Inadmissibility of criminal revision against a sentence recognizing and transferring a foreign conviction for execution

Şedinţa publică din data de 20 octombrie 2022

Asupra apelului de faţă;

În baza actelor şi lucrărilor aflate la dosar constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 93 din 15 septembrie 2022 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în dosarul nr. x/2022, în baza art. 459 alin. (5) C. proc. pen., a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de condamnatul - revizuent A. împotriva sentinţei penale nr. 21 din 27.02.2019 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, în dosarul nr. x/2018, rămasă definitivă prin neapelare la data de 07.05.2019.

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut că, prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bacău, persoana transferată A. a formulat cerere de revizuire împotriva sentinţei penale nr. 21 din 27.02.2019 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, în dosarul nr. x/2018, rămasă definitivă prin neapelare la data de 07.05.2019, arătând că, în mod greşit, în sarcina sa s-a reţinut circumstanţa agravantă prevăzută de dispoziţiile art. 77 C. pen. cu privire la săvârşirea faptei de trei sau mai multe persoane împreună.

Analizând cererea de revizuire formulată de revizuentul A. sub aspectul admisibilităţii în principiu, instanţa de fond a reţinut că, prin sentinţa penală nr. 21 din 27.02.2019 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, în dosarul nr. x/2018, în baza art. 134 din Legea nr. 302/2004, a fost admisă sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău privind transferul persoanei condamnate A. într-un penitenciar din România, pentru continuarea executării pedpesei aplicate de Tribunalul Arondismentului III Martigny & St Maurice, Canton Valais şi Tribunalul Arondismentului I pentru Haut-Valais, Brigue, Confederaţia Helvetă.

În baza art. 135 alin. (6) lit. a), raportat la art. 136 din Legea nr. 302/2004 au fost recunoscute sentinţele penale pronunţate de Tribunalul Arondismentului III Martigny & St Maurice, Canton Valais din 23.05.2013 şi Tribunalul Arondismentului I pentru Haut-Valais, Brigue din 09.06.2017, Confederaţia Helvetă, prin care A., a fost condamnat la pedeapsa de 10 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunilor de furt calificat, prevăzută de art. 228-229 alin. (1) lit. b) şi d) C. pen. cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen. şi art. 35 alin. (2) C. pen., distrugere, prevăzută de art. 253 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (2) C. pen., violare de domiciliu, prevăzută de art. 224 alin 1, 2 C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (2) C. pen.

S-a dispus transferarea persoanei condamnate într-un penitenciar din România, în vederea continuării executării pedepsei.

În baza art. 144 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, s-a dedus din pedeapsă durata arestului preventiv de la 25.02.2012 la 08.06.2012, de la 26.02.2016 la 09.03.2016 şi perioada executată, de la 09.03.2016, la zi.

S-a constatat că pedeapsa se consideră executată în întregime în statul emitent, la data de 14.11.2025.

În baza art. 135 alin. (11) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus comunicarea sentinţei Direcţiei de specialitate din cadrul Ministerului Justiţiei în vederea comunicării persoanei condamnate.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare avansate de stat, au rămas în sarcina acestuia.

Având în vedere motivele de revizuire invocate de persoana condamnată, instanţa de fond a reţinut că revizuentul nu şi-a îndeplinit obligaţiile prevăzute la art. 459 alin. (3) C. proc. pen., argumentele invocate neputând fi circumscrise condiţiilor care trebuie îndeplinite cumulativ pentru admiterea, în principiu, a unei cereri de revizuire .

Împotriva sentinţei penale nr. 93 din 15 septembrie 2022 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în dosarul nr. x/2022, a formulat apel revizuentul A., solicitând, potrivit concluziilor orale formulate de apărătorul desemnat din oficiu cu ocazia dezbaterilor, admiterea căii de atac, desfiinţarea hotărârii atacate şi, în rejudecare, să se dispună, în temeiul art. 459 alin. (3) C. proc. pen., admiterea cererii de revizuire.

Examinând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că apelul formulat de revizuentul A. este nefondat, pentru următoarele considerente:

Revizuirea constituie o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată împotriva hotărârilor judecătoreşti definitive pronunţate de instanţele penale, având caracterul unei căi de atac de retractare care permite instanţei penale să revină asupra propriei sale hotărâri şi, în acelaşi timp, caracterul unei căi de atac de fapt, prin care sunt constatate şi înlăturate erorile judiciare în rezolvarea cauzelor penale. Revizuirea se formulează împotriva unei hotărâri care a dobândit autoritate de lucru judecat, în temeiul unor fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei, descoperite după judecată şi care fac dovada că aceasta se întemeiază pe o eroare judiciară.

Fiind o cale extraordinară de atac, revizuirea poate privi exclusiv hotărârile determinate de art. 452 C. proc. pen. şi numai în cazurile prevăzute de art. 453 C. proc. pen., singurele apte a provoca o reexaminare în fapt a cauzei penale.

O altă interpretare, în sensul extinderii acestei căi de atac la alte situaţii privitoare la eventuala nerespectare a unor condiţii formale de desfăşurare a judecăţii sau a unor raţionamente jurisdicţionale pretins eronate, este exclusă, în raport de dispoziţiile procesuale menţionate şi de principiul statuat prin art. 129 din Constituţia României, potrivit căruia părţile interesate, care îşi legitimează calitatea procesuală, pot exercita căile de atac numai în condiţiile legii.

Drept urmare, coroborarea acestor dispoziţii legale impune concluzia condiţionării examinării temeiniciei hotărârii atacate prin exercitarea revizuirii, numai în condiţiile legii, cu consecinţa respingerii cererii pentru acest motiv, în situaţia afirmării generice a nelegalităţii şi netemeiniciei hotărârii a cărei retractare se cere.

Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 452 C. proc. pen., hotărârile penale definitive pot fi supuse revizuirii, atât cu privire la latura penală, cât şi cu privire la latura civilă, din conţinutul acestui text legal rezultând că sunt supuse revizuirii numai hotărârile judecătoreşti care conţin o rezolvare a fondului cauzei, deoarece prin revizuire se urmăreşte înlăturarea erorilor de fapt, pe care le conţin hotărârile judecătoreşti.

Din acest punct de vedere, Înalta Curte constată că sentinţa penală nr. 93 din 15 septembrie 2022 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie nu poate forma obiectul căii extraordinare de atac a revizuirii, întrucât nu sunt îndeplinite condiţiile art. 452 C. proc. pen.. Astfel, hotărârea a cărei revizuire se solicită nu conţine o rezolvare a fondului cauzei, în sensul dezlegării raportului juridic de drept substanţial, cu consecinţa pronunţării unei soluţii de condamnare, renunţare la aplicarea pedepsei, amânare a aplicării pedepsei, achitare sau încetare a procesului penal, ci vizează recunoaşterea unor hotărâri ale instanţelor elveţiene emise pe numele condamnatului A., precum şi transferarea acestuia într-un penitenciar din România pentru continuarea executării pedepsei.

Mai mult decât atât, Înalta Curte constată că motivele invocate de apelant în cererea introductivă la instanţă, nu pot fi încadrate în vreunul din cazurile de retractare prevăzute, expres şi limitativ, în art. 453 C. proc. pen.

În consecinţă, Înalta Curte, constatând că nu sunt îndeplinite cerinţele impuse cumulativ de art. 452 C. proc. pen. şi art. 459 alin. (3) din C. proc. pen., apreciază că, în mod corect, instanţa de fond a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de condamnatul A..

Pentru considerentele arătate anterior, în baza art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, apelul declarat de revizuentul A. împotriva sentinţei penale nr. 93 din 15 septembrie 2022 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în dosarul nr. x/2022 şi, având în vedere culpa sa procesuală, în temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., îl va obliga la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar, onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 680 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, apelul declarat de revizuentul A. împotriva sentinţei penale nr. 93 din 15 septembrie 2022 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în dosarul nr. x/2022.

Obligă apelantul revizuent la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul revizuent, în cuantum de 680 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 20 octombrie 2022.