Finality of appeal court’s admissibility ruling rejecting motion for annulment over substantive error

Şedinţa publică din data de 18 octombrie 2022

Asupra apelurilor de faţă, în baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin decizia penală nr. 351/A din data de 22 iunie 2022 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în baza art. 431 C. proc. pen., au fost respinse ca inadmisibile contestaţiile în anulare formulate de A., B. şi C. împotriva deciziei penale nr. 202/A din 15 aprilie 2022 pronunţate de Curtea de Apel Oradea în dosarul nr. x/2017.

Pentru a dispune astfel, Curtea de Apel Oradea, în concret, a avut în vedere următoarele motive:

a. contestaţia în anulare este o cale extraordinară de atac de retractare, instanţa care a pronunţat hotărârea cu încăl­carea unor norme de procedură anulând hotărârea în scopul înlăturării erorilor de procedură (error in procedendo) în legătură cu exercitarea drepturilor procesuale ale părţilor sau per­soanei vătămate ori a celor referitoare la instanţa de judecată;

b. prin reglementarea strictă a erorilor de procedură care pot justifica exercitarea contestaţiei în anulare se urmăreşte, pe de o parte, respectarea autorităţii de lucru judecat a hotărârii definitive, iar, pe de altă parte, respectarea principiului securităţii raporturilor juridice stabilite prin hotărâri definitive (principiu care interzice reju­decarea unor aspecte avute deja în vedere de instanţele de judecată);

c. cazul de contestaţie în anulare prevăzut de art. 426 lit. b) C. proc. pen. presupune o eroare de procedură (error in procedendo) constând în eroarea proce­durală a instanţei de a se pronunţa cu privire la o cauză de încetare a procesului penal prevăzută de art. 16 alin. (1) lit. e)-h), j) C. proc. pen. pentru care existau probe în cauză, iar nu o eroare de judecată (error in iudicata), deoarece rolul acestui caz de anulare nu este acela de a înlătura greşita interpretare şi aplicare a legii în ipoteza în care instanţa a dezbătut şi analizat incidenţa cazului de încetare a procesului penal în cadrul hotărârii ce a intrat în puterea lucrului judecat. Legiuitorul a pornit de la prezumţia temeiniciei solu­ţiilor pronunţate de toţi judecătorii care soluţionează calea ordi­nară de atac, iar erorile acestora de judecată pot fi cenzurate doar de o instanţă superioară, de control judiciar (recurs în casaţie);

d. natura de error in procedendo a celei prevăzute de cazul de contestaţie în anulare stipulat de art. 426 lit. b) C. proc. pen. este reţinută şi în decizia nr. 10/2017 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală (publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 392 din 25/05/2017) în care instanţa supremă a arătat următoarele:

"cazul de contestaţie în anulare prevăzut de art. 426 lit. b) C. proc. pen. se întemeiază exclusiv pe modul viciat al instanţei de apel de a judeca şi nu pe modul în care aceasta a examinat şi motivat neincidenţa cazului de încetare a procesului penal. Numai în situaţia în care instanţa de apel nu s-a pronunţat asupra cauzei de încetare a procesului penal - pentru care existau la dosar probele necesare care conduceau la soluţia de încetare a procesului penal - se poate constata o eroare de procedură, adică o nepronunţare imputabilă instanţei care, prejudiciind interesele legitime ale părţii, îi dă dreptul să formuleze contestaţie în anulare";

e. prin decizia penală nr. 202/A din 15 aprilie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Oradea în dosarul nr. x/2017 s-a apreciat că în aplicarea art. 5 din C. pen. se impune a se reţine în favoarea inculpaţilor A., B. şi C. dispoziţiile C. pen. din 1969 ca fiind legea penală mai favorabilă şi, pe cale de consecinţă, dispoziţiile art. 74 alin. (2) C. pen. din 1969 privind circumstanţele atenuante, evaluare care a avut ca efect coborârea pedepselor sub minimul special prevăzut de lege. Cu privire la mecanismul de aplicare a legii penale mai favorabile, Curtea Constituţională, sesizată cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 C. pen. a pronunţat Decizia nr. 265 din 6 mai 2014, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 372 din 20 mai 2014, prin care a statuat aplicarea globală a legii penale mai favorabile. În cauză, legea penală determinată ca fiind mai favorabilă (C. pen. din 1969) se aplică în ansamblu inclusiv prin raportare la dispoziţiile din materia prescripţiei răspunderii penale, ori a cauzelor de întrerupere a cursului prescripţiei, chiar dacă acestea din urmă au survenit după 01 februarie 2014;

f. cazul de contestaţie în anulare prevăzut de art. 426 lit. b) C. proc. pen. nu poate fi invocat pentru a se obţine schimbarea soluţiei pronunţate cu autoritate de lucru judecat în hotărârea definitivă cu privire la legea penală mai favorabilă;

g. orice chestiune de fapt şi de drept care a fost analizată de instanţa de apel prin hotărârea definitivă pronunţată intră în puterea lucrului judecat şi nu poate constitui un motiv de contestaţie în anulare, formulată în faţa unui alt complet de la aceeaşi instanţă; în acest sens instanţa de contencios european a arătat în cauzele Mitrea c. României şi Urbanovici c. României că simpla posibilitate de a exista două puncte de vedere asupra unei probleme nu este un temei pentru reexaminare;

h. nu se poate reţine aparenţa de sustenabilitate a cazului invocat prin raportare la baza factuală prezentată în cererea formulată pentru dovedirea acestuia, în condiţiile în care legea penală mai favorabilă stabilită cu autoritate de lucru judecată este C. pen. din 1969;

i. pentru reţinerea admisibilităţii în principiu a contestaţiei în anulare întemeiate pe cazul prevăzut de art. 426 lit. b) C. proc. pen. prin invocarea dispoziţiilor art. 155 alin. (1) C. pen. interpretat în lumina decizei Curţii Constituţionale nr. 297 din 26 aprilie 2018 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 518 din 25.06.2018) şi a deciziei Curţii Constituţionale nr. 358 din 26 mai 2022 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 565 din 9 iunie 2022), era necesar ca în cauză legea penală mai favorabilă reţinută cu autoritate de lucru judecat să fi fost noul C. pen.

În consecinţă, pentru motivele expuse în decizia pronunţată, Curtea de Apel Oradea, în baza art. 431 C. proc. pen., a respins ca inadmisibile contestaţiile în anulare formulate de A., B. şi C. împotriva deciziei penale nr. 202/A din 15 aprilie 2022 pronunţate de Curtea de Apel Oradea în dosarul nr. x/2017 şi, prin urmare, a respins şi cererile formulate de contestatori de suspendare a executării deciziei penale nr. 202/A din 15 aprilie 2022 pronunţate de Curtea de Apel Oradea în dosarul nr. x/2017.

Împotriva acestei decizii, nr. 351/A din data de 22 iunie 2022 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, au formulat apel contestatorii A., B. şi C., prin apărător ales, avocat D..

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală la data de 04.07.2022, fiind stabilit termen de judecată la data de 18.10.2022, ocazie cu care s-au luat concluziile părţilor asupra admisibilităţii căi de atac a apelului formulat în cauză.

Totodată, la acest termen, prealabil formulării concluziilor asupra excepţiei inadmisibilităţii prezentei căi de atac, apărătorul ales al apelanţilor a invocat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 432 alin. (4) din C. proc. pen.

Soluţionarea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate invocată în cauză face obiectul dosarului asociat creat în acest sens, în conformitate cu dispoziţiile Hotărârilor Colegiului de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 83 din 12 decembrie 2017 şi nr. 66 din 7 iunie 2018, respectiv dosarul nr. x/2022, în cadrul căruia se regăsesc susţinerile şi soluţia asupra execpţiei de neconstituţionalitate invocată în cauză de către apelanţii contestatori A., B. şi C., prin apărător.

Examinând prezenta cauza prin prisma excepţiei puse în discuţie vizând admisibilitatea căii de atac de faţă, invocată de Ministerul Public la termenul din 18.10.2022, Înalta Curte constată că apelul formulat este inadmisibil, pentru următoarele considerente:

Obiectul prezentei căi de atac îl constituie decizia penală nr. 351/A din data de 22 iunie 2022 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, prin care au fost respinse ca inadmisibile contestaţiile în anulare formulate de contestatorii A., B. şi C. împotriva deciziei penale nr. 202/A din 15 aprilie 2022 pronunţate de Curtea de Apel Oradea în dosarul nr. x/2017.

Aşadar, prin decizia penală apelată, curtea de apel a examinat admisibilitatea în principiu a contestaţiei în anulare promovate de contestatorii A., B. şi C., respingând în principiu cererea acestora, în procedura admisibilităţii în principiu prevăzută de dispoziţiile art. 431 C. proc. pen.

În cadrul acestor dispoziţii cu caracter special care reglementează o etapă distinctă, a admiterii în principiu a contestaţiei în anulare, legiuitorul nu a prevăzut posibilitatea atacării pe calea apelului a hotărârilor pronunţate în cadrul procedurii de examinare a admisibilităţii în principiu, indiferent de tipul hotărârii pronunţate.

Este adevărat că dispoziţiile art. 432 alin. (4) C. proc. pen. stabilesc faptul că sentinţa dată în contestaţia în anulare este supusă apelului, iar decizia dată în apel este definitivă, dar aceste dispoziţii reglementează procedura de judecare a contestaţiei în anulare după parcurgerea procedurii prealabile, aşadar ulterior admiterii în principiu reglementată de art. 431 C. proc. pen.

Din interpretarea sistematică a dispoziţiilor legale anterior menţionate, rezultă că atât încheierea prin care se dispune admiterea în principiu a contestaţiei în anulare, cât şi sentinţa sau decizia prin care se dispune respingerea, ca inadmisibilă, a contestaţiei în anulare, în cadrul procedurii de examinare a admisibilităţii în principiu, prevăzută în art. 431 din C. proc. pen., sunt hotărâri definitive, nesupuse căii de atac a apelului, cum este şi cazul deciziei penale împotriva căreia s-a formulat prezenta cale de atac.

Prin urmare, aplicabilitatea dispoziţiilor art. 432 alin. (4) din C. proc. pen., referitoare la căile de atac în materia contestaţiei în anulare, priveşte exclusiv hotărârile judecătoreşti pronunţate în procedura de judecare a contestaţiilor în anulare care au fost admise în principiu.

În acelaşi sens este şi doctrina pronunţată în materie, atât după intrarea în vigoare a noului C. proc. pen., cât şi anterior acestui moment, care a subliniat caracterul definitiv al hotărârii prin care instanţa respinge în principiu contestaţia în anulare.

Mai mult, sub acest aspect, relevante sunt cele statuate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, prin Decizia nr. 5/2015, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 248 din 10.04.2015, prin care s-a stabilit că hotărârea pronunţată în procedura examinării admisibilităţii în principiu a contestaţiei în anulare, împotriva unei sentinţe pentru care nu este prevăzută o cale de atac, nu poate fi supusă apelului.

Se constată, aşadar, că apelanţilor contestatori A., B. şi C. nu le este recunoscută calea de atac împotriva deciziei penale prin care s-a respins, ca inadmisibilă, contestaţia în anulate formulată de aceştia împotriva deciziei penale nr. 202/A din 15 aprilie 2022 pronunţate de Curtea de Apel Oradea, întrucât a fost formulată împotriva unei soluţii nesusceptibile de reformare.

Astfel, se apreciază că, prin promovarea acesteia, apelanţii contestatori au încălcat principiul unicităţii căii de atac prevăzut de lege.

Recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalităţii acesteia, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi autorităţilor şi din acest motiv, apare ca o situaţie inadmisibilă în ordinea de drept.

Inadmisibilitatea reprezintă o sancţiune procedurală care intervine atunci când părţile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum şi în situaţia când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual.

În consecinţă, în condiţiile în care calea de atac de faţă a fost exercitată împotriva unei hotărâri definitive, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va constata că apelurile formulate de apelanţii A., B. şi C. împotriva deciziei penale nr. 351/A din data de 22 iunie 2022 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, sunt inadmisibile, urmând a le respinge ca atare.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga apelanţii la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibile, apelurile formulate de apelanţii A., B. şi C. împotriva deciziei penale nr. 351/A din data de 22 iunie 2022 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Obligă apelanţii la plata sumei de câte 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 18 octombrie 2022.