Continued counterfeit-currency conviction upheld; cassation appeal rejected as unfounded

Şedinţa publică din data de 4 octombrie 2022

Asupra recursului în casaţie de faţă, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 1282 din data de 08 octombrie 2021 pronunţată de Judecătoria Târgu Jiu în dosarul nr. x/2020, printre altele, în baza art. 313 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 310 alin. (1) din C. pen. cu aplic. art. 316 din C. pen. şi art. 35 alin. (1) din C. pen. (4 acte materiale) a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa închisorii de 4 ani.

În temeiul art. 67 din C. pen. s-a aplicat pedeapsa complementară prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) din C. pen. pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale.

S-a făcut aplicarea art. 65-66 lit. a) şi b) din C. pen., pe durata executării pedepsei.

În temeiul art. 72 din C. pen. s-a dedus din durata pedepsei, perioada reţinerii, măsurii arestării preventive şi măsurii arestului la domiciliu a inculpatului, de a data de 12.02.2020, la data de 5.09.2020.

În temeiul art. 399 din C. proc. pen. s-a menţinut măsura controlului judiciar a inculpatului, măsură dispusă prin încheierea nr. 93/2020 pronunţată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei Tg. Jiu.

În temeiul art. 112 alin. (1) lit. b) din C. pen. s-a dispus confiscarea următoarelor bunuri: un telefon mobil marca x, având seria x, cu cod de deblocare x, prevăzut cu cartela telefonică cu nr. de apelare x, pin x; un telefon mobil marca x, având seriile IMEI x, respectiv x, cu ecran spart, prevăzut cu cartela telefonică cu nr. de apelare x, pin x, bunuri ridicate de la inculpatul B., ce au fost introduse în Camera de corpuri delicte a IPJ Gorj, conform dovezii seria x nr. x/09.03.2020, un telefon mobil marca x, având seria x, cu cod de deblocare x, prevăzut cu cartela telefonică cu nr. de apelare x, un telefon mobil marca x, având seriile IMEI x, respectiv IMEI x, cu cartela telefonică cu nr. de apelare x, bunuri ridicate de la inculpatul C., ce au fost introduse în Camera de corpuri delicte a IPJ Gorj, conform dovezii seria x nr. x/09.03.2020, un telefon mobil marca x, cu seria x, prevăzut cu cartelă sim D., cu numărul de apelare x, cu display fisurat, bun ridicat de la inculpatul E., ce a fost introdus în Camera de corpuri delicte a IPJ Gorj, conform dovezii seria x nr. x/03.03.2020; în temeiul art. 112 alin. (1) lit. f) C. pen. s-a dispus confiscarea următoarelor bunuri: un pistol, 4 cartuşe calibru 7,65x17mm, 2 tuburi, 2 gloanţe calibru 7,65x17mm, 4 cartuşe calibru 9x17mm, 4 tuburi cartuş calibru 9x17 mm ; în temeiul art. 112 alin. (1) lit. f) C. pen. s-a dispus confiscarea în vederea distrugerii a 200 bancnote în cupiură de 20 euro (cu seriile x), 229 bancnote în cupiură de 50 euro (cu seriile x) şi 5 bancnote în cupiură de 100 euro (cu seriile x, x, x, x, x), totalizând 15950 euro, ce au fost introduse în Camera de corpuri delicte a IPJ Gorj conform dovezii seria x nr. x/10.04.2020;

- 101 bancnote în cupiură de 20 euro (cu seriile , x) 870 bancnote în cupiură de 50 euro (cu seriile x) şi 283 bancnote în cupiură de 100 euro (cu seriile x) totalizând 73820 euro, ce au fost introduse în Camera de corpuri delicte a IPJ Gorj conform dovezii seria nr. x/10.04.2020.

În temeiul art. 255 din C. proc. pen. s-a dispus restituirea următoarelor sume de bani: 1400 RON, sumă ce a fost depusă la F. Tg-Jiu pe numele inculpatului C., conform recipisei x/20.02.2020 către inculpatul C., 150 euro, 100 franci elveţieni şi 50 coroane daneze, sume ce au fost depuse la F. Tg-Jiu pe numele inculpatului C., conform recipiselor nr. 1991A0043/09.04.2020, 1991A0044/09.04.2020 şi 1991A0045/09.04.2020 către inculpatul C., 200 RON, sumă ce a fost depusă la F. Tg-Jiu pe numele inculpatului B., conform recipisei x/20.02.2020 către inculpatul B., 650 euro - sumă ce a fost depusă la F. Tg. Jiu pe numele inculpatului E., conform recipisei nr. x/09.04.2020 către inculpatul E..

Împotriva sentinţei pronunţate de către instanţa de fond au declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Târgu Jiu şi inculpaţii B., A. şi E..

Prin decizia penală nr. 389 din data de 11 martie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în baza art. 421 pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., au fost respins apelurile declarate de apelanţii-inculpaţi B. , E. şi A. , ca nefondate.

În baza art. 421 pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., s-a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Târgu Jiu.

A fost desfiinţată în parte sentinţa penală nr. 1282/2021 a Judecătoriei Târgu Jiu şi rejudecând, printre altele,

S-a majorat pedeapsa aplicată inculpatului A. la 5 ani închisoare.

În baza art. 72 din C. pen., s-a dedus din pedeapsă durata arestării preventive şi a arestului la domiciliu de la 12.05.2020 (data confirmării arestării în lipsă - încheiere nr. 52/12.05.2020 a Judecătoriei Târgu Jiu, dosar nr. x/2020.2) la 05.09.2020.

În baza art. 112 alin. (1) lit. f) din C. pen., a confiscat în vederea distrugerii bancnotele falsificate depuse la camera de corpuri delicte a IPJ Gorj conform dovezilor seria x, nr. x/09.03.2020 şi y/24.04.2020.

A menţinut restul dispoziţiilor sentinţei penale apelate şi ale încheierii de îndreptare eroare materială din data de 26.10.2021, care nu contravin prezentei decizii.

În baza art. 241 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., a constatat încetate de drept măsurile preventive.

În esenţă, s-a reţinut în sarcina inculpatului A. că, în perioada 29.12.2019 - 13.02.2020, în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, prin acţiuni repetate care fac parte din conţinutul constitutiv al aceleiaşi infracţiuni, a pus în circulaţie valori falsificate, achitând cu mai multe bancnote euro contrafăcute contravaloarea serviciilor sexuale prestate de martorele G., H., I. şi l-a determinat pe inculpatul B. să efectueze transportul sumei de 15.950 euro, compusă din 200 bancnote în cupiură de 20 euro, 229 bancnote în cupiură de 50 euro şi 5 bancnote în cupiură de 100 euro, falsificate, ce urma să fie pusă în circulaţie de acesta din urmă.

Împotriva hotărârii instanţei de apel a declarat recurs în casaţie inculpatul A., invocând cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen.

Prin cererea de recurs în casaţie formulată, inculpatul A., prin avocat, a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei penale şi trimiterea cauzei spre rejudecare, în conformitate cu dispoziţiile art. 6 CEDO.

În subsidiar, a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei penale şi înlăturarea greşitei aplicării a legii cu consecinţa pronunţării unei hotărâri de achitare în baza art. 16 lit. b) din C. proc. pen., pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzut de art. 310 alin. (1), art. 313 alin. (1) şi art. 316 din C. pen.

Totodată, în baza art. 441 alin. (1) din C. proc. pen., a solicitat să se dispună suspendarea în tot a deciziei penale recurate, urmând a se stabili obligaţiile prevăzute de art. 215 din C. proc. pen.

Astfel, apărarea a susţinut că atât instanţa de fond cât şi instanţa de apel nu au analizat existenţa tipicităţii infracţiunilor pentru care inculpatul a fost trimis în judecată sub aspectul existenţei unei părţi vătămate, respectiv a unui subiect pasiv.

În acest sens, a solicitat să se constate că prin actul de sesizare nu s-a indicat partea vătămată, iar instituţia bancară care ar fi tipărit moneda euro, Banca Central Europeana, nu a fost citată în acest sens.

Aşadar, lipsa unei concordanţe între faptă, făptuitor, partea prejudiciată şi legătură de cauzalitate, pune în discuţie însăşi elemente care conduc la lipsa tipicităţii între fapta descrisă şi încadrarea sa juridică.

Deopotrivă, în ceea ce priveşte subiectul pasiv, apărarea a precizat că infracţiunea de falsificare de monede sau de alte valori are ca subiect pasiv eventual pe acela care a fost indus în eroare primind ca valabilă moneda sau titlul de valoare falsificat, fără a se constata că în cauză există o infracţiune în concurs, cu trimitere la infracţiunea de înşelăciune. Această persoană este material prejudiciată doar în cazul în care s-ar fi reţinut şi infracţiunea de înşelăciune, ori martorele audiate nu au avut calitatea de părţi vătămate, iar în sarcina inculpatului nu i s-a reţinut comiterea infracţiunii de înşelăciune.

Mai departe, s-a susţinut că subiectul pasiv cert al infracţiunii este institutul sau instituţia care a emis moneda sau titlul de valoare falsificat, care este nevoit/ă să retragă toate monedele sau titlurile falsificate care au ajuns în circuitul serviciilor sale, pierzând astfel contravaloarea acestora şi care mai este dăunat/a şi prin pierderea încrederii publice în valabilitatea monedelor sau titlurilor, de felul celor falsificate. Este suficient să se răspândească ştirea că se găsesc în circulaţie anumite monede sau titluri de valoare falsificate, pentru ca neîncrederea în monedele sau titlurile de acelaşi gen valabile, să devină generală. Încrederea publică fiind o valoare socială, atingerea acesteia lezează întreaga colectivitate, stânjenind relaţiile dintre oameni, aşa că nicăieri mai mult ca în cazul falsificării de monede sau de valori nu apare mai evident că, în orice faptă penală, subiect pasiv generic este societatea.

Practic, procurorul ar fi trebuit să introducă în cauză instituţia financiară prejudiciată, respectiv Banca Centrală Europeană, emitenta de facto şi de jure a monedei euro.

Or, apărarea a solicitat să se constate că, nicăieri în rechizitoriu, nu se menţionează de existenţa unei părţi vătămate, ceea ce lipeşte de tipicitate faptele penale.

Ca atare, în lipsa unei părţi vătămate, fapta nu este prevăzută de legea penală, motiv pentru care a susţinut că o determinare corectă a prevederii de către legea penală a faptei trebuie să comporte un examen de legalitate din partea Înaltei Curţi de Casaţie, lăsând la o parte modul inechitabil al procedurii şi administrării probatoriului, respectiv al modului arbitrar în care a fost evaluat.

Pentru aceste considerente, a susţinut că cererea de recurs se încadrează în motivele prevăzute de lege, este admisibilă, iar lipsa laturii obiective sub aspectul lipsei subiectului pasiv naşte lipsa tipicităţii faptei, fapta nefiind prevăzută de legea penală.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, la data de 23 mai 2022, sub nr. x/2020, fixându-se termen pentru verificarea admisibilităţii în principiu a cererii, în procedura prevăzută de art. 440 din C. proc. pen., la data de 21 iunie 2022.

Prin încheierea din data de 21 iunie 2022, constatând că cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. este introdusă în termenul prevăzut de lege şi respectă condiţiile prevăzute de art. 434, art. 436 alin. (1) şi (6) şi art. 437 alin. (1) lit. a), b) şi d) din C. proc. pen., iar pe cea prev. de lit. c) a art. 437 alin. (1) din C. proc. pen., numai în limita criticilor vizând verificarea în drept a situaţie de fapt cu privire la problemele de drept invocate referitor la infracţiunile prevăzute de art. 310 alin. (1), art. 313 alin. (1) şi art. 316 din C. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, judecătorul de filtru, a admis-o, în principiu, doar în limitele anterior menţionate, şi a dispus trimiterea cauzei la completul de 3 judecători, în vederea judecării pe fond a căii de atac.

La termenul fixat, 4 octombrie 2022, s-au luat concluziile apărătorului ales al inculpatei şi ale reprezentantului Ministerului Public, acestea fiind fidel redate în practicaua prezentei decizii.

Analizând recursul în casaţie formulat de inculpatul A. în limitele prevăzute de art. 442 alin. (1) şi (2) din C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:

Cu titlu prealabil, constată că, fiind reglementat ca o cale extraordinară de atac, menită să asigure echilibrul între principiul legalităţii, pe de o parte, şi principiul respectării autorităţii de lucru judecat, pe de altă parte, recursul în casaţie permite cenzurarea legalităţii unei categorii limitate de hotărâri definitive şi numai pentru motive expres prevăzute de legea procesual penală. În acest sens, dispoziţiile art. 433 din C. proc. pen. reglementează explicit scopul căii de atac analizate, statuând că acest mecanism urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie judecarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Analiza de legalitate a instanţei de recurs nu este, însă, una exhaustivă, ci limitată la încălcări ale legii apreciate grave de către legiuitor şi reglementate ca atare, în mod expres şi limitativ, în cuprinsul art. 438 alin. (1) C. proc. pen.

Astfel, recursul în casaţie nu permite reevaluarea unor elemente sau împrejurări factuale stabilite cu autoritate de lucru judecat de către instanţele de fond, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nefiind abilitată, în procedura extraordinară supusă analizei, să dea o nouă interpretare materialului probator şi să reţină o stare de fapt diferită de cea descrisă şi valorificată ca atare în hotărârea atacată. Aceasta deoarece instanţa de casaţie nu judecă procesul propriu-zis, respectiv litigiul care are ca temei juridic cauza penală, ci judecă numai dacă, din punct de vedere al dreptului, hotărârea atacată este corespunzătoare.

În cauza de faţă, recurentul inculpat A. a invocat cazul de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., potrivit căruia hotărârile sunt supuse casării atunci când "inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală".

Înalta Curte reţine că, în principiu, sintagma "nu este prevăzută de legea penală", circumscrisă cazului de casare invocat, priveşte situaţiile în care condamnarea se bazează pe ipoteze de incriminare care nu sunt prevăzute de lege, respectiv, nu au făcut niciodată obiectul incriminării sau în privinţa lor a operat dezincriminarea. În calea extraordinară de atac a recursului în casaţie, analiza acestor ipoteze se raportează, întotdeauna şi exclusiv, la starea de fapt reţinută cu titlu definitiv în decizia instanţei de apel, instanţa supremă nefiind abilitată să reevalueze, în acest cadru procesual, temeinicia faptelor reţinute ori suportul lor probatoriu.

Preliminar, Înalta Curte constată că recurentul inculpat, prin intermediul apărătorului ales, a invocat, cu ocazia dezbaterilor de la termenul de judecată din data de 4 octombrie 2022, susţineri suplimentare limitelor încheierii admiterii în principiu din data de 21 iunie 2022, astfel că acestea nu pot fi avute în vedere.

Invocând incidenţa motivului de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., inculpatul a susţinut că instanţa de fond cât şi instanţa de apel nu au analizat existenţa tipicităţii infracţiunilor pentru care a fost trimis în judecată sub aspectul existenţei unei părţi vătămate, respectiv a unui subiect pasiv.

Din examinarea actelor dosarului, în limitele procesuale menţionate şi în raport cu situaţia de fapt, astfel cum a fost stabilită definitiv de instanţa de apel, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că elementele de tipicitate obiectivă ale infracţiunii de punere în circulaţie de valori falsificate corespund faptei reţinute în concret în sarcina recurentului inculpat.

În cauza de faţă, starea de fapt valorificată prin decizia recurată constă, în esenţă, în aceea că, fapta inculpatului A., care în perioada 29.12.2019 - 13.02.2020, în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, prin acţiuni repetate care fac parte din conţinutul constitutiv al aceleiaşi infracţiuni, a pus în circulaţie valori falsificate, achitând cu mai multe bancnote euro contrafăcute contravaloarea serviciilor sexuale prestate de martorele G., H., I. şi l-a determinat pe inculpatul B. să efectueze transportul sumei de 15.950 euro, compusă din 200 bancnote în cupiură de 20 euro, 229 bancnote în cupiură de 50 euro şi 5 bancnote în cupiură de 100 euro, falsificate, ce urma să fie pusă în circulaţie de acesta din urmă, realizează conţinutul constitutiv al infracţiunii de punere în circulaţie de valori falsificate în formă continuată prev. de art. 313 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 310 alin. (1) din C. pen. cu aplic. art. 316 din C. pen. şi art. 35 alin. (1) din C. pen.

S-a constatat atât de către instanţa de fond şi de apel că, pentru realizarea activităţii infracţionale, inculpatul A. a recurs la punerea în circulaţie a bancnotelor euro despre care avea cunoştinţă că sunt false, la persoanele care practică prostituţia, considerându-le vulnerabile, în sensul că acestea nu vor sesiza organele de politie, neputând să detalieze împrejurările în care acestea au ajuns în posesia banilor.

Deopotrivă, s-a menţionat că plasarea pe piaţă a sumei de aproximativ 90.000 euro ar fi fost de natură să pună în pericol economia naţională şi să aducă grave prejudicii persoanelor fizice, dar şi agenţilor economici, care intrau în posesia unor astfel de bancnote falsificate, având în vedere modul de operare al autorilor.

Astfel, infracţiunea de punere în circulaţie a valorilor falsificate este definită de art. 313 alin. (1) din C. pen., "Punerea în circulaţie a valorilor falsificate prevăzute în art. 310-312, precum şi primirea, deţinerea sau transmiterea acestora, în vederea punerii lor în circulaţie, se sancţionează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea de falsificare prin care au fost produse."

Sub aspectul laturii obiective, elementul material al acestei infracţiuni constă în acţiuni alternative de: punere în circulaţie de valori falsificate; primire, deţinere sau transmitere de valori falsificate, în vederea punerii lor în circulaţie.

Pentru ca acţiunile descrise în art. 313 din C. pen. la oricare dintre variantele de incriminare să întregească latura obiectivă a infracţiunii de punere în circulaţie de valori falsificate, trebuie să fie îndeplinită o cerinţă esenţială comună acestora, şi anume ca monedele, titlurile de credit sau instrumentele de plată ori timbrele sau efectele poştale care fac obiectul infracţiunii să fie din cele menţionate în textele de incriminare cuprinse în art. 310-312 din C. pen.

În cazul în care infracţiunea de punere în circulaţie de valori falsificate, varianta tip, se săvârşeşte prin vreuna dintre acţiunile de primire, de deţinere sau transmitere de valori falsificate, trebuie să se constate şi o altă cerinţă esenţială, şi anume că aceste acţiuni au fost efectuate în vederea punerii în circulaţie a valorilor falsificate respective.

Urmarea imediată a acestei infracţiuni constă într-o stare de pericol pentru încrederea publică în autenticitatea monedelor, titlurilor de credit, instrumentelor pentru efectuarea plăţilor, timbrelor sau efectelor poştale aflate în circulaţie, motiv pentru care legătura de cauzalitate nu trebuie dovedită, ea rezultând din realizarea elementului material, însă chiar acceptând o analiză sub acest aspect, relativ la tipicitatea infracţiunii, s-a format o convingere că nu era necesară citarea acestei instituţii, fiind vorba de o infracţiunea de pericol.

Referitor la susţinerea recurentului că nu a fost citată Banca Centrală Europeană, Înalta Curte observă că acest aspect excedează cazurilor de casare prevăzute de lege.

Ca atare, situaţia de fapt reţinută de instanţele de fond şi de apel a fost stabilită pe baza unei analize complete şi coroborate a probelor administrate în cauză, atât în faza de urmărire penală, cât şi în faza cercetării judecătoreşti, cu referire la declaraţiile numitelor G., H., J. şi I. coroborate cu buletinele întocmite de Banca Naţională a României, precum şi declaraţiile inculpaţilor B., C. şi E., procesele-verbale de constatare a infracţiunilor, procese-verbale de efectuare a percheziţiilor domiciliare şi planşe fotografice, procese-verbale privind rezultatul percheziţiilor informatice şi planşe fotografice, buletinele de expertiză întocmite de Banca Naţională a României - Direcţia Emisiune, Tezaur şi Casierie, rapoarte de expertiză criminalistică întocmite de IGPR - Institutul naţional de criminalistică, procese-verbale de redare a convorbirilor şi comunicărilor telefonice, procese-verbale de constatare a infracţiunii flagrante şi planşe fotografice.

Or, aşa cum deja s-a arătat mai sus, potrivit dispoziţiilor art. 433 din C. proc. pen., în calea extraordinară a recursului în casaţie, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie verifică în condiţiile legii conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

În speţă, prin criticile formulate de inculpat, se solicită practic o reevaluare a probatorului cauzei şi o reanalizare a circumstanţelor comiterii faptelor, situaţie nepermisă însă în calea de atac a recursului în casaţie.

Astfel, aspectele menţionate excedează controlului de legalitate la care face referire art. 438 alin. (1) din C. proc. pen. şi a cărui corectă aplicare nu îngăduie sub nicio formă modificarea în vreun fel a stării de fapt reţinută prin hotărârea definitivă a instanţei.

Limitarea normativă a obiectului judecăţii în recursul în casaţie la situaţii de drept strict prevăzute de lege exclude rejudecarea unei cauze în parametrii în care a avut loc judecata în fond şi apel, şi, implicit, cenzurarea stării de fapt reţinută cu titlu definitiv de către instanţa de apel ori concordanţa acesteia cu probele administrate.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, temeiul art. 448 alin. (1) pct. 1 din C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 389 din data de 11 martie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2020.

În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga recurentul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 389 din data de 11 martie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2020.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 4 octombrie 2022.