus deschiderea procedurii generale a insolvenţei.

În cadrul procedurii de insolvenţă, la data de 22.10.2014, administratorul special al S.C. G. S.A., avocat A., a semnat şi a depus la Tribunalul Bucureşti un plan de reorganizare a societăţii care a fost aprobat de Adunarea Creditorilor în şedinţa din data de 17.11.2014 şi a fost confirmat de judecătorul sindic în şedinţa din data de 17.12.2014.

Planul de reorganizare a fost întocmit de societatea de insolvenţă F. în baza contractului de consultanţă din data de 10.07.2014, încheiat între F., reprezentată de C., în calitate de asociat, şi S.C. G. S.A., reprezentată de avocat A., în calitate de administrator special.

Astfel, F. a întocmit planul de reorganizare, iar avocatul A. l-a semnat şi l-a depus la Tribunalul Bucureşti, la dosarul de insolvenţă nr. x/2014.

Din partea societăţii de insolvenţă F., la întocmirea planului de reorganizare au lucrat C. - în calitate de asociat şi H. - în calitate de asociat coordonator.

Pentru întocmirea planului de reorganizare, ar fi trebuit să se realizeze o inventariere şi o evaluare a activelor aflate în patrimoniul societăţii G. S.A. pentru a se stabili care este valoarea totală a acestora şi, mai apoi, care este cuantumul datoriilor ce pot fi achitate din valoarea activelor existente.

În conformitate cu art. 95 alin. (5) lit. d) din Legea nr. 85/2006, estimarea valorii activelor existente în patrimoniul debitorului trebuie să se facă în funcţie de data propunerii planului de reorganizare.

În acest context, pentru a frauda bugetul de stat, respectiv pentru a nu plăti creanţele bugetare în cuantum de 24.442.264 Iei, administratorul special, avocat A., a ascuns o parte din activele societăţii G. S.A., stabilind astfel o valoare mai mică a activelor în comparaţie cu valoarea reală.

Astfel, la pagina 32 din planul de reorganizare a societăţii G. S.A., administratorul special a arătat faptul că "activele societăţii constau în bunuri imobiliare, respectiv teren şi clădiri, precum şi din bunuri mobile de natura utilajelor şi echipamentelor specifice şi a mijloacelor de transport, valoarea acestora fiind în cuantum de 3.779.700 RON

În realitate, în patrimoniul societăţii G. S.A. existau şi alte active.

Prin raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din data de 06.09.2016, specialistul antifraudă a concluzionat faptul că valoarea contabilă netă a activelor existente în patrimoniul societăţii G. S.A. la data propunerii planului de reorganizare, respectiv 22.10.2014, era 22.278.132,05 RON, iar valoarea acestora menţionată în planul de reorganizare este de 3.779.730 RON, ceea ce înseamnă că valoarea activelor prevăzută în planul de reorganizare este cu 18.498.402 RON mai mică decât valoarea contabilă a acestora.

Diferenţa de valoare, în cuantum de 18.498.402,05 RON, dintre valoarea contabilă a activelor existente în patrimoniul societăţii G. S.A. (22.278.132,05 RON) şi valoarea activelor, menţionată în planul de reorganizare (3.779.730 RON) este determinată de: omisiunea includerii în planul de reorganizare a unor active în valoare de 16,863,011 RON şi reevaluarea în minus a mijloacelor fixe existente în patrimoniul societăţii, pentru care evaluatorul autorizat a stabilit o valoare de piaţă de 3.779.730,00 RON, deşi valoarea contabilă netă era de 5.415.120,47 RON, ceea ce înseamnă o diminuare a valorii mijloacelor fixe cu 1.635.390,47 RON.

Practic, la întocmirea planului de reorganizare au fost omise (ascunse) active cu o valoare contabilă netă de 16.863.011,58 RON.

După ce a stabilit o valoare a activelor aflate în patrimoniul societăţii G. S.A., în cuantum de 3.779.700 RON, administratorul special, avocat A., a propus prin planul de reorganizare reducerea creanţelor bugetare de la 100% la 5,93%, astfel încât, de la suma de 24.442.264 RON, creanţele bugetare au fost reduse până la suma de 1.450.000 RON, rezultând astfel o reducere a creanţelor bugetare cu suma de 22.992.264,00 RON.

Reducerea creanţelor bugetare cu suma de 22.992.264,00 RON s-a făcut în mod fraudulos, prin ascunderea activelor aflate în patrimoniul societăţii G. S.A., întrucât, pe lângă activele menţionate în planul de reorganizare, în patrimoniul societăţii G. S.A. mai existau şi alte active în valoare de 16.863.011,58 RON.

Omisiunea înscrierii în planul de reorganizare a activelor în valoare de 16.863.011,58 RON s-a făcut cu complicitatea numiţilor H. şi C., asociaţi în cadrul societăţii de insolvenţă F..

Numiţii H. şi C. au întocmit planul de reorganizare a societăţii G. S.A., iar la întocmirea acestuia nu au inclus active în valoare de16.863.011,58 RON, din care imobilizări necorporale în valoare de 836.310,65 RON, imobilizări financiare în valoare de 482.390,18 Iei, stocuri în valoare de 371.543,74 RON, creanţe în valoare de 13.259.564,38 RON, disponibilităţi băneşti în valoare de 273.811.75 RON şi creanţe de natura cheltuielilor în avans în valoare de 1.639.390,88 RON.

La data de 09.02.2017, au fost efectuate percheziţii domiciliare la sediile societăţilor I., J. şi F., precum şi la domiciliul numitei C..

La fiecare locaţie percheziţionată a fost identificat câte un exemplar al planului de reorganizare a societăţii G. S.A., iar exemplarele identificate sunt identice cu cele depuse la Tribunalul Bucureşti şi la Oficiul Registrului Comerţului de către administratorul special, avocat A..

Acest fapt arată că planul de reorganizare a fost depus la dosarul de insolvenţă în forma întocmită de către H. şi C., nefiind operate modificări de către avocat A. ori de către vreo altă persoană.

De asemenea, la locuinţa numitei C., din localitatea Mogoşoaia, str. x, jud. Ilfov, cu ocazia percheziţiei domiciliare, au fost identificate documentele contabile pe baza cărora numiţii H. şi C. au redactat planul de reorganizare.

Pe lângă situaţiile financiare anuale şi balanţele de verificare întocmite de S.C. G. S.A., la locuinţa numitei C. au fost identificate, printre altele, şi următoarele situaţii contabile:

- situaţia stocurilor la 30 iunie 2014 - vol. 27 DUP-pag. 185-186, 192;

- balanţa analitică a mijloacelor la 11 august 2014 - vol. 27 DUP - pag. 187-190;

- situaţia soldurilor clienţilor la data de 30 iunie 2014 - vol. 27 DUP - pag. 191

Practic, la locuinţa numitei C. au fost identificate tocmai situaţiile contabile cu activele omise din planul de reorganizare.

Mai mult, la locuinţa numitei C. a fost identificată şi o situaţie cu activele existente în patrimoniul societăţii G. S.A., în care este menţionată valoarea de intrare a acestora, valoarea pe care numiţii H. şi C. intenţionau să o includă în planul de reorganizare, precum şi procentul de recuperare a creanţelor.

De altfel, contribuţia reprezentanţilor societăţii F. la fraudarea bugetului de stat nu se rezumă doar la întocmirea planului de reorganizare, întrucât, pe tot parcursul procedurii de insolvenţă, numitul H., în calitate de avocat, a reprezentat societatea G. S.A. în faţa instanţei de judecată şi a acordat consiliere de specialitate reprezentanţilor G. S.A., în scopul implementării planului de reorganizare şi în scopul reducerii frauduloase a creanţelor bugetare.

Pentru aprobarea planului de reorganizare de către Adunarea Creditorilor, avocat A. a beneficiat de sprijinul numitului B..

În Adunarea Creditorilor din data de 17.11.2014, planul de reorganizare a fost aprobat cu sprijinul direct şi indirect al numitului B., care era atât acţionar (cu o cotă de 92,93%) al societăţii G. S.A. cât şi creditor al acestei societăţii, fie direct cu o creanţă în cuantum de 13.934.453,06 RON, fie indirect - prin intermediul societăţilor pe care le controla: K. S.R.L. - cu o creanţă în cuantum de 7.200.000 RON, L. S.R.L. - cu o creanţă în cuantum de 6.955.107 RON, M. S.R.L. - cu o creanţă în cuantum de 1.789.884,96 RON, N. cu o creanţă în cuantum de 17.968.359,12 RON, O. S.R.L. - creanţă în cuantum de 486.458,38 RON şi P. S.R.L. - cu o creanţă în cuantum de 1.346.550 RON.

De altfel, numitul B. este şi singurul beneficiar de pe urma acestei fraude, întrucât toate activele omise din planul de reorganizare au rămas în patrimoniul societăţii G. S.A. şi, implicit, în patrimoniul numitului B., care este acţionar cu o cotă de 92,93 % din capitalul social.

S-a remarcat faptul că numitul B. a votat în Adunarea Creditorilor pentru aprobarea planului de reorganizare, deşi acest plan prevedea reducerea cu 100% a creanţei pe care acesta o deţinea, în cuantum de 13.934.453,06 RON, precum şi reducerea cu 100% a tuturor creanţelor pe care societăţile controlate de el le deţineau, respectiv K. S.R.L. - cu o creanţă în cuantum de 7.200.000 RON, L. S.R.L. - cu o creanţă în cuantum de 6.955.107 RON, M. S.R.L. - cu o creanţă în cuantum de 1.789.884.96 RON, N. S.R.L. - cu o creanţă în cuantum de 17.968.359,12 RON, O. S.R.L. - cu o creanţă în cuantum de 486.458,38 RON şi P. S.R.L. - cu o creanţă în cuantum de 1.346.550 RON.

B. a votat planul de reorganizare întrucât pierderea suferită de el era doar aparentă. Deşi a pierdut creanţe în valoare de 49.680.812,52 Iei (deţinute fie personal, fie prin intermediul societăţilor controlate), întrucât acestea au fost reduse cu 100% prin planul de reorganizare, numitul B. a rămas cu activele omise din planul de reorganizare, în valoarea contabilă de 16.863.011,58 RON.

Dacă nu ar fi pus în aplicare această fraudă, numitul B. ar fi pierdut atât creanţele, cât şi activele existente în patrimoniul societăţii G. S.A., întrucât creanţele deţinute de el erau chirografare, fiind incluse la plată după creanţele bugetare, iar din activele existente abia dacă s-ar fi reuşit achitarea creanţelor bugetare.

Numitul B. ştia ce active sunt în patrimoniul societăţii G. S.A. întrucât, în calitate de acţionar majoritar, a aprobat situaţiile financiare anuale întocmite de societatea G. S.A., în conformitate cu art. 111 alin. (2) lit. a) din Legea societăţilor nr. 31/1990, iar din aceste situaţii rezulta cu claritate situaţia elementelor de activ.

În plus, în calitate de creditor, având de recuperat creanţe în valoare de 49.680.812,52 RON (deţinute fie personal, fie prin intermediul societăţilor controlate), B. era direct interesat să cunoască situaţia elementelor de activ din patrimoniul societăţii G. S.A., pentru a şti în ce măsura poate să-şi recupereze creanţele, iar această situaţie era la dispoziţia sa.

Mai mult, pentru a fi aprobat şi confirmat planul de reorganizare, B. a semnat două angajamente, prin care s-a obligat să achite, fie personal, fie prin intermediul societăţilor controlate, datoria către Q., precum şi o sumă de 2.760.000 RON pentru achitarea celorlalte datorii prevăzute a fi achitate prin plan.

Or, în momentul în care şi-a asumat o astfel de obligaţie, el a analizat situaţia activelor existente în patrimoniul societăţii G. S.A., pentru a şti ce valoare au acestea, ce cuantum al datoriilor poate fi achitat din acestea şi care trebuia să fie contribuţia sa la achitarea datoriilor şi implementarea planului de reorganizare.

Practic, B. şi-a asumat mai mult formal aceste două angajamente, întrucât ştia că nu va fi nevoie să achite personal acele datorii, din moment ce, în patrimoniul societăţii G. S.A., existau şi alte active decât cele menţionate în plan, în valoare de 16.863.011,58 RON, din care creanţe în valoare de 13.259.564,38 RON.

Pentru confirmarea planului de reorganizare de către judecătorul sindic, cât şi pentru implementarea acestuia, A. a beneficiat de sprijinul numitului D., administrator judiciar al societăţii G. S.A..

Încă de la depunerea cererii de deschidere a procedurii de insolvenţă, reprezentanţii societăţii G. S.A. au urmărit să ascundă situaţia reală a activelor existente în patrimoniul societăţii.

În conformitate cu art. 20 alin. (1) lit. a) şi c) din Legea nr. 85/2006, administratorul judiciar era obligat să examineze situaţia economică a societăţii G. S.A. şi să verifice documentele anexate de societate la cererea de deschidere a procedurii de insolvenţă, iar, dacă situaţia o impunea, acesta ar fi trebuit să procedeze la corectarea şi completarea informaţiilor cuprinse în actele respective.

Or, deşi era evident că lista cu bunuri nu era completă, administratorul judiciar, D., nu a procedat la corectarea şi completarea acesteia.

Dacă lista ar fi fost completată de către administratorul judiciar, creditorii societăţii, inclusiv organele fiscale, ar fi luat cu uşurinţă la cunoştinţă de toate activele societăţii, iar planul de reorganizare nu ar mai fi fost confirmat de către judecătorul sindic, întrucât era mai mult evident faptul că acesta era ilegal.

Mai departe, deşi în planul de reorganizare nu au fost incluse toate activele şi, deşi cunoştea acest aspect, prin raportul de activitate nr. 4, depus la dosarul de insolvenţă la data de 02.12.2014, administratorul judiciar, D., a solicitat judecătorului confirmarea planului de reorganizare propus de administratorul special, A..

După ce a făcut o analiză detaliată a gradului de încasare pentru fiecare categorie de creanţe în parte, inclusiv pentru creanţele bugetare, administratorul judiciar, D., a menţionat că planul este întocmit în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 85/2006 şi că prevede un tratament corect şi echitabil pentru toţi creditorii.

În ceea ce priveşte creanţele bugetare, administratorul judiciar, D., şi-a exprimat opinia conform căreia procentul de încasare de 5,93% este superior procentului ce ar putea fi încasat în caz de faliment.

Toate aceste susţineri ale administratorului judiciar sunt false, întrucât planul de reorganizare nu a fost întocmit în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 85/2006, fiind omise active în valoare de 16.863.011,58 RON, iar, în caz de faliment, dacă activele nu ar fi fost ascunse, cu siguranţă procentul de încasare a creanţelor bugetare ar fi fost mai mare de 5,93%.

De altfel, din documentele transmise de societatea G. S.A. prin adresa nr. x/13.02.2017, rezultă faptul că, din creanţele omise din planul de reorganizare, după data propunerii planului de reorganizare, adică după data de 22.10.2014, societatea G. S.A. a încasat suma de 4.769.582,84 RON.

Această sumă de 4.769.582,84 RON ar fi ajuns la bugetul de stat dacă toate aceste creanţe ar fi fost incluse în planul de reorganizare.

Procedura de insolvenţă a fost închisă la data de 23.09.2015, iar cea mai mare parte din suma de 4.769.582,84 RON a fost încasată în cursul procedurii de reorganizare judiciară.

În conformitate cu prevederile art. 20 alin. (1) lit. I) din Legea nr. 85/2006, printre atribuţiile administratorului judiciar este şi sarcina de a încasa creanţele şi de a urmări încasarea creanţelor referitoare la bunurile din averea debitorului.

În exercitarea atribuţiilor prevăzute de lege, administratorul judiciar, D., a încasat bani din recuperarea unor creanţe care nu erau incluse în planul de reorganizare.

Fiind însărcinat cu încasarea creanţelor care nu au fost incluse în planul de reorganizare, administratorul judiciar, D., a avut cunoştinţă de existenţa şi de încasarea acestora şi ar fi trebuit să ia măsuri pentru includerea acestora în planul de reorganizare şi în programul de plăţi, însă nu a făcut acest lucru.

Conform art. 20 alin. (1) lit. h) şi n) din Legea nr. 85/2006, printre atribuţiile administratorului judiciar este şi aceea de a introduce acţiuni pentru anularea actelor frauduloase încheiate de debitor în dauna drepturilor creditorilor, precum şi aceea de a sesiza judecătorul sindic în legătură cu orice problemă care ar cere o soluţionare de către acesta.

Deşi planul de reorganizare era un act fraudulos întocmit de societatea debitoare în dauna drepturilor creditorilor şi, deşi avea cunoştinţă de acest aspect, administratorul judiciar, D., nu a luat măsuri pentru împiedicarea acestor ilegalităţi, respectiv nu a solicitat judecătorului sindic infirmarea planului de reorganizare, în conformitate cu prevederile art. 20 alin. (1) lit. h) şi n) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei.

Din contră, administratorul judiciar, D., a solicitat judecătorului sindic confirmarea planului de reorganizare, asigurându-l că acesta este întocmit în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 85/2006.

Prin urmare, s-a apreciat de către procurorul de caz că bugetul de stat a fost prejudiciat prin ascunderea unor active în valoare de 16.863.011,58 RON, fiind necesară luarea de măsuri asigurătorii prin care să se garanteze recuperarea sumei de 16.863.011,58 RON, reprezentând prejudiciul adus bugetului de stat, şi prin care să se garanteze executarea pedepsei amenzii ce ar putea fi aplicată societăţilor F. şi E., în cuantum de 1.200.000 RON (stabilit conform art. 137 din C. pen. - 240 zile - amendă x 5.000 RON = 1.200.000 RON).

Prin ordonanţa nr. 950/P/2016 din data de 16.05.2017 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti s-a dispus ridicarea parţială a măsurii asigurătorii a popririi instituite asupra sumelor existente în contul bancar deschis la R.-Sucursala Decebal pe numele inculpatei E..

Prin ordonanţa nr. 950/P/2016 din data de 29.03.2017 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti s-a dispus ridicarea parţială a măsurii asigurătorii a popririi instituite asupra sumelor existente în contul bancar deschis la R. S.A pe numele inculpatei E..

Prin ordonanţa nr. 950/P/2016 din data de 29.03.2017 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti s-a dispus ridicarea parţială a măsurii asigurătorii a popririi instituite asupra sumelor existente în contul bancar deschis la S. pe numele inculpatei C..

Analizând actele şi lucrările dosarului în raport cu dispoziţiile art. 2502 din C. proc. pen., Curtea a reţinut următoarele:

Prin Legea nr. 6/2018 privind stabilirea unor măsuri pentru punerea în aplicare a Regulamentului (UE) 2017/1.939 al Consiliului din 12 octombrie 2017 de punere în aplicare a unei forme de cooperare consolidată în ceea ce priveşte instituirea Parchetului European (EPPO), publicată în Monitorul Oficial al României nr. 167/18.02.2021, în vigoare, aşadar, din 21.02.2021, a fost introdus, după art. 2501 din C. proc. pen., articolul 2502 din C. proc. pen.

Conform dispoziţiilor legale menţionate, în tot cursul procesului penal, procurorul, judecătorul de cameră preliminară sau, după caz, instanţa de judecată verifică periodic, dar nu mai târziu de 6 luni în cursul urmăririi penale, respectiv un an în cursul judecăţii, dacă subzistă temeiurile care au determinat luarea sau menţinerea măsurii asigurătorii, dispunând, după caz, menţinerea, restrângerea sau extinderea măsurii dispuse, respectiv ridicarea măsurii dispuse, prevederile art. 250 şi 2501 din C. proc. pen. aplicându-se în mod corespunzător.

În privinţa temeiurilor la care se referă art. 2502 din C. proc. pen., Curtea a reţinut că, potrivit art. 249 alin. (1) din C. proc. pen., procurorul, în cursul urmăririi penale, poate lua măsuri asigurătorii prin ordonanţă pentru a evita ascunderea, distrugerea, înstrăinarea sau sustragerea de la urmărire a bunurilor care pot servi la garantarea executării pedepsei amenzii sau a reparării pagubei produse prin infracţiune.

Măsurile asigurătorii pentru garantarea executării pedepsei amenzii se pot lua numai asupra bunurilor suspectului sau inculpatului (art. 249 alin. (3) din C. proc. pen.), iar măsurile asigurătorii în vederea reparării pagubei produse prin infracţiune se pot lua asupra bunurilor suspectului sau inculpatului şi ale persoanei responsabile civilmente, până la concurenţa valorii probabile a acestora (alin. (5) .

Inculpaţii, faţă de care s-a dispus luarea măsurilor asigurătorii, sunt trimişi în judecată pentru săvârşirea unor infracţiuni de rezultat, existând suspiciunea rezonabilă că aceştia ar fi putut comite faptele pentru care sunt cercetaţi, cu respectarea prezumţiei de nevinovăţie de care aceştia beneficiază, potrivit art. 4 din C. proc. pen., art. 6 CEDO şi art. 23 alin. (11) din Constituţia României.

În speţă, măsurile asigurătorii sunt necesare pentru a garanta repararea eventualei pagube produse prin săvârşirea presupuselor fapte, precum şi executarea eventualei pedepse a amenzii, fiind luate asupra sumelor de bani existente în conturile bancare ale inculpaţilor, până la concurenţa valorii probabile a presupusei pagube, respectiv a maximului special al cuantumului amenzii, prevăzut de lege, în scopul prevenirii ascunderii, înstrăinării sau sustragerii de la urmărire a bunurilor vizate.

Deoarece presupusul prejudiciu nu a fost recuperat şi nu s-a depăşit un termen rezonabil de desfăşurare a procedurilor judiciare, Curtea a considerat că nu a fost încălcat art. 1 Protocol nr. 1 din CEDO.

Curtea a apreciat că, la acest moment procesual, subzistă temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurilor asigurătorii, aceste temeiuri impunând în continuare menţinerea măsurilor asigurătorii.

Excluderea, în procedura camerei preliminare, a raportului de expertiză contabilă efectuat în cursul urmăririi penale, precum şi concluziile raportului de expertiză în procedura insolvenţei întocmit în cursul judecăţii, invocate de apărare, nu sunt de natură a determina ridicarea măsurilor asigurătorii.

În faza urmăririi penale, a fost efectuat un raport de constatare tehnico-ştiinţifică, ce nu a fost exclus în procedura camerei preliminare, iar instanţa de fond a dispus efectuarea unei noi expertize în procedura insolvenţei, expertiză care este în curs de finalizare.

Împotriva încheierii din data de 22 aprilie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I Penală au formulat contestaţii inculpaţii D., B., F., C., A. şi E. şi partea responsabilă civilmente G. S.A. solicitând, în esenţă, desfiinţarea hotărârii atacate şi, rejudecând, a se constata că măsurile asigurătorii instituite prin actele de procedură aflate la dosarul cauzei sunt nelegale şi netemeinice, cu consecinţa ridicării acestora.

Astfel, inculpata C., prin apărător ales, a arătat că instituirea măsurilor asigurătorii este condiţionată, în mod necesar, de existenţa unei pagube, rezultata din săvârşirea unei infracţiuni, a cărui existentă concretă să fie dovedită prin mijloace probatorii adecvate.

În cauza de faţă, în prezent, există probe că prin faptele inculpaţilor nu s-a produs o pagubă, astfel că nu mai subzistă temeiurile care au dus, în cursul urmăririi penale, la luarea măsurilor asigurătorii, impunându-se ridicarea lor.

Astfel, măsura asigurătorie a fost instituită în cursul urmăririi penale în vederea recuperării prejudiciului produs prin infracţiunea de complicitate la bancrută frauduloasă reţinută în sarcina inculpatei C., paguba pretins produsă fiind probată, la acel moment procesual, prin raportul de constatare tehnico-ştiinţifică întocmit la 06.09,2016 de specialistul antifraudă din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, precum şi prin raportul de expertiză contabilă judiciară întocmit de expertul contabil T.. Ulterior, în procedura camerei preliminare, acest din urmă mijloc de probă a fost exclus din cadrul probatoriului administrat în cauză.

Prin urmare, pornind de la premisa că posibilitatea instituirii măsurilor asigurătorii presupune cu necesitate existenţa, concretă, a unei pagube constatate printr-un mijloc de proba adecvat, la momentul verificării, în temeiul art. 2502 din C. proc. pen., a legalităţii si temeiniciei măsurilor asigurătorii, din perspectivă probatorie, erau în fiinţă raportul de constatare tehnico-ştiinţifică întocmit la 06.09.2016 de specialistul antifraudă din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, instrument probator cu funcţie de conservare a mijloacelor de probă si a situaţiilor de fapt în pericol de dispariţie sau de schimbare şi de lămurire urgentă a unor fapte sau împrejurări ale cauzei şi raportul de expertiză în materia insolvenţei întocmit de U. -expert contabil şi practician în insolvenţă, instrument probator cu funcţie de constatare, clarificare sau evaluare a unor fapte ori împrejurări ce prezintă importanţă pentru aflarea adevărului, care atestă că prin faptele reţinute în sarcina inculpaţilor nu au fost fraudaţi creditorii, adică nu s-a produs paguba specifică infracţiunii tic bancrută frauduloasă.

Faţă de aceste aspecte, existând probe că prin faptele inculpaţilor nu s-a produs o pagubă, nu mai subzistă temeiurile care au dus, în cursul urmăririi penale, la luarea mărurilor asigurătorii, impunându-se ridicarea lor.

Inculpata F.., prin motivele de contestaţie, a arătat că nu se face vinovată de faptele imputate, modul distorsionat în care au fost interpretate şi prezentate în rechizitoriu de către parchet informaţiile financiare legate de insolvenţa societăţii G. nefiind capabil de a convinge un observator independent (cu specializare în domeniul insolvenţei) că ar fi îndeplinită condiţia suspiciunii rezonabile,iar probatoriul ce a fost administrat în apărare în faza urmăririi penale şi a cercetării judecătoreşti demontează fără echivoc acuzaţiile aduse, edificatoare în acest sens stând raportul de expertiză semnat de dl. expert U..

S-a susţinut că în cazul infracţiunii de bancrută frauduloasă nu este obligatorie potrivit legii luarea măsurii asigurătorii a sechestrului iar dacă procurorul, în cursul urmăririi penale, vrea să dispună măsura asigurătorie, conform dispoziţiilor art. 249 alin. (1) C. proc. pen., o poate dispune, prin ordonanţă, pentru a evita ascunderea, distrugerea, înstrăinarea sau sustragerea de la urmărire a bunurilor care pot face obiectul confiscării speciale sau al confiscării extinse ori care pot servi la garantarea executării pedepsei amenzii sau a cheltuielilor judiciare ori a reparării pagubei produse prin infracţiune.

Or, în cauză de faţă, nu a existat la acel moment şi a fost infirmată ulterior pe parcursul cercetării judecătoreşti existenţa unui prejudiciu, neexistând nici riscul de ascundere, distrugere, înstrăinare sau sustragere de la urmărire a bunurilor, astfel că nu erau îndeplinite şi cu atât mai puţin nu se menţin condiţiile art. 249 alin. (1) C. proc. pen. pentru luarea măsurilor asigurătorii.

Măsura indisponibilizării bunurilor până la concurenţa sumei de 18.063.011,58 RON (din care 16.863.011,58 - în vederea recuperării prejudiciului şi 1.200.000 în vederea garantării executării pedepsei amenzii) reprezintă o ingerinţă neproporţională şi nerezonabilă în activitatea inculpatei, ce a cauzat blocarea activităţii acesteia, procedurile de insolvenţă fiind grav afectate prin imposibilitatea F. de a achita contravaloarea serviciilor imperios necesare.

Inculpaţii B., A. şi partea responsabilă civilmente S.C. G. S.A., în motivarea contestaţiilor, au arătat că nu mai subzistă temeiurile care să justifice menţinerea măsurii asigurătorii dispuse prin ordonanţa procurorului din data de 24.02.2017.

În ceea ce priveşte paguba presupus a fi fost produsă prin săvârşirea infracţiunii ce face obiectul dosarului penal nr. x/2017, s-a precizat că,în cauză, până în faza procesuală a judecăţii inclusiv, au fost administrate mai multe mijloace de probă cu caracter ştiinţific, respectiv:

-raportul de constatare tehnico-ştiinţifică, din data de 06.09.2016, efectuat de către inspectorul antifraudă V., din cadrul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală - Direcţia Generală Antifraudă Fiscală - Direcţia de Combatere a Fraudelor, detaşat în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti;

- raportul de expertiză contabilă judiciară, din data de 19.07.2017, efectuat de către expertul contabil T.;

- raportul de expertiză judiciară în materia insolvenţei, din data de 28.10.2019, efectuat de către expertul desemnat U..

Raportul de expertiză contabilă judiciară efectuat în faza de urmărire penală a fost exclus în contestaţia împotriva încheierii judecătorului de cameră eliminară, prin încheierea din data de 22.10.2018 a completului de cameră preliminară din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.

În ceea ce priveşte raportul de constatare tehnico-ştiinţifică, efectuat în faza de urmărire penală, cu toate că obiectivele acestuia (astfel cum rezultă din ordonanţa procuroruluide caz din data de 18.08.2016) priveau în mod evident chestiuni indisolubil legate de procedura insolvenţei, acesta a fost efectuat de către un inspector antifraudă din cadrul ANAF, detaşat la Parchet, iar nu de către o persoană care avea pregătirea şi calitatea necesare în materia insolvenţei, apreciindu-se astfel că motivele pentru care a fost înlăturat raportul de expertiză contabilă judiciară efectuat în cursul urmăririi penale se aplică mutatis mutandis şi în ceea ce priveşte raportul de constatare tehnico-ştiinţifică.

Prin urmare, la acest în moment procesual, nu există niciun mijloc de probă cu caracter ştiinţific care să aibă aptitudinea (raportat la particularităţile cauzei şi ale infracţiunii reţinute, de bancrută frauduloasă) de a releva un prejudiciu în materia insolvenţei şi care să constate o astfel de pagubă, astfel că, în mod eronat, instanţa de judecată a înţeles să dea eficienţă raportului de constatare tehnico-ştiinţifică din faza de urmărire penală efectuat de către o persoană fără nicio specializare sau experienţă în domeniul insolvenţei.

S-a mai susţinut că nu a fost realizat în concret nici testul proporţionalităţii în ceea ce priveşte menţinerea măsurii asigurătorii, astfel cum acesta a fost consacrat prin jurisprudenţa CEDO, îăn condiţiile în care presupusul prejudiciu rezultă ca fiind zero atâta timp cât, până în prezent, nici urmărirea penală şi nici cercetarea judecătorească nu au reuşit să producă vreun mijloc de probă care să ateste existenţa şi cuantumul unui eventual prejudiciu. Astfel, dală fiind inexistenţa prejudiciului în prezenta cauză, menţinerea oricărei măsuri asigurătorii transpare ca disproporţionată.

Inculpaţii E. şi D., prin contestaţia formulată, au arătat că prima instanţă nu a identificat temeiurile de fapt avute în vedere de Parchet la momentul luării măsurii, nu a reiterat aceste temeiuri în contextul probatoriu actual al dosarului aflat în cercetare judecătorească la fond, ignorând faptul că, dacă la momentul luării măsurii, prejudiciul era constatat printr-o evaluare făcută de specialistul DNA, fără a avea specializare în procedura insolvenţei, iar expertiza dispusă ulterior în cauză a fost anulată în procedura camerei preliminare de completul ICCJ, din acelaşi motiv al nespecializării expertului,în prezent singura expertiză validă este cea administrată în fond şi care atestă inexistenţa vreunui prejudiciu în speţa cercetată;

S-a susţinut că acestor aspecte privind temeiurile de fapt se adaugă şi depăşirea unui termen rezonabil a duratei pentru care a fost dispusă măsura asiguratorie a popririi, în condiţiile în care au trecut 5 ani de la momentul luării măsurii, contrar susţinerilor instanţei de fond.

Având în vedere aceste considerente, s-a apreciat că instanţa de fond a dat dovadă de formalism în aplicarea prevederilor art. 2502 din C. proc. pen., nu a verificat care au fost temeiurile avute în vedere la luarea măsurii, nu a analizat dacă acestea mai subzistă în prezent şi, mai mult, nu a luat în considerare temeiurile noi, care, în mod pragmatic, ar duce la încetarea măsurilor asigurătorii dispuse în cauză, întrucât la acest moment nu există dovada contrarie faţă de expertiza emisă de un expert specialist care atestă lipsa prejudiciului.

În susţinerea orală a motivelor de contestaţie, apărătorul ales al inculpaţilor a invocat inopozabilitatea unei cereri de constituire de parte civilă din partea statului care invocă un prejudiciu de ordinul zecilor de milioane de RON, pentru că atitudinea persoanei vătămate nesusţinută de probe nu este opozabilă celui în drepturile căruia se produc intruziuni grave, cum este dreptul de proprietate, chiar pe componenta lui de dispoziţie.

De asemenea, a apreciat că se încalcă în mod flagrant dispoziţiile art. 249 alin. (5) din C. proc. pen., întrucât nu este stabilită valoarea probabilă a pagubei (dimpotrivă neexistând un prejudiciu) .

În ceea ce priveşte proporţionalitatea măsurii asigurătorii în conformitate cu scopul urmărit, s-a susţinut că, atunci când se apreciază asupra proporţionalităţii măsurii, intruziunii, în raport cu scopul urmărit, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reţinut ca fiind un test veritabil acela de trecere a timpului, adică a duratei rezonabile. Chiar dacă situaţiile nu sunt aceleaşi, s-a apreciat că se pot aplica mutatis mutandis regulile de la măsurile preventive şi durata acestora, adică cele trei criterii îmbrăţişate de organele jurisdicţionale naţionale (chiar de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie), preluate din jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, respectiv: comportamentul acuzatului, comportamentul autorităţii şi complexitatea cauzei.

S-a solicitat a se constata faptul că este dincolo de orice îndoială că în sarcina inculpatului D. nu se poate reţine, nu numai vreo intenţie, însă nici măcar o culpă în tergiversarea procedurilor. În contextul în care acest proces durează de 4 ani şi jumătate, culpa este exclusiv a procurorului de caz şi, mai apoi, a judecătorului de fond.

Examinând încheierea atacată, atât în raport cu motivele invocate de contestatori, cât şi în raport cu actele şi lucrările de la dosar, Înalta Curte constată următoarele:

Prin rechizitoriul din 29 decembrie 2017, emis în dosarul nr. x/2017 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor:

- A., pentru săvârşirea infracţiunii de bancrută frauduloasă, prev. de art. 241 alin. (1) lit. a) din C. pen.

- B., pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la bancrută frauduloasă, prev. de art. 48 rap. la art. 241 alin. (1) lit. a) din C. pen.

- C., pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la bancrută frauduloasă, prev. de art. 48 rap. la art. 241 alin. (1) lit. a) din C. pen.

- D., pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la bancrută frauduloasă, prev. de art. 48 rap. la art. 241 alin. (1) lit. a) din C. pen.

- F., pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la bancrută frauduloasă, prev. de art. 48 rap. la art. 241 alin. (1) lit. a) din C. pen.

- E., pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la bancrută frauduloasă, prev. de art. 48 rap. la art. 241 alin. (1) lit. a) din C. pen.

În esenţă, s-a reţinut că inculpatul A., în calitate de administrator special al societăţii G. S.A., în cadrul procedurii de insolvenţă, la data de 22.10.2014, în momentul în care a semnat planul de reorganizare şi a făcut prezentarea şi evaluarea activelor aflate în patrimoniul societăţii G. S.A., a omis (a ascuns) o parte din activele acestei societăţii, cu o valoare contabilă netă de 16,863,011.58 RON şi o valoare reală de 5,179,032.74 RON, formate din stocuri în valoare de 504.158,05 RON, creanţe în valoare de 4,449,796.43 RON şi disponibilităţi băneşti existente în casierie şi conturi la bănci în cuantum de 225.078,26 RON, iar, mai apoi, a făcut demersuri pentru implementarea planului de reorganizare, în scopul de a frauda creditorii societăţii (în special, pentru a reduce în mod fraudulos creanţele bugetare cu suma de 22,992,264.00 RON).

Cu privire la inculpatul B. s-a reţinut că, la data de 17.11.2014, în scopul de a frauda bugetul de stat, respectiv pentru a reduce în mod fraudulos creanţele bugetare cu suma de 22,992,264.00 RON, a votat atât direct, cât şi indirect (prin intermediul societăţilor pe care le controla: K. S.R.L., L. S.R.L., M. S.R.L., N. S.R.L., O. S.R.L. şi P. SRL) pentru aprobarea planului de reorganizare propus de administratorul special, inculpatul A., cunoscând că în acest plan nu erau cuprinse active cu o valoare contabilă netă de 16,863,011.58 RON şi o valoare reală de 5,179,032.74 RON, formate din stocuri în valoare de 504.158,05 RON, creanţe în valoare de 4,449,796.43 RON şi disponibilităţi băneşti existente în casierie şi conturi la bănci în cuantum de 225.078,26 RON, iar mai apoi a făcut demersuri pentru implementarea planului de reorganizare, prin intermediul inculpatului A..

În sarcina inculpatei C. s-a reţinut că, în calitate de asociat în cadrul societăţii F., în cursul lunii octombrie 2014, a întocmit în fals planul de reorganizare a societăţii G. S.A., prin omisiunea (ascunderea) unor active cu o valoare contabilă netă de 16,863,011.58 RON şi o valoare reală de 5,179,032.74 RON, formate din stocuri în valoare de 504.158,05 RON, creanţe în valoare de 4,449,796.43 RON şi disponibilităţi băneşti existente în casierie şi conturi la bănci în cuantum de 225.078,26 RON, despre care avea cunoştinţă, în scopul de a frauda creditorii societăţii (în special pentru a reduce în mod fraudulos creanţele bugetare cu suma de 22,992,264.00 RON).

Referitor la societatea F., s-a arătat că în cursul lunii octombrie 2014, prin intermediul asociatului C., a întocmit în fals planul de reorganizare a societăţii G. S.A., prin omisiunea (ascunderea) unor active cu o valoare contabilă netă de 16,863,011.58 RON şi o valoare reală de 5,179,032.74 RON, formate din stocuri în valoare de 504.158,05 RON, creanţe în valoare de 4,449,796.43 RON şi disponibilităţi băneşti existente în casierie şi conturi la bănci în cuantum de 225.078,26 RON, în scopul de a frauda creditorii societăţii (în special pentru a reduce în mod fraudulos creanţele bugetare cu suma de 22,992,264.00 RON).

Faţă de inculpatul D. s-a reţinut că, în calitate de administrator judiciar al societăţii G. S.A., începând cu data deschiderii procedurii de insolvenţă, respectiv 11.06.2014, i-a sprijinit pe reprezentanţii societăţii G. S.A., respectiv pe inculpaţii A. şi B. în acţiunea de fraudare a creditorilor, în special a bugetului de stat, prin aceea că:

- nu a procedat la corectarea şi completarea listei cu bunurile societăţii G. S.A. anexată de reprezentanţii acestei societăţi la cererea de deschidere a procedurii de insolvenţă, deşi avea cunoştinţă de faptul că aceasta era incompletă, încălcând astfel prevederile art. 20 alin. (1) lit. a) şi c) din Legea nr. 85/2006;

- prin raportul de activitate nr. 4, depus la dosarul de insolvenţă la data de 02.12.2014, a solicitat judecătorului sindic confirmarea planului de reorganizare propus de administratorul special, inculpatul A., deşi cunoştea faptul că în acest plan nu au fost incluse toate activele din patrimoniul societăţii G. S.A., respectiv active cu o valoare contabilă netă de 16,863,011.58 RON şi o valoare reală de 5,179,032.74 RON, formate din stocuri în valoare de 504.158,05 RON, creanţe în valoare de 4,449,796.43 RON şi disponibilităţi băneşti existente în casierie şi conturi la bănci în cuantum de 225.078,26 RON;

- în raportul de activitate nr. 4, depus la dosarul de insolvenţă la data de 02.12.2014, a menţionat în fals faptul că planul de reorganizare este întocmit în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 85/2006, că prevede un tratament corect şi echitabil pentru toţi creditorii şi că procentul de încasare a creanţelor bugetare de 5,93% este superior procentului ce ar putea fi încasat în caz de faliment, deşi cunoştea faptul că au fost omise active cu o valoare contabilă netă de 16,863,011.58 RON şi o valoare reală de 5,179,032.74 RON, formate din stocuri în valoare de 504.158,05 RON, creanţe în valoare de 4,449,796.43 RON şi disponibilităţi băneşti existente în casierie şi conturi la bănci în cuantum de 225.078,26 RON, care dacă ar fi fost incluse în plan ar fi condus la majorarea substanţială a procentului de încasare a creanţelor bugetare;

- nu a solicitat infirmarea planului de reorganizare sau includerea tuturor activelor în acest plan, deşi avea cunoştinţă de toate activele existente în patrimoniul societăţii G. S.A. şi, implicit, de omisiunea includerii în plan a tuturor activelor, încălcând astfel prevederile art. 20 alin. (1) lit. h) şi n) din Legea nr. 85/2006, privind procedura insolvenţei.

În sarcina inculpatei E. s-a reţinut că, în calitate de administrator judiciar al societăţii G. S.A., începând cu data deschiderii procedurii de insolvenţă, respectiv 11.06.2014, prin intermediul inculpatului D., i-a sprijinit pe reprezentanţii societăţii G. S.A., respectiv pe inculpaţii A. şi B. în acţiunea de fraudare a creditorilor, în special a bugetului de stat, prin aceea că:

- nu a procedat la corectarea şi completarea listei cu bunurile societăţii G. S.A. anexată de reprezentanţii acestei societăţi la cererea de deschidere a procedurii de insolvenţă, deşi avea cunoştinţă de faptul că aceasta era incompletă, încălcând astfel prevederile art. 20 alin. (1) lit. a) şi c) din Legea nr. 85/2006;

- prin raportul de activitate nr. 4, depus la dosarul de insolvenţă la data de 02.12.2014, a solicitat judecătorului sindic confirmarea planului de reorganizare propus de administratorul special, inculpatul A., deşi cunoştea faptul că în acest plan nu au fost incluse toate activele din patrimoniul societăţii G. S.A., respectiv active cu o valoare contabilă netă de 16,863,011.58 RON şi o valoare reală de 5,179,032.74 RON, formate din stocuri în valoare de 504.158,05 RON, creanţe în valoare de 4,449,796.43 RON şi disponibilităţi băneşti existente în casierie şi conturi la bănci în cuantum de 225.078,26 RON;

- în raportul de activitate nr. 4, depus la dosarul de insolvenţă la data de 02.12.2014, a menţionat în fals faptul că planul de reorganizare este întocmit în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 85/2006, că prevede un tratament corect şi echitabil pentru toţi creditorii şi că procentul de încasare a creanţelor bugetare de 5,93% este superior procentului ce ar putea fi încasat în caz de faliment, deşi cunoştea faptul că au fost omise active cu o valoare contabilă netă de 16,863,011.58 RON şi o valoare reală de 5,179,032.74 RON, formate din stocuri în valoare de 504.158,05 RON, creanţe în valoare de 4,449,796.43 RON şi disponibilităţi băneşti existente în casierie şi conturi la bănci în cuantum de 225.078,26 RON, care dacă ar fi fost incluse în plan ar fi condus la majorarea substanţială a procentului de încasare a creanţelor bugetare;

- nu a solicitat infirmarea planului de reorganizare sau includerea tuturor activelor în acest plan, deşi avea cunoştinţă de toate activele existente în patrimoniul societăţii G. S.A. şi, implicit, de omisiunea includerii în plan a tuturor activelor, încălcând astfel prevederile art. 20 alin. (1) lit. h) şi n) din Legea nr. 85/2006, privind procedura insolvenţei.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia I Penală, la data de 29 decembrie 2017, sub nr. x/2017.

În cursul urmăririi penale, prin ordonanţa procurorului din data de 24.07.2017, s-a dispus instituirea măsurii asigurătorii a popririi până la concurenţa sumei de 16.863.011,58 RON (în vederea recuperării prejudiciului), a sumelor de bani existente în conturile bancare deschise pe numele inculpaţilor A., B., C. şi D. şi poprirea, până la concurenţa sumei de 18.063.011,58 RON (din care 16.863.011,58 RON- în vederea recuperării prejudiciului şi 1.200.000 RON - în vederea garantării executării pedepsei amenzii) a sumelor de bani existente în conturile bancare deschise pe numele societăţilor inculpate F. şi E..

S-a reţinut în cuprinsul ordonanţei că bugetul de stat a fost prejudiciat prin ascunderea unor active în valoare de 16.863.011,58 RON, fiind necesară luarea de măsuri asigurătorii prin care să se garanteze recuperarea sumei de 16.863.011,58 RON, reprezentând prejudiciul adus bugetului de stat, şi prin care să se garanteze executarea pedepsei amenzii ce ar putea fi aplicată societăţilor F. şi E., în cuantum de 1.200.000 RON (stabilit conform art. 137 din C. pen. - 240 zile - amendă x 5.000 RON = 1.200.000 RON).

Prin ordonanţa din data de 16.05.2017 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti s-a dispus ridicarea parţială a măsurii asigurătorii a popririi instituite asupra sumelor existente în contul bancar deschis la R.-Sucursala Decebal pe numele inculpatei E..

Prin ordonanţa din data de 29.03.2017 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti s-a dispus ridicarea parţială a măsurii asigurătorii a popririi instituite asupra sumelor existente în contul bancar deschis la R. S.A pe numele inculpatei E..

Prin ordonanţa din data de 29.03.2017 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti s-a dispus ridicarea parţială a măsurii asigurătorii a popririi instituite asupra sumelor existente în contul bancar deschis la S. pe numele inculpatei C..

Potrivit dispoziţiilor art. 2502 C. proc. pen. (text de lege introdus, începând cu data de 28 februarie 2021, prin Legea nr. 6/2021 privind stabilirea unor măsuri pentru punerea în aplicare a Regulamentului (UE) 2017/1.939 al Consiliului din 12 octombrie 2017 de punere în aplicare a unei forme de cooperare consolidată în ceea ce priveşte instituirea Parchetului European, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 167 din 18 februarie 2021.) "în tot cursul procesului penal, procurorul, judecătorul de cameră preliminară sau, după caz, instanţa de judecată verifică periodic, dar nu mai târziu de 6 luni în cursul urmăririi penale, respectiv un an în cursul judecăţii, dacă subzistă temeiurile care au determinat luarea sau menţinerea măsurii asigurătorii, dispunând, după caz, menţinerea, restrângerea sau extinderea măsurii dispuse, respectiv ridicarea măsurii dispuse, prevederile art. 250 şi 2501 aplicându-se în mod corespunzător."

Măsurile asigurătorii sunt măsuri procesuale cu caracter real, care au ca efect indisponibilizarea bunurilor mobile şi imobile care aparţin inculpatului sau părţii responsabile civilmente, prin instituirea unui sechestru asupra acestora, în scopul asigurării reparării prejudiciului cauzat prin infracţiune sau realizării confiscării, executării pedepsei amenzii sau a cheltuielilor judiciare.

Aceste măsuri au caracter provizoriu, având rolul de a preveni ascunderea, distrugerea, înstrăinarea sau sustragerea de la urmărire a bunurilor care ar putea să asigure atingerea scopului prevăzut de lege, în variantele alternative prevăzute de lege.

Potrivit art. 249 din C. proc. pen.:(1) Procurorul, în cursul urmăririi penale, judecătorul de cameră preliminară sau instanţa de judecată, din oficiu sau la cererea procurorului, în procedura de cameră preliminară ori în cursul judecăţii, poate lua măsuri asigurătorii, prin ordonanţă sau, după caz, prin încheiere motivată, pentru a evita ascunderea, distrugerea, înstrăinarea sau sustragerea de la urmărire a bunurilor care pot face obiectul confiscării speciale sau al confiscării extinse ori care pot servi la garantarea executării pedepsei amenzii sau a cheltuielilor judiciare ori a reparării pagubei produse prin infracţiune.

(2) Măsurile asigurătorii constau în indisponibilizarea unor bunuri mobile sau imobile, prin instituirea unui sechestru asupra acestora.

(3) Măsurile asigurătorii pentru garantarea executării pedepsei amenzii se pot lua numai asupra bunurilor suspectului sau inculpatului.

(4) Măsurile asigurătorii în vederea confiscării speciale sau confiscării extinse se pot lua asupra bunurilor suspectului sau inculpatului ori ale altor persoane în proprietatea sau posesia cărora se află bunurile ce urmează a fi confiscate.

(41) În cazul bunurilor care pot face obiectul confiscării speciale sau al confiscării extinse, luarea de către procuror a măsurilor asigurătorii pentru a evita ascunderea, distrugerea, înstrăinarea sau sustragerea de la urmărire a acestor bunuri este obligatorie.

(5) Măsurile asigurătorii în vederea reparării pagubei produse prin infracţiune şi pentru garantarea executării cheltuielilor judiciare se pot lua asupra bunurilor suspectului sau inculpatului şi ale persoanei responsabile civilmente, până la concurenţa valorii probabile a acestora.

(6) Măsurile asigurătorii prevăzute la alin. (5) se pot lua, în cursul urmăririi penale, al procedurii de cameră preliminară şi al judecăţii, şi la cererea) părţii civile. Măsurile asigurătorii luate din oficiu de către organele judiciare prevăzute la alin. (1) pot folosi şi părţii civile.

Din interpretarea dispoziţiilor legale evocate rezultă că, în principiu, luarea măsurilor asigurătorii este condiţionată de constatarea prealabilă a necesităţii instituirii lor în vederea atingerii scopului prevăzut de lege, principiu care guvernează, de altfel, toate măsurile procesuale. Totodată, dispunerea măsurilor asigurătorii trebuie să satisfacă şi cerinţa proporţionalităţii acestora cu scopul urmărit prin dispunerea lor şi cu valoarea estimată a sumelor a căror recuperare este garantată prin intermediul acestei categorii de măsuri.

Contrar susţinerilor contestatarilor, în sensul că temeinicia măsurilor asigurătorii trebuie evaluată, similar măsurilor preventive, Înalta Curte reţine că natura juridică şi consecinţele celor două categorii de măsuri procesuale asupra drepturilor individuale sunt distincte, ele fiind supuse unor temeiuri şi regimuri juridice diferite.

Prin Decizia nr. 629 din 8 octombrie 2015 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 868 din 20 noiembrie 2015), Curtea Constituţională a stabilit că "sechestrul este o măsură asigurătorie de drept penal, iar nu o sancţiune penală, care poate fi dispusă împotriva persoanelor care au săvârşit fapte prevăzute de legea penală, dar nu ca o consecinţă a răspunderii penale, nedepinzând de gravitatea faptei săvârşite, neavând aşadar caracter punitiv, ci eminamente preventiv."

Totodată, prin Decizia nr. 10 din 14 ianuarie 2016 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 248 din 4 aprilie 2016) Curtea Constituţională a reţinut că "instituirea unor măsuri cu caracter provizoriu şi preventiv în vederea împiedicării distrugerii, sustragerii sau înstrăinării unor bunuri care au legătură cu săvârşirea unei infracţiuni nu este de natură a încălca prezumţia de nevinovăţie a proprietarului sau posesorului acestora, prezumţie care subzistă până la constatarea vinovăţiei acestuia printr-o hotărâre judecătorească definitivă".

De asemenea, prin decizia de recurs în interesul legii nr. 19/16.10.2017, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie(publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 953 din 04/12/2017) s-a arătat că atât stabilirea unor drepturi de creanţă ale unor terţi, cât şi confiscarea sunt măsuri ce urmează a fi luate în cadrul unor proceduri separate, ulterioare, astfel încât procedura de instituire a sechestrului nu constituie o judecată asupra unei acuzaţii în materie penală, în sensul art. 6 din Convenţie. Tot astfel, această procedură nu atinge nici problema de fond a unor drepturi şi obligaţii cu caracter civil, care fac obiectul procedurii principale, astfel încât litigiul privind instituirea unui sechestru nu intră nici în domeniul civil reglementat de art. 6 [din Convenţie], care nu este aplicabil în speţă (CEDO. secţia a V-a, Decizia Dogmoch c. Germaniei, 8 septembrie 2006. 26.315/03, disponibilă pe www. legalis.ro)." [Noul C. proc. civ. comentat şi adnotat, Vol. II - Art. 527-1134. Coordonatori Viorel Mihai Ciobanu. W. (p. 1.253)]

Nu în ultimul rând, faptul că luarea unei măsuri asigurătorii nu echivalează cu formularea unei acuzaţii penale - în sensul în care această noţiune a fost definită de Curtea Europeană a Drepturilor Omului prin Decizia din 23 aprilie 2009, pronunţată în Cauza Kamburov II împotriva Bulgariei (paragraful 22), ca "noţiune autonomă a Convenţiei", independent de conotaţia pe care o are în sistemele naţionale de drept ale statelor contractante - a fost menţionat de instanţa europeană şi în Cauza Arcuri contra Italiei, arătându-se că astfel de proceduri, prin care nu se urmăreşte stabilirea unui grad de vinovăţie raportat la o infracţiune săvârşită, au o natură preventivă, neputând constitui o acuzaţie în materie penală.

În raport cu argumentele prezentate, Înalta Curte consideră că în mod corect prima instanţa a constatat legalitatea şi temeinicia măsurii asigurătorii a popririi luate faţă de inculpaţii A., B., C., D., E. şi F..

Astfel, prin ordonanţa procurorului din data de 24.07.2017, s-a dispus instituirea măsurilor asigurătorii în vederea recuperării prejudiciului şi, în cazul inculpatelor F. şi E.. Şi în vederea garantării executării pedepsei amenzii.

Procurorul a reţinut că bugetul de stat a fost prejudiciat prin ascunderea unor active în valoare de 16.863.011,58 RON, fiind necesară luarea de măsuri asigurătorii prin care să se garanteze recuperarea sumei de 16.863.011,58 RON, reprezentând prejudiciul adus bugetului de stat, şi prin care să se garanteze executarea pedepsei amenzii ce ar putea fi aplicată societăţilor F. şi E..

Instituirea măsurilor asigurătorii a fost dispusă anterior efectuării expertizei contabile judiciare dispuse în cursul urmăririi penale şi care a fost exclusă în procedura camerei preliminare prin încheierea din 22.10.2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală.

Este real că în cursul urmăririi penale a fost efectuat un raport de constatare tehnico-ştiinţifică - a cărui valoare probatorie urmează a fi apreciată la momentul soluţionării cauzei - iar în cursul judecăţii s-a dispus efectuarea unei expertize contabile judiciare - ale cărei concluzii au fost apreciate ca fiind neclare şi contradictorii de prima instanţă, prin încheierea din 30 iulie 2020- însă dispoziţiile art. 249 alin. (5) din C. proc. pen. stabilesc faptul că măsurile asigurătorii în vederea reparării pagubei produse prin infracţiune se pot lua până la concurenţa valorii probabile a acesteia, astfel că la acest moment procesual instanţa este chemată să aprecieze doar cu privire la subzistenţa temeiurilor care au determinat luarea măsurii asigurătorii, prin raportare la întregul material probator aflat la dosarul cauzei.

În plus faţă de acestea, se constată că suma până la concurenţa căreia a fost instituită măsura asigurătorie reprezintă valoarea contabilă a bunurilor cu privire la care acuzaţia susţine că au fost ascunse de către inculpaţi în procedura reorganizării judiciare.

În ceea ce priveşte invocarea de către contestatari a depăşirii termenului rezonabil, raportat la ansamblul procedurilor derulate în prezenta cauză şi la caracterul provizoriu şi preventiv al măsurilor asigurătorii, Înalta Curte consideră că durata măsurilor instituite prin ordonanţa procurorului din 24.07.2017 este justificată, la acest moment procesual, de complexitatea cauzei şi de natura acuzaţiilor aduse inculpaţilor, iar consecinţele pe care le produc asupra inculpaţilor nu depăşesc efectele normale ale unei astfel de măsuri, în raport cu valoarea prejudiciului reţinut în sarcina fiecărui inculpat.

Pentru toate considerentele expuse, în baza art. 250 ind. 2, raportat la art. 2501 din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondate, contestaţiile formulate de inculpaţii D., B., F., C., A. şi E. şi de partea responsabilă civilmente G. S.A. împotriva încheierii din data de 22 aprilie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I Penală.

În baza art. 276 alin. (2) din C. proc. pen., vor fi obligaţi contestatorii inculpaţi şi contestatoarea parte responsabilă civilmente la plata sumei de câte 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, contestaţiile formulate de inculpaţii D., B., F., C., A. şi E. şi de partea responsabilă civilmente G. S.A. împotriva încheierii din data de 22 aprilie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I Penală.

Obligă contestatorii inculpaţi şi contestatoarea parte responsabilă civilmente la plata sumei de câte 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 20 mai 2021.