Jurisdictional conflict between rights-and-freedoms and preliminary-chamber judges over legality of home search during criminal investigation

Şedinţa publică din data de 25 mai 2022

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin plângerea formulată la data de 17.01.2022, înregistrată sub nr. x/2022 pe rolul Curţii de Apel Constanţa - completul judecătorului de cameră preliminară, petentul A. a criticat pentru nelegalitate şi netemeinicie ordonanţele nr. 103/P/2020 din 02.12.2021 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanţa şi nr. 111/II/2/2021 din 05.01.2022 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanţa, solicitând desfiinţarea acestora şi, subsecvent, desfiinţarea mandatului de percheziţie domiciliară emis în cauză de judecătorul de drepturi şi libertăţi din cadrul Curţii de Apel Constanţa şi a procesului-verbal de percheziţie domiciliară din data de 29.11.2021, cu consecinţa restituirii actelor şi lucrărilor cu caracter profesional ridicate cu ocazia acestei percheziţii.

În expunerea motivelor plângerii, petentul a criticat, în esenţă, legalitatea procedurii percheziţiei desfăşurate în cauză în lipsa procurorului, contrar art. 34 din Legea nr. 51/1995 şi cu încălcarea art. 6 şi art. 8 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, precum şi a jurisprudenţei Curţii de Justiţie a Uniunii Europene şi a Curţii de la Strasbourg în această materie, dar şi legalitatea procesului-verbal de percheziţie domiciliară întocmit cu nerespectarea dispoziţiilor art. 161 alin. (2) lit. g) din C. proc. pen.

A criticat şi legalitatea mandatului de percheziţie domiciliară emis în cauză de judecătorul de drepturi şi libertăţi din cadrul Curţii de Apel Constanţa, deoarece din conţinutul acestuia lipseşte scopul pentru care a fost eliberat, dar şi pentru că a fost întocmit în termeni prea vagi, obiectul mandatului nefiind clar delimitat.

Prin încheierea pronunţată la data de 09.02.2022 în dosarul nr. x/2022, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Constanţa, în baza dispoziţiilor art. 111 alin. (1) din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti aprobat prin hotărârea C.S.M nr. 1375/2015, a dispus scoaterea cauzei de pe rol şi trimiterea, spre competentă soluţionare, completului C7 JDL, din cadrul secţiei Penale a Curţii de Apel Constanţa.

Pentru a se pronunţa astfel, judecătorul de cameră preliminară a constatat că dosarul de urmărire penală în care au fost efectuate actele de urmărire penală pretins nelegale (dosar nr. x/2020 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanţa) se află "încă în faza de urmărire penală".

La termenul din data de 05.05.2022, judecătorul de drepturi şi libertăţi, din oficiu, a invocat excepţia necompetenţei funcţionale a judecătorului de drepturi şi libertăţi din cadrul Curţii de Apel Constanţa în soluţionarea plângerii, având în vedere dispoziţiile art. 3 alin. (5) din C. proc. pen. şi pretenţia concretă a petentului.

Prin sentinţa nr. 15/P/JDL din 13.05.2022, pronunţată în dosarul nr. x/2022, judecătorul de drepturi şi libertăţi din cadrul Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, în baza art. 3 alin. (1) lit. b) şi alin. (5) din C. proc. pen. în referire la art. 50 din acelaşi cod, a admis excepţia necompetenţei funcţionale a completului judecătorului de drepturi şi libertăţi din cadrul Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie în soluţionarea cauzei şi a declinat competenţa funcţională în favoarea completului judecătorului de cameră preliminară din cadrul aceleiaşi instanţe de judecată.

În baza art. 51 şi art. 136 alin. (4) în referire la art. 2 alin. (2) din C. proc. pen., a constatat ivit conflictul negativ de competenţă funcţională între completurile Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală - completul judecătorului de drepturi şi libertăţi.

Pentru a pronunţa această soluţie, judecătorul de drepturi şi libertăţi din cadrul Curţii de apel Constanţa, a reţinut următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 3 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen., "(1) În procesul penal se exercită următoarele funcţii judiciare: b) funcţia de dispoziţie asupra drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale persoanei în faza de urmărire penală", iar potrivit dispoziţiilor alin. (5), "(5)Asupra actelor şi măsurilor din cadrul urmăririi penale, care restrâng drepturile şi libertăţile fundamentale ale persoanei, dispune judecătorul desemnat cu atribuţii în acest sens, cu excepţia cazurilor prevăzute de lege."

De asemenea, potrivit dispoziţiilor art. 3 alin. (6) din C. proc. pen., " (6) Asupra legalităţii actului de trimitere în judecată şi probelor pe care se bazează acesta, precum şi asupra legalităţii soluţiilor de netrimitere în judecată se pronunţă judecătorul de cameră preliminară, în condiţiile legii."

Analizând normele de competenţă funcţională mai sus citate în contextul criticilor expuse pe calea plângerii, judecătorul de drepturi şi libertăţi a constatat că examinarea legalităţii actelor (procesuale şi procedurale) de urmărire penală, a administrării probelor în faza de urmărire penală, inclusiv a procedeelor probatorii întreprinse în această fază a procesului penal intră în sfera atribuţiilor reglementate judecătorului de cameră preliminară.

Judecătorul de drepturi şi libertăţi dispune, în cursul urmăririi penale, acte şi măsuri de natură a restrânge drepturile şi libertăţile fundamentale ale persoanei, însă nu pentru orice act/măsură întreprins/ă în faza de urmărire penală este chemat să se pronunţe judecătorul de drepturi şi libertăţi, ci numai pentru acelea prin care drepturile şi libertăţile persoanei sunt efectiv restrânse.

În aceeaşi ordine de idei, s-a arătat că judecătorul de drepturi şi libertăţi care a încuviinţat efectuarea percheziţiei domiciliare şi a emis mandatul prevăzut de art. 158 alin. (6)-(7) din C. proc. pen. - măsuri de natură a restrânge exerciţiul dreptului de proprietate şi reprezentând intruziuni în viaţa privată a persoanei - nu se poate pronunţa, în exerciţiul aceleiaşi funcţii judiciare, asupra legalităţii măsurilor şi activităţilor procesuale desfăşurate în vederea punerii în executare a respectivului mandat de percheziţie şi aceasta pentru că, în această din urmă situaţie, judecătorul nu ar dispune noi acte/măsuri restrictive de drepturi, nefiind, deci, chemat să exercite funcţia de dispoziţie asupra drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale persoanei în faza de urmărire penală.

Prin urmare, nu orice petiţie lato sensu (cerere, plângere, contestaţie) formulată în cursul urmăririi penale şi adresată unei instanţe de judecată este de competenţa judecătorului de drepturi şi libertăţi din cadrul respectivei autorităţi judiciare pentru simplul motiv că instrucţia penală se află în faza de urmărire penală, ci numai acelea prin a căror soluţionare se tinde la adoptarea de măsuri restrictive de drepturi şi libertăţi fundamentale pentru persoana vizată.

Reţinând că legalitatea procedurii percheziţiei este adusă în discuţie cu titlu principal pe calea prezentei plângeri, restituirea unor lucruri ridicate cu ocazia percheziţiei fiind subsecventă constatării nelegalităţii actului procedural, faţă de toate cele ce au precedat, în baza art. 3 alin. (1) lit. b) şi alin. (5) din C. proc. pen. în referire la art. 50 din acelaşi cod, judecătorul a admis excepţia necompetenţei funcţionale a completului judecătorului de drepturi şi libertăţi din cadrul Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, în soluţionarea cauzei şi a declinat competenţa funcţională în favoarea completului judecătorului de cameră preliminară din cadrul aceleiaşi instanţe de judecată.

Văzând că, din punct de vedere procedural, soluţia dispusă de judecătorul de cameră preliminară prin încheierea din 09.02.2022 - scoaterea cauzei de pe rolul completului judecătorului de cameră preliminară şi înaintarea completului judecătorului de drepturi şi libertăţi - reprezintă o declinare de competenţă funcţională (neexprimată in terminis), în baza art. 51 din C. proc. pen. a constatat ivit conflictul negativ de competenţă funcţională între completurile Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie şi, deoarece normele de procedură penală nu cuprind dispoziţii particulare referitoare la acest tip de incident, în baza art. 136 alin. (4) din C. proc. civ. în referire la art. 2 alin. (2) din acelaşi cod, a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală - completul judecătorului de drepturi şi libertăţi în vederea soluţionării acestuia.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 20.05.2022, sub nr. x/2022.

Fiind învestită cu soluţionarea conflictului negativ de competenţă ivit între completul judecătorului de drepturi şi libertăţi din cadrul Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie şi completul judecătorului de cameră preliminară din cadrul aceleiaşi instanţe, în temeiul art. 51 din C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie consideră că revine judecătorului de drepturi şi libertăţi din cadrul Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, competenţa funcţională de a soluţiona cauza, pentru următoarele considerente:

Conflictul de competenţă (funcţională, materială, după calitatea persoanei, teritorială) reprezintă situaţia juridică provocată de hotărârile unor instanţe care îşi declină judecarea aceleiaşi cauze, solicitând instanţei ierarhice superioare comune stabilirea competenţei de soluţionare.

Potrivit dispoziţiilor art. 51 alin. (1) din C. proc. pen., când două sau mai multe instanţe se recunosc competente a judeca aceeaşi cauză ori îşi declină competenţa reciproc, conflictul pozitiv sau negativ de competenţă se soluţionează de instanţa ierarhic superioară comună, iar potrivit dispoziţiilor art. 40 alin. (4) din C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie soluţionează conflictele de competenţă în cazurile în care este instanţa superioară comună instanţelor aflate în conflict.

Înalta Curte constată că a fost învestită cu soluţionarea unui conflict negativ de competenţă, ivit între completul judecătorului de drepturi şi libertăţi din cadrul Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie şi completul judecătorului de cameră preliminară din cadrul aceleiaşi instanţe, care şi-au declinat reciproc soluţionarea cauzei.

Contrar susţinerilor reprezentantului Ministerului Public, care a apreciat conflictul negativ de competenţă creat ca fiind inadmisibil, întrucât dispoziţiile art. 40 alin. (4) din C. proc. pen. fac referire la instanţe aflate în conflict, iar, în prezenta cauză, ar fi vorba despre un complet alcătuit din judecător de drepturi şi libertăţi şi un complet constituit din judecător de cameră preliminară, ambele din cadrul Curţii de Apel Constanţa, Înalta Curte constată că termenul de instanţe (care se recunosc competente a judeca aceeaşi cauză ori îşi declină competenţa reciproc) din cuprinsul art. 51 alin. (1) C. proc. pen.. - Conflictul de competenţă, este folosit de legiuitor în sensul de a desemna organul judiciar (altul decât organele de cercetare penală şi procurorul) învestit cu soluţionarea unei cauze penale, indiferent de obiectul acesteia, intrând în această categorie şi completurile constituite din judecătorul de drepturi şi libertăţi, respectiv judecătorul de cameră preliminară, care funcţionează ca instanţe, în sens larg, în limita competenţei funcţionale a fiecăruia, circumscrisă funcţiei judiciare definite prin art. 3 C. proc. pen.. şi a competenţelor prevăzute de art. 53 şi art. 54 C. proc. pen.

Noţiunea de instanţă are dublă accepţiune: complet de judecată şi instanţă în cadrul ierarhiei jurisdicţionale.

În accepţiunea sa de instanţa (de judecată) naţională, instanţa este sinonimă cu cea de complet de judecată - fie că este vorba de judecător de drepturi şi libertăţi ori judecător de cameră preliminară ori care judecă în fond sau cale de atac.

Ca urmare, completurile de judecători de drepturi şi libertăţi ori judecători de cameră preliminară sunt instanţe de judecată învestite cu soluţionarea anumitor tipuri de cauze, în faze procesuale distincte, anterioare învestirii cu soluţionarea fondului.

În acest context al explicitării noţiunii de instanţă (în sens larg), devine evident incident textul legal care guvernează conflictul de competenţă.

Declinarea între instanţe similare este necontestată. Transferul de competenţă (în urma declinării) între instanţe diferite ca natură (judecător de drepturi şi libertăţi, judecător de cameră preliminară, fond, cale de atac) este admisibil întrucât textul incident în materia excepţiilor de necompetenţă nu conţine condiţia identităţii (de natură) a instanţelor implicate în procedură.

Ca urmare, excepţia de necompetenţă poate fi invocată inclusiv în situaţia competenţei funcţionale.

A considera că dispoziţiile art. 51 C. proc. pen.. care reglementează conflictul de competenţă între instanţe nu ar fi incidente în situaţia completurilor de judecată alcătuite din judecător de drepturi şi libertăţi şi judecător de cameră preliminară, ar însemna a accepta că aceste completuri nu şi-ar putea declina competenţa în baza art. 50 C. proc. pen.. Or, potrivit art. 250 alin. (5)1 C. proc. pen.., dacă până la soluţionarea contestaţiei împotriva măsurii asiguratorii luate de procuror sau a modului de aducere la îndeplinire a acesteia, a fost sesizată instanţa prin rechizitoriu, judecătorul de drepturi şi libertăţi înaintează contestaţia, spre competentă soluţionare, judecătorului de cameră preliminară.

Prin urmare, pentru a fi în prezenţa unui conflict de competenţă, nu este obligatoriu ca acesta să intervină între două sau mai multe instanţe judecătoreşti, adică între completuri care exercită funcţia de judecată, ci este posibil ca acest conflict să intervină şi între completurile din compunerea cărora fac parte judecători care exercită alte funcţii judiciare, în conformitate cu art. 3 C. proc. pen.., reprezentând instanţe, în sens larg. Judecătorul de drepturi şi libertăţi şi judecătorul de cameră preliminară funcţionează ca instanţe, formând completuri care sunt învestite conform competenţei funcţionale, materiale, personale şi teritoriale.

Potrivit dispoziţiilor art. 3 alin. (1) din C. proc. pen., în procesul penal se exercită următoarele funcţii judiciare: a) funcţia de urmărire penală; b) funcţia de dispoziţie asupra drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale persoanei în faza de urmărire penală; c) funcţia de verificare a legalităţii trimiterii ori netrimiterii în judecată; d) funcţia de judecată.

Dispoziţiile art. 53 din C. proc. pen. prevăd că judecătorul de drepturi şi libertăţi este judecătorul care, în cadrul instanţei, potrivit competenţei acesteia, soluţionează, în cursul urmăririi penale, cererile, propunerile, plângerile, contestaţiile sau orice alte sesizări privind: a) măsurile preventive; b) măsurile asigurătorii; c) măsurile de siguranţă cu caracter provizoriu; d) actele procurorului, în cazurile expres prevăzute de lege; e) încuviinţarea percheziţiilor, a folosirii metodelor şi tehnicilor speciale de supraveghere sau cercetare ori a altor procedee probatorii potrivit legii; f) procedura audierii anticipate; g) alte situaţii expres prevăzute de lege.

Deopotrivă, dispoziţiile art. 54 din C. proc. pen. prevăd la rândul lor că judecătorul de cameră preliminară este judecătorul care, în cadrul instanţei, potrivit competenţei acesteia: a) verifică legalitatea trimiterii în judecată dispuse de procuror; b) verifică legalitatea administrării probelor şi a efectuării actelor procesuale de către organele de urmărire penală; c) soluţionează plângerile împotriva soluţiilor de neurmărire sau de netrimitere în judecată; d) soluţionează alte situaţii expres prevăzute de lege.

Aşadar, rolul judecătorului de cameră preliminară intervine odată cu finalizarea urmăririi penale şi dispunerea soluţiilor de trimitere în judecată sau netrimitere în judecată; însă, în cursul urmăririi penale, cererile, propunerile, plângerile, contestaţiile sau orice alte sesizări care privesc drepturile şi libertăţile fundamentale ale persoanei sunt în competenţa judecătorului de drepturi şi libertăţi.

Asupra actelor şi măsurilor din cadrul urmăririi penale, care restrâng drepturi şi libertăţi fundamentale ale persoanei (dreptul la libertate, dreptul la viaţa privată etc.) dispune judecătorul de drepturi şi libertăţi, care exercită această funcţie procesuală.

Prin plângerea formulată, petentul A. a invocat, în esenţă, încălcarea art. 8 din CEDO (dreptul la respectarea vieţii private şi de familie, a domiciliului şi a corespondenţei) în legătură cu încuviinţarea percheziţiei efectuate în cauză, aflată în faza de urmărire penală, situaţie în care competenţa de a soluţiona plângerea revine judecătorului de drepturi şi libertăţi din cadrul Curţii de Apel Constanţa.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 51 alin. (6) din C. proc. pen., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea judecătorului de drepturi şi libertăţi din cadrul Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, instanţă căreia i se trimite dosarul.

În temeiul art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea judecătorului de drepturi şi libertăţi din cadrul Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, instanţă căreia i se trimite dosarul.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 25 mai 2022.