Recognition transfer sentence upheld; revision of Law No. 302/2004 decision inadmissible.

Şedinţa publică din data de 02 noiembrie 2021

Asupra apelului de faţă, în baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 189 din data de 22 septembrie 2021 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în temeiul art. 459 C. proc. pen., a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire a sentinţei penale nr. 154/2020 a Curţii de Apel Craiova formulată de persoana condamnată A., fiind totodată obligat revizuentul la plata cheltuielilor judiciare către stat.

În esenţă, pentru a dispune astfel, Curtea de Apel Craiova a reţinut că, prin cererea de revizuire formulată în cauză, persona condamnată a susţinut că i s-a agravat situaţia juridică de către autorităţile judiciare române prin respingerea cererii de contopire a pedepselor şi modificarea datei eliberării, această dată fiind stabilită de statul italian la 01 iunie 2023, însă instanţa română a stabilit nelegal data de 12.01.2026, pronunţând o soluţie netemeinică şi nelegală. Astfel, revizuentul a solicitat contopirea pedepselor concurente, stabilirea datei la care pedeapsa să fie considerată executată în întregime ca fiind data de 01 iunie 2023, în conformitate cu legislaţia statului de emitere.

Potrivit disp. art. 459 C. proc. pen., revizuentul a solicitat admiterea în principiu a cererii de revizuire, iar în temeiul art. 461 alin. (1), (2) C. proc. pen. rap la art. 462 alin. (1) C. proc. pen., să se desfiinţeze s.p. nr. 154/25 septembrie 2020 pronunţată în dosarul nr. x/2020 al Curţii de Apel Craiova, cu consecinţa pronunţării unei noi hotărâri potrivit art. 395 - 399 C. proc. pen. şi anulării mandatului de executare a pedepsei închisorii şi să se emită un nou mandat de executare a pedepsei închisorii.

S-a mai reţinut că, în cadrul dezbaterilor în faţa instanţei, revizuentul-persoană condamnată A., personal şi prin apărător, a solicitat ca, în măsura în care se va aprecia că sunt incidente în cauză dispoziţiile art. 453 C. proc. pen., să se admită cererea de revizuire astfel cum a fost formulată, în sensul deducerii unui număr de 225 zile, care au fost recunoscute de către Tribunalul din Palermo ca zile de liberare anticipată.

Totodată, instanţa a avut în vedere că prin sentinţa penală nr. 154 din data de 25 septembrie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. x/2020, ataşată la dosar, s-au constatat îndeplinite condiţiile prev. de art. 167 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 rep. (existând şi un referat întocmit de Compartimentul Executari Penale asupra acestei sentinţe) şi s-a admis cererea formulată de autorităţile judiciare din Italia, dispunându-se recunoaşterea următoarelor sentinţe penale:

- nr. 1505/2010 din 26.03.2010 a Tribunalului Palermo, definitivă la 02.05.2010, prin care cetăţeanul român A. a fost condamnat la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârşirea infractiunii de tentativă de tâlhărie, prev. de art. 56, 110, 624, 625 nr. 7 C. pen. italian, care are corespondent în legislaţia română în tentativă la infracţiunea de furt prev. de art. 32 rap. la art. 228 alin. (1) C. pen.

- nr. 389/2012 din 21.08.2012 a Tribunalului Lagonegro, definitivă la 01.10.2012, prin care a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie prev. de art. 110, 624, 625 nr. 7, 61 nr. II C. pen. italian, care are corespondent în legislaţia română în infracţiunea de furt prev. de art. 228 alin. (1) C. pen.

- nr. 6321/2014 din 18.12.2014 a Tribunalului Palermo, definitivă la 04.05.2015, prin care a fost condamnat la pedeapsa de 8 luni închisoare pentru săvârşirea infractiunii de dobândire de lucruri furate, prev. de art. 110, 648 alin. (1) C. pen. italian, care are corespondent în legislaţia română în infracţiunea de tăinuire prev. de art. art. 270 alin. (1) C. pen.

- nr. 1151/2015 din 23.06.2015 a Tribunalului Termini Imerese, definitivă la 14.11.2015, prin care a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani şi 2 luni închisoare pentru săvârşirea infractiunilor de dobândire de lucruri furate şi declaraţii false despre propria identitate, prev. de art. 110, 648 şi 495 C. pen. italian, care au corespondent în legislaţia română în infracţiunea de tăinuire prev. de art. 270 alin. (1) C. pen.

- nr. 1273/2012 din 07.12.2012 a Tribunalului Trapani, definitivă la 31.05.2019, prin care a fost condamnat la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de dobândire de lucruri furate, prev. de art. 648 C. pen. italian, care are corespondent în legislaţia română în infracţiunea de tăinuire prev. de art. 270 alin. (1) C. pen.

Totodată, s-a recunoscut ordonanţa de executare a pedepselor concurente nr. 375/2019 SIEP emisă la data de 10.06.2020 de Parchetul Republicii de pe lângă Tribunalul Trapani, prin care s-a stabilit ca persoana condamnată să execute pedeapsa rezultantă de 6 ani şi 9 luni închisoare.

S-a dispus transferarea condamnatului A. pentru continuarea executării pedepsei de 6 ani şi 9 luni închisoare într-un penitenciar din România.

S-a dedus din pedeapsă perioada executată de la 13.04.2017, la zi.

S-a constatat că statul italian a acordat condamnatului beneficiul de 225 zile cu titlu de eliberare anticipate.

S-a dispus emiterea mandatului de executare a pedepsei închisorii la data rămânerii definitive a sentinţei.

Verificând cererea formulată de petent prin prisma motivelor invocate, dar şi a dispoziţiilor art. 452 si următoarele C. proc. pen., Curtea de Apel Craiova, în esenţă, a reţinut că prezenta cerere de revizuire dedusă judecaţii este îndreptată împotriva unei hotărâri judecătoreşti pronunţate în materia Legii nr. 302/2004, prin care s-a recunoscut o hotărâre de condamnare a unui cetăţean roman pronunţată de o instanţă dintr-un stat membru al Uniunii Europene şi s-a dispus transferul persoanei condamnate să execute pedeapsa în Romania.

S-a reţinut că temeiul juridic al cererii de revizuire a fost indicat conform prevederilor art. 453 alin. (1) lit. a), b), c), alin. (3) si 4 C. proc. pen.

Raportând dispoziţiile legale ce reglementează calea de atac extraordinară a revizuirii, la situaţia concretă din speţă, prin instanţă a reţinut că prezenta cerere de revizuire formulată de revizuent este inadmisibilă.

Astfel, s-a arătat că din interpretarea gramaticală şi sistematică a dispoziţiilor art. 452 şi art. 453 alin. (1) lit. a) şi alin. (4) din C. proc. pen.. rezultă fără dubiu că hotărârile judecătoreşti definitive, care pot fi supuse revizuirii trebuie să conţină o rezolvare a fondului cauzei, respectiv "… pot fi supuse revizuirii, atât cu privire la latura penală cât şi cu privire la latura civilă" aşa cum se prevede în alin. (1) al art. 452 din C. proc. pen.. sau "Când o hotărâre priveşte mai multe infracţiuni sau mai multe persoane, revizuirea se poate cere pentru oricare dintre fapte sau dintre făptuitori" aşa cum se prevede în alin. (2) al art. 452 din C. proc. pen... Totodată, s-a precizat că din alin. (4) al art. 453 din C. proc. pen.. rezultă acelaşi lucru, respectiv prin hotărâre trebuie să se fi dispus o soluţie de "condamnare, de renunţare la aplicarea pedepsei, de amânare a aplicării pedepsei ori de încetare a procesului penal".

S-a mai menţionat că fiind o cale extraordinară de atac, revizuirea poate privi exclusiv hotărârile determinate de art. 452 C. proc. pen..- hotărârile judecătoreşti prin care s-a soluţionat acţiunea penala si acţiunea civila derivând dintr-un raport juridic de drept penal substanţial, s-a pronunţat o soluţie de condamnare, de renunţare la aplicarea pedepsei, de amânare a aplicării pedepsei, de achitare ori de încetare a procesului penal şi numai în cazurile prevăzute de art. 453 C. proc. pen.., singurele apte a provoca o reexaminare în fapt a cauzei penale.

O altă interpretare, în sensul extinderii acestei căi de atac la alte situaţii privitoare la eventuala nerespectare a unor condiţii formale de desfăşurare a judecăţii sau a unor raţionamente jurisdicţionale pretins eronate, este exclusă, în raport de dispoziţiile procesuale menţionate şi de principiul statuat prin art. 129 din Constituţia României, potrivit căruia părţile interesate, care îşi legitimează calitatea procesuală, pot exercita căile de atac numai în condiţiile legii.

Totodată, s-au avut în vedere cele statuate prin prin Decizia nr. XVII din data de 19 martie 2007 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţiile Unite, în recurs în interesul legii, care deşi, vizează o altă situaţie, îşi găseşte aplicabilitate şi în prezenta cauză întrucât stabileşte hotărârile care pot fi supuse revizuirii, respectiv hotărârile care rezolvă fondul cauzei.

În speţă, s-a considerat că hotărârea ce face obiectul prezentei cereri de revizuire - sentinţa penala nr. 154/2020 a fost pronunţată în temeiul art. 167 din Legea nr. 302/2004 (republicată), recunoscându-se o hotărâre de condamnare străină, astfel că nu este o hotărâre prin care să se fi dispus vreuna dintre soluţiile de condamnare, de renunţare la aplicarea pedepsei, de amânare a aplicării pedepsei ori de încetare a procesului penal. De asemenea, criticile invocate de revizuent nu constituie fapte şi împrejurări noi apte a antrena nelegalitatea netemeinicia unei hotărâri prin care s-a pronunţat o soluţie de condamnare, achitare, încetare a procesului penal.

În concluzie, prima instanţă a reţinut că motivele invocate prin cererea de revizuire vizează în principiu critici de netemeinicie a hotărârii de recunoaştere a condamnării din străinătate şi transfer in Romania fara a se circumscrie niciunuia dintre cazurile prevăzute de art. 453 alin. (1) lit. a), b), c) C. proc. pen., nefiind fapte si împrejurări noi care sa determine concluzia netemeiniciei hotărârii supuse revizuirii, care de altfel nici nu este o hotărâre prin care sa se fi soluţionat acţiunea penala si civila.

Prin urmare, în temeiul art. 459 C. proc. pen., instanţa a respins cererea de revizuire a sentinţei penale nr. 154/2020 a Curţii de Apel Craiova formulată de persoana condamnată A., ca inadmisibilă.

Împotriva acestei soluţii, revizuentul condamnat A. a formulat apel, cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 15.10.2021, când s-a stabilit prim termen de judecată la data de 19.10.2021, ocazie cu care pricina a fost amânată pentru termenul din 02.11.2021.

Cu prilejul dezbaterilor, la termenul din 02.11.2021, s-au luat concluziile părţilor, susţinerile acestora fiind expuse în cuprinsul practicalei prezentei decizii.

Examinând apelul formulat, în baza actelor şi lucrărilor din dosar şi în raport cu criticile formulate, Înalta Curte constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:

Înalta Curte constată că apelantul revizuent A., în prezent deţinut în Penitenciarul Drobeta Turnu Severin, s-a adresat instanţei cu o cerere de revizuire în legătură cu deducerea unui număr de 225 zile care au fost recunoscute de către Tribunalul din Palermo ca zile de liberare anticipată, criticând faptul că prin sentinţa penală nr. 154 din data de 25 septembrie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. x/2020 nu au fost recunoscute şi deduse şi cele 225 de zile câştigate de apelant prin executarea sentinţei penale în penitenciarele din Italia.

Prin urmare, obiectul cererii de revizuire formulate de petentul condamnat îl constituie sentinţa penală nr. 154 din 25.09.2020 pronunţată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. x/2020, definitivă prin neapelare, prin care, constatându-se îndeplinite condiţiile prev. de art. 167 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 rep., a fost admisă cererea formulată de autorităţile judiciare din Italia, s-a dispus recunoaşterea sentinţelor penale de condamnare privind pe persoana condamnată A., s-a dispus transferarea acesteia într-un penitenciar din România pentru continuarea executării pedepsei şi totodată, s-a recunoscut ordonanţa de executare a pedepselor concurente nr. 375/2019 SIEP emisă la data de 10.06.2020 de Parchetul Republicii de pe lângă Tribunalul Trapani, prin care s-a stabilit ca persoana condamnată să execute pedeapsa rezultantă de 6 ani şi 9 luni închisoare. De asemenea, prin aceeaşi sentinţă, s-a dedus din pedeapsă perioada executată de la 13.04.2017, la zi şi s-a constatat că statul italian a acordat condamnatului beneficiul de 225 zile cu titlu de eliberare anticipate.

Înalta Curte subliniază că revizuirea constituie o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată împotriva hotărârilor judecătoreşti definitive pronunţate de instanţele penale, având caracterul unei căi de atac de retractare care permite instanţei penale să revină asupra propriei sale hotărâri şi, în acelaşi timp, caracterul unei căi de atac de fapt, prin care sunt constatate şi înlăturate erorile judiciare în rezolvarea cauzelor penale. Revizuirea se formulează împotriva unei hotărâri care a dobândit autoritate de lucru judecat, în temeiul unor fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei, descoperite după judecată şi care fac dovada că aceasta se întemeiază pe o eroare judiciară.

Potrivit dispoziţiilor art. 453 alin. (1) C. proc. pen., revizuirea poate fi cerută atunci când:

a) s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluţionarea cauzei şi care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunţate în cauză;

b) hotărârea a cărei revizuire se cere s-a întemeiat pe declaraţia unui martor, opinia unui expert sau pe situaţiile învederate de un interpret, care a săvârşit infracţiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere, influenţând astfel soluţia pronunţată;

c) un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals în cursul judecăţii sau după pronunţarea hotărârii, împrejurare care a influenţat soluţia pronunţată în cauză;

d) un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de urmărire penală a comis o infracţiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere, împrejurare care a influenţat soluţia pronunţată în cauză;

e) când două sau mai multe hotărâri judecătoreşti definitive nu se pot concilia;

f) hotărârea s-a întemeiat pe o prevedere legală care, după ce hotărârea a devenit definitivă, a fost declarată neconstituţională ca urmare a admiterii unei excepţii de neconstituţionalitate ridicate în acea cauză, în situaţia în care consecinţele încălcării dispoziţiei constituţionale continuă să se producă şi nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunţate.

Atât din conţinutul prevederilor menţionate, cât şi din precizările făcute în alin. (2)-(5) ale art. 453, cu privire la condiţiile în care cazurile reglementate la art. 453 alin. (1) din C. proc. pen. constituie motive de revizuire, rezultă că sunt supuse revizuirii numai hotărârile judecătoreşti prin care s-a soluţionat fondul cauzei, adică acele hotărâri prin care s-a rezolvat raportul juridic de drept substanţial, pronunţându-se o soluţie de condamnare sau achitare ori de încetare a procesului penal.

În acest sens este şi Decizia nr. 17/19.03.2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţiile Unite, prin care a fost soluţionat un recurs în interesul legii, în condiţiile vechiul C. proc. pen., soluţie care însă îşi păstrează pe deplin valabilitatea şi în cadrul actualei legislaţii.

Astfel, revizuirea se poate solicita numai împotriva unei hotărâri judecătoreşti definitive prin care s-a soluţionat fondul cauzei, aspect ce nu este incident în prezenta cauză în condiţiile în care prin hotărârea a cărei revizuire se cere s-a dispus, în baza art. 167 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, recunoaşterea hotărârilor de condamnare pronunţate de statul italian şi transferarea persoanei condamnate A. într-un penitenciar din România, în vederea continuării executării pedepsei de 6 ani şi 9 luni închisoare.

Aşadar, conform legii, sentinţa penală nr. 154 din data de 25 septembrie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. x/2020 nu face parte din categoria hotărârilor ce pot fi supuse examinării pe calea extraordinară de atac a revizuirii.

Totodată, se constată că motivele indicate prin cererea de revizuire de faţă nu se circumscriu cazurilor de revizuire prevăzute de art. 453 alin. (1) lit. a), b) şi c) C. proc. pen., invocate în cauză, în realitate, apelantul revizuent A. fiind nemulţumit de soluţia instanţei întrucât în opinia sa trebuia să se deducă numărul de 225 zile recunoscute de către Tribunalul din Palermo ca zile de liberare anticipată, situaţie care însă nu se încadrează în cazurile de revizuire expres reglementate de art. 453 alin. (1) lit. a)-f) din C. proc. pen., anterior menţionate.

Concluzionând, Înalta Curte constată că prezenta cerere formulată de persoana condamnată A. prin care solicită revizuirea unei hotărâri judecătoreşti definitive pronunţată în temeiul Legii nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, nu respectă cerinţele prevăzute de art. 452 şi art. 453 din C. proc. pen., astfel că apelul formulat în cauză este în consecinţă nefondat.

Pentru considerentele anterior expuse, apreciind legală şi temeinică hotărârea atacată, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelantul revizuent A. împotriva sentinţei penale nr. 189 din data de 22 septembrie 2021 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

În raport cu soluţia dispusă, în temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga apelantul la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Potrivit art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelantul revizuent A. împotriva sentinţei penale nr. 189 din data de 22 septembrie 2021 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Obligă apelantul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 627 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 02 noiembrie 2021.