Revision petition for organized crime, abuse of authority, money laundering, and forgery convictions rejected as disguised appeal; final sentences upheld

Şedinţa publică din data de 09 decembrie 2021

Asupra apelului de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 95/F din data de 05 octombrie 2021 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie a fost respinsă, ca nefondată, cererea formulată de revizuenţii-condamnaţi A., B., A., C., D., E. şi F., privind revizuirea sentinţei penale nr. 101/F din 15 septembrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2014, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 168/A din 28 iunie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie Bucureşti, secţia Penală, în dosarul nr. x/2017.

Pentru a dispune astfel, Curtea de Apel Piteşti a reţinut că la data de 25.05.2021, petenţii au solicitat revizuirea sentinţei penale nr. 101/F din 15 septembrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2014, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 168/A din 28 iunie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie Bucureşti, secţia penală, în dosarul nr. x/2017, solicitând, în esenţă, admiterea în principiu a cererii de revizuire cu consecinţă rejudecării cauzei şi anularea hotărârii atacate, fiind invocate fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluţionarea cauzei, conform disp. art. 453 alin. (1). lit. a) şi urm. din C. proc. pen. şi care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunţate în cauză.

Instanţa de fond a constatat că, potrivit disp. art. 452 din C. proc. pen., hotărârile judecătoreşti definitive pot fi supuse revizuirii atât cu privire la latura penală, cât şi cu privire la latura civilă, iar când o hotărâre priveşte mai multe infracţiuni sau mai multe persoane, revizuirea se poate cere pentru oricare dintre fapte sau dintre făptuitori.

Aşadar, a reţinut că, potrivit dispoziţiilor Noului C. proc. pen., hotărârile supuse revizuirii sunt hotărârile pronunţate de o instanţă penală (rămase definitive prin exercitarea căii/căilor ordinare de atac sau după expirarea termenului de exercitare a unei astfel de căi, conform art. 551 noul C. proc. pen..), indiferent că vizează latura penală sau latura civilă a cauzei (în acest ultim caz, potrivit art. 509 noul C. proc. civ.) ori hotărârea în întregime.

De asemenea, s-a apreciat că textul vizează exclusiv hotărârile judecătoreşti definitive prin care s-a rezolvat fondul cauzei, deoarece "finalitatea revizuirii constă în înlăturarea erorii judiciare, iar funcţia procesuală a instituţiei se concentrează în înlesnirea descoperirii, adunarea şi aducerea în faţa justiţiei a unui material probator cu totul inedit sau cel puţin necunoscut instanţei, care să permită constatarea erorii judiciare şi înlăturarea ei (a se vedea N. Volonciu, Tratat de procedură penală. Partea specială, vol. II, 1998, p. 337).

În acelaşi sens, s-a reţinut că instanţa supremă a statuat că "revizuirea constituie o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată împotriva hotărârilor judecătoreşti definitive pronunţate de instanţele penale, având caracterul unei căi de atac de retractare care permite instanţei penale să revină asupra propriei sale hotărâri şi, în acelaşi timp, caracterul unei căi de atac de fapt, prin care îi sunt constatate şi înlăturate erorile judiciare în rezolvarea cauzelor penale", formulându-se împotriva unei hotărâri care a dobândit autoritate de lucru judecat, în temeiul unor fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei, descoperite după judecată şi care fac dovada că aceasta se întemeiază pe o eroare judiciară.

În ceea ce priveşte cazul de revizuire prev. de art. 453 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., care vizează descoperirea unor fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluţionarea cauzei şi care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunţate în cauză, din textul de lege menţionat, instanţa a apreciat că revizuirea întemeiată pe acest caz este triplu condiţionată, în sensul că: faptele sau împrejurările trebuie să fie noi, complet necunoscute instantei care a soluţionat cauza; ele trebuie să fie invocate exclusiv în favoarea persoanei condamnate; să poată dovedi netemeinicia hotărârii de condamnare, respectiv să conducă la o soluţie diametral opusă celei pronunţate prin hotărârea definitivă.

Noţiunea de fapte sau împrejurări noi, impune ca faptele sau împrejurările (fapte probatorii) descoperite trebuie să fi fost necunoscute instanţei la data judecării cauzei şi să ducă, singure sau prin coroborarea cu alte probe, la dovedirea netemeiniciei hotărârii prin care s-a dispus condamnarea, ceea ce presupune pronunţarea unei soluţii diametral opuse celei care a fost dispusă prin hotărârea a cărei revizuire se cere.

În consecinţă, s-a apreciat că probele trebuie să fie noi, iar nu mijloacele de probă prin care se administrează probe deja cunoscute (a se vedea A. Volonciu, Tratat de procedură penală. Partea specială, vol. II, p. 343), adică "probele propriu-zise, ca elemente de fapt cu caracter informativ cu privire la ceea ce trebuie dovedit în calea de atac a revizuirii, şi anume orice întâmplare, situaţie care, în mod autonom sau în coroborare cu alte probe, poate duce la dovedirea netemeiniciei hotărârii de încetare a procesului penal sau de condamnare, de renunţare la aplicarea pedepsei ori de amânare a aplicării pedepsei" (Î.C.C.J., secţia penală, decizia nr. 953/2011).

Or, instanţa a constatat că s-a făcut trimitere la mai multe probe apreciate drept noi, printre care: cererea formulată de A. la data de 12.11.2020 către Guvernul României-Secretariatul de Stat pt. Recunoaşterea meritelor Luptătorilor împotriva regimului comunist instaurat în România în perioada 1945-1989, adresa de răspuns, patru extrase de pe site -ul secretariatului din anii 2006-2008 şi 2021, 597 PV consemnate în adunări generale realizate în sept-nov 2004, 14341 înscrisuri depuse la sediul SSPR anterior datei de 20.01.2005, 465 bonuleţe originale referitoare la depunerea documentaţiei la SSPR, 4032 de fişe de verificare originale datate anterior datei de 30.08.2005, 127 de declaraţii şi documente originale emise în perioada 2005-2008 de Parchetul de pe lângă ÎCCJ secţia Parchetelor Militare în dosarul nr. x/1990, respectiv scrisoarea Asociaţiei către acest parchet emisă în 2008, adrese şi borderouri originale emise în perioada 2005-2008 pentru depunerea de completări la documentaţie înaintată către SSPR, dosare individuale depuse în 2008-2009 la arhiva Curţii de Apel Bucureşti, respectiv dosare electronice, 70 de adrese şi răspunsuri originale din 2008 formulate la Comisia Parlamentară Revoluţionarilor din decembrie 1989, faţă de contestaţiile depuse de A.

în calitate de mandatar al membrilor asociaţi, adrese asociaţii de revoluţionari din ţară din datele de 29.05.2009, 03.06 şi 07.06.2009, adeverinţe eliberate de SSPR în perioada 2009-2010, referitoare la preschimbarea certificatelor, originalul M.Of. Partea I, 467 bis, publicat în 07.07.2010, declaraţia martorului acuzării G. din data de 26.02.2013 identificată în arhiva asociaţiei, înscrisuri doveditoare sitauţia martorei acuzării H. şi acte doveditoare comportamentul procesual al martorului I., raportat la declaraţiile date, cu menţiunea că toate documentele depuse în revizuire, conform borderourilor menţionate în cuprinsul cererii, s-au constituit în 62 de volume, probe asupra cărora Curtea de Apel Piteşti a constatat că au fost iterate la judecarea cauzei în fond şi în apel, în cele două cicluri de judecată, apreciind, astfel, că revizuenţii reiau de fapt apărările şi cererile pe care le-au formulat, atât la soluţionarea fondului, cât şi prin motivele şi apărările invocate în apel, reapreciind din punctul propriu de vedere valoarea probatorie a unor probe sau chiar mijloace de probă, pe care le-au coroborat într-o manieră personală, subiectiv în final înlăturându-le sau declarându-le nerelevante, aspecte care nu sunt permise în procedura revizuirii, neconstituind deci elemente de fapt cu caracter informativ cu privire la ceea ce trebuie dovedit în calea de atac a revizuirii.

Aşa cum s-a menţionat în argumentarea motivului de revizuire invocat iniţial, curtea de apel a reţinut că s-a contestat în primul rând existenţa infracţiunilor pentru care au fost condamnaţi, combătându-se şi reapreciindu-se declaraţiile martorilor J., G., H., I. prin raportare la aşa -zisul ANUNŢ apreciat de instanţe ca relevant, susţinându-se că toate acestea au rolul de a impune teorii neadevărate.

Curtea a mai reţinut că revizuenţii au mai susţinut că activitatea desfăşurată atât de Asociaţie, cât şi de organele de conducere, în perioada 2004-2008, a fost exclusiv în şi pentru interesul membrilor asociaţiei, a fost eminamente legală, iar interpretările instanţelor sunt forţate, neprezentând realitatea şi adevărul, iar actele enumerate anterior dovedesc pe deplin acest lucru, dar şi că un argument suplimentar îl constituie reţinerea şi motivarea greşită a infracţiunilor atribuite inculpaţilor prin invocarea unor acuzaţii de constituire şi funcţionare a unui aşa- zis "grup infracţional" începând cu anul 2009" sau "în perioada 2009 - 2011 formulate în pag. 31 - 33, 34, 42, 70 şi reluate în pag. 111, 112, 114, 116 şi 136 din decizia nr. 168/A pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. x/2017 la data de 28 iunie 2018.

Prin urmare, susţinerile ca motiv de revizuire a faptului că, neadministrarea probelor cu privire la perioada de "depunere a documentaţiei la sediul SSPR" şi a multitudinii activităţilor legale desfăşurate de Asociaţie şi organele de conducere în perioada 2004 - 2008 pentru realizarea preschimbării certificatelor membrilor asociaţi, a permis interpretarea unor "probe" în vederea formulării acuzaţiilor principale în cauză, respectiv schimbarea încadrării juridice a faptelor imputate ca urmare a apariţiei noilor legi penale care au micşorat cuantumul unora dintre limitele pedepselor pentru infracţiunile imputate şi au abrogat texte de lege invocate în acuzare, situaţie invocată inclusiv de acuzare în cauză, nu pot constitui argumente în sprijinul cererii întemeiate pe dispoziţiile art. 453 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen.

Curtea de Apel Piteşti a apreciat că aceste susţineri nu subzistă, în primul rând, dat fiind faptul că cererile şi chestiunile invocate au fost tranşate de instanţa de judecată încă din primul ciclu procesual, sens în care a redat dispoziţiile instanţei de la termenele din data de 11.09.2013 şi 11.10.2013 în dosarul nr. x/2012.

De asemenea, a expus că, în al doilea ciclu procesual, Curtea de Apel Piteşti, reluând discuţiile asupra readministrării probatoriului, dar şi asupra unor alte probe solicitate de inculpaţi şi procuror, a consemnat în dosarul x/2014, la termenul din data de 03.07.2017 aspectele invocate de revizuenţi.

În opinia instanţei de fond, condamnaţii au încercat, pe calea revizuirii, să reia administrarea unor probe şi să prelungească obiectul probaţiunii, completând prezenta cerere cu susţinerea că s-a solicitat în faţa instanţei care a pronunţat hotărârea a cărei revizuire se cere, aceasta din urmă procedând la respingerea şi/sau neluarea în considerare a probelor solicitate referitoare la prezentarea de către Secretariatul de Stat a dosarelor de preschimbare a certificatelor membrilor asociaţi pentru constatarea adevărului cauzei cu privire la "depunerea documentaţia la sediul SSPR", atât ca perioadă de timp cât şi ca multitudine de "fapte si împrejurară' desfăşurate de Asociaţie şi organele de conducere ale acesteia în şi pentru realizarea interesului personal al membrilor asociaţi, numai că acest aspect aşa cum am subliniat anterior nu poate face obiectul examinării în procedura revizuirii.

În continuare, s-a reţinut că în această procedura nu se pot readministra probe în sensul celor solicitate, condamnaţii analizând din nou conţinutul, relevanţa, modul de conservare şi prelucrare şi a altor probe directe ori derivate, invocând totodată şi excepţii de necompetenţă a organelor de urmărire penală, care le-au dispus şi administrat, chiar şi greşeli de raţionament juridic, făcând, de fapt, referiri la aspecte tranşate definitiv de instanţele de judecată, cu prilejul analizării în detaliu a tuturor acestor chestiuni.

De asemenea, că aceştia au formulat cereri de readministrare a unor probe examinate judicios de instanţele de judecată, fiind deci inadmisibil ca, pe calea revizuirii, să se prelungească probaţiunea prin folosirea de noi mijloace de probă pentru fapte stabilite anterior, întrucât sub nicio formă nu se poate ajunge, astfel, pe calea revizuirii la reinterpretarea probatoriului administrat în cauză sau la suplimentarea probaţiunii, pe aspecte de fapt avute în vedere de instanţele ce au judecat cauza.

Cu privire la probatoriu, curtea de apel a mai notat că decizia referitoare la săvârşirea faptelor, împrejurările comiterii acestora şi vinovăţia fiecărui inculpat nu poate rezulta decât din evaluarea probelor administrate în cadrul procesului penal, în faţa organelor de urmărire penală şi a instanţelor de judecată, conform analizei expuse anterior, instanţa neputând avea în vedere la soluţionarea cauzei aspecte relevate de terţe persoane sau alte instituţii, iar niciun astfel de aspect, chiar dacă ar rezulta din declaraţii ori puncte de vedere ale participanţilor la proces, nu poate fi avut în vedere, nici în acuzare, dar nici în apărarea inculpaţilor, întrucât administrarea probelor trebuie făcută în faţa organelor judiciare, cu respectarea principiilor contradictorialităţii şi nemijlocirii, în scopul unei proceduri echitabile, la acest moment neidentificându-se nicio situaţie în care instanţele în cele două cicluri procesuale să fi statuat altfel şi care să impună reformarea hotărârii definitive.

Curtea a observat în acest sens că, dosarul de fond conţine 207 volume, iar în cap. V din rechizitoriu erau indicate corespunzător probele şi mijloacele de probă aferente fiecărui volum, cu menţiunea că în volumele 32-207 se regăsesc înscrisuri ridicate cu ocazia percheziţiei domiciliare în data de 06.01.2011 efectuată la Biroul inculpatului A. din cadrul Asociaţiei decembrie 1989 Metrou România cu sediul în mun. Bucureşti, iar în apel ÎCCJ a respins motivat o serie de probe solicitate de inculpaţi, aşa cum rezultă din decizia pronunţată, astfel că o nouă examinare a unor cereri de probatorii este inadmisibilă în această procedură a revizuirii.

Totodată, în motivele de apel şi respectiv în discuţiile derulate în dezbateri, s-a făcut referire la întreg probatoriul administrat, atât în faza de urmărire penală, cât şi în faza de judecată şi în apel, cu referire la relevanţa, pertinenţa şi utilitatea acestui probatoriu, iar valoarea probantă a fost analizată ca urmare a coroborării tuturor componentelor acestuia punctual, faţă de fiecare faptă şi de fiecare inculpat, Înalta Curte argumentând în detaliu această chestiune, astfel că în revizuire nu se pot reinterpreta concluziile statuate cu autoritate de lucru judecat anterior.

S-a mai reţinut că, în deplină concordanţă cu dispoziţiile procesual-penale române sunt şi prevederile art. 4 alin. (2) din Protocolul nr. 7 adiţional la CEDO, potrivit cărora "este posibilă redeschiderea procesului, conform legii şi procedurii penale a statului respectiv, dacă fapte noi sau recent descoperite sau un viciu fundamental în cadrul procedurii precedente sunt de natură să afecteze hotărârea pronunţată", dar în niciun caz însă revizuirea nu poate fi tratată ca un apel deghizat, urmărindu-se de fapt substituirea unei analize (Î.C.C.J., secţia penală, decizi" nr. 7249 din 13 decembrie 2006).

În acest context curtea a apreciat că se mai reclamă şi că un alt aspect despre care instanţa de apel nu a ţinut cont a fost micşorarea cuantumului pedepselor pentru infracţiunea prevăzută şi pedepsită de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 şi infracţiunea prevăzută şi pedepsită de art. 23 lit. b) din Legea nr. 656/2002, precum şi abrogarea prevederilor art. 17 şi art. 18 din Legea nr. 78/2000, situaţie în care nu se poate verifica dacă s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege, în procedura revizuirii, ci într-un recurs în casaţie potrivit disp. art. 438 pct. 12 din C. proc. pen.

În continuare, curtea a arătat că obiectul cercetărilor, stabilit prin actul de sesizare al instanţei a constat în esenţă, în aceea că inculpaţii A., D., C., I., E., K. şi L. au constituit, din iniţiativa inculpatului A., un grup infracţional organizat care a funcţionat în perioada 2009 - 2011 şi care a acţionat în mod coordonat în scopul comiterii unor infracţiuni grave de corupţie şi de spălare a banilor, pentru a obţine direct sau indirect beneficii financiare pentru membrii grupului (infracţiunea de iniţiere sau constituire a unui grup infracţional organizat prev.de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003), neavând relevanţă pentru perioada de referinţă pentru care s-a efectuat cercetările dacă o perioadă de timp au acţionat legal, ori că o parte din demersurile asociaţiei prin reprezentanţii ei legali s-au circumscris în limitele legii, şi nu înlătură de plano acuzaţiile, în sensul celor invocate în revizuire, mai ales că instanţele de judecată au analizat punctual fiecare aspect invocat de acuzare, dar şi în apărare, atât în primă instanţă, cât şi în apel, înlăturându-le sau confirmându-le justificat, conform celor ce preced, atât instanţa de fond, cât şi Înalta Curte, ca instanţă de apel, analizând minuţios activitatea derulată de inculpaţi prin raportare la probatoriul administrat şi apreciind că sunt întrunite trăsăturile specifice existenţei unui grup organizat.

Astfel, curtea a constatat că toate aspectele invocate în cuprinsul cererii de revizuire au fost examinate în detaliu de instanţa de apel, iar aspectul reclamat în cererea de revizuire legat de faptul că, în ultimul ciclu procesual, apelul s-a judecat cu acordarea doar a patru termene de judecată, nu constituie nici acesta un motiv de revizuire în sensul celor solicitate, dimpotrivă este de reţinut că celeritatea trebuie să constituie un principiu fundamental în soluţionarea unei cauze penale.

În continuare, instanţa de fond a apreciat că singurul aspect care poate face obiectul analizei prin prisma dispoziţiilor art. 453 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen. vizează descoperirea, respectiv obţinerea unor înscrisuri noi şi care nu au fost analizate până în prezent, ulterior pronunţării hotărârii definitive, prin care s-a soluţionat fondul cauzei, respectiv cele două înscrisuri din anexa 1 borderoul nr. 1, în speţă fiind vorba de cererea formulată de A. la data de 12.11.2020 către Guvernul României-Secretariatul de Stat pt. Recunoaşterea meritelor Luptătorilor împotriva regimului comunist instaurat în România în perioada 1945-1989 şi adresa de răspuns nr. x/12.11.2020.

Astfel, cu privire la înscrisurile depuse de revizuenţi cu referire la împrejurarea că ar dovedi fapte sau împrejurări noi ce nu au fost cunoscute la soluţionarea cauzei şi care să dovedească netemeinicia hotărârii de condamnare nu corespund acestui scop impus de lege, deoarece nu dovedesc netemeinicia hotărârii pronunţate în cauză, pentru că cele două confirmă situaţia reţinută şi de instanţe, în sensul că tocmai structura legală a Asociaţiei constituită efectiv în perioada 2009 - 2011 a facilitat organizarea grupului infracţional organizat, respectiv a modului de desfăşurare a activităţii de către această asociaţie în perioada de referinţă.

Aşa cum s-a arătat anterior, în cele două cicluri procesuale complete, instanţele au avut la îndemână suficiente probe pentru a stabili situaţia de fapt şi încadrarea juridică a activităţii infracţionale imputate inculpaţilor, iar în ceea ce priveşte proba cu înscrisuri, depuse ori solicitate deopotrivă, atât de acuzare, cât şi de apărare, s-a apreciat că acestea sunt în număr impresionant şi satisfac cerinţele de exigenţă impuse de lege, fiind luate în considerare ca atare, neavând relevanţă în această procedură a revizuirii modul în care condamnaţii îşi exprimă nemulţumirea faţă de interpretările instanţelor asupra acestora.

Pe de altă parte, s-a reţinut că documentele depuse de revizuenţi în borderourile 1-15 şi anexe, în afara celor două documente menţionate anterior, respectiv cererea formulată de A. la data de 12.11.2020 către Guvernul României-Secretariatul de Stat pt. Recunoaşterea meritelor Luptătorilor împotriva regimului comunist instaurat în România în perioada 1945-1989 şi adresa de răspuns nr. x/12.11.2020, erau bine cunoscute de părţi în timpul procesului şi au avut efectiv şi constant posibilitatea de a le depune în timpul soluţionării cauzei de la momentul înregistrării cauzei la parchet şi până la judecarea definitivă a acesteia, aşa cum s-a şi întâmplat de altfel.

În continuare, Curtea de Apel Piteşti a apreciat că nu are relevanţă nici faptul că, site-ul Secretariatului de Stat este accesat în data de 10.02.2021, pentru căutarea dosarelor înregistrate încă din 2005, cu referire la conţinutul documentaţiei aferente fiecăruia sau stadiul acestora, ori soluţiile dispuse, întrucât acestea puteau fi vizualizate oricând în timpul soluţionării acestei cauze, astfel că aceste extrase nu pot constitui înscrisuri noi apte să impună reanalizarea situaţiei de fapt şi mai ales care să dovedească netemeinicia hotărârii pronunţate în cauză, sens în care chiar revizuenţii indică faptul că încă din 2008 aceste informaţii erau publice, inculpaţii confirmând că fuseseră deja administrate astfel de probe chiar la cererea inculpaţilor A., I. şi F..

Nu în ultimul rând, s-a menţionat faptul că interpretările şi aprecierile aduse unor declaraţii de martori, total opuse celor reţinute de instanţele de judecată, respectiv cererile revizuenţilor de a corela înscrisurile depuse cu aşa zisele declaraţii nereale ale martorilor, în sensul celor solicitate în revizuire, sunt total nepermise în procedura revizuirii.

În acelaşi sens, existenţa unor dosare civile pe rolul unor alte instanţe civile sau de contencios administrativ s-a apreciat a fi fără relevanţă prin prisma activităţii infracţionale reproşate inculpaţilor în perioada de referinţă şi nu reprezintă documente ori probe noi, în sensul celor ce preced.

Împotriva sentinţei penale nr. 95/F din data de 05 octombrie 2021 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie au formula apel revizuenţii A., B., A., C., D., E. şi F., motivele apelului fiind prezentate în practicaua prezentei hotărâri.

Examinând apelul formulat, în raport cu criticile invocate şi dispoziţiile art. 420 alin. (8)-(10) din C. proc. pen., Înalta Curte constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:

Un prim motiv de apel vizează nelegalitatea sentinţei penale nr. 95 din data de 05 octombrie 2021 a Curţii de Apel Piteşti, revizuenţii susţinând, în esenţă, că motivarea acesteia este lapidară.

Înalta Curte reţine că, dispoziţiile art. 403 din C. proc. pen. reglementează conţinutul hotărârilor judecătoreşti. Analizând sentinţa apelată sub acest aspect, se constată că în cuprinsul acesteia este indicat parcursul dosarului în cele doua cicluri procesuale, au fost evidenţiate probatoriile solicitate şi cele administrate de instanţe pentru lămurirea situaţiei de fapt şi a acuzaţiilor aduse inculpaţilor, cu reţinerea tuturor argumentelor invocate în apărare de către aceştia.

De asemenea, au fost expuse pe larg motivele cererii de revizuire şi amplul probatoriu invocat de către revizuenţi prin apărătorii aleşi. Totodată, se reţine că instanţa de fond, în cuprinsul considerentelor, a realizat o minuţioasă analiză a tuturor aspectelor invocate de revizuenţi, prin raportare la cele reţinute de instanţa fondului şi la probatoriul invocat în calea extraordinară de atac formulată, în concordanţă cu dispoziţiile care guvernează calea extraordinară de atac a revizuirii.

Pe cale de conscinţă, sub acest aspect, apelul, formulat de revizuenţii A., B., A., C., D., E. şi F. va fi respins.

Cu referire la cel de al doilea motiv de apel, vizând netemeinicia sentinţei apelate, Înalta Curte, cu titlu preliminar, reţine că revizuirea constituie o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată împotriva hotărârilor judecătoreşti definitive pronunţate de instanţele penale, având caracterul unei căi de atac de retractare care permite instanţei penale să revină asupra propriei sale hotărâri şi, în acelaşi timp, caracterul unei căi de atac de fapt, prin care sunt constatate şi înlăturate erorile judiciare în rezolvarea cauzelor penale.

Potrivit dispoziţiilor art. 453 alin. (1) din C. proc. pen., revizuirea poate fi cerută atunci când:

a) s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluţionarea cauzei şi care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunţate în cauză;

b) hotărârea a cărei revizuire se cere s-a întemeiat pe declaraţia unui martor, opinia unui expert sau pe situaţiile învederate de un interpret, care a săvârşit infracţiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere, influenţând astfel soluţia pronunţată;

c) un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals în cursul judecăţii sau după pronunţarea hotărârii, împrejurare care a influenţat soluţia pronunţată în cauză;

d) un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de urmărire penală a comis o infracţiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere, împrejurare care a influenţat soluţia pronunţată în cauză;

e) când două sau mai multe hotărâri judecătoreşti definitive nu se pot concilia;

f) hotărârea s-a întemeiat pe o prevedere legală ce a fost declarată neconstituţională după ce hotărârea a devenit definitivă, în situaţia în care consecinţele încălcării dispoziţiei constituţionale continuă să se producă si nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunţate.

În cuprinsul cererii de revizuire, revizuenţii au susţinut că probele invocate în cuprinsul cererii sunt împrejurări care nu au fost cunoscute instanţelor care au soluţioat fondul acţiunii penale şi care infirmă situaţia de fapt reţinută prin sentinţa penală nr. 101/F din 15 septembrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2014, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 168/A din 28 iunie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie Bucureşti, secţia Penală, în dosarul nr. x/2017.

Înalta Curte reţine că prin sentinţa penală antemenţionată, au fost respinse, ca neîntemeiate, cererile de schimbare a încadrării juridice a faptelor conform dispoziţiilor Noului C. pen. şi s-a constatat că legea penală mai favorabilă inculpaţilor este C. pen. din 1969, revizuenţii fiind condamnaţi astfel:

1. În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 5 din noul C. pen., a fost condamnat inculpatul A., la 5 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a-II-a, lit. b) şi lit. c) din C. pen. din 1969 pe o perioadă de 3 ani, ca pedeapsă complementară, pentru săvârşirea infracţiunii de iniţiere sau constituire a unui grup infracţional organizat.

În baza art. 13 din Legea nr. 78/2000 cu aplic.disp.art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969 şi art. 5 din C. pen., a fost condamnat inculpatul A. la 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de folosire a influenţei şi autorităţii în scopul obţinerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite în formă continuată.

În baza art. 23 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 cu modif. si completări, cu aplic. art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969 rap.la art. 17 lit. e) din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 13 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969 şi art. 18 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 şi art. 5 din noul C. pen., a fost condamnat inculpatul A. la 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de spălare a banilor în formă continuată.

În baza art. 33 lit. a) din C. pen. din 1969 şi art. 34 lit. b) din C. pen. din 1969, art. 35 alin. (1) din C. pen. din 1969, s-au contopit cele trei pedepse principale şi s-a aplicat inculpatului A. pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare, alături de care s-a aplicat 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a-II-a, lit. b) şi lit. c) din C. pen. din 1969, în condiţiile art. 57 din C. pen. din 1969.

În baza art. 71 alin. (1) şi (2) din C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012, s-au interzis inculpatului A. drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II- a, lit. b) şi lit. c) din C. pen. din 1969, ca pedeapsă accesorie, pe durata executării pedepsei principale.

S-a dedus reţinerea şi arestarea preventivă a inculpatului A., începând cu data de 27.02.2012 şi până la 27.04.2013, când inculpatul a fost liberat provizoriu sub control judiciar prin încheierea nr. 51/F din data de 02 aprilie 2013, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, în dosarul nr. x/2012, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 1465/26.04.2013 pronunţată de Î.C.C.J.

S-a constatat că în cursul judecăţii a fost revocată măsura controlului judiciar faţă de inculpatul A., prin decizia nr. 1093 pronunţată de ICCJ la data de 01.09.2015 in dosarul nr. x/2014.

2. În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 74, art. 76 alin. (1) lit. b) din C. pen. din 1969 şi art. 5 din Noul C. pen., a fost condamnat inculpatul D., la 4 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a-II-a, lit. b) şi lit. c) din C. pen. pe o perioadă de 3 ani, ca pedeapsă complementară, pentru săvârşirea infracţiunii de iniţiere sau constituire a unui grup infracţional organizat.

În baza art. 13 din Legea nr. 78/2000, cu aplic.disp.art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 74, art. 76 alin. (1) lit. d) din C. pen. din 1969 şi art. 5 din noul C. pen., a fost condamnat inculpatul D. la 11 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de folosire a influenţei şi autorităţii în scopul obţinerii pentru sine ori pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite în formă continuată.

În baza art. 23 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 publicată în Monitorul Oficial nr. 904 din 12.012.2002, cu modif. si completări, cu aplic. art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969 rap.la art. 17 lit. e) din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 13 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969 şi art. 18 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 şi cu aplicarea art. 74, art. 76 alin. (1) lit. c) din C. pen. din 1969 şi art. 5 din noul C. pen., a fost condamnat inculpatul D. la 2 ani şi 11 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de spălare a banilor în formă continuată.

În baza art. 33 lit. a) din C. pen. din 1969 şi art. 34 lit. b) din C. pen. din 1969, art. 35 alin. (1) din C. pen. din 1969, s-au contopit cele trei pedepse principale şi s-a aplicat inculpatului D. pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a-II-a, lit. b) şi lit. c) din C. pen. din 1969.

În baza art. 71 alin. (1) şi (2) din C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012, s-au interzis inculpatului D. drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II- a, lit. b) şi lit. c) din C. pen. din 1969, ca pedeapsă accesorie, pe durata executării pedepsei principale.

În temeiul art. 861 din C. pen. din 1969, s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supravegherea Serviciului de Probaţiune Buzău, pe un termen de încercare de 9 ani, stabilit în condiţiile art. 862 din C. pen. din 1969.

În temeiul art. 863 alin. (1) din C. pen. din 1969, pe durata termenului de încercare condamnatul D. a fost obligat să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciului de Probaţiune Buzau;

b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile precum şi întoarcerea;

c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenţă.

În temeiul art. 863 alin. (3) din C. pen. din 1969, pe durata termenului de încercare condamnatul trebuie să respecte următoarele obligaţii:

a) de a urma un program organizat de Serviciul de Probaţiune Buzău.

S-au pus în vedere inculpatului D. dispoziţiile art. 864 şi art. 83 din C. pen. din 1969.

În baza art. 71 alin. (5) din C. pen. din 1969, s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a pedepsei închisorii.

S-a dedus reţinerea şi arestarea preventivă a inculpatului D., începând cu data de 27.02.2012 şi până la 27.04.2013, când inculpatul a fost liberat provizoriu pe cauţiune prin încheierea nr. 51/F din data de 02 aprilie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, în dosarul nr. x/2012, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 1465/26.04.2013 pronunţată de Înalta Curte

S-a constatat că în cursul judecăţii a fost revocată măsura controlului judiciar pe cauţiune faţă de inculpatul D., prin încheierea pronunţata de Curtea de Apel Piteşti la data de 06.10.2015 în dosarul nr. x/2014.

În baza art. 217 alin. (7) din C. proc. pen. rap.la art. 404 alin. (4) lit. h) din C. proc. pen., s-a dispus plata din cauţiunea stabilită prin încheierea nr. 51/F din data de 02 aprilie 2013 a Curţii de Apel Piteşti a cheltuielilor judiciare la care este obligat inculpatul D..

3. În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 74, art. 76 alin. (1) lit. b) din C. pen. din 1969 şi art. 5 din noul C. pen., a fost condamnat inculpatul C., la 4 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a-II-a, lit. b) şi lit. c) din C. pen. din 1969 pe o perioadă de 3 ani, ca pedeapsă complementară, pentru săvârşirea infracţiunii de iniţiere sau constituire a unui grup infracţional organizat.

În baza art. 26 din C. pen. din 1969 rap. la art. 13 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. disp. art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969, cu apl.art. 74, art. 76 alin. (1) lit. d) din C. pen. din 1969 si art. 5 din noul C. pen. a fost condamnat acest inculpat la 11 luni închisoare pentru complicitate la săvârşirea infracţiunii de folosire a influenţei şi autorităţii în scopul obţinerii pentru sine ori pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite în formă continuată.

În baza art. 33 lit. a) din C. pen. din 1969 şi art. 34 lit. b) din C. pen. din 1969, art. 35 alin. (1) din C. pen. din 1969, s-au contopit cele două pedepse principale şi s-a aplicat inculpatului C. pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a-II-a, lit. b) şi lit. c) din C. pen. din 1969.

În baza art. 71 alin. (1) şi (2) din C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012, s-au interzis inculpatului C. drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II- a, lit. b) şi lit. c) din C. pen. din 1969, ca pedeapsă accesorie, pe durata executării pedepsei principale.

În temeiul art. 861 din C. pen. din 1969, s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supravegherea Serviciului de Probaţiune Argeş, pe un termen de încercare de 9 ani, stabilit în condiţiile art. 862 din C. pen. din 1969.

În temeiul art. 863 alin. (1) din C. pen. din 1969, pe durata termenului de încercare condamnatul C. a fost obligat să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciului de Probaţiune Argeş;

b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile precum şi întoarcerea;

c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenţă.

În temeiul art. 863 alin. (3) din C. pen. din 1969, pe durata termenului de încercare condamnatul trebuie să respecte următoarele obligaţii:

a) de a urma un program organizat de Serviciul de Probaţiune Argeş.

S-au pus în vedere inculpatului C. dispoziţiile art. 864 şi art. 83 din C. pen. din 1969.

În baza art. 71 alin. (5) din C. pen. din 1969, s-a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a pedepsei închisorii.

S-a dedus reţinerea şi arestarea preventivă a inculpatului C., începând cu data de 27.02.2012 şi până la 27.04.2013, când inculpatul a fost liberat provizoriu sub control judiciar prin încheierea nr. 51/F din data de 02 aprilie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, în dosarul nr. x/2012, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 1465/26.04.2013, pronunţată de Înalta Curte.

S-a constatat că în cursul judecăţii a fost revocată măsura controlului judiciar faţă de inculpatul C., prin încheierea pronunţată de Curtea de Apel Piteşti la data de 06.10.2015 în dosarul nr. x/2014.

4. În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu aplic.art. 74, art. 76 alin. (1) lit. b) din C. pen. din 1969 şi art. 5 din noul C. pen., a fost condamnat inculpatul E., la 4 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a-II-a, lit. b) şi lit. c) din C. pen. din 1969, pe o perioadă de 3 ani, ca pedeapsă complementară, pentru săvârşirea infracţiunii de iniţiere sau constituire a unui grup infracţional organizat.

În baza art. 13 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. disp. art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 74, art. 76 alin. (1) lit. d) din C. pen. din 1969 şi art. 5 din noul C. pen. a fost condamnat inculpatul E. la 10 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de folosire a influenţei şi autorităţii în scopul obţinerii pentru sine ori pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite în formă continuată.

În baza art. 23 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 publicată în Monitorul Oficial nr. 904 din 12.012.2002, cu modif. si completări, cu aplic. art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969 rap.la art. 17 lit. e) din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 13 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969 şi art. 18 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 şi cu aplicarea art. 74, art. 76 alin. (1) lit. c) din C. pen. din 1969 şi art. 5 din noul C. pen. a fost condamnat E. la 2 ani şi 10 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de spălare a banilor în formă continuată.

În baza art. 33 lit. a) din C. pen. din 1969 şi art. 34 lit. b) din C. pen. din 1969, art. 35 alin. (1) din C. pen. din 1969, s-au contopit cele trei pedepse principale şi s-a aplicat inculpatului E. pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a-II-a, lit. b) şi lit. c) din C. pen. din 1969.

În baza art. 71 alin. (1) şi (2) din C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012, s-au interzis inculpatului E. drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II- a, lit. b) şi lit. c) din C. pen. din 1969, ca pedeapsă accesorie, pe durata executării pedepsei principale.

În temeiul art. 861 din C. pen. din 1969, s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supravegherea Serviciului de Probaţiune Bucureşti, pe un termen de încercare de 7 ani, stabilit în condiţiile art. 862 din C. pen. din 1969.

În temeiul art. 863 alin. (1) din C. pen. din 1969, pe durata termenului de încercare condamnatul E. a fost obligat să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciului de Probaţiune Bucureşti;

b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile precum şi întoarcerea;

c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenţă.

În temeiul art. 863 alin. (3) din C. pen. din 1969, pe durata termenului de încercare condamnatul trebuie să respecte următoarele obligaţii:

a) de a urma un program organizat de Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bucureşti.

S-au pus în vedere inculpatului E. dispoziţiile art. 864 şi art. 83 din C. pen. din 1969.

În baza art. 71 alin. (5) din C. pen. din 1969, s-a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a pedepsei închisorii.

5. În baza art. 26 din C. pen. din 1969 rap.la art. 13 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. disp. art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969, cu apl.art. 74, art. 76 alin. (1) lit. d) din C. pen. din 1969 şi art. 5 din noul C. pen., a fost condamnată inculpata B. la 11 luni închisoare pentru complicitate la infracţiunea de folosire a influenţei şi autorităţii în scopul obţinerii pentru sine ori pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite, în formă continuată.

În temeiul art. 861 din C. pen. din 1969, s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supravegherea Serviciului de Probaţiune Bucureşti, pe un termen de încercare de 3 ani şi 11 luni, stabilit în condiţiile art. 862 din C. pen. din 1969.

În temeiul art. 863 alin. (1) din C. pen. din 1969, pe durata termenului de încercare condamnata B. a fost obligată să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciului de Probaţiune Bucureşti;

b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile precum şi întoarcerea;

c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenţă.

În temeiul art. 863 alin. (3) din C. pen. din 1969, pe durata termenului de încercare condamnata B. trebuie să respecte următoarele obligaţii:

a) de a urma un program organizat de Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bucureşti.

S-au pus în vedere inculpatei B. dispoziţiile art. 864 şi art. 83 din C. pen. din 1969.

6. În baza art. 26 din C. pen. din 1969 rap.la art. 13 din Legea nr. 78/2000, cu aplic.disp.art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969, cu apl.art. 74, art. 76 alin. (1) lit. d) din C. pen. din 1969 şi art. 5 din noul C. pen., a fost condamnat inculpatul A. la 11 luni închisoare pentru complicitate la infracţiunea de folosire a influenţei şi autorităţii în scopul obţinerii pentru sine ori pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite, în formă continuată.

În baza art. 26 din C. pen. din 1969 rap.la art. 23 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 cu modif. si completări, cu aplic. art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969 rap.la art. 17 lit. e) din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 13 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969 şi art. 18 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 şi cu apl.art. 74, art. 76 alin. (1) lit. c) din C. pen. din 1969 şi art. 5 din noul C. pen., a fost condamnat inculpatul A. la 2 ani şi 10 luni închisoare pentru complicitate la săvârşirea infracţiunii de spălare de bani în formă continuată.

În baza art. 290 din C. pen. din 1969, cu apl.art. 74, art. 76 alin. (1) lit. e) din C. pen. din 1969 şi art. 5 din noul C. pen., a fost condamnat inculpatul A. la 2 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată.

În baza art. 33 lit. a) din C. pen. din 1969 şi art. 34 lit. b) în C. pen. din 1969, s-au contopit cele trei pedepse principale şi s-a aplicat inculpatului A. pedeapsa cea mai grea de 2 ani si 10 luni închisoare.

În temeiul art. 861 din C. pen. din 1969, s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supravegherea Serviciului de Probaţiune Bucureşti, pe un termen de încercare de 5 ani si 10 luni, stabilit în condiţiile art. 862 din C. pen. din 1969.

În temeiul art. 863 alin. (1) din C. pen. din 1969, pe durata termenului de încercare condamnatul A. a fost obligat să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciului de Probaţiune Bucureşti;

b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile precum şi întoarcerea;

c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenţă.

În temeiul art. 863 alin. (3) din C. pen. din 1969, pe durata termenului de încercare condamnatul trebuie să respecte următoarele obligaţii:

a) de a urma un program organizat de Serviciul de Probaţiune Bucureşti.

Pune în vedere inculpatului A. dispoziţiile art. 864 şi art. 83 din C. pen. din 1969.

7. În baza art. 26 din C. pen. din 1969 rap.la art. 13 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. disp. art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969, cu apl.art. 74, art. 76 alin. (1) lit. d) din C. pen. din 1969 şi art. 5 din noul C. pen., a fost condamnat inculpatul F. la 10 luni închisoare, pentru complicitate la săvârşirea infracţiunii de folosire a influenţei şi autorităţii în scopul obţinerii pentru sine ori pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite, în formă continuată.

În baza art. 26 din C. pen. din 1969 rap.la art. 23 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 cu modif. si completări, cu aplic. art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969 rap.la art. 17 lit. e) din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 13 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969 şi art. 18 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 şi cu aplicarea art. 74, art. 76 alin. (1) lit. c) din C. pen. din 1969 şi art. 5 din noul C. pen., a fost condamnat inculpatul F. la 2 ani şi 10 luni închisoare pentru complicitate la săvârşirea infracţiunii de spălare de bani in formă continuată.

În baza art. 290 din C. pen. din 1969, cu apl.art. 41 alin. (2) şi art. 74, art. 76 alin. (1) lit. e) din C. pen. din 1969 şi art. 5 din noul C. pen., a fost condamnat inculpatul F. la 2 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată.

În baza art. 33 lit. a) din C. pen. din 1969 şi art. 34 lit. b) din C. pen. din 1969, s-au contopit cele trei pedepse principale şi s-a aplicat inculpatului F. pedeapsa cea mai grea de 2 ani şi 10 luni închisoare.

În temeiul art. 861 din C. pen. din 1969, s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supravegherea Serviciului de Probaţiune Bucureşti, pe un termen de încercare de 5 ani şi 10 luni, stabilit în condiţiile art. 862 din C. pen. din 1969.

În temeiul art. 863 alin. (1) din C. pen. din 1969, pe durata termenului de încercare condamnatul F. a fost obligat să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciului de Probaţiune Bucureşti;

b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile precum şi întoarcerea;

c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenţă.

În temeiul art. 863 alin. (3) din C. pen. din 1969, pe durata termenului de încercare condamnatul trebuie să respecte următoarele obligaţii:

a) de a urma un program organizat de Serviciul de Probaţiune Bucureşti.

S-au pus în vedere inculpatului F. dispoziţiile art. 864 şi art. 83 din C. pen. din 1969.

În art. 404 alin. (4) lit. c) din C. proc. pen. raportat la art. 249 şi următoarele din C. proc. pen. rap. la art. 20 din Legea nr. 78/2000 combinat cu art. 241 din Legea nr. 656/2002 (actualmente art. 32 din Legea nr. 656/2002- Republicată), s-au menţinut măsurile asiguratorii dispuse de procuror privind sechestrul penal instituit asupra bunurilor imobile şi mobile aparţinând inculpaţilor A., D., C., E., I.,B., A., K., L., F. şi poprirea asupra sumelor de bani în RON şi valută, prezente şi viitoare din conturile acestor inculpaţi până la concurenţa sumei de 9.453.390 RON.

În baza art. 118 alin. (1) lit. e) şi art. 118 alin. (4) din C. pen. din 1969 raportat la art. 25 din Legea nr. 656/2002 (actualmente art. 33 din Legea nr. 656/2002 Republicată) cu aplicarea art. 5 din C. pen., s-a dispus confiscarea specială asupra sumei de 9.453.390 RON, dobândită de inculpaţii A., D., C., E., I., B., A., K., L., F. prin săvârşirea infracţiunilor sau confiscarea bunurilor aparţinând acestor inculpaţi până la concurenţa acestei valori, respectiv câte 945.339 RON, de la fiecare.

În baza art. 256 din C. proc. pen., combinat cu art. 397 din C. proc. pen., s-a dispus restabilirea situaţiei anterioare săvârşirii infracţiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată.

S-au desfiinţat înscrisurile falsificate, respectiv chitanţa nr. x din 29.02.2012 pentru suma de 3.400.000 RON şi factura nr. x din 28.02.2012 pentru suma de 3.800.000 RON emise de Cabinetul de Avocat F. pentru ARAD 1989 România .

În motivarea hotărârii judecătoreşti a cărei revizuire se solicită, instanţa a expus nu doar situaţia de fapt reţinută drept context real al faptei săvârşite de către inculpaţi, ci şi probele care, prin interpretarea lor coroborată, au condus la stabilirea vinovăţiei inculpaţilor şi condamnarea acestora.

Conform art. 453 alin. (4) din C. proc. pen., cazul prevăzut la alin. (1) lit. a), constituie motiv de revizuire dacă pe baza faptelor sau împrejurărilor noi se poate dovedi netemeinicia hotărârii de condamnare (...).

Prin urmare, raportat la textele legale menţionate, revizuirea se formulează împotriva unei hotărâri care a dobândit autoritate de lucru judecat, în temeiul unor fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei, descoperite după judecată şi care pot dovedi netemeinicia hotărârii a cărei revizuire se cere, ceea ce presupune pronunţarea unei soluţii diametral opuse celei criticate ca fiind rezultatul unei erori judiciare, aceasta fiind ipoteza a cărei incidenţă trebuie verificată în cauză.

În mod constant doctrina şi practica au statuat că prin sintagma "fapt şi împrejurări noi" trebuie înţeles aspecte descoperite trebuie să fi fost necunoscute instanţei la data judecării cauzei şi să ducă, singure sau prin coroborarea cu alte probe, la dovedirea netemeiniciei hotărârii de condamnare, neîndeplinind această condiţie împrejurările care au fost avute în vedere de instanţe în fazele anterioare ale procesului penal şi care ar echivala cu o solicitare de suplimentare a probatoriului administrat în cursul cercetării judecătoreşti (Î.C.C.J., secţia penală, decizia penală nr. 96/2014).

Examinând actele şi lucrările dosarului, contrar aprecierilor apărării revizuenţilor asupra considerentelor sentinţei penale atacate, Înalta Curte constată că, în mod corect, prima instanţă a analizat şi a considerat că cererea de revizuire este nefondată, reţinând, sub un prim aspect faptul că revizuenţii au invocat mai multe probe noi.

În acest sens, observând majoritate înscrisurilor depuse în susţinerea cererii de revizuire, Înalta Curte constată că lipseşte caracterul de noutate al împrejurărilor prin care apelanţii revizuenţi urmăresc schimbarea stării de fapt reţinută în sarcina lor, aceştia reiterând aspecte invocate de apărare şi în faţa instanţelor care au analizat fondul cauzei, astfel că în realitate, revizuenţii, prin intermediul căii extraordinare de atac, urmărind să prelungească obiectul probaţiunii.

Sub acelaşi aspect, raportat la faptul că în considerentele hotărârii supuse revizuirii, instanţa nu s-a referit în mod expres la cererea formulată de A. la data de 12.11.2020 către Guvernul României-Secretariatul de Stat pt. Recunoaşterea meritelor Luptătorilor împotriva regimului comunist instaurat în România în perioada 1945-1989, adresa de răspuns, patru extrase de pe site -ul secretariatului din anii 2006-2008 şi 2021, 597 PV consemnate în adunări generale realizate în sept-nov 2004, 14341 înscrisuri depuse la sediul SSPR anterior datei de 20.01.2005, 465 bonuleţe originale referitoare la depunerea documentaţiei la SSPR, 4032 de fişe de verificare originale datate anterior datei de 30.08.2005, 127 de declaraţii şi documente originale emise în perioada 2005-2008 de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Parchetelor Militare în dosarul nr. x/1990, respectiv scrisoarea Asociaţiei către acest parchet emisă în 2008, adrese şi borderouri originale emise în perioada 2005-2008 pentru depunerea de completări la documentaţie înaintată către SSPR, dosare individuale depuse în 2008-2009 la arhiva Curţii de Apel Bucureşti, respectiv dosare electronice, 70 de adrese şi răspunsuri originale din 2008 formulate la Comisia Parlamentarea Revoluţionarilor din decembrie 1989, faţă de contestaţiile depuse de A. în calitate de mandatar al membrilor asociaţi, adrese asociaţii de revoluţionari din ţară din datele de 29.05.2009, 03.06 şi 07.06.2009, adeverinţe eliberate de SSPR în perioada 2009-2010, referitoare la preschimbarea certificatelor, originalul M.Of. Partea I, 467 bis, publicat în 07.07.2010, declaraţia martorului acuzării G. din data de 26.02.2013 identificată în arhiva asociaţiei, înscrisuri doveditoare cu privire la situaţia martorei acuzării H. şi acte doveditoare ale comportamentului procesual al martorului I., raportat la declaraţiile date, ceea ce în opinia revizuenţilor are semnificaţia neluării în considerare a acestor probe cu prilejul soluţionării fondului cauzei, Înalta Curte reţine că acest aspect nu impune concluzia lipsei analizei instanţei asupra împrejurărilor menţionate în cuprinsul acestora şi nu transformă aceste probe în fapte sau împrejurări noi, de natură să dovedească existenţa unei judecăţi de fapt netemeinice.

Cu referire la cele două înscrisuri asupra cărora Curtea de Apel Piteşti a apreciat că atrag incidenţa dispoziţiilor art. 453 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., respectiv, cererea formulată de A. la data de 12.11.2020 către Guvernul României-Secretariatul de Stat pentru Recunoaşterea meritelor Luptătorilor împotriva regimului comunist instaurat în România în perioada 1945-1989 şi adresa de răspuns nr. x/12.11.2020, instanţa de control apreciază că nu fac decât să confirme cele statuate cu titlu definitiv cu privire la situaţia de fapt, respectiv că dacă Asociaţia nu ar fi fost constituită în perioada 2009-2011, grupul infracţional nu s-ar mai fi putut organiza şi nici nu ar fi fost facilitată desfăşurarea activităţii infracţionale.

Astfel, Înalta Curte reaminteşte şi că pe calea revizuirii, evidenţierea unor erori de fapt produse în judecata iniţială din cauza necunoaşterii faptelor sau împrejurărilor noi trebuie să fie apte a conduce la anularea hotărârii contrare legii, calea extraordinară de atac a revizuirii nu poate fi tratată ca un apel deghizat.

Faţă de aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 421 alin. (1) pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, apelurile declarate de revizuenţii A., B., A., C., D., E. şi F. împotriva sentinţei penale nr. 95/F din data de 05 octombrie 2021 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

În temeiul disp.art. 275 alin. (2) din C. proc. pen. îi va obliga pe apelanţii revizuenţi la plata sumei de câte 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul dispoziţiilor art. 275 alin. (6) din C. proc. pen. onorariile parţiale cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu, până la prezentarea apărătorilor aleşi, în cuantum de câte 157 RON, va rămâne în sarcina statului şi se plătesc din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, apelurile declarate de revizuenţii A., B., A., C., D., E. şi F. împotriva sentinţei penale nr. 95/F din data de 05 octombrie 2021 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Obligă apelanţii revizuenţi la plata sumei de câte 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariile parţiale cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu, până la prezentarea apărătorilor aleşi, în cuantum de câte 157 RON, rămân în sarcina statului şi se plătesc din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 09 decembrie 2021.