Legality of accessory penalty imposition in defendant's appeal under the non-aggravation principle

Şedinţa publică din data de 06 septembrie 2022

Deliberând asupra recursului în casaţie formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureş împotriva deciziei penale nr. 36/A din data de 19 ianuarie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2021, privind pe intimata-inculpată A., constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 168/24.11.2021, pronunţată în dosarul nr. x/2021, Tribunalul Mureş, în temeiul art. 396 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., a fost condamnată inculpata A. la pedeapsa detenţiunii pe viaţă pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat, faptă prevăzută de art. 188 alin. (1), art. 189 alin. (1) lit. a) şi h) C. pen.

În temeiul art. 67 alin. (1) C. pen. coroborat cu art. 58 C. pen., s-a omis aplicarea pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi.

În temeiul art. 396 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., a fost condamnată inculpata A. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de profanare de cadavre sau morminte, faptă prevăzută de art. 383 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen.

În baza art. 38 alin. (1) C. pen., raportat la art. 39 alin. (1) lit. a) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate inculpata A., urmând să execute pedeapsa detenţiunii pe viaţă.

În temeiul art. 67 alin. (1) C. pen. coroborat cu art. 58 C. pen., s-a omis aplicarea pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi.

În temeiul art. 72 C. pen., s-a scăzut din durata pedepsei aplicate durata reţinerii şi a arestării preventive dispusă în prezenta cauză, începând cu data de 18.02.2021, la zi.

În temeiul art. 399 alin. (1) C. proc. pen., a fost menţinută inculpata în stare de arest preventiv.

În temeiul art. 397 C. proc. pen., art. 19 alin. (1) C. proc. pen., raportat la art. 25 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 1357 C. civ., art. 1349 C. civ., a fost menţinută acţiunea civilă formulată de partea civilă B., prin reprezentant legal dr. C., şi a fost obligată inculpata la plata sumei de 10.000 RON cu titlu de daune morale.

În temeiul art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2008, s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpata A., în vederea adăugării profilului în Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare.

În temeiul art. 5 alin. (5) din Legea nr. 76/2008, s-a adus la cunoştinţa inculpatei că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obţinerea şi stocarea în Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare a profilului genetic.

În baza art. 112 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea specială a cuţitului folosit de către inculpată şi a toporului, iar restul mijloacelor de probă vor rămâne la dosarul cauzei.

Împotriva acestei sentinţe penale a declarat apel inculpata A..

Prin decizia penală nr. 36/A din 19 ianuarie 2022 pronunţată în dosarul nr. x/2021, Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a admis apelul formulat de inculpata A. împotriva sentinţei penale nr. 168/24.11.2021 pronunţată de Tribunalul Mureş în dosarul nr. x/2021.

S-a desfiinţat, în parte, sentinţa penală atacată şi, rejudecând în limitele de mai jos, s-a dispus:

În baza art. 396 alin. (2) C. proc. pen. rap. la art. 188 alin. (1) C. pen. rap. la art. 189 alin. (1) lit. a), h) C. pen., condamnarea inculpatei A. la pedeapsa de 21 (douăzeci şi unu) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat.

De asemenea, s-a interzis inculpatei exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen. pe o durată de 5 ani, cu titlu de pedeapsă complementară.

În baza art. 65 C. pen., s-a interzis inculpatei exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., cu titlu de pedeapsă accesorie.

În baza art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele de 21 (douăzeci şi unu) ani închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat şi 3 (trei) ani închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de profanare de cadavre sau morminte. S-a aplicat pedeapsa cea mai grea de 21 (douăzeci şi unu) ani închisoare la care s-a adăugat sporul obligatoriu de 1/3 din pedeapsa care nu se mai execută, anume 1 (un) an închisoare, inculpata A. urmând să execute pedeapsa rezultantă de 22 (douăzeci şi doi) ani închisoare.

În baza art. 45 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatei, pe lângă pedeapsa principală, pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., pe o durată de 5 ani.

În baza art. 45 alin. (1), (5) C. pen., s-a aplicat inculpatei, pe lângă pedeapsa principală, pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen.

În temeiul art. 424 alin. (3) C. proc. pen. rap. la art. 72 C. pen., s-a dedus din pedeapsa rezultantă, pe lângă perioadele menţionate prin sentinţa penală atacată şi perioada cuprinsă între 24.11.2021 (data pronunţării sentinţei apelate) la zi.

Totodată, s-au menţinut celelalte dispoziţii care nu contravin deciziei.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile ocazionate de soluţionarea căilor de atac promovate au rămas în sarcina statului. În temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen. cheltuielile reprezentând onorariul apărătorilor desemnaţi din oficiu şi cel al interpretului desemnat au rămas în sarcina statului.

Pentru a decide astfel, Curtea de Apel Târgu Mureş a reţinut că sub aspectul stării de fapt, corect reţinută de către prima instanţă, pornind de la materialul probator administrat în cauză, hotărârea nu comportă niciun fel de critică, fiind justă concluzia la care s-a oprit judecătorul de fond, anume că inculpata A. se face vinovată de săvârşirea a infracţiunii de omor deosebit de grav prevăzută şi pedepsită de art. 188 alin. (1) C. pen. rap. la art. 189 alin. (1) lit. a), h) C. pen.

D., mama inculpatei şi B., fiica inculpatei au fost martori oculari la săvârşirea faptei, declaraţiile lor coroborându-se cu raportul medico-legal de necropsie nr. 648-A3-95 din data de 18.02.2021 întocmit de Institutul de Medicină Legală Târgu Mureş cu privire la victima E., cu declaraţiile martorelor F. şi G., cărora inculpata le-a mărturisit săvârşirea faptei, cu procesul-verbal de cercetare la faţa locului şi planşa foto aferentă . Inculpata A., în cursul urmăririi penale, a avut o atitudine de recunoaştere nuanţată, susţinând că a cumpărat toporul pentru a se apăra de E., iar apoi precizând că i-a mărturisit mamei sale că, dacă certurile vor continua, ea este hotărâtă să-l omoare pe E.. Totodată, inculpata a mai precizat că, după comiterea faptei, era hotărâtă să sune la poliţie, însă a fost oprită de mama sa, pentru a nu ajunge la puşcărie.

În faţa instanţei de fond, inculpata A. a recunoscut fapta de care este acuzată. Inculpata A. a solicitat, în esenţă, aplicarea unei pedepse cu închisoarea şi nu pe cea a detenţiunii pe viaţă.

Curtea a reamintit faptul că funcţiile de constrângere şi reeducare, precum şi scopul preventiv al pedepsei pot fi realizate numai printr-o justă individualizare a sancţiunii care să ţină seama de persoana căreia îi este destinată, pentru a fi ajutată să se schimbe, în sensul adaptării la condiţiile socio-etice impuse de societate.

De altfel, ca să-şi poată îndeplini funcţiile care îi sunt atribuite în vederea realizării scopului său şi al legii, pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul naturii şi duratei atât gravităţii faptei cât şi potenţialului de pericol social pe care îl reprezintă în mod real persoana infractorului cât şi aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influenţa pedepsei. Exemplaritatea produce efecte atât asupra conduitei infractorului contribuind la reeducarea sa cât şi asupra altor persoane care, văzând constrângerea la care acesta este supus, sunt puse în situaţia de a reflecta asupra propriilor lor comportări viitoare şi a se abţine de la săvârşirea de infracţiuni.

Chiar dacă individualizarea pedepsei este un proces interior, strict personal al judecătorului, ea nu este totuşi un proces arbitrar, subiectiv, ci dimpotrivă, el trebuie să fie rezultatul unui examen obiectiv al întregului material probatoriu, studiat după reguli şi criterii precis determinate de lege. Înscrierea în lege a criteriilor generale de individualizare a pedepsei înseamnă consacrarea explicită a principiului stabilirii acesteia, aşa încât respectarea lui este obligatorie pentru instanţă.

S-a apreciat că prima instanţă a enunţat în mod corect prevederile art. 74 C. pen., însă la aplicarea lor nu a acordat importanţa cuvenită analizei circumstanţelor comiterii infracţiunii. Astfel, atât din declaraţiile martorei D., părţii civile B., cât şi din înscrisurile (fişe de intervenţii eveniment - filele x d.i.), şi informaţiile transmise de IPJ Mureş - Serviciul Ordine Publică prin adresa nr. x din 8.11.2021 rezultă că inculpata a fost supusă la violenţe repetate din partea victimei E.. Din informaţiile transmise de IPJ Mureş rezultă faptul că s-au constituit două dosare penale la nivelul Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgu Mureş (nr. 6268/P/2018 ca urmare a unei plângeri formulate de A. împotriva lui E. pentru ameninţare şi nr. 6488/P/2018 ca urmare a formulării unei plângeri de E. împotriva lui A. pentru lovire sau alte violenţe). Totodată, ca urmare a sesizării SNAU 112, poliţia a intervenit la adresa din Târgu Mureş. Minora B. a confirmat faptul că atât mama sa cât şi ea a fost bătută de E., susţinerile sale fiind în concordanţă cu cele declarate de bunica sa, martora D..

Luând în considerare toate aceste aspecte, Curtea a admis cererea inculpatei şi a dispus condamnarea acesteia la pedeapsa de 21 (douăzeci şi unu) de ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat, considerând că pedeapsa închisorii este suficientă pentru atingerea scopurilor de prevenţie şi reeducare specifice pedepsei. Având în vedere obligativitatea aplicării pedepselor complementare, a dispus interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) C. pen. pe durata maximă de 5 ani. În baza art. 65 C. pen., s-au interzis drepturile prevăzute de art. 66 lit. a), b) C. pen. cu titlu de pedeapsă accesorie.

În ceea ce priveşte pedeapsa aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de profanare de cadavre sau morminte, prevăzută şi pedepsită de art. 383 alin. (1) C. pen., deşi aceasta este egală cu maximul special prevăzut de lege, s-a apreciat că a fost just individualizată, astfel că, nu se impune reducerea acesteia.

Decizia din apel a fost comunicată la 22 ianuarie 2022 inculpatei A., la 26 ianuarie 2022 părţii civile H., la 25 ianuarie 2022 părţii civile I., la 25 ianuarie 2022 părţii civile J., la 25 ianuarie 2022 părţii civile B., prin reprezentant legal, şi la 19 ianuarie 2022 Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureş.

Termenul de declarare a recursului în casaţie s-a împlinit la data de 21 februarie 2022 pentru Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureş.

Împotriva deciziei instanţei de apel, a declarat recurs în casaţie, la data de 18 februarie 2022, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureş, conform adresei nr. x/2022, invocând cazul prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.

Prin prisma cazului de casare reglementat de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., procurorul a arătat că, pentru prima dată în apelul declarat exclusiv de către inculpată, instanţa de apel a impus pedeapsa accesorie constând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., mai întâi prin stabilirea ei pe lângă pedeapsa principală corespunzătoare infracţiunii de omor calificat şi apoi prin aplicarea ei pe lângă pedeapsa principală rezultantă, în mod nelegal.

În acest sens, a susţinut că aspectul de nelegalitate decurge din încălcarea art. 418 alin. (1) C. proc. pen., care se referă la efectul neagravării situaţiei inculpatei în propria cale de atac.

Prima instanţă nu a impus faţă de inculpată pedeapsa accesorie constând în interzicerea exercitării unor drepturi, deşi avea această posibilitate. Pedeapsa principală a detenţiunii pe viaţă nu admite pedeapsa complementară a interzicerii exercitării unor drepturi, permiţând, însă, pedeapsa accesorie omonimă. Prin urmare, dacă pedeapsa accesorie nu a fost impusă în primă instanţă, cu toate că nu a existat niciun impediment legal în acest sens, s-a apreciat că ea nu poate fi impusă în apelul declarat exclusiv de către inculpată. Este adevărat că, în abstract, potrivit legii, din pedeapsa complementară a interzicerii exercitării unor drepturi decurge în mod necesar şi inevitabil pedeapsa accesorie având acelaşi conţinut. În concret însă, un asemenea mecanism de impunere a pedepselor secundare nu este posibil, întrucât încalcă efectul neagravant al apelului, care se constituie într-o limită a principiului legalităţii sancţiunilor de drept penal. Aceasta înseamnă că, chiar dacă, legal, pedeapsa accesorie ar fi trebuit să fie impusă, cu titlu de consecinţă a impunerii pedepsei complementare, în situaţia concretă, acest lucru nu ar fi fost posibil, cât timp pedeapsa accesorie nu a fost impusă în primă instanţă şi cât timp singurul apel declarat în cauză este cel al inculpatei.

Invocând motivul de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., a apreciat că se poate formula recurs în casaţie dacă s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege. Recursul în casaţie întemeiat pe acest motiv este apt să remedieze nelegalităţi în materia pedepselor, indiferent de categoria acestora: principale, complementare sau accesorii. Nu mai puţin, o pedeapsă (în cazul de faţă, accesorie) impusă cu încălcarea efectului neagravant al apelului trebuie considerată ca fiind o pedeapsă impusă în afara limitelor prevăzute de lege. Efectul neagravării situaţiei în propria cale de atac reprezintă o limită (procesuală) în aplicarea unei pedepse, iar încălcarea unei astfel de limite poate şi trebuie să fie cenzurată pe calea recursului în casaţie întemeiat pe art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.

Cererea de recurs în casaţie a fost comunicată inculpatei şi părţilor civile, iar până la expirarea termenului de 10 zile, prevăzut de art. 439 alin. (2) C. proc. pen., nu au fost depuse concluzii scrise.

Dosarul a fost înregistrat la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie la data de 18 martie 2022. La înaintarea dosarului în calea de atac, procedura de comunicare a recursului în casaţie a fost îndeplinită.

Prin încheierea din 26 aprilie 2022, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul art. 440 alin. (4) C. proc. pen., a admis în principiu cererea de recurs în casaţie formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureş împotriva deciziei penale nr. 36/A din data de 19 ianuarie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2021, privind pe intimata-inculpată A..

S-a trimis cauza, în vederea judecării recursului în casaţie, Completului nr. 2, s-a fixat termen de judecată în şedinţă publică la data de 7 iunie 2022, pentru când s-a dispus citarea părţilor şi emiterea unei adrese către Baroul Bucureşti pentru a desemna un apărător din oficiu pentru intimata-inculpată A..

Verificând îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate a cererii de recurs în casaţie formulate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureş, Înalta Curte a constatat că aceasta îndeplineşte cerinţa prevăzută de art. 434 C. proc. pen., decizia penală nr. 36/A din data de 19 ianuarie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2021, fiind susceptibilă de a fi atacată cu această cale extraordinară de atac.

De asemenea, cererea de recurs în casaţie întruneşte condiţiile de formă prevăzute de art. 437 alin. (1) lit. a), b) şi d) C. proc. pen., în cuprinsul acesteia fiind menţionate numele şi prenumele procurorului care a exercitat calea de atac şi organul judiciar din care face parte, hotărârea atacată, precum şi semnătura persoanei care a exercitat calea extraordinară de atac, care este, de asemenea, promovată în termen legal.

S-a constatat că şi condiţia reglementată de art. 437 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. este îndeplinită de calea de atac promovată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureş, acesta invocând cazul de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., cu argumentarea că o pedeapsă (în cazul de faţă, accesorie) impusă cu încălcarea efectului neagravant al apelului trebuie considerată ca fiind o pedeapsă impusă în afara limitelor prevăzute de lege.

În consecinţă, având în vedere că cererea de recurs în casaţie formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureş îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 434 - art. 438 C. proc. pen., Înalta Curte, în temeiul art. 440 alin. (4) C. proc. pen., a dispus admiterea în principiu a acesteia şi s-a fixat termen de judecată, la data de 7 iunie 2022.

La termenul de judecată din 7 iunie 2022, s-a dispus amânarea cauzei la data de 06 septembrie 2022, în vederea desemnării unui apărător din oficiu pentru intimata parte civilă B. în raport de dispoziţiile art. 93 alin. (4) din C. proc. pen.

Analizând recursul în casaţie în limitele prevăzute de art. 442 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Potrivit dispoziţiilor art. 433 C. proc. pen., în calea extraordinară a recursului în casaţie, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este obligată să verifice, în condiţiile legii, conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Drept urmare, orice chestiune de fapt analizată de instanţa de fond, respectiv de apel, intră în puterea lucrului judecat şi excedează cenzurii instanţei învestită cu judecarea recursului în casaţie.

Fiind reglementat ca o cale extraordinară de atac ce trebuie să asigure echilibrul între principiul legalităţii şi principiul respectării autorităţii de lucru judecat, recursul în casaţie vizează numai legalitatea anumitor hotărâri definitive indicate de lege şi numai anumite motive expres şi limitativ prevăzute, fără ca pe calea recursului în casaţie să se poată invoca şi, corespunzător, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie să poată analiza orice nelegalitate a hotărârilor, ci numai pe acelea pe care legiuitorul le-a considerat importante.

Cazul de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. are în vedere respectarea principiului legalităţii sancţiunilor, iar Înalta Curte nu poate proceda la o reapreciere a probelor din perspectiva individualizării pedepsei sau a modului de executare, acestea neîncadrându-se în chestiunile de drept, singu­rele ce pot fi analizate de instanţa de recurs.

În aceste coordonate, în raport de motivele de recurs în casaţie astfel formulate, de dispoziţiile incidente şi scopul prezentei căi extraordinare de atac, Înalta Curte constată că, prin cererea de recurs în casaţie, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureş a invocat, în susţinerea cazului de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., nelegalitatea pedepsei aplicate inculpatei A., urmare a aplicării greşite a pedepsei accesorii.

Înalta Curte constată că instanţa de apel a dispus condamnarea inculpatei la pedeapsa de 21 (douăzeci şi unu) de ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat, considerând că pedeapsa închisorii este suficientă pentru atingerea scopurilor de prevenţie şi reeducare specifice pedepsei, aplicând şi pedeapsa accesorie privind interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., în baza art. 65 C. pen.

Potrivit dispoziţiilor art. 65 din C. pen.: Pedeapsa accesorie constă în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute la art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi d) -o), a căror exercitare a fost interzisă de instanţă ca pedeapsă complementară. (2) În cazul detenţiunii pe viaţă, pedeapsa accesorie constă în interzicerea de către instanţă a exercitării drepturilor prevăzute la art. 66 alin. (1) lit. a) -o) sau a unora dintre acestea. (3) Pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării unor drepturi se execută din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare şi până când pedeapsa principală privativă de libertate a fost executată sau considerată ca executată. (4) În cazul detenţiunii pe viaţă, pedeapsa accesorie având conţinutul prevăzut la art. 66 alin. (1) lit. c) se pune în executare la data liberării condiţionate sau după ce pedeapsa a fost considerată ca executată.

Înalta Curte constată că instanţa de fond dispus condamnarea inculpatei A. la pedeapsa detenţiunii pe viaţă pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat, faptă prevăzută de art. 188 alin. (1), art. 189 alin. (1) lit. a) şi h) C. pen., instanţa de apel a dispus admiterea apelul formulat de inculpata A. şi condamnarea acesteia la pedeapsa de 21 (douăzeci şi unu) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat şi interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen. pe o durată de 5 ani cu titlu de pedeapsă complementară şi în baza art. 65 C. pen., interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen. cu titlu de pedeapsă accesorie.

Se constată, aşadar, caracterul legal al pedepsei aplicate recurentei inculpatei A., sub aspectul aplicării pedepsei accesorii, având în vedere dispoziţiile art. 65 din C. pen., nefiind agravată situaţa inculpatei în propria cale de atac, întrucât pedeapsa detenţiunii de viaţă a fost înlucuită cu pedeapsa de 21 ani închisoare, nefiind identificate situaţii de aplicare a pedepsei în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Aspectele învederate de parchet, respectiv efectul agravării situaţiei inculpatei în propria cale de atac sunt neîntemeiate, având în vedere că pedeapsa astfel cum a fost aplicată de instanţa de apel este legală şi nu are nicio consecinţă în sensul agravării situaţiei inculpatei A..

Ca atare, Înalta Curte constată că nu poate avea în vedere criticile Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureş, referitoare, în esenţă, la agravarea situaţiei inculpatei de instanţa de apel, întrucât pe de o parte, este evident că situaţia inculpatei nu a fost agravată întrucât instanţa de apel a dispus condamnarea inculpatei la pedeapsa de 21 ani închisoare, iar pe de altă parte, în raport de dispoziţiile a căror incidenţă în cauză a fost stabilită de instanţa de apel, a respectat limitele prevăzute de lege.

Concluzionând, Înalta Curte constată că pedeapsa astfel cum a fost stabilită prin decizia penală atacată este legală.

Faţă de aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureş împotriva deciziei penale nr. 36/A din data de 19 ianuarie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2021, privind pe intimata-inculpată A..

Cheltuielile, ocazionate cu soluţionarea recursului în casaţie formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureş, vor rămâne în sarcina statului

În baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimata-inculpată A. în cuantum de 627 RON, va rămâne în sarcina statului şi se va plăti din fondurile Ministerului Justiţiei, iar onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimata-parte civilă B. în cuantum de 470 RON, va rămâne în sarcina statului şi se va plăti din fondurile Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureş împotriva deciziei penale nr. 36/A din data de 19 ianuarie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2021, privind pe intimata-inculpată A..

Cheltuielile, ocazionate cu soluţionarea recursului în casaţie formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureş, rămân în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimata-inculpată A. în cuantum de 627 RON, rămâne în sarcina statului şi se plăteşte din fondurile Ministerului Justiţiei.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimata-parte civilă B. în cuantum de 470 RON, rămâne în sarcina statului şi se plăteşte din fondurile Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 06 septembrie 2022.