Human trafficking of minors: appeal against final conviction and sentencing dismissed as inadmissible

Şedinţa publică din data de 19 octombrie 2021

Deliberând asupra apelului de faţă,

În baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 515 din 06.07.2020, pronunţată de Tribunalul Iaşi s-a dispus cu privire la inculpatul A.:

A condamnat pe inculpatul A., pentru săvârşirea infracţiunilor de:

a) trafic de minori, faptă prevăzută de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. a) rap. la art. 210 alin. (1) lit. a), b) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen., 43 alin. (2) C. pen. (persoană vătămată B.), art. 396 alin. (10) C. proc. pen. la pedeapsa principală de 5 (cinci) ani şi 6 (şase) luni închisoare, la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), lit. b), lit. n) C. pen. (în acest din urmă caz individualizată în concret în interzicerea dreptului de a comunica cu persoana vătămată B.) pentru o perioadă de 4 ani, şi la pedeapsa accesorie, constând în interzicerea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), lit. b), lit. n) C. pen. (în acest din urmă caz individualizată în concret în interzicerea dreptului de a comunica cu persoana vătămată B.,) pe durata şi în condiţiile prev. de art. 65 C. pen.

b) trafic de minori, prev. de art. 211 alin. (1), (2) lit. a) C. pen. raportat la art. 210 alin. (1) lit. a), b) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen., 43 alin. (2) C. pen. (persoană vătămată C.), art. 396 alin. (10) C. proc. pen. la pedeapsa principală de 4 (patru) ani închisoare, la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), lit. b), lit. n) C. pen. (în acest din urmă caz individualizată în concret în interzicerea dreptului de a comunica cu persoana vătămată C.) pentru o perioadă de 3 ani, şi la pedeapsa accesorie, constând în interzicerea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), lit. b), lit. n) C. pen. (în acest din urmă caz individualizată în concret în interzicerea dreptului de a comunica cu persoana vătămată C.) pe durata şi în condiţiile prev. de art. 65 C. pen.

c) trafic de minori, prev. de art. 211 alin. (1), (2) lit. a) C. pen. raportat la art. 210 alin. (1) lit. a), b) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen., 43 alin. (2) C. pen. (persoană vătămată D.), art. 396 alin. (10) C. proc. pen. la pedeapsa principală de 4 (patru) ani şi 6 (şase) luni închisoare, la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), lit. b), lit. n) C. pen. (în acest din urmă caz individualizată în concret în interzicerea dreptului de a comunica cu persoana vătămată D.) pentru o perioadă de 3 ani, şi la pedeapsa accesorie, constând în interzicerea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), lit. b), lit. n) C. pen. (în acest din urmă caz individualizată în concret în interzicerea dreptului de a comunica cu persoana vătămată D.) pe durata şi în condiţiile prev. de art. 65 C. pen.

În baza art. 38 alin. (1) C. pen., art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa principală cea mai grea de 5 (cinci) ani şi 6 (şase) luni închisoare, sporită cu 2 (doi) ani şi 10 (zece) luni închisoare, pedeapsa principală fiind de 8 (opt) ani şi 4 (patru) luni închisoare.

În baza disp. art. 96 alin. (4) C. pen., a dispus revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere de 2 ani şi 7 luni închisoare, aplicată prin sent. pen. nr. 855/24 martie 2016 a Judecătoriei Iaşi, definitivă prin neapelare la data de 12.04.2016, pedeapsă ce se va executa alături de pedeapsa închisorii aplicată prin prezenta sentinţă, pedeapsa principală finală de executat fiind de 10 (zece) ani şi 11 (unsprezece) luni închisoare.

În baza art. 45 alin. (2), (3) lit. a) C. pen., alături de pedeapsa principală a aplicat inculpatului pedeapsa complementară cea mai grea a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), lit. b), lit. n) C. pen. (în acest din urmă caz individualizată în concret în interzicerea dreptului de a comunica cu persoana vătămată B., cu persoana vătămată C., cu persoana vătămată D., cu inculpatul E.) pentru o perioadă de 4 ani.

A constatat că pedeapsa complementară aplicată prin sentinţa penală nr. 855 din data de 24 martie 2016 a Judecătoriei Iaşi, definitivă prin neapelare la data de 12.04.2016, a fost executată.

În baza art. 45 alin. (5) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie constând în interzicerea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), lit. b), lit. n) C. pen. (în acest din urmă caz individualizată în concret în interzicerea dreptului de a comunica cu persoana vătămată B., cu persoana vătămată C., cu persoana vătămată D., cu inculpatul E.) pe durata şi în condiţiile prev. de art. 65 C. pen.

În baza art. 399 alin. (1) C. proc. pen., a menţinut măsura arestării preventive dispusă faţă de inculpatul A..

În baza art. 72 alin. (1) C. pen., art. 399 alin. (9) C. proc. pen., a dispus scăderea din durata pedepsei principale a închisorii aplicate inculpatului A. prin prezenta hotărâre a perioadei reţinerii şi arestării preventive a acestuia, respectiv, de la data de 24.04.2019 la zi.

Împotriva acestei sentinţe penale a formulat apel inculpatul A..

Prin decizia penală nr. 937 din data de 4 decembrie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, s-a dispus în baza dispoziţiilor art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. respingerea, ca nefondat, a apelului declarat de inculpatul A., împotriva sentinţei penale nr. 515 din 6 iulie 2020, pronunţată de Tribunalul Iaşi, în dosarul nr. x/2019, sentinţă pe care a menţinut-o.

În temeiul dispoziţiilor art. 422 şi art. 424 alin. (3) C. proc. pen., prin raportare la dispoziţiile art. 72 alin. (1) C. pen., a dedus, în continuare, din pedepsele aplicate inculpatului A., durata arestării preventive.

Împotriva acestei decizii penale la data de 20 ianuarie 2021, a formulat apel inculpatul A., solicitând admiterea apelului formulat şi reindividualizarea pedepsei aplicate de instanţele inferioare.

Examinând apelul formulat, în baza actelor şi lucrărilor de la dosar şi în raport cu criticile formulate, Înalta Curte constată că acesta este inadmisibil, pentru următoarele considerente:

Dând eficienţă principiului stabilit prin art. 129 din Constituţia României privind exercitarea căilor de atac în condiţiile legii procesual penale, principiului privind liberul acces la justiţie statuat prin art. 21 din legea fundamentală, dar şi exigenţelor stabilite prin art. 13 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, acelaşi pentru persoane aflate în situaţii identice.

Revine aşadar, părţii interesate obligaţia sesizării instanţelor de judecată în condiţiile legii procesual penale, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.

Potrivit dispoziţiilor din Partea specială, Titlul III, Capitolul III C. proc. pen., admisibilitatea căii de atac ordinare a apelului este condiţionată de exercitarea acestei căi de atac potrivit dispoziţiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse controlului judiciar, termenele de declarare a căilor de atac şi motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.

În prezenta cauză, Înalta Curte a fost sesizată cu apelul declarat de inculpatul A. împotriva deciziei nr. 937 din data de 4 decembrie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, în dosarul nr. x/2019, prin care a fost soluţionat apelul împotriva sentinţei penale nr. 515 din 6 iulie 2020, pronunţată de Tribunalul Iaşi, sens în care decizia penală atacată are un caracter definitiv.

Potrivit art. 408 alin. (1) C. proc. pen., sentinţele pot fi atacate cu apel, dacă legea nu prevede altfel, iar conform alin. (2) al aceluiaşi articol, încheierile pot fi atacate cu apel numai odată cu sentinţa, cu excepţia cazurilor când, potrivit legii, pot fi atacate separat cu apel.

Instanţa constată că, în cauză, calea de atac a apelului a fost exercitată împotriva unei decizii penale definitive, nesusceptibilă de a face obiectul unei căi de atac ordinare, aspectul fiind de natură a încălca coerenţa sistemului căilor de atac reglementate de lege, dispoziţiile ce stabilesc tipul de hotărâri susceptibile a fi atacate, dar şi principiul unicităţii căilor de atac şi modul de stabilire a ierarhiei acestora.

Recunoaşterea unei căi de atac în alte condiţii decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalităţii acesteia şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.

Pentru aceste considerente, va respinge, ca inadmisibil, apelul declarat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 937 din data de 04 decembrie 2020 a Curţii de Apel Iaşi - noul C. proc. pen.., secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Va obliga apelantul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, apelul declarat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 937 din data de 04 decembrie 2020 a Curţii de Apel Iaşi - noul C. proc. pen.., secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Obligă apelantul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 627 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 19 octombrie 2021.