Inadmissibility of revision against cassation judgments not resolving the merits

Şedinţa publică din data de 06 aprilie 2021

Deliberând asupra cauzei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin decizia penală nr. 335/RC din data de 01 octombrie 2020 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală, în dosarul nr. x/2020, a fost respins, ca nefondat, recursul în casaţie declarat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 301/A din 08 octombrie 2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală, pronunţată în dosarul nr. x/2018.

Recurentul inculpat a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a decide astfel, Înalta Curte a reţinut că prin sentinţa penală nr. 30/F din data de 14 februarie 2018 Curtea de Apel Bucureşti, secţia I Penală, pronunţată în dosarul nr. x/2015, printre altele, a respins, ca nefondată, cererea de schimbare a încadrării juridice, formulată de inculpatul A., a faptei de luare de mită reţinută în sarcina sa prin rechizitoriu, din infracţiunea de luare de mită în formă continuată, prevăzută de art. 289 C. pen. rap. la art. 6 şi 7 lit. a) din Legea nr. 78/2000 cu aplic.art. 35 alin. (1) şi (5) C. pen. (24 acte materiale), în infracţiunea de luare de mită în formă simplă, prevăzută de art. 289 C. pen. rap. la art. 6 şi 7 lit. a) din Legea nr. 78/2000.

Cu privire la acelaşi inculpat, în baza art. 386 C. proc. pen. a admis cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de instanţă din oficiu, şi a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor reţinute în sarcina lui A., din trei infracţiuni de abuz în serviciu, prevăzute de art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) C. pen. şi art. 309 C. pen. cu aplic.art. 5 C. pen. şi art. 38 alin. (1) C. pen., într-o infracţiune de abuz în serviciu dacă funcţionarul public a obţinut un folos necuvenit pentru sine sau pentru altul în formă continuată, prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) C. pen. şi art. 309 C. pen. cu aplic.art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen.

A făcut aplicarea art. 5 C. pen. şi:

În baza art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) C. pen. şi art. 309 C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen. a condamnat pe inculpatul A. la pedeapsa de 4 ani închisoare.

În baza art. 67 C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) (dreptul de a ocupa o funcţie publică) C. pen. pe o perioadă de 5 ani.

În baza art. 65 C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) (dreptul de a ocupa o funcţie publică) C. pen.

În baza art. 289 C. pen. rap. la art. 6 şi 7 lit. a) din Legea nr. 78/2000 cu aplic.art. 35 alin. (1) C. pen. şi aplic. art. 5 C. pen. condamnat pe inculpatul A. la pedeapsa de 8 ani închisoare.

În baza art. 67 C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) (dreptul de a ocupa o funcţie publică) C. pen. pe o perioadă de 5 ani.

În baza art. 65 C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) (dreptul de a ocupa o funcţie publică) C. pen.

În baza art. 38 - 39 C. pen. a contopit pedepsele concurente şi a aplicat pedeapsa cea mai grea, de 8 ani închisoare, pe care a sporit-o cu 1 an şi 4 luni închisoare reprezentând o treime din pedeapsa concurentă, în final inculpatul urmând a executa pedeapsa de 9 ani şi 4 luni închisoare.

În baza art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen. a aplicat pedeapsa complementară rezultantă a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) (dreptul de a ocupa o funcţie publică) C. pen. pe o perioadă de 5 ani.

În baza art. 45 alin. (5) C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie rezultantă a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) (dreptul de a ocupa o funcţie publică) C. pen.

În baza art. 72 C. pen. a dedus reţinerea, arestul preventiv şi arestul la domiciliu de la 26.03.2015 la 19.01.2016 inclusiv.

În baza art. 25 alin. (3) C. proc. pen. a anulat Decizia nr. 4764/FF/25.09.2008 a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor din cadrul A.N.R.P. de emitere a titlului de despăgubire în favoarea intimaţilor B. (pentru cota de 71%), C. (pentru cota de 12%) şi D. (pentru cota de 17%), în cuantum total de 375.050.942 RON, titlurile de conversie nr. 942/29.09.2008 emis în favoarea intimatului D., nr. 943/29.09.2008 emis în favoarea intimatului C. şi nr. 944/29.09.2008 emis în favoarea intimatului B..

A repus părţile în situaţia anterioară, şi a dispus restituirea, în cotele procentuale mai sus menţionate, de către intimaţii B. (71%), C. (12%) şi D. (17%) a sumei de 375.050.942 RON către partea civilă Statul Român prin Ministerul Finanţelor.

În baza art. 397 şi 25 C. proc. pen. a admis acţiunea civilă formulată de Statul Român prin Ministerul Finanţelor şi i-a obligat în solidar pe inculpaţii E., F., A., G., H., I., J., K., L. (acesta în limita sumei de 82.857.750 euro echivalent RON la data plăţii), M. (acesta în limita sumei de 69.730.320 euro echivalent RON la data plăţii), N., acesta în solidar cu partea responsabilă civilmente O. (aceştia în limita sumei de 1.730.554 euro echivalent RON la data plăţii), şi P., acesta în solidar cu partea responsabilă civilmente S.C. Q. S.R.L. (aceştia în limita sumei de 13.127.430 euro echivalent RON la data plăţii), la plata către partea civilă Statul Român prin Ministerul Finanţelor a sumei de 84.588.304 euro echivalent RON la data plăţii, în măsura în care pretenţiile părţii civile nu sunt acoperite prin repunerea părţilor în situaţia anterioară şi restituirea sumei aferente deciziei desfiinţate, conform art. 25 alin. (3) C. proc. pen.

În baza art. 112 alin. (1) lit. e) C. pen. şi art. 289 alin. (3) C. pen. a confiscat de la inculpatul M. suma de 10.000 euro şi de la inculpatul A. suma de 6.200.000 RON.

A menţinut măsurile asigurătorii luate prin ordonanţele nr. 700/P/2014 din 02.04.2015 şi 07.04.2015 asupra bunurilor inculpaţilor E., K., L., I., A., F., N., G. şi J., şi a dispus luarea măsurii asiguratorii a sechestrului asupra tuturor bunurilor mobile şi imobile prezente şi viitoare, altele decât cele menţionate în ordonanţele de mai sus, ale inculpaţilor E., K., L., I., A., F., N., G. şi J., până la concurenţa sumelor la care sunt obligaţi faţă de partea civilă, la care se va adauga cuantumul sumelor confiscate, şi cheltuielile judiciare stabilite în procesul penal, în fond şi căile de atac.

A dispus măsura sechestrului asigurător asupra tuturor bunurilor mobile şi imobile prezente şi viitoare, ale inculpatului M., şi părţilor responsabile civilmente O. şi S.C. Q. S.R.L., până la concurenţa obligaţiilor faţă de partea civilă, la care se adaugă cuantumul sumelor confiscate, şi cheltuielile judiciare stabilite în procesul penal, în fond şi căile de atac.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, D., C., B., inculpaţii J., G., F., M., I., A., L., H., K., N., E., P., precum şi partea responsabilă civilmente S.C. Q. S.R.L..

Prin decizia nr. 301/A din 08 octombrie 2019 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2018, în baza art. 421 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen., au fost admise apelurile declarate de intimaţii apelanţi B., C. şi D., de inculpaţii apelanţi I., G., P., M., H., E., A., K., J., F., L. şi N., precum şi de partea responsabilă civilmente S.C. Q. S.R.L. împotriva sentinţei penale nr. 30/F din data de 14 februarie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I Penală, pronunţată în dosarul nr. x/2015, a fost desfiinţată, în parte, sentinţa penală atacată, în latură penală şi civilă, şi rejudecând, cu privire la inculpatul A. s-a descontopit pedeapsa rezultantă de 9 ani şi 4 luni închisoare aplicată inculpatului A. prin sentinţa apelată în pedepsele componente fiind repuse în individualitatea lor, respectiv:

- 4 ani închisoare pentru infracţiunea de abuz în serviciu, prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) C. pen. şi art. 309 C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen.

- 8 ani închisoare pentru infracţiunea de luare de mită prev. de art. art. 289 C. pen. rap. la art. 6 şi 7 lit. a) din Legea nr. 78/2000 cu aplic.art. 35 alin. (1) C. pen. şi aplic. art. 5 C. pen.

În baza art. 396 alin. (1) şi (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen. a fost achitat inculpatul A. pentru infracţiunea de abuz în serviciu, prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) C. pen. şi art. 309 C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen.

S-a menţinut pedeapsa de 8 ani închisoare aplicată pentru infracţiunea de luare de mită prev. de art. art. 289 C. pen. rap. la art. 6 şi 7 lit. a) din Legea nr. 78/2000 cu aplic.art. 35 alin. (1) C. pen. şi aplic. art. 5 C. pen.

Au fost menţinute dispoziţiile cu privire la pedeapsa complementară şi accesorie.

În baza art. 72 C. pen. s-a dedus reţinerea, arestul preventiv şi arestul la domiciliu de la 26.03.2015 la 19.01.2016 inclusiv.

În baza art. 397 alin. (1) raportat la art. 25 alin. (5) C. proc. pen. a fost lăsată nesoluţionată latura civilă a cauzei.

S-a înlăturat dispoziţia vizând anularea Deciziei nr. 4764/FF/25.09.2008 a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor din cadrul A.N.R.P. de emitere a titlului de despăgubire în favoarea intimaţilor B. (pentru cota de 71%), C. (pentru cota de 12%) şi D. (pentru cota de 17%), în cuantum total de 375.050.942 RON, a titlurilor de conversie nr. 942/29.09.2008 emis în favoarea intimatului D., nr. 943/29.09.2008 emis în favoarea intimatului C. şi nr. 944/29.09.2008 emis în favoarea intimatului B., precum şi dispoziţia vizând repunerea părţilor în situaţia anterioară şi restituirea, în cotele procentuale mai sus menţionate, de către intimaţii B. (71%), C. (12%) şi D. (17%) a sumei de 375.050.942 RON către partea civilă Statul Român prin Ministerul Finanţelor.

A fost menţinută dispoziţia primei instanţe privind confiscarea de la inculpatul M. a sumei de 10.000 euro şi de la inculpatul A. a sumei de 6.200.000 RON, în baza art. 112 alin. (1) lit. e) C. pen. şi art. 289 alin. (3) C. pen.

În baza art. 397 alin. (5) rap. la art. 25 alin. (5) C. proc. pen., au fost menţinute măsurile asigurătorii luate prin ordonanţele nr. 700/P/2014 din 02.04.2015 şi 07.04.2015 asupra bunurilor inculpaţilor E., K., L., I., F., N., G. şi J., precum şi măsura asiguratorie a sechestrului asupra tuturor bunurilor mobile şi imobile prezente şi viitoare, altele decât cele menţionate în ordonanţele de mai sus, ale inculpaţilor E., K., L., I., A., F., N., G. şi J., până la concurenţa sumelor pretinse de partea civilă, luată de prima instanţă prin sentinţa apelată, pentru 30 de zile de la rămânerea definitivă a hotărârii, dacă partea civilă nu introduce acţiune în faţa instanţei civile.

S-au menţinut măsurile asigurătorii luate prin ordonanţele nr. 700/P/2014 din 02.04.2015 şi 07.04.2015 asupra bunurilor inculpatului A. până la concurenţa sumelor confiscate, precum şi măsura asiguratorie a sechestrului asupra tuturor bunurilor mobile şi imobile prezente şi viitoare, altele decât cele menţionate în ordonanţele de mai sus, ale inculpaţilor A. şi M., până la concurenţa sumelor confiscate de la cei doi inculpaţi, luată de prima instanţă prin sentinţa apelată.

A fost respins, ca nefondat, apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie împotriva sentinţei penale nr. 30/F din data de 14 februarie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I Penală, pronunţată în dosarul nr. x/2015.

Au fost menţinute restul dispoziţiilor sentinţei penale apelate în măsura în care nu sunt contrare prezentei.

Împotriva hotărârii instanţei de apel a declarat recurs în casaţie inculpatul A., invocând cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.

Prin încheierea din 25 iunie 2020 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, constatându-se îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 434 C. proc. pen. - art. 438 C. proc. pen., în temeiul art. 440 alin. (4) C. proc. pen., a fost admisă în principiu cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A., dispunându-se trimiterea la completul competent în vederea judecării pe fond a căii de atac.

Examinând cauza prin prisma criticilor circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., Înalta Curte a apreciat recursul în casaţie formulat de inculpatul A. ca fiind nefondat, reţinând, în esenţă, că prin susţinerile formulate pe calea recursului în casaţie, invocate şi în faţa instanţei de apel, se critică, în esenţă, baza factuală care a condus la reţinerea vinovăţiei acestuia, solicitând implicit o reevaluare a materialului probator administrat în cauză, ceea ce nu este permis, nefiind posibilă în actualul stadiu procesual.

Împotriva acestei decizii, inculpatul A. a formulat cerere de revizuire, apreciind că sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate.

Examinând admisibilitatea în principiu a cererii de revizuire formulată de A., Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 452 alin. (1) C. proc. pen., hotărârile judecătoreşti definitive pot fi supuse revizuirii atât cu privire la latura penală, cât şi cu privire la latura civilă. Din perspectiva cazului de revizuire invocat de către apărare şi anume art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., revizuirea priveşte numai hotărârile judecătoreşti definitive care conţin o rezolvare a fondului cauzei, deoarece prin revizuire se urmăreşte înlăturarea erorilor de fapt pe care le conţin hotărârile judecătoreşti. Asemenea erori pot fi întâlnite numai în hotărârile care rezolvă fondul cauzei penale, acelea prin care instanţa se pronunţă asupra raportului juridic de drept penal substanţial şi asupra raportului juridic procesual penal principal. O hotărâre pronunţată într-o cale extraordinară de atac prin care nu s-a evaluat situaţia de fapt fiind examinate doar chestiuni de drept nu poate face obiectului unei revizuiri întemeiate pe cazul de prevăzut 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că jurisprudenţa invocată de revizuient în susţinerea admisibilităţii propriului demers judiciar se referă la situaţia în care hotărârea s-a întemeiat pe o prevedere legală care, după ce hotărârea a devenit definitivă, a fost declarată neconstituţională ca urmare a admiterii unei excepţii de neconstituţionalitate ridicate în acea cauză, în situaţia în care consecinţele încălcării dispoziţiei constituţionale continuă să se producă şi nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunţate, ipoteză ce nu este incidentă în speţa de faţă în care a fost invocat motivul de revizuire prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. care se referă la revizuirea hotărârilor judecătoreşti definitive, cu privire la latura penală, atunci când s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluţionarea cauzei şi care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunţate în cauză.

Revizuirea constituie o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată împotriva hotărârilor judecătoreşti definitive pronunţate de instanţele penale, având caracterul unei căi de atac de retractare care permite instanţei penale să revină asupra propriei sale hotărâri şi, în acelaşi timp, caracterul unei căi de atac de fapt, prin care sunt constatate şi înlăturate erorile de fapt în rezolvarea cauzelor penale. Revizuirea se formulează împotriva unei hotărâri care a dobândit autoritate de lucru judecat, în temeiul unor fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei, descoperite după judecată şi care fac dovada că aceasta se întemeiază pe o eroare judiciară.

Dat fiind caracterul extraordinar al acestei căi de atac, cererea de revizuire are un conţinut prevăzut de art. 456 din C. proc. pen., incluzând unul dintre motivele de revizuire prevăzute de art. 453 din C. proc. pen., dacă sunt invocate în termenul de exercitare prevăzut art. 457 din C. proc. pen., de către persoanele prevăzute de art. 455 din C. proc. pen., împotriva hotărârilor strict prevăzute (art. 452 din C. proc. pen.). Îndeplinirea acestor condiţii determină admiterea în principiu a cererii de revizuire, rejudecarea cauzei fiind subsecventă admiterii în principiu.

Din conţinutul prevederilor legale menţionate, rezultă că din perspectiva cazului de revizuire susţinut de revizuient, şi anume art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., sunt supuse revizuirii numai hotărârile judecătoreşti prin care s-a soluţionat fondul cauzei, respectiv s-a pronunţat o soluţie de condamnare sau achitare ori de încetare a procesului penal.

Prin urmare, hotărârile judecătoreşti prin care nu se rezolvă fondul cauzei nu pot fi supuse revizuirii.

În speţă prin decizia penală nr. 335/RC din data de 01 octombrie 2020, pronunţată în dosarul nr. x/2020, a fost respins, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 301/A din 08 octombrie 2019 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2018.

Instanţele judecătoreşti, prin soluţiile adoptate, nu pot extinde, în afara legii, aplicabilitatea acestei căi extraordinare de atac. Atât timp cât prin lege nu este reglementată posibilitatea exercitării căii extraordinare de atac a revizuirii şi împotriva hotărârilor judecătoreşti pronunţate în materia recursului în casaţie, a admite că o atare cale de atac este admisibilă ar încălca principiului instituit prin art. 129 din Constituţia României, potrivit căruia "împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile [...] pot exercita căile de atac, în condiţiile legii".

Totodată, reţine că faţă de aceste considerente nu se mai impune analizarea celorlalte condiţii de admisibilitate în principiu ale cererii de revizuire, prevăzute de art. 459 alin. (3) din C. proc. pen., respectiv calitatea în care revizuientul a introdus cererea, termenul de introducere a cererii, respectarea condiţiilor de fond şi de formă ale cererii de revizuire etc.

Pentru aceste considerente, în baza art. 459 alin. (5) din C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de A..

Văzând şi dispoziţiile art. 275 alin. (2) şi (6) din C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei penale nr. 335/RC din data de 01 octombrie 2020 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală, în dosarul nr. x/2020.

Obligă revizuentul la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, până a prezentarea avocatului ales, în cuantum de 80 RON, rămâne în sarcina statului şi se suportă din fondurile Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 06 aprilie 2021.