Extradition revision for irreconcilable judgments barred by absence of two final merits-resolving decisions

Şedinţa publică din data de 19 martie 2021

Deliberând asupra cauzei penale de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, reţine următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 238/F/3. XII.2020, din Dosarul nr. x/2020, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I-a penală, în temeiul art. 52, alin. (1), lit. c) din Legea nr. 302/2004, a constatat că sunt întrunite condiţiile extrădării şi, în consecinţă, în temeiul art. 52, alin. (3) din Legea nr. 302/2004 şi al art. 1 din Tratatul de extrădare dintre România şi Statele Unite ale Americii, ratificat de România prin Legea nr. 111/2008, a admis cererea de extrădare, formulată de Statele Unite ale Americii şi a dispus extrădarea şi predarea, către autorităţile din Statele Unite ale Americii, a (persoanei extrădabile) A., faţă de care a fost emis Rechizitoriul nr. x şi un mandat de arestare de către Tribunalul Districtual al Statelor Unite ale Americii pentru Districtul de Est al Statului Kentucky, la data de 19. IX.2019, cu respectarea regulii specialităţii, prevăzută de art. 17 din Tratatul de extrădare dintre România şi Statele Unite ale Americii, ratificat de România prin Legea nr. 111/2008, apoi, în temeiul art. 52, alin. (3) din Legea nr. 302/2004, a dispus arestarea provizorie, în vederea extrădării, a (persoanei extrădabile) A., până la predarea acesteia, conform art. 57 din Legea nr. 302/2004 şi a constatat că a fost reţinută pentru 24 ore, la data de 3. XII.2020, după care, în temeiul art. 13, alin. (1) din Tratatul de extrădare dintre România şi Statele Unite ale Americii (ratificat prin Legea nr. 111/2008), a dispus informarea statului solicitant cu privire la această hotărâre judecătorească, constatând, în temeiul art. 16, alin. (1) din Legea nr. 302/2004 (republicată) şi art. 20, alin. (2), teza a II-a din Tratatul de extrădare dintre România şi Statele Unite ale Americii (ratificat prin Legea nr. 111/2008), că rămân în sarcina statului român cheltuielile judiciare în procedura de extrădare, fiind suportate conform art. 16, alin. (4) din Legea nr. 302/2004 (republicată).

Prin decizia penală nr. 828/10. XII.2020, din Dosarul nr. x/2020, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală a admis contestaţia formulată de (contestatorul) persoana extrădabilă A., a desfiinţat, în parte, sentinţa penală, doar în privinţa măsurii extrădării, şi a trimis cauza, spre rejudecare, la Curtea de Apel Bucureşti, apoi a stabilit că durata măsurii arestării provizorii este de 15 zile, de la data de 3. XII.2020 şi până la data de 17. XII.2020, constatând că onorariul parţial al apărătorului din oficiu, în sumă de 313 RON, rămâne în sarcina statului. În motivare, s-a arătat că instanţa de fond a încălcat dispoziţiile art. 20, alin. (2) din Legea nr. 304/2002, care o obligau să solicite autorităţilor judiciare americane, prin intermediul Ministerului Justiţiei, asigurări suficiente că, în caz de condamnare definitivă la o pedeapsă privativă de libertate, va fi transferat în vederea executării pedepsei în România.

Prin sentinţa penală nr. 5/F din data de 14 ianuarie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală în dosarul nr. x/2020, în temeiul art. 52, alin. (1), lit. c) şi alin. (3) din Legea nr. 302/2004, republicată, a fost admisă cererea de extrădare, formulată de autorităţile judiciare americane şi, în consecinţă, dispune extrădarea în Statele Unite ale Americii a persoanei extrădabile A., cetăţean român , pentru a fi cercetat judecătoreşte de către autorităţile judiciare americane, cu respectarea regulii specialităţii, dispunându-se predarea persoanei extrădabile A. către autorităţile judiciare americane.

În temeiul art. 52, alin. (3) din Legea nr. 302/2004, republicată, a fost menţinută arestarea provizorie, în vederea extrădării, a persoanei extrădabile, pe perioada de 30 zile, respectiv 17. I.2021-15. II.2021, inclusiv, constatându-se că persoana extrădabilă a fost reţinută şi arestată provizoriu, în vederea extrădării, de la data de 3. XII.2020 la zi.

În temeiul art. 13, alin. (1) din Legea nr. 111/15. V.2008, pentru ratificarea Tratatului de extrădare dintre România şi Statele Unite ale Americii, s-a dispus informarea, de îndată, a autorităţilor judiciare americane, prin intermediul Ministerului Justiţiei, cheltuielile judiciare rămânând în sarcina statului.

Prin decizia penală nr. 76 din 02 februarie 2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, a fost respinsă, ca nefondată, contestaţia declarată de persoana extrădabilă A. împotriva sentinţei penale nr. 5/F din data de 14 ianuarie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în dosarul nr. x/2020, fiind obligat contestatorul persoană extrădabilă la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Prin cererea de revizuire înregistrată la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în data de 10 martie 2021, ce face obiectul dosarului nr. x/2021, revizuentul persoană extrădabilă A. a solicitat, în baza art. 453 alin. (1) lit. e) raportat la art. 49 din Legea nr. 302/2004, anularea deciziei penale nr. 76/02.02.2021, susţinând că aceasta conţine dispoziţii contrare celor reţinute cu autoritate de lucru judecat în decizia penala nr. 828/10 decembrie 2020 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie si Justiţie, secţia Penala în dosarul nr. x/2020 şi, în consecinţă, conform art. 52 alin. (1) lit. c) teza a II - a din Legea nr. 302/2004, a solicitat respingerea ca nelegală a cererii de extrădare a revizuentului.

În susţinerea cererii de revizuire, s-a invocat, în esenţă, faptul că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 453 alin. (1) lit. e) din C. proc. pen., fiind in ipoteza existenţei a doua hotărâri judecătoreşti definitive - Decizia Penala nr. 76/02.02.2021 si decizia penala nr. 828/10 decembrie 2020, ce nu se pot concilia.

Astfel, prin decizia penala nr. 828/10 decembrie 2020 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie si Justiţie, secţia Penala în dosarul nr. x/2020, admiţându-se contestaţia formulată de A. în primul ciclu procesual al soluţionării procedurii de extrădare, Înalta Curte de Casaţie si Justiţie a stabilit, in mod definitiv si cu autoritate de lucru judecat pentru instanţele de rejudecare, următoarele:

"Din perspectiva dispoziţiilor legale incidente in cauza, Înalta Curte de Casaţie si Justiţie constata, prioritar, omisiunea aplicării de către prima instanţa a dispoziţiilor art. 20 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 întrucât se impunea ca prima instanţa sa facă demersuri, prin Ministerul Justiţiei, pentru a solicita autorităţilor statului american emiterea unor acte prin care sa dea asigurări suficiente ca, in cazul condamnării definitive la o pedeapsa privativa de libertate, contestatorul persoana extrădabilă va fi transferat in vederea executării pedepsei in România."

Instanţa de control judiciar a dispus prin hotărâre definitiva casarea/lipsirea de efecte a hotărârii contestate, cu îndrumarea obligatorie pentru instanţa de rejudecare cu privire la necesitatea respectării dispoziţiilor art. 20 alin. (2) din Legea 302/2004.

Or, in rejudecare, nu au fost depuse înscrisurile/relaţiile/asigurările stabilite de către Înalta Curte a căror prezentare fusese stabilita de către instanţa suprema ca reprezentând o condiţie obligatorie pentru admiterea solicitării de extrădare.

Cu toate acestea, soluţia confirmata prin hotărârea supusa revizuirii a fost de admitere a cererii de extrădare, chiar daca nu erau date asigurările stabilite ca necesare si obligatorii prin hotărârea definitiva din dosarul x/2020

În consecinţă, a considerat că, pe de o parte, hotărârea definitiva din data de 10.12.2020 este lipsita in mod implicit de efecte juridice, iar, pe de alta parte, suntem in situaţia clasica a existentei a doua hotărâri judecătoreşti definitive ce nu se pot concilia, conţinând dispoziţii contrarii.

Verificând condiţiile de admisibilitate în principiu a cererii de revizuire formulate de revizuentul persoană extrădabilă A. împotriva deciziei penale nr. 76 din data de 02 februarie 2021 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală, pronunţată în dosarul nr. x/2020, Înalta Curte reţine următoarele:

Prioritar, Înalta Curte va analiza excepţia necompetenţei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie invocată de către reprezentantul Ministerului Public.

Astfel, conform art. 458 din C. proc. pen., competentă să judece cererea de revizuire este instanţa care a judecat cauza în prima instanţă. Când temeiul cererii de revizuire constă în existenţa unor hotărâri ce nu se pot concilia, competenţa se determină potrivit dispoziţiilor art. 44.

Art. 44 din C. proc. pen.:

"În caz de reunire, dacă, în raport cu diferiţii făptuitori ori diferitele fapte, competenţa aparţine, potrivit legii, mai multor instanţe de grad egal, competenţa de a judeca toate faptele şi pe toţi făptuitorii revine instanţei mai întâi sesizate, iar dacă, după natura faptelor sau după calitatea persoanelor, competenţa aparţine unor instanţe de grad diferit, competenţa de a judeca toate cauzele reunite revine instanţei superioare în grad."

Înalta Curte constată că este competentă să judece prezenta cerere de revizuire întrucât hotărârile invocate de revizuent despre care susţine că nu se pot concilia sunt pronunţate de instanţa supremă, decizia penală nr. 828/10 decembrie 2020 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie si Justiţie, secţia Penala în dosarul nr. x/2020, respectiv decizia penală nr. 76 din 02 februarie 2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală în dosarul nr. x/2020, astfel încât, raportat la dispoziţiile legale anterior menţionate, va respinge excepţia necompetenţei instanţei invocată de către Parchet.

În acest punct de analiză, instanţa va face trimitere la anumite consideraţii teoretice referitor la calea de atac exercitată şi cazul de revizuire invocat.

Astfel, revizuirea reprezintă o cale extraordinară de atac care poate fi exer­citată împotriva hotărârilor judecătoreşti definitive pronunţate de instanţele penale, având caracterul unei căi de atac de retractare care permite instanţei penale să revină asupra propriei sale hotărâri şi, în acelaşi timp, caracterul unei căi de atac de fapt, prin care sunt constatate şi înlăturate erorile judiciare în rezolvarea cauzelor penale.

Potrivit dispoziţiilor art. 453 alin. (1) lit. e) C. proc. pen., revizuirea poate fi cerută atunci când două sau mai multe hotărâri judecătoreşti definitive nu se pot concilia.

Conform art. 459 alin. (4) din C. proc. pen., în cazul în care instanţa constată că sunt îndeplinite condiţiile mai sus enumerate, dispune prin încheiere admiterea în principiu a cererii de revizuire.

În cazul în care instanţa constată neîndeplinirea condiţiilor prevăzute la alin. (3), potrivit art. 469 alin. (5) din C. proc. pen., dispune respingerea cererii de revizuire, ca inadmisibilă.

Pentru existenţa cazului de revizuire prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. e) din C. proc. pen., este necesară întrunirea mai multor condiţii, respectiv:

1. existenţa a cel puţin două hotărâri penale definitive;

2. hotărârile să conţină o rezolvare a fondului cauzei;

3. hotărârile să nu se poată concilia.

Aplicând aceste consideraţii teoretice la speţa de faţă, cu privire la primele două condiţii, Înalta Curte reţine că acestea nu sunt îndeplinite. Autorul revizuirii invocă existenţa a două hotărâri penale ce nu se pot concilia, însă nu ne aflăm în situaţia "clasică a existentei a doua hotărâri judecătoreşti definitive ce nu se pot concilia, conţinând dispoziţii contrarii" astfel cum susţine revizuentul, prin apărător ales, întrucât hotărârile judecătoreşti la care face trimitere nu sunt două hotărâri definitive prin care s-a analizat fondul cauzei, ci, chiar dacă acestea privesc cererea de extrădare a persoanei extrădabile A., formulată de autorităţile judiciare americane, decizia nr. 828 din 10 decembrie 2020 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este o decizie prin care instanţa de control judiciar a dispus rejudecarea cauzei.

În concret, revizuentul este nemulţumit de soluţia pronunţată în urma rejudecării susţinând că, după desfiinţarea sentinţei cu privire la măsura extrădării şi trimiterea cauzei spre rejudecare, atât instanţa de fond, cât şi instanţa de apel nu au respectat indicaţiile instanţei care a dispus rejudecarea cauzei.

Or, nu se poate reţine existenţa a două hotărâri definitive care soluţionează fondul şi care conţin dispoziţii contrare atâta timp cât una din acestea este hotărârea prin care s-a dispus rejudecarea, aceasta fiind o hotărâre ce nu a rezolvat fondul cauzei şi care nu poate face obiectul unei cereri de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 453 lit. e) din C. proc. pen.

Concluzionând, Înalta Curte constată că motivele formulate de revizuentul A. au fost în mod formal încadrate în dispoziţiile art. 453 lit. e) din C. proc. pen., iar îndeplinirea formală a unei condiţii, ca de exemplu indicarea unui caz de revizuire prevăzut de lege, deşi necesară, nu este suficientă pentru declararea ca admisibilă a căii de atac.

Pe cale de consecinţă, cum în cauză nu au fost pronunţate două hotărâri definitive care să rezolve fondul unei cauze - nefiind îndeplinite cele două condiţii cerute de legea procesual penală, Înalta Curte constatând că nu sunt îndeplinite condiţiile art. 459 alin. (3) din C. proc. pen., în temeiul art. 459 alin. (5) din acelaşi cod, va respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul - persoană extrădabilă A. împotriva deciziei penale nr. 76 din data de 02 februarie 2021 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală, pronunţată în dosarul nr. x/2020.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga revizuentul la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, în cuantum de 157 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuentul - persoană extrădabilă A. împotriva deciziei penale nr. 76 din data de 02 februarie 2021 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală, pronunţată în dosarul nr. x/2020.

Obligă revizuentul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 157 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 19 martie 2021.