Extraordinary appeal for annulation against admissibility ruling declared inadmissible for challenging non-merits decision

Şedinţa publică din data de 26 ianuarie 2021

Asupra contestaţiei în anulare de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin decizia penală nr. 824 din data de 10 decembrie 2020 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2020, a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva încheierii nr. 715 din 4 noiembrie 2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în dosarul nr. x/2020, cu obligarea contestatorului la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Împotriva acestei decizii, contestatorul A. a formulat prezenta cale de atac intitulată "contestaţie în anulare - tergiversare proces-cale de atac odată cu fondul cauzei - cale de excepţie pe incidenţă procedurală", în cuprinsul căreia şi-a exprimat nemulţumirea faţă de soluţionarea anumitor cauze, penale şi civile, pe care le-a avut pe rolul instanţelor judecătoreşti.

Examinând cauza, cu prioritate, din perspectiva admisibilităţii căii de atac formulate de A., Înalta Curte constată următoarele:

Obiectul prezentei căi extraordinare de atac îl constituie decizia penală nr. 824 din 10 decembrie 2020 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2020, prin care s-a respins ca inadmisibilă contestaţia în anulare formulată de A. împotriva încheierii nr. 715 din 4 noiembrie 2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în dosarul nr. x/2020.

Contestaţia în anulare este o cale extraordinară de atac prin care se înlătură erorile comise fie prin nerespectarea unor dispoziţii legale pe baza cărora se desfăşoară procesul penal, fie prin nerezolvarea cauzei în deplină concordanţă cu actele şi lucrările dosarului, fiind un mijloc procedural prin care cei ce au pierdut anumite drepturi sau prerogative din cauza unui act procesual nul sunt repuşi în aceste drepturi.

În conformitate cu dispoziţiile art. 431 C. proc. pen., contestaţia în anulare este supusă unei verificări prealabile judecării în fond a acesteia, instanţa fiind obligată să examineze admisibilitatea în principiu a cererii.

Prin urmare, în această etapă procesuală, instanţa se limitează la verificarea cererii de contestaţie în anulare sub aspectul regularităţii sale, respectiv al îndeplinirii condiţiilor legale de folosire a acestei căi de atac extraordinare: dacă priveşte o hotărâre definitivă, dacă este introdusă în termenul prevăzut de art. 428 din C. proc. pen., dacă motivul pe care se întemeiază este unul dintre cele limitativ prevăzute de art. 426 din C. proc. pen. şi dacă în sprijinul contestaţiei se depun ori se invocă dovezi care sunt la dosar.

Aşadar, determinarea precisă a condiţiilor în care poate fi exercitată contestaţia în anulare constituie o garanţie că această cale de atac nu poate fi utilizată oricând şi în orice modalitate, în scopul de a înlătura efectele principiului autorităţii de lucru judecat şi al stabilităţii hotărârilor definitive.

Din analiza dispoziţiilor legale care reglementează contestaţia în anulare (art. 426 şi urm. C. proc. pen.) Înalta Curte constată că această cale extraordinară de atac poate fi exercitată numai împotriva hotărârilor penale definitive prin care s-a soluţionat fondul cauzei. Or, în speţă, a fost respinsă ca inadmisibilă o cale de atac extraordinară. Respingerea ca inadmisibilă a unei căi extraordinare nu deschide calea declarării unei alte căi extraordinare de atac în aceleaşi condiţii ca şi calea extraordinară de atac respinsă anterior ca inadmisibilă. Aşadar, în cauza dedusă judecăţii, hotărârea atacată nu poate fi supusă examinării pe calea contestaţiei în anulare, întrucât nu a soluţionat fondul cauzei. În acest sens, este, de altfel, şi jurisprudenţa Curţii Constituţionale. Astfel, în deciziile nr. 501 din 30 iunie 2016 şi nr. 804 din 5 decembrie 2017, instanţa de contencios constituţional a statuat în mod expres că "indiferent de motivul invocat, contestaţia în anulare poate fi exercitată numai împotriva hotărârilor definitive prin care s-a soluţionat fondul cauzei".

Totodată, în speţa dedusă judecăţii, se constată că nu au fost invocate motive dintre cele menţionate la art. 426 din C. proc. pen.

Înalta Curte reaminteşte că art. 426 lit. a), c), d), e), f), g) şi h) din C. proc. pen. se referă în mod expres la judecata în apel. Or, în cauză, fiind atacată o hotărâre pronunţată în procedura admisibilităţii în principiu a contestaţiei în anulare, nu pot fi incidente aceste dispoziţii.

De asemenea, contestaţia în anulare întemeiată pe dispoziţiile art. 426 lit. b) din C. proc. pen. poate fi exercitată de inculpatul condamnat, cu privire la care există o cauză de încetare a procesului penal, ceea ce nu este cazul în speţa dedusă judecăţii, A. având calitatea de contestator în dosarul în care s-a pronunţat hotărârea atacată.

Totodată, aşa cum s-a precizat anterior, în dosarul în care s-a pronunţat hotărârea atacată s-a analizat exclusiv admisibilitatea căii extraordinare de atac a contestaţiei în anulare, nefiind vorba despre o procedură prin care să se soluţioneze fondul cauzei şi să se pronunţe o hotărâre de condamnare pentru o faptă penală, care să atragă incidenţa cazului de contestaţie în anulare prev. de art. 426 lit. i) din C. proc. pen.

Aşadar, se constată că A. a învestit Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie cu soluţionarea unei căi de atac care nu întruneşte cerinţele legale, contestaţia în anulare dedusă judecăţii nefiind admisibilă, întrucât în situaţia contrară s-ar încălca principiul instituit prin art. 129 din Constituţia României, potrivit căruia "împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile pot exercita căile de atac, în condiţiile legii".

Prin urmare, recunoaşterea unei căi de atac în situaţii neprevăzute de legea procesuală penală constituie o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei penale nr. 824 din data de 10 decembrie 2020 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2020, ca inadmisibilă.

Faţă de soluţia dispusă, în conformitate cu dispoziţiile art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatorul la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei penale nr. 824 din data de 10 decembrie 2020 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2020.

Obligă contestatorul la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 26 ianuarie 2021.