Redesignation of foreign conviction recognition judgment under absence appeal: inapplicability of trial-in-absentia reopening procedure

Şedinţa publică din data de 28 septembrie 2021

Deliberând asupra cauzei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 169/PI din data de 11 august 2021, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, în baza art. 469 alin. (4) din C. proc. pen., s-a respins cererea de redeschidere a procesului penal formulată de condamnatul A., cu privire la dosarul nr. x/2021 al Curţii de Apel Timişoara, în care a fost pronunţată sentinţa penală nr. 36/2021, definitivă prin neapelare la data de 05.03.2021.

Pentru a dispune astfel, Curtea a reţinut, în esenţă, că, prin cererea înregistrată la data de 05.07.2021, persoana condamnată A. a solicitat redeschiderea procesului penal cu privire la dosarul nr. x/2021 al Curţii de Apel Timişoara, în care a fost pronunţată sentinţa penală nr. 36/2021, definitivă prin neapelare la data de 05.03.2021.

În motivarea cererii, condamnatul a arătat că a fost judecat în lipsă de către Curtea de Apel Timişoara, în dosarul penal nr. x/2021

Analizând cererea petentului, Curtea a reţinut că, prin sentinţa penală nr. 36/PI pronunţată la data de 17.02.2021, de Curtea de Apel Timişoara, în dosarul nr. x/2021, în temeiul art. 166 alin. (6) lit. a) din Legea nr. 302/2004, s-a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara privind cererea de recunoaştere a hotărârilor judecătoreşti străine vizând persoana condamnată A., formulată de autorităţile judiciare din Italia.

S-a dispus recunoaşterea hotărârii penale nr. 1444 din data de 18.11.2013 pronunţată de Tribunalul din Novara, definitivă la data de 14.06.2016, confirmată prin decizia Curţii de Apel din Torino nr. 1999 din 30.03.2016, prin care A. a fost condamnat la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la furt calificat, prevăzute de art. 110, art. 624 alin. (1) nr. 2 din C. pen. italian, faptă incriminată de legea penală română prin dispoziţiile art. 228 alin. (1) art. 229 alin. (1) lit. d) C. pen.

S-a dispus recunoaşterea hotărârii penale nr. 2692 din data de 26.10.2016 pronunţată de Tribunalul din Udine, definitivă la data de 08.09.2018, desfiinţată parţial prin decizia nr. 645/2018 din data de 09.05.2018 a Curţii de Apel din Trieste-Divizia Întâi Penală, prin care A. a fost condamnat la pedeapsa de 6 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea a cinci infracţiuni de furt calificat, prevăzute de art. 4 din Legea nr. 110/1975, art. 624, art. 61 nr. 5, art. 625 NN 2-5-7 2 din C. pen. Italian, fapte incriminate de legea penală română prin dispoziţiile art. 228 alin. (1) art. 229 alin. (1) lit. b) şi d) C. pen., cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen.

În temeiul art. 166 alin. (6) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus transferarea persoanei condamnate într-un penitenciar din România în vederea executării pedepsei de 8 ani închisoare, pedeapsă rezultată în urma contopirii pedepselor aplicate prin cele două hotărâri judecătoreşti de condamnare, conform deciziei de executare a pedepselor concurente nr. 675/2018 emise de Parchetul de pe lângă Tribunalul din Udine la data de 25.02.2020.

În temeiul art. 156 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, s-a dedus din pedeapsa de 8 ani închisoare aplicată persoanei condamnate, perioada deja executată din data de 29.04.2020 la zi.

S-a dispus emiterea mandatului de executare a pedepsei închisorii la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

Analizând cererea de redeschidere a procesului penal, Curtea a notat că, potrivit art. 466 din C. proc. pen., obiectul cererii de redeschidere a procesului penal în cazul judecării în lipsă a persoanei condamnate, îl reprezintă numai hotărârile penale definitive prin care s-a dispus condamnarea, renunţarea la aplicarea pedepsei ori amânarea aplicării pedepsei.

S-a reţinut că, prin sentinţa penală nr. 36/2021 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, nu s-a dispus o soluţie de condamnare, ca astfel să se pună problema admisibilităţii unei cereri de redeschidere a procesului penal, ci prin această sentinţă s-a dispus recunoaşterea unor hotărâri străine de condamnare şi executarea pedepsei în România, iar art. 166 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată, prevede că, în situaţia în care persoana condamnată este deţinută în străinătate, instanţa judecă cererea de recunoaştere a hotărârii străine de condamnare, în camera de consiliu, fără citarea persoanei condamnate.

În opinia Curţii, împrejurarea dacă persoana condamnată a fost judecată în lipsă, priveşte doar procesul în urma căruia a fost pronunţată hotărârea de condamnare, iar aceasta a fost analizată de instanţa română în procedura recunoaşterii hotărârilor de condamnare străine, în raport de dispoziţiile art. 163 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 302/2004, republicată.

Totodată, s-a reţinut că, în procedura de recunoaştere a hotărârilor străine de condamnare, statul emitent a informat Curtea că persoana condamnată deşi nu a fost prezentă personal la proces, i s-a înmânat personal decizia, respectiv şi-a ales domiciliul procesual ales la apărătorul din oficiu în cel de-al doilea proces, şi nu a solicitat ulterior rejudecarea cauzei, deşi a fost informat cu privire la acest drept, conform certificatului emis de autorităţile judiciare din Italia.

Faţă de cele de mai sus, Curtea a reţinut că sentinţa penală prin care s-a recunoscut o hotărâre judecătorească străină de condamnare nu poate face obiectul cererii de redeschidere a procesului penal.

Împotriva sentinţei penale nr. 169/PI din data de 11 august 2021, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, a formulat apel persoana condamnată A. care a solicitat desfiinţarea hotărârii atacate şi admiterea cererii de redeschidere a procesului penal.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, fiind repartizată aleatoriu Completului nr. 10, cu prim termen de judecată la 28 septembrie 2021.

Examinând apelul formulat de condamnatul A., prin prisma motivelor invocate, Înalta Curte constată că acesta este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Conform art. 466 alin. (1) din C. proc. pen. "persoana condamnată definitiv care a fost judecată în lipsă poate solicita redeschiderea procesului penal în termen de o lună din ziua în care a luat cunoştinţă, prin orice notificare oficială, că s-a desfăşurat un proces penal împotriva sa."

Totodată, se reţine că, prin Decizia nr. 22/2015 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, s-a stabilit că "obiectul cererii de redeschidere a procesului penal în cazul judecării în lipsă a persoanei condamnate îl reprezintă numai hotărârile penale definitive prin care s-a dispus condamnarea, renunţarea la aplicarea pedepsei ori amânarea aplicării pedepsei, indiferent dacă judecata în primă instanţă sau în calea ordinară de atac este consecinţa rejudecării cauzei ca urmare a admiterii contestaţiei în anulare ori revizuirii".

În considerentele deciziei menţionate s-a reţinut, în esenţă, că, raportat la modalitatea de reglementare a procedurii de redeschidere a procesului penal şi la scopul în care a fost legiferată, respectiv garantarea dreptului la un proces echitabil, aceasta nu poate să vizeze decât hotărâri definitive prin care se rezolvă fondul cauzei (condamnare, renunţare la aplicarea pedepsei sau amânarea aplicării pedepsei), persoana condamnată în lipsă putând contesta, pe această cale, nu atât soluţia definitivă pronunţată în cauza sa, cât mai ales procedura de desfăşurare a judecăţii în lipsa sa, prin înfrângerea principiilor contradictorialităţii, nemijlocirii, reguli de bază ale judecăţii.

Raţiunea redeschiderii procesului penal constă în asigurarea eficacităţii dreptului persoanei acuzate de a participa la propriul proces penal, decurgând din obiectul şi scopul art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale privind dreptul la un proces echitabil, în discuţie fiind vorba despre un element esenţial al contradictorialităţii procedurii, ca o componentă inerentă noţiunii de proces echitabil.

Potrivit C. proc. pen., printre condiţiile de admisibilitate ale unei astfel de cereri se numără: judecarea în lipsă a inculpatului, în sensul că nu a fost citată la proces şi nu a luat cunoştinţă în niciun alt mod oficial despre acesta şi a lipsit în mod justificat şi nu a putut încunoştinţa instanţa.

Analizând actele şi lucrările cauzei, se constată că persoana condamnată A. a invocat faptul că a fost judecat în lipsă, în dosarul penal nr. x/2021 al Curţii de Apel Timişoara, însă această împrejurare în sine nu este suficientă pentru admiterea cererii, fiind necesar, potrivit art. 466 alin. (2) din C. proc. pen., ca judecata în lipsă să fi avut loc din cauză că persoana condamnată nu a fost citată la proces şi nu a avut cunoştinţă în niciun alt mod oficial despre acesta, respectiv, deşi a avut cunoştinţă de proces, a lipsit în mod justificat de la judecarea cauzei şi nu a putut încunoştinţa instanţa.

Înalta Curte constată că obiectul cauzei nr. 109/59/2021 a Curţii de Apel Timişoara, în care persoana condamnată pretinde că nu a fost citat, l-a constituit sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara privind cererea de recunoaştere a hotărârilor judecătoreşti străine vizând persoana condamnată A., formulată de autorităţile judiciare din Italia.

Cauza nr. 109/59/2021, aflată pe rolul Curţii de Apel Timişoara, a fost soluţionată prin sentinţa penală nr. 36/PI pronunţată la data de 17.02.2021, de aceeaşi instanţă, prin care, în temeiul art. 166 alin. (6) lit. a) din Legea nr. 302/2004, s-a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara privind cererea de recunoaştere a hotărârilor judecătoreşti străine vizând persoana condamnată A., formulată de autorităţile judiciare din Italia.

S-a dispus recunoaşterea hotărârii penale nr. 1444 din data de 18.11.2013 pronunţată de Tribunalul din Novara, definitivă la data de 14.06.2016, confirmată prin decizia Curţii de Apel din Torino nr. 1999 din 30.03.2016, prin care A. a fost condamnat la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la furt calificat, prevăzute de art. 110, art. 624 alin. (1) nr. 2 din C. pen. italian, faptă incriminată de legea penală română prin dispoziţiile art. 228 alin. (1) art. 229 alin. (1) lit. d) C. pen.

S-a dispus recunoaşterea hotărârii penale nr. 2692 din data de 26.10.2016 pronunţată de Tribunalul din Udine, definitivă la data de 08.09.2018, desfiinţată parţial prin decizia nr. 645/2018 din data de 09.05.2018 a Curţii de Apel din Trieste-Divizia Întâi Penală, prin care A. a fost condamnat la pedeapsa de 6 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea a cinci infracţiuni de furt calificat, prevăzute de art. 4 din Legea nr. 110/1975, art. 624, art. 61 nr. 5, art. 625 NN 2-5-7 2 din C. pen. Italian, fapte incriminate de legea penală română prin dispoziţiile art. 228 alin. (1) art. 229 alin. (1) lit. b) şi d) C. pen., cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen.

În temeiul art. 166 alin. (6) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus transferarea persoanei condamnate într-un penitenciar din România în vederea executării pedepsei de 8 ani închisoare, pedeapsă rezultată în urma contopirii pedepselor aplicate prin cele două hotărâri judecătoreşti de condamnare, conform deciziei de executare a pedepselor concurente nr. 675/2018 emise de Parchetul de pe lângă Tribunalul din Udine la data de 25.02.2020.

În temeiul art. 156 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, s-a dedus din pedeapsa de 8 ani închisoare aplicată persoanei condamnate, perioada deja executată din data de 29.04.2020 la zi.

S-a dispus emiterea mandatului de executare a pedepsei închisorii la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

În raport de obiectul cauzei în cadrul căreia persoana condamnată reclamă necitarea, Înalta Curte constată că procedura parcursă a presupus respectarea dispoziţiilor art. 166 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, conform cărora instanţa judecă în complet format dintr-un singur judecător, în camera de consiliu, fără citarea persoanei condamnate.

Aşadar, necitarea persoanei condamnate în cadrul procedurii de recunoaştere a hotărârii de condamnare pronunţată în alt stat membru al Uniunii Europene este impusă prin dispoziţiile anterior menţionate şi, prin urmare, această critică nu poate forma obiectul unei cereri de redeschidere a procesului penal conform art. 466 din C. proc. pen., persoana condamnată A. neputând fi considerată judecată în lipsă în sensul acestor dispoziţii legale.

Nu în ultimul rând, Înalta Curte constată că cererea de redeschidere a procesului penal poate fi exercitată numai împotriva hotărârilor penale definitive prin care s-a dispus condamnarea, renunţarea la aplicarea pedepsei ori amânarea aplicării pedepsei, pentru că numai aceste hotărâri sunt susceptibile de a face obiectul unei astfel de cereri.

Or, faţă de obiectul cauzei nr. 109/59/2021 a Curţii de Apel Timişoara, respectiv de recunoaştere a hotărârilor judecătoreşti străine vizând persoana condamnată A., formulată de autorităţile judiciare din Italia, procedura redeschiderii procesului penal în cazul judecării în lipsa persoanei condamnate nu este aplicabilă în speţă.

Pentru argumentele anterior reţinute, constatând legală şi temeinică hotărârea apelată, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul dispoziţiilor art. 421 pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., va respinge ca, nefondat, apelul formulat de persoana condamnată A. împotriva sentinţei penale nr. 169/PI din data de 11 august 2021, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga apelantul condamnat la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar în raport de alin. (6) al aceluiaşi articol, onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul condamnat, în cuantum de 627 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, apelul formulat de persoana condamnată A. împotriva sentinţei penale nr. 169/PI din data de 11 august 2021, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală.

Obligă apelantul condamnat la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul condamnat, în cuantum de 627 RON, se plăteşte din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 28 septembrie 2021.