Inadmissibility of appeal against definitive sentence in criminal transfer of jurisdiction proceedings

Şedinţa publică din data de 12 februarie 2021

Deliberând asupra cauzei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 109/PI din 11 noiembrie 2020, printre altele, Curtea de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în baza art. 74 din C. proc. pen., a respins, ca inadmisibilă, cererea formulată de petenta A. şi ca nefondată cererea formulată de petentul B. de strămurare a judecării cauzei penale înregistrate sub dosarul nr. x/2020 al Tribunalului Bihor.

Pentru a hotărî astfel, în esenţă, curtea de apel a reţinut că prin cererea formulată la data de 14 octombrie 2020, petenţii B. şi A. au solicitat strămutarea judecării cauzei penale înregistrate sub dosarul nr. x/2020 al Tribunalului Bihor, având ca obiect contestaţia în anulare formulată de petentul B. împotriva încheierii nr. 33/CCPF din 19 februarie 2020, pronunţată de judecătorul de cameră preliminară de la Tribunalul Bihor în dosarul nr. x/2019, prin care s-a respins ca inadmisibilă contestaţia formulată de petent împotriva încheierii penale nr. 325 din 11 decembrie 2019, pronunţată de Judecătoria Salonta în dosarul nr. x/2019.

Totodată, s-a reţinut că, în motivarea cererii de strămutare, petenţii au precizat că obiectul dosarului nr. x/2016 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Salonta are ca obiect fraudarea alegerilor locale din 05 iunie 2016, respectiv furt de voturi, anularea voturilor cu dublă ştampilă, "vărsarea voturilor către alţi consilieri" de către numita C., preşedintele Biroului Electoral de circumscripţie nr. 59 Mădăras şi de sora acesteia, D., care a fost locţiitorul preşedintelui biroului electoral, susţinând totodată că în cadrul Primăriei Mădăras sunt angajaţi mulţi membri ai familiei C..

Au susţinut petenţii că există suspiciuni că imparţialitatea judecătorilor de la Tribunalul Bihor este afectată datorită împrejurărilor cauzei şi a calităţii părţilor şi că există pericol de tulburare a ordinii publice.

În fine, s-a reţinut că petenţii au solicitat ca cererea de strămutare să se ataşeze la dosarul nr. x/2020 al secţiei civile a Curţii de Apel Oradea, cu termen de soluţionare în 21.10.2020, având ca obiect tot o cerere de strămutare, întrucât are acelaşi obiect "electoral", vizând alegerile locale din 05 iunie 2016.

Examinând cererea de strămutare formulată de petenţii B. şi A., pe baza actelor şi lucrărilor de la dosar, curtea de apel a notat că din informarea întocmită conform art. 72 alin. (6) din C. proc. pen. de preşedintele secţiei penale a Tribunalului Bihor rezultă că dosarul nr. x/2020 a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Bihor în data de 05 martie 2020 şi că, în perioada 19.03.2020-19.05.2020, judecarea cauzei a fost suspendată pe durata stării de urgenţă.

După repunerea cauzei pe rol, în data de 25 mai 2020, petentul B. a depus la dosarul cauzei o cerere prin care a solicitat ataşarea dosarelor în care s-au pronunţat încheierile penale nr. 399/2019 şi nr. 325/2019 ale Judecătoriei Salonta, a încheierii penale nr. 38/2020 a Tribunalului Bihor, precum şi a dosarelor nr. x/2016 şi nr. y/2017 ale Parchetului de pe lângă Judecătoria Salonta.

La termenul de judecată din 09 iunie 2020, petentul B. a formulat o cerere prin care a solicitat ataşarea la dosar a încheierii penale nr. 38/CCPT/2020 pronunţată de Tribunalul Bihor în dosarul nr. x/2019, a dosarelor nr. x/2017 şi nr. y/2019 ale Judecătoriei Salonta, precum şi a dosarului nr. x/2016 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Salonta.

La termenul de judecată din 09 iunie 2020 petentul B. a formulat a cerere de recuzare a membrilor completului de judecată CCPF-5 pe rolul căruia se afla cauza, respectiv domnii judecători E. şi F., iar ca urmare a admiterii cererii, cauza a fost repartizată aleatoriu completului de judecată CCPF-2.

La termenul de judecată din 15 septembrie 2020, petentul B. a formulat o nouă cerere prin care a solicitat ataşarea la dosarul cauzei a altor dosare ale Judecătoriei Salonta, Tribunalului Bihor şi Parchetului de pe lângă Judecătoria Salonta, precum şi o cerere prin care a solicitat înregistrarea şedinţei de judecată şi ataşarea CD-ului conţinând înregistrarea la cererea sa. Tot la acest termen de judecată, petentul B. a depus la dosar un înscris prin care a formulat o plângere penală în care a făcut referire la trei cauze penale soluţionate de instanţele din judeţul Bihor în mod definitiv şi, în opinia petentului, în mod defectuos, susţinând că a fost prejudiciat începând cu anul 2000 şi până în prezent cu suma de 60.000-70.000 RON de către instituţiile din Bihor, precizând că "nu are încredere în instanţele din acest judeţ".

La acelaşi termen de judecată din 15 septembrie 2020 petentul B. a formulat o cerere de recuzare a doamnei judecător G., care a fost respinsă prin încheierea de şedinţă din aceeaşi dată.

La termenul de judecată din 13 octombrie 2020, petentul B. a depus la dosar cererea de strămutare ce formează obiectul cauzei pendinte, condiţii în care, pentru a verifica conţinutul cererii, completul de judecată a dispus lăsarea cauzei la a doua strigare, strigare la care petentul nu s-a mai prezentat.

Prin încheierea penală nr. 1 din 14 octombrie 2020 pronunţată de Tribunalul Bihor în dosarul nr. x/2020, s-a respins ca inadmisibilă contestaţia formulată de petentul B. împotriva încheierii penale nr. 38/CCPF/19.02.2020 pronunţată de judecătorii de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Bihor.

Prioritar, făcând trimitere la art. 72 alin. (1) din C. proc. pen., curtea de apel a constatat că A. nu are nicio calitate în dosarul nr. x/2020 al Tribunalului Bihor, motiv pentru care cererea formulată de aceasta a fost respinsă ca inadmisibilă, cu argumentarea că strămutarea poate fi cerută de părţi, de persoana vătămată sau de procuror.

În ceea ce priveşte cererea de strămutare formulată de petentul B., curtea de apel a notat că pentru a putea reţine primul caz de strămutare prevăzut de art. 71 din C. proc. pen. este necesar ca toţi judecătorii unei instanţe să se afle, în mod evident, într-o situaţie de incompatibilitate sau să existe o suspiciune rezonabilă cu privire la riscul de parţialitate a acestora, care trebuie să rezulte din împrejurările de fapt sau de drept ale cauzei ori datorită cauza calităţii părţilor.

În speţă, s-a reţinut că petentul B. s-a rezumat la a susţine că există o suspiciune rezonabilă că imparţialitatea judecătorilor de la Tribunalul Bihor este afectată datorită împrejurărilor cauzei şi a calităţii părţilor, solicitând ataşarea cererii de strămutare la dosarul nr. x/2020 al secţiei civile a Curţii de Apel Oradea, care are acelaşi obiect "electoral", respectiv alegerile locale din 05 iunie 2016, susţinând că a existat un grup organizat foarte periculos care, cu premeditare, a "corupt" rezultatul acestor alegeri.

Curtea de apel a notat că, aşa cum a arătat Curtea Constituţională în decizia nr. 438/2016 (publicată în Monitorul Oficial al României nr. 857 din 27 octombrie 2016), în cazul strămutării unei cauze penale suspiciunea rezonabilă presupune existenţa unor date sau informaţii referitoare la împrejurările cauzei sau la calitatea părţilor de natură să convingă un observator obiectiv şi nepărtinitor că imparţialitatea judecătorilor este afectată, simpla părere sau supoziţie, chiar dacă este susţinută de buna-credinţă, neputând fi confundată cu suspiciunea rezonabilă. S-a reţinut că suspiciunea rezonabilă trebuie să se bazeze pe fapte sau împrejurări care să permită conturarea unui grad de probabilitate cuantificabil, acela de a convinge un observator obiectiv şi imparţial că imparţialitatea judecătorului este afectată.

Or, în cauza pendinte, petentul B. nu a făcut referire la niciun fel de date sau informaţii concrete referitoare la împrejurările cauzei sau la calitatea părţilor din care să rezulte că imparţialitatea judecătorilor de la Tribunalul Bihor ar fi afectată.

Astfel, invocarea, la modul general, a unei suspiciuni cu privire la componenţa aparatul administrativ local, ori cu privire la influenţarea de către acesta a rezultatului alegerilor locale din 2016 nu au nicio legătură cu natura cauzei ce formează obiectul dosarului a cărei strămutare se solicită.

Totodată, s-a notat că soluţiile pronunţate în alte cauze pe care petentul le-a avut de-a lungul anilor pe rolul instanţelor din judeţul Bihor, cauze în care, potrivit susţinerii sale, s-au pronunţat soluţii care nu i-au fost favorabile, nu pot conduce la concluzia că imparţialitatea judecătorilor care compun în prezent secţia penală a Tribunalului Bihor ar fi afectată.

În ceea ce priveşte cel de-al doilea caz de strămutare, curtea a apreciat că petentul nu a invocat niciun motiv pentru care să se poată reţine că există pericolul de tulburare a ordinii publice în cazul soluţionării de către Tribunalul Bihor a cauzei a cărei strămutare se solicită.

Împotriva sentinţei penale nr. 109/PI din 11 noiembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori au declarat apel B. şi A., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală la data de 27.11.2020, sub nr. x/2020, fixându-se, totodată, prim termen de judecată la data de 11 decembrie 2020.

Examinând cauza, cu prioritate, din perspectiva admisibilităţii căii de atac formulate de apelanţii B. şi A., Înalta Curte constată următoarele:

Înalta Curte reţine că este învestită cu soluţionarea apelului exercitat de apelanţii B. şi A. împotriva unei sentinţe pronunţate în cadrul procedurii de soluţionare a unei cereri de strămutare, reglementată de art. 71 şi urm. din C. proc. pen., calea de atac fiind exercitată împotriva unei hotărâri definitive.

În concret, instanţa supremă constată că legiuitorul a prevăzut în dispoziţiile art. 74 alin. (1) şi (6) din C. proc. pen. că "Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sau curtea de apel competentă soluţionează cererea de strămutare prin sentinţă", sentinţă care "nu este supusă niciunei căi de atac".

În consecinţă, indiferent de soluţia dispusă, sentinţele penale pronunţate în cauzele care au ca obiect cereri de strămutare sunt definitive, nefiind susceptibile a fi atacate prin căi ordinare de atac.

Astfel, o hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac ale hotărârilor judecătoreşti nu pot exista în afara legii. Regula are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătoreşti sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condiţiile legii.

În aceste condiţii, recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală penală constituie o încălcare a principiului legalităţii acesteia, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi autorităţilor şi, din acest motiv, apare ca o situaţie inadmisibilă în ordinea de drept.

Admisibilitatea căilor de atac este condiţionată de exercitarea acestora potrivit dispoziţiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac şi ierarhia acestora, termenele de declarare şi motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.

Ca atare, atunci când părţile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum şi în situaţia când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual, intervine sancţiunea procedurală a inadmisibilităţii.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 421 alin. (1) lit. a) teza a II-a din C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibil, apelul declarat de B. şi A. împotriva sentinţei penale nr. 109/PI din 11 noiembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Văzând dispoziţiile art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga apelanţii la plata sumei de 200 de RON fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

NTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, apelul declarat de B. şi A. împotriva sentinţei penale nr. 109/PI din 11 noiembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Obligă pe apelanţii B. şi A. la plata sumei de 200 RON fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 12 februarie 2021.